Concedierea pentru motive ce nu ţin de persona salariatului

Concedierea pentru motive ce nu ţin de persona salariatului

Codul muncii, în scopul asigurării stabilităţii raporturilor de muncă, prevede numeroase garanţii, menite să împiedice comportamentul abuziv al angajatorilor, printre care foarte importantă este stricta reglementare a condiţiilor de încetare a contractului individual de muncă. Acesta poate înceta şi pentru motive legate de funcţionarea în bune condiţii a unităţii, şi anume „ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii” astfel cum se prevede în art. 65(1).

În această situaţie, al.(2) al aceluiaşi articol arată că „Desfiinţarea locului de muncă trebuie sa fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă”.

Curtea de Apel Iaşi, decizia nr.340 din 16 Aprilie 2010

Prin cererea înregistrată sub nr.7227/99/2007, reclamantul P.M., în contradictoriu cu intimata S.C.D.A. Podu Iloaiei, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr.47 din 22.08.2007, prin care a încetat contractul său de muncă în baza dispoziţiilor art.55 lit. c) şi art.65 alin. 1 din Codul muncii, solicitând anularea deciziei ca nelegala şi netemeinică, reintegrarea în funcţia de cercetător ştiinţific I şi obligarea unităţii la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.

Prin sentinţa civilă nr.1791 din 6 noiembrie 2009, Tribunalul Iaşi a respins contestaţia, reţinând că P.M. a fost angajatul intimatei S.C.D.A. - Podu Iloaiei, în baza unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată, în perioada decembrie 1985 – 1 decembrie 2003, în funcţiile de cercetător ştiinţific, cercetător principal gradul III (doctor în ştiinţe agronomice), cercetător ştiinţific principal gradul II şi cercetător ştiinţific principal gradul I. În urma concursului organizat de A.Ş.A.S., forul tutelar, şi câştigat de contestator, începând cu data de 1 decembrie 2003 până la data de 12 aprilie 2005 a îndeplinit funcţia de director al S.C.D.A. - Podu Iloaiei. Ulterior, contestatorul a îndeplinit din nou funcţia de cercetător principal gradul I, până la data emiterii deciziei contestate.

Consiliul de administraţie al S.C.D.A. - Podu Iloaiei, prin hotărârea din 24.10.2006, în conformitate cu prevederile art.21, lit. s) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al S.C.D.A. - Podu Iloaiei, a aprobat normativele de personal şi normele de muncă pentru subunităţile şi compartimentele din structura organizatorică a staţiunii, hotărând reducerea unor posturi, printre care şi pe cel al contestatorului.

La adoptarea acestei hotărâri consiliul de administraţie a avut în vedere dificultăţile economice prin care trecea unitatea, concretizate în pierderi conform balanţelor contabile, precum şi lipsa sarcinilor de cercetare pentru contestator. Intimata nu a avut posibilitatea de redistribuire a acestuia la nici unul din cele două sectoare de activitate, datorită restrângerii continue a activităţilor.

Prin decizia nr.178/25.10.2006, A.Ş.A.S. - Bucureşti a aprobat structura organizatorică şi regulamentul de organizare şi funcţionare a S.C.D.A. - Podu Iloaiei, prevăzută în anexa la decizie, urmând ca prevederile respective să fie aduse la îndeplinire de S.C.D.A. - Podu Iloaei.

Contestatorul a atacat decizia nr.186/10.11.2006 emisă de A.Ş.A.S. - Bucureşti prin care s-a validat hotărârea de modificare a structurii statului de funcţii emis de S.C.D.A. - Podu Iloaiei, acţiune respinsă de Curtea de Apel Iaşi prin sentinţa civilă nr.59/CA din 24.03.2008, menţinută prin decizia civilă nr.631/06.02.2009.

Contestatorului i s-a acordat preaviz începând cu data de 14 noiembrie 2006, dar începând cu data de 16 noiembrie 2006 a intrat în concediu medical până la data de 26 iulie 2007.

Măsura desfiinţării postului era în concordanţă cu prevederile Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al staţiunii care conferea Consiliului de administraţie dreptul de a dimensiona numărul de personal funcţie de programele de cercetare şi producţie în care era implicată unitatea.

Desfiinţarea posturilor pentru cercetătorii care nu erau implicaţi în programe de cercetare a fost adusă la cunoştinţa lor de la începutul anului 2006, în şedinţa lărgită a consiliului de administraţie din 13.01.2006, la care au participat toţi cercetătorii.

În luna iunie 2006 au fost concediaţi patru cercetători care nu s-au implicat în accesarea de contracte de cercetare şi au rămas fără nici un fel de sarcini, plata cercetătorilor făcându-se din manopera corespunzătoare a contractelor de cercetare la care lucrau. Staţiunea de cercetare este o instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral din venituri proprii, înfiinţată în baza H.G. nr.1832/2004, iar numărul de angajaţi s-a redus de la 111 în anul 2005, la 74 la 12 iunie 2006, la 52 la 1 ianuarie 2007 şi la 35 la 1 iunie 2007.

Contestatorul era specialist în probleme de ameliorare şi genetică şi nu putea ocupa postul altui cercetător, întrucât nici nu era liber şi nici nu avea specializarea corespunzătoare şi nu era cuprins în contractele încheiate. Având în vedere că unitatea de cercetare avea aplicabilitate practică, valoarea unui cercetător nu s-a apreciat numai după numărul de lucrări, ci au fost avute în vedere şi creaţiile originale, puse în aplicare în sectorul producţie al unităţii şi în asociaţiile particulare, cu impact economic.

Intimata a solicitat sprijin din partea A.J.O.F.M. Iaşi care, prin adresa nr.9448/7 noiembrie 2006, i-a comunicat lista a 103 posturi disponibile, din care unele de asistent-manager sau asistent-director, dar contestatarul nu a optat pentru nici unul.

În cauză, intimata a făcut dovada că reducerea activităţii a fost efectivă, reală şi serioasă, pentru motive întemeiate. Desfiinţarea locului de muncă a contestatorului a fost efectivă, el fiind suprimat din structura angajatorului, întrucât nu se mai regăsea în statul de funcţii depus la dosar de intimată, aşa cum apărea în cea anterioară concedierii.

Concedierea contestatorului avea o cauză reală, ea prezentând un caracter obiectiv, fiind impusă de dificultăţi economice şi de reorganizarea activităţii interne la nivel de societate.

Măsura luată avea un caracter serios, reflectând realitatea economică şi funcţională a angajatorului şi fiind astfel justificată.

Tribunalul a constatat că au fost urmate toate etapele impuse pentru o concediere legală.

Anterior concedierii, intimata i-a oferit contestatorului un alt loc de muncă care era compatibil cu pregătirea profesională de asistent-manager sau asistent-director, acesta refuzând. Staţiunea i-a acordat contestatorului preavizul corespunzător, anterior concedierii efective conform dispoziţiilor art.68 din Codul Muncii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul, considerând-o nelegală şi netemeinică.

Recurentul contestator a motivat că în mod greşit instanţa de fond a pus temei în pronunţarea sentinţei, pe hotărârea Consiliului de administraţie aprobată în şedinţa din data de 24.10.2006. În această şedinţă nu s-a pus în discuţie şi nu s-a aprobat modificarea structurii organizatorice şi funcţionale a unităţii, aşa cum prevedea art.21 lit.g) şi nici nu au fost făcute aprobări referitoare la normativele de personal şi normele de lucru pe subunităţi sau pe unitate,  cum prevedea art.21 lit.s). Nu s-a hotărât reducerea unor posturi, ci numai desfiinţarea postului ocupat de el, în acest sens solicitându-se avizul Academiei. Consiliul a avut în vedere dificultăţile economice conform balanţelor contabile din 31.12.2006 şi 30.06.2007, precum şi lipsa sarcinilor de cercetare.

Recurentul a mai motivat că balanţele invocate nu puteau fi reţinute în justificarea dificultăţilor economice, deoarece, pe de o parte, era doar o metodă de analiză „debit-credit” şi nu erau semnate, ştampilate, verificate de expert şi înregistrate, iar pe de altă parte, acestea demonstrau că unitatea nu avea nici pierderi, nici profit. În plus, aceste balanţe nu au fost analizate în şedinţa Consiliului de administraţie din data de 24.10.2006, ci din contră, la acel moment s-a aprobat indexarea salariilor unor angajaţi. Şi înscrisurile aprobate de instanţă şi depuse de unitate în dosar dovedeau că nu existau pierderi. Mai mult, probau că sectorul de cercetare nu a contribuit cu nimic la dificultăţile economice ale staţiunii, astfel că nu exista un motiv legal al desfacerii contractului său de muncă.

A mai motivat recurentul că nu i se putea imputa neimplicarea în accesarea de fonduri, dat fiind faptul că a avut proiecte, însă nu toate admise, atât datorită condiţiilor din unitate, cât şi condiţiilor restrictive de primire a avizului. În plus, în şedinţa consiliului din 13.01.2006 nu s-a hotărât desfiinţarea posturilor cercetătorilor care nu erau implicaţi în programe de cercetare. Cu atât mai mult, trecând de la o funcţie de conducere la o funcţie de execuţie, trebuia să i se întocmească fişa postului cu sarcinile ce îi reveneau, ceea ce nu s-a întâmplat.

Recurentul a arătat că prin decizia nr.178 din 25.10.2006 A.Ş.A.S. - Bucureşti a aprobat structura organizatorică şi regulamentul de organizare şi funcţionare a S.C.D.A. - Podu Iloaiei. S-a aprobat statul de funcţii prin care erau desfiinţate şapte posturi de cercetător, printre care şi al său. Deşi în statele de funcţii din 3.01.2007 şi 01.06.2007 nu apărea postul său, a continuat să fie salariatul unităţii, dat fiind faptul că de la data de 14.11.2006 până la data de 26.07.2007 s-a aflat în concediu medical. Anterior intrării în concediu a aflat pentru prima dată, prin adresa nr. 2405/13.11.2006 de şedinţa Consiliului de administraţie din data de 24.10.2006, de analiza programului Agral 5489/2004 de care era responsabil, de analiza dificultăţilor economice prin care trecea unitatea, de desfiinţarea postului, de faptul că nu mai avea sarcini de lucru. Deşi a solicitat să i se comunice această documentaţie, nu a primit nici un răspuns de la unitate.

A mai motivat recurentul că unitatea nu a respectat dispoziţiile art.72 şi 87 lit.f) din Contractul colectiv de muncă. Nu s-au avut în vedere dispoziţiile art. 5 din H.G. nr. 1832/28.10.2004 şi art. 3 lit. a) - f) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a staţiunii. În opinia recurentului, nici un articol din Regulamentul de organizare şi funcţionare a staţiunii nu dădea dreptul consiliului de administraţie de a dimensiona numărul de personal în funcţie de programele de cercetare şi producţie în care era implicată unitatea. De asemenea, adresa nr. 9448/7.11.2006 prin care AJ.O.F.M. i-a comunicat unităţii lista a 103 posturi disponibile, era un abuz, de vreme ce nu s-au discutat posturile disponibile în unitate şi nu s-au scos la concurs posturile hotărâte prin şedinţa din 13.01.2006. Posturile de asistent-manager şi de asistent-director sunt la firme cu obiect de activitate diferit specializării sale. Acordarea preavizului nu s-a făcut conform Regulamentului de organizare şi a legislaţiei în vigoare. Opinia separată, exprimată în dosarul nr.232/45/2007 a Curţii de Apel Iaşi, în care s-a soluţionat contestaţia împotriva deciziei nr.186/2006, oglindeşte temeinicia susţinerilor sale.

Intimata staţiunea de cercetare-dezvoltare agricolă a formulat întâmpinare. Solicitând respingerea recursului ca nefondat, intimata a susţinut că desfiinţarea postului de cercetător ştiinţific principal I ocupat de contestator a fost hotărâtă de Consiliul de administraţie al S.C.D.A. Podu Iloaiei în şedinţa sa din 24.10.2006, în conformitate cu prevederile art.21, lit. s) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al S.C.D.A. Podu Iloaiei.

La baza hotărârii consiliului de administraţie au stat dificultăţile economice prin care trecea unitatea, concretizate în pierderi financiare, conform balanţelor  contabile din 2006 şi 2007, dar şi lipsa oricăror sarcini de cercetare pentru contestatorul-recurent.

Posibilitatea desfiinţării posturilor pentru cercetătorii care nu sunt implicaţi în programe de cercetare a fost adusă la cunoştinţa acestora încă de la începutul anului 2006, când în şedinţa lărgită a consiliului de administraţie din 13.01.2006, la care au participat toţi cercetătorii, iar reprezentantul A.S.A.S. - Bucureşti a arătat că fiecare cercetător avea obligaţia directă de a acţiona pe toate căile posibile în vederea valorificării oportunităţilor de accedere la proiectele de cercetare.

Intima a susţinut că este o instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral din venituri proprii şi înfiinţată în baza H.G. nr.1832/2004. Unitatea avea o situaţie economică dificilă, fiind în curs de predare a terenurilor şi reorganizare, situaţie în care numărul de personal s-a redus de la 111 în anul 2005, la 35 la 01.06.2007.

A mai susţinut intimata că interpretarea dată de recurent dispoziţiilor art.21 lit.s) din ROI nu este corectă. De asemenea, a arătat că dificultăţile economice prin care trecea unitatea erau reale, balanţele din 31.12.2006 şi 30.06.2007 fiind confirmate de semnătura contabilului-şef al unităţii şi reprezentând situaţia valorică (şi nu cantitativă) a indicatorilor unităţii. Faptul că în şedinţa consiliului de administraţie din 24.01.2006 s-a hotărât majorarea salariilor unor angajaţi, s-a datorat modificării sarcinilor de muncă urmare a concedierii unor salariaţi, precum şi aplicării dispoziţiilor O.G. nr.10/2008.

Intimata a mai arătat că au fost respectate dispoziţiile art.72 din Contractul colectiv de muncă.

Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimatei şi dispoziţiile legale aplicabile, curtea de apel a reţinut următoarele:

Raporturile de muncă ale recurentului-contestator cu S.C.D.A. - Podu Iloaiei au început în anul 1985, pe funcţia de cercetător ştiinţific, printr-o perfecţionare continuă acesta ajungând să deţină funcţia de cercetător ştiinţific principal gradul I.

Încetarea contractului individual de muncă al recurentului-contestator s-a dispus de S.C.D.A. -  Podu Iloaiei, pe temeiul dispoziţiilor art. 65 (1) Codul muncii, combinat cu art.55 lit. c din Codul muncii, având ca fundament Hotărârea Consiliului de Administraţie din 24.10.2006.

Codul muncii, în scopul asigurării stabilităţii raporturilor de muncă, prevede numeroase garanţii, menite să împiedice comportamentul abuziv al angajatorilor, printre care foarte importantă este stricta reglementare a condiţiilor de încetare a contractului individual de muncă. Acesta poate înceta şi pentru motive legate de funcţionarea în bune condiţii a unităţii, şi anume „ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii” astfel cum se prevede în art. 65(1).

În această situaţie, al.(2) al aceluiaşi articol arată că „Desfiinţarea locului de muncă trebuie sa fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă”.

Curtea a notat şi dispoziţiile art. 24 lit. a) din Carta socială europeană revizuită, dispoziţii care prevăd posibilitatea concedierii salariaţilor pentru „un motiv întemeiat, legat de aptitudinea sau conduita acestora ori de cerinţele de funcţionare a întreprinderii, a instituţiei sau a serviciului”.

Oportunitatea desfiinţării locului de muncă, ce este atributul exclusiv al angajatorului, a fost luată în discuţie de Consiliul de Administraţie care a statuat în cadrul şedinţei din data de 24.10.2006, aşa cum rezulta din procesul verbal depus la dosarul de fond.

În aceste circumstanţe, la solicitarea staţiunii, prin adresa nr.2284/26.10.2006, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice din Bucureşti a emis decizia nr.186/2006. Prin acest act, în baza competenţelor şi atribuţiilor conferite de Legea nr.290/2002, academia a decis modificarea statului de funcţii, în sensul desfiinţării postului de cercetător ştiinţific principal gradul I din cadrul laboratorului de ameliorare.

Legalitatea şi temeinicia acestei decizii a fost supusă controlului judecătoresc de contestator, Curtea de Apel Iaşi hotărând menţinerea acesteia, prin sentinţa civilă nr. 59 /CA din 24.03.2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 631/06.02.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin consecinţă, curtea de apel a constatat că postul de cercetător ştiinţific principal gradul I a fost desfiinţat şi ca atare toate criticile sale referitoare la modalitatea în care a decis consiliul de administraţie, în acord sau nu, cu dispoziţiile art.72 şi 87 lit.f) din Contractul colectiv de muncă, art.5 din HG nr.1832/28.10.2004, art.3 lit.a) – f) şi art.21 lit.g) şi s) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a staţiunii nu mai pot constitui obiect de cercetare în litigiul pendinte.

 Curtea a analizat, prin prisma criticilor formulate efectivitatea, realitatea şi seriozitatea, obiectivitatea desfiinţării locului de muncă, aspecte intrate în competenţa instanţelor judecătoreşti sesizate prin contestaţia salariatului concediat.

Curtea de apel a reţinut că, pentru a fi efectivă desfiinţarea locului de muncă, este necesară înlăturarea acestuia din structura angajatorului, deci să nu se mai regăsească în organigrama şi statul de funcţii al angajatorului. Dat fiind faptul că organigrama înseamnă redarea schematică (grafică) a organizării, subordonării şi legăturilor dintre compartimentele din cadrul societăţii şi nu reflectă exact toate posturile şi funcţiile din cadrul unităţii, curtea de apel a analizat statele de funcţii, ce conţineau imaginea aspectelor importante pentru soluţionarea cauzei.

Verificând comparativ statul de funcţii din 12.06.2006 anterior momentului desfiinţării postului prin decizia nr.186/2006, cel din 03.01.2007, cel din 01.06.2007 şi cel din 01.01.2008, s-a constatat că departamentul de cercetare era organizat (în iunie 2006) în două laboratoare în care îşi desfăşurau activitatea şase persoane pe posturi de cercetător ştiinţific, pe diferite grade profesionale ( două persoane pe gradul 1), şi zece persoane pe posturi de laborant şi mecanic agricol, a fost suprimat din structura organizatorică a societăţii. La 03.01.2007 cele două laboratoare au fost reorganizate într-unul singur, în care îşi desfăşurau activitatea trei persoane pe posturi de cercetător ştiinţific, pe diferite grade profesionale, (o persoană pe gradul 1) şi şase persoane pe posturi de laborant. La 01.06.2007, în cadrul departamentului de cercetare îşi desfăşurau activitatea două persoane pe posturi de cercetător ştiinţific, (gradele profesionale 2 şi 3) şi şase persoane pe posturi de laborant. La 01.01.2008, în cadrul departamentului de cercetare s-a menţinut numărul de posturi existent la 01.06.2007.

Este evident astfel că postul contestatorului a fost suprimat din structura angajatorului şi nu a fost urmat de reînfiinţarea lui, ci dimpotrivă, au fost desfiinţate şi alte posturi similare. Cu alte cuvinte, desfiinţarea postului a fost şi reală.

Explicaţia pentru care unitatea nu a luat măsura disponibilizării imediat după desfiinţarea efectivă a postului, în luna octombrie 2006 (prin decizia 186), ci abia la data de 22.08 2007 (prin decizia 47, în discuţie) rezidă în perioada de incapacitate temporară de muncă în care s-a aflat contestatorul, conform certificatelor medicale, între 15.11.2006 – 26.07.2007. Or, pe perioada incapacităţii de muncă atestată cu documente medicale, contractul individual de muncă a fost suspendat de drept, conform art.50 (1) lit.b din Codul muncii, orice disponibilizare în acest interval fiind interzisă de art.60 (1) lit.a din Codul muncii.

Cauza desfiinţării postului prezintă un caracter obiectiv, fiind impusă de dificultăţile economice ale societăţii, dovedite cu balanţele analitice (pe anii 2006, 2007), precum şi bilanţul pe anul 2006. Din acestea rezultă că la nivelul unităţii au fost pierderi, şi nu profit.

Cătă vreme, conform art.1 din H.G. nr.1832/2008 staţiunea de cercetare intimată se finanţa integral din venituri proprii, lipsa de profit şi chiar pierderile înregistrate au făcut ca posturile din unitate să nu fie sustenabile. Angajatorul este îndreptăţit să aprecieze existenţa şi gravitatea dificultăţilor economice, curtea constatând că ele existau.

Curtea de apel a notat că fondurile necesare finanţării unei staţiuni de cercetare erau atrase, printre altele, şi prin programele şi proiectele proprii, câştigate în sistem competiţional sau atribuite în mod direct, conform legislaţiei în vigoare. Nu s-a probat accesarea de astfel de fonduri, singurele contracte ale departamentului de cercetare fiind finalizate sau în curs de finalizare, ceea ce denota stingerea unor surse de finanţare.

În ceea ce priveşte critica adusă adresei nr.9448/07.11.2006 prin care AJ.O.F.M. i-a comunicat unităţii lista a 103 posturi disponibile, curtea de apel a arătat că măsura dispusă de unitate a fost individuală şi nu colectivă, pentru a se analiza în ce măsură unitatea avea obligaţia de a-i oferi contestatorului un loc de muncă ori de a încunoştinţa agenţia şi în măsură putea fi analizat răspunsul acesteia.

În ceea ce priveşte critica recurentului, ce viza neregularităţile săvârşite în privinţa acordării termenului de preaviz, aceasta s-a vădit a fi nefondată. Prin adresa nr.2405 din 13.11.2006, primită de recurent sub semnătură, adresă de care se face vorbire în decizia nr.47/2007, acesta a fost încunoştinţat că începând cu data de 14.11.2006 i se acorda un drept de preaviz de 20 de zile lucrătoare. Termenul de preaviz a fost suspendat prin intrarea în incapacitate de muncă a contestatorului, în perioada 15.11.2006 – 26.07.2007. Acesta a continuat să curgă începând cu 27.07.2007 şi până la data desfacerii contractului de muncă.

Pentru toate aceste considerente, curtea de apel, în temeiul dispoziţiilor art.312 C.pr.civ., a respins recursul şi a menţinut ca legală şi temeinică sentinţa recurată.

Domenii speta

Spete similare