Litigiu de muncă: modificarea unilaterală a funcţiei şi a locului de muncă

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta C M și pe pârâtul S C O G C V Iași, având ca obiect conflict de muncă.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 09.02.2022, susținerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, din lipsă de timp pentru deliberări, a amânat pronunţarea cauzei pentru astăzi, când:

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. /99/2021 la data de 28.01.2021, reclamanta C M, în contradictoriu cu pârâtul S C O G C V Iaşi, a solicitat:

- anularea ca nelegală şi netemeinică a măsurii dispusă de S C O G C V a schimbării locului de muncă, a timpului de muncă şi diminuarea salariului;

- repunerea în situaţia anterioară în sensul reintegrării pe funcţia şi locul avut anterior, cu salariul şi timpul de muncă corespunzător;

-  obligarea la plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat pe timpul modificării nelegale a contractului de muncă, actualizarea sumei cu indicele de inflaţie;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este angajată în această unitate din anul 2002 cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată pe postul de asistentă medicală licenţiată, grad principal. În intervalul 2014-2016 a ocupat funcţia de asistent şef în clinica a 11-a, iar din 2016 din motive medicale şi până in prezent şi-a desfăşurat activitatea în secţia obstetrică III - sector lehuze cu program de lucru turnus 12/48 ore. În cursul lunii decembrie, în timp ce era în concediu medical, s-a dispus schimbarea locului său de muncă de la secţia obstetrică III - sector lehuze, la secţia obstetrică III - sector gravide cu modificarea programului de lucru de la 12/48 ore la 8 ore şi cu diminuarea salariului brut de la 8025 lei la 5806 lei. Precizează faptul că modificarea contractului individual de muncă nu i s-a adus la cunoştinţă în mod oficial, printr-o decizie sau act adiţional, ci a aflat telefonic de la asistenta şefă. Pe data de 04-01-2021 când a revenit din concediul medical, a primit un grafic de lucru pe care era menţionat noul loc de muncă şi programul de 8 ore (07.00-15.00).

Subliniază reclamanta faptul că această măsură s-a dispus fără consimţământul său, fără comunicarea actului adiţional, a deciziei de modificare a contractului de muncă si a motivelor care au stat la baza acestei măsuri.

Se mai arată că în data de 15-01-2021 a primit fluturaşul pe luna decembrie cu un salariul brut diminuat de la 8025 lei la 5806 lei. Pe lângă schimbarea locului muncii, a timpului de lucru şi diminuarea salariului, prin această măsură a fost modificat si felul muncii, deoarece protocoale medicale diferă de la un sector la altul. Mai mult, nu i s-a prezentat fisa postului cu noile atribuţii. Din conţinutul acestor înscrisuri; fluturaşul şi graficul de lucru rezultă că măsura dispusă este o veritabilă modificare a contractului individual de muncă, cu incidenţa dispoziţiilor art. 41 CM.

Susţine reclamanta că adoptarea unilaterală a acestei măsuri contravin prevederilor art. 16 şi art. 41 din CM. Regula în materie de modificare a contractului individual de muncă este existenţa acordului părţilor. Prin urmare, modificarea contractului de muncă, sub aspectul locului de munca, a salariului, a timpului de muncă, a felului muncii nu se putea efectua decât în conformitate cu prevederile art. 41 alin. 1 CM, neexistând nicio situaţie de excepţie prevăzută de art. 42-48 CM.

Reclamanta consideră că un alt aspect de nelegalitate a măsurii modificării contractului este nerespectarea dispoziţiilor art. 17 alin. 1, 2 CM referitoare la informarea cu privire la clauzele esenţiale ale contractului. Astfel, la alin. l se prevede că, anterior modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligaţia de a informa persoana salariatul cu privire la clauzele esenţiale ce intenţionează să le modifice, obligaţia de informare se consideră îndeplinită în momentul semnării actului adiţional la contractul individual de muncă. Aşadar, măsura a fost luată fără a i se aduce la cunoştinţă reclamantei motivele modificării contractului de muncă, a deciziei de modificare a contractului şi a procesului-verbal care a stat la baza emiterii acesteia, a actului adiţional la contractul individual de muncă şi a fişei postului cu noile atribuţii.

În concluzie, solicită să se constate că pârâtul a dispus în mod unilateral modificarea contractului individual de muncă, fără informarea şi acordul său şi fără întocmirea actelor care au stat la baza măsurii modificării contractului individual de muncă şi, prin urmare, modificarea contractului a fost decisă cu încălcarea drepturilor salariatului ocrotite prin dispoziţii legale imperative.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. l6, art. 41, art. 42-48 , art. 57 CM.

Pârâtul S C O G C V Iaşi nu a formulat întâmpinare.

La primul termen de judecată din data de 12.05.2021, reclamanta a arătat că înţelege să îşi modifice acţiunea, solicitând „constatarea modificării contractului de muncă și excepția lipsei actului administrativ, respectiv a deciziei de modificare a contractului și a materialului sau înscrisurilor probatorii privind informarea salariatului, conform articolului 17 alineatul 1 din Codul Muncii, cu privire la motivele pentru care s-a făcut această modificare”. Arată că consideră că este o constatare a modificării contractului de muncă, având în vedere că nu au un act administrativ emis.

La data de 09.08.2021, prin serviciul de registratură al instanţei, reclamanta a depus la dosarul cauzei o cerere de precizare a acţiunii, prin care arată că solicită constatarea nulității absolute a actului denumit Grafic asistente obstetrică III  B2 din decembrie 2020 şi astfel să se constate că pârâtul, în mod unilateral, a modificat clauzele din contractul individual de muncă privind locul de muncă și atribuțiile postului, durata muncii, salariul de bază lunar și clauzele privind beneficiile acordate, respectiv sporurile. Totodată, arată că Graficul de lucru potrivit căruia, începând cu luna decembrie, a fost trecută pe un alt loc de muncă cu diminuarea salariului și modificarea timpului de lucru fără acordul acesteia și fără emiterea unei decizii în acest sens sau încheierea unui act adițional,  este un act juridic unilateral al pârâtului prin care au fost modificate clauzele contractuale, lovit de nulitate absolută, întrucât au fost încălcate dispozițiile imperative prevăzute de Codul muncii.

De asemenea, reclamanta a invocat inadmisibilitatea modificării unilaterale a contractului individual de muncă, respectiv, locului de muncă, salariului și a timpului de lucru fără acordul său.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri de către ambele părţi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, din prisma normelor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

Cu titlu preliminar, instanţa constată că excepția lipsei actului administrativ, respectiv a deciziei de modificare a contractului și a materialului sau înscrisurilor probatorii privind informarea salariatului şi inadmisibilitatea modificării unilaterale a contractului individual de muncă, respectiv, locului de muncă, salariului și a timpului de lucru invocate de reclamantă, nu reprezintă excepţii procesuale veritabile, ci apărări de fond, de care urmează a se ţine cont în analiza pretenţiilor reclamantei.

Reclamanta C M este salariata pârâtului S C O G C V Iaşi, în baza contractului individual de muncă nr. 27/01.03.2002 (fila 51 dosar), în funcţia de asistentă generalistă, având locul de muncă la Obstetrică II. Prin actul adiţional nr. 6/01.02.2016 (fila 56), reclamantei i-au fost modificate, la cererea sa, funcţia, salariul, sporul şi locul de muncă, de la Obstetrică II la Obstetrică III.

Prin acţiunea de faţă, astfel cum a fost modificată şi precizată, reclamanta C M a chemat în judecată pârâtul S C O G C V Iaşi, solicitând constatarea nulității absolute a actului denumit Grafic asistente obstetrică III  B2 din decembrie 2020 şi astfel să se constate că pârâtul, în mod unilateral, a modificat clauzele din contractul individual de muncă privind locul de muncă și atribuțiile postului, durata muncii, salariul de bază lunar și clauzele privind beneficiile acordate, respectiv sporurile, solicitând ca instanţa să se pronunţe şi asupra inadmisibilităţii acestei modificări.

Potrivit art. 41 din Codul muncii, „(1) Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor. (2) Cu titlu de excepţie, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod. (3) Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente: a) durata contractului; b) locul muncii; c) felul muncii; d) condiţiile de muncă; e) salariul; f) timpul de muncă şi timpul de odihnă.”.

Instanţa reţine faptul că, începând cu luna decembrie 2020, reclamanta a fost planificată să efectueze serviciul la secţia Obstetrică III gravide, cu un program de 8 ore/zi, de la 7,00 la 15,00, conform graficelor aflate la filele 9, 10.

Criticile reclamantei vizează nulitatea Graficului asistente obstetrică III B2 din decembrie 2020, motivat de faptul că acesta ar reprezenta o modificare unilaterală a contractului individual de muncă sub aspectul locului muncii, atribuţiilor postului, durata muncii, salariul de bază lunar și clauzele privind beneficiile acordate, respectiv sporurile.

Cu privire la locul muncii, instanţa reţine că acesta a fost definit ca fiind localitatea şi unitatea în care prestează munca, dar şi cadrul în care se desfăşoară o activitate în care se materializează raporturile de muncă (art. 5 alin. 1, pct. 2 din Legea nr. 76/2002), noţiune suprapusă în majoritatea cazurilor cu funcţia sau postul ocupat.

Potrivit actelor adiţionale nr. 6/01.02.2016, nr. 7/01.12.2016 şi nr. 8/01.01.2018 (filele 56 – 58) la contractul individual de muncă al reclamantei, locul de muncă al acesteia este secţia Obstetrică III, fără a se preciza sectorul. Potrivit art. 40 alin. (1) lit. a) C. muncii, angajatorul are dreptul să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii. Este incontestabil dreptul angajatorului de a adopta acele decizii care, în opinia lui, conduc la funcţionarea optimă şi eficientă a organizaţiei.

Prin urmare, faptul că reclamanta a fost programată să efectueze serviciul la sectorul Gravide, din cadrul secţiei Obstetrică III, nu reprezintă o modificare a locului muncii, acesta rămânând Obstetrică III.

Din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că reclamantei i-ar fi fost modificate atribuţiile postului. De altfel, reclamanta a semnat fără obiecţiuni Fişa postului de asistent medical la Obstetrică III.

Chiar dacă pârâtul ar fi modificat parte din fişa postului reclamantei, această modificare unilaterală este posibilă și legală ori de câte ori concretizează oricare din drepturile sau obligațiile generice expres instituite de art. 40 în favoarea/sarcina angajatorului  - spre exemplu, a dreptului de a stabili organizarea şi funcţionarea unităţii sau a obligației de a asigura confidenţialitatea datelor cu caracter personal ale salariaţilor (Minuta întâlnirii președinților secțiilor pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale ale curților de apel, Cluj-Napoca, 18-19 aprilie 2019).

În ceea ce priveşte durata muncii, instanţa reţine că reclamanta a fost angajată cu o normă întreagă, fără a se preciza programul de lucru, conform cap. III din contractul individual de muncă nr. 27/01.03.2002. Nici unul dintre actele adiţionale încheiate ulterior de părţi nu stipulează un anumit program de lucru pentru reclamantă.

Potrivit art. 140 pct. 1 din Contractul colectiv de muncă la Nivel de Sector Bugetar Sănătate pe anii 2019-2021, înregistrat la M.M.J.S.- D.D.S. sub nr. 1206 din data de 4.11.2019 (aplicabil în cauză conform art. 133 din Legea nr. 62/2011), „Pentru salariații angajați cu normă întreagă durata normală a timpului zilnic de muncă este, de regulă, de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână.”, iar potrivit art. 105 alin. 1 „Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus.”.

Potrivit art. 108 alin. 2 „Programul de lucru inegal poate funcționa numai dacă este specificat expres în contractul individual de muncă.”.

Aşadar, durata muncii reclamantei este de 8 ore/zi şi de 40 ore pe săptămână, nefiind specificat expres în contractul său de muncă un program de lucru inegal.

Reclamanta mai critică şi faptul că i-a fost diminuat salariul de bază.

Referitor la această critică, instanţa o apreciază neîntemeiată. Astfel, din statele de plată aflate la filele 75 – 82, reiese că reclamantei nu i-a fost modificat salariul de bază, având acelaşi salariu de bază atât în lunile octombrie - noiembrie 2020 (anterior întocmirii graficului a cărui anulare ce pretinde), cât şi în lunile decembrie 2020 şi ianuarie 2021.

Este adevărat că, începând cu luna decembrie 2020, venitul brut al reclamantei s-a diminuat, dar această diminuare nu este cauzată de modificarea salariului de bază, ci de faptul că nu a mai beneficiat de sporurile aferente unui program de lucru în ture (spor tură, spor pentru sâmbătă şi duminică etc.).

Or, faptul că reclamanta nu a mai beneficiat de aceste sporuri nu reprezintă o modificare a clauzelor contractului individual de muncă, ci o aplicare a dispoziţiilor art. 159 alin. 1 din Codul muncii, respectiv „Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.”. Dacă reclamanta a prestat muncă cu un program de 8 ore/zi şi 40 ore/săptămână, este firesc să nu beneficieze de sporurile aferente programului de lucru în ture.

Prin urmare, trecerea reclamantei de la un program de lucru inegal, nespecificat expres în contractul individual de muncă, la un program normal de lucru de 8 ore/zi, este o prerogativă a pârâtului, consacrată de art. 40 alin. 1 lit. a) din Codul muncii şi nu reprezintă o modificare unilaterală a contractului individual de muncă.

În ceea ce priveşte Graficul asistente Obstetrică III B2 din decembrie 2020, instanţa reţine că, potrivit art. 109 din CCM Sănătate 2019 – 2020, „ (1) Programul de muncă și modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunoștința salariaților și sunt afișate la sediul angajatorului. (2) Prevederile alin. (1) sunt transpuse în practică prin intermediul graficului de lucru, ce trebuie afișat cel târziu cu 5 zile înainte de sfârșitul lunii anterioare pentru luna următoare.”.

Din analiza logico-juridică a acestei prevederi, se observă că graficul de lucru are rolul unei informări a salariaţilor şi nu reprezintă un act juridic apt de a produce efecte juridice asupra raporturilor de muncă.

Aşadar, instanţa constată că Graficul asistente Obstetrică III B2 din decembrie 2020 a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale, are rolul de informare pentru salariaţi şi nu constituie o modificare a contractului individual de muncă al reclamantei, sub aspectul locului muncii, atribuțiilor postului, duratei muncii, salariului de bază lunar și clauzelor privind beneficiile acordate, respectiv sporurile.

Raportat la considerentele expuse şi normele de drept aplicabile, instanţa va respinge acţiunea a  formulată de reclamanta C M în contradictoriu cu pârâtul S C O G C V Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea a  formulată de reclamanta C M CNP, domiciliată în Iaşi, str. F nr., jud. Iaşi, în contradictoriu cu pârâtul S C O G C V Iaşi, cu sediul în Iaşi, str. C V nr. , jud. Iaşi.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cale de atac ce se depune, sub sancţiunea nulităţii, la Tribunalul Iaşi.

Pronunţată azi, 10.02.2022, soluţia urmând a fi pusă la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei de judecată.

Domenii speta

Spete similare