Pensii

Decizia medicală asupra capacităţii de muncă prin care se dispune încadrarea în grad de invaliditate se emite cu respectarea dispoziţiilor HG 155/2011 privind criteriile de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi evaluare a capacităţii de muncă.

Pentru a se reţine încălcarea procedurii prevăzută de dispoziţiile HG 155/2011, este necesar să se arate în concret care au fost acele dispoziţii legale ce au fost încălcate la emiterea deciziei contestate. 

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 04.04.2017

La data de 17.10.2016 s-a înregistrat la această instanţă contestaţia formulată de contestatoarea BE împotriva deciziei medicale asupra capacităţii de muncă nr. 429/16.09.2016 emisă de CNPP - CC C.

În fapt, contestatoarea a arătat că la data de 16.09.2016 a fost analizată de comisia medicală, iar în urma examenului clinic, comisia a decis că nu se încadrează în grad de invaliditate, fiind diagnosticată cu cod de afecţiune 110 E 66, având deficienţă funcţională uşoară şi capacitatea de muncă păstrată.

A susţinut că prin decizia medicală nr. 1165/29.VI.2015 emisă de CNPP - CTPM – Cabinetul de expertiză medicală a capacităţii de muncă nr. 1, în care a avut cod afecţiuni: I 25.9, I 10, I 49.4, M 47.8, E 66, diagnosticată cu deficienţă funcţională medie, capacitate de muncă pierdută cel puţin jumătate, încadrată în grad de invaliditate III, s-a constatat că data ivirii invalidităţii a fost în anul 2007. Între timp starea sa de sănătate nu s-a îmbunătăţit, fiind la nivelul anului 2007, astfel că cele constatate de Comisia Medicală de la C, nu corespund cu realitatea, întrucât are acelaşi grad de invaliditate medie cu capacitate de muncă pierdută la jumătate.

 La data de 01.11.2016 contestatoarea a depus la dosar precizare de acţiune prin care a arătat că înţelege să cheme în judecată INEMRCM – CMC C şi contestă decizia medicală asupra capacităţii de muncă nr. 429/16.09.2016 deoarece consideră că a fost eliberată cu încălcarea dispoziţiilor HG 155/2011 privind criteriile de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi evaluare a capacităţii de muncă.

În dovedirea contestaţiei a depus la dosar, în copie, cartea de identitate, deciziile medicale asupra capacităţii de muncă nr. 429/16.09.2016, nr. 1165/29.06.2015 şi nr. 1145/ 30.06.2016, bilete de externare din datele de 30.06.2016, 22.08.2016 şi din 21.07.2016, buletin de ecocardiografie din 29.06.2016, reţetă cabinet individual oftalmologic şi scrisoare medicală.

La data de 14.11.2016 intimatul INEMRCM a depus la dosar adresa nr. 3723/09.11.2016 prin care a arătat că interesele sale în prezenta cauză vor fi reprezentate de CJP M, anexând totodată ordinul nr. 1283/30.11.2011 emis de Preşedintele CNPP.

CJP M cu atribuţii de reprezentare a INEMRCM a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi nedovedită.

A arătat că pe numele contestatoarei s-a emis decizia nr. l145/30.06.2016 de către Cabinetul de Expertiză Medicală a Capacităţii de Munca nr. l din cadrul CJP M decizie din cuprinsul căreia rezultă că aceasta nu se mai încadrează în grad de invaliditate, întrucât deficienţa funcţională este uşoară, iar capacitatea de muncă este păstrată.

Împotriva acestei decizii medicale, contestatoarea a formulat contestaţie înregistrată la Comisia Medicala de Contestaţii C sub nr.2122/11.07.2016, iar în urma reexpertizării medicale, Comisia Medicala de Contestaţii C a emis decizia asupra capacităţii de muncă nr. 429/16.09.2016 care, în baza examenului clinic şi a actelor medicale depuse la dosarul medical a constatat o deficienţă funcţională uşoară, capacitatea de muncă păstrată, neîncadrându-se în grad de invaliditate.

A mai arătat că nu este contestată starea de sănătate a contestatoarei, însa în ceea ce priveşte încadrarea într-un grad de invaliditate, aceasta presupune anumite afecţiuni dispuse pe criterii şi norme prin hotărâre de Guvern, iar evaluarea capacităţii de muncă în vederea stabilirii gradului de invaliditate se face doar de medicul specializat în expertiza medicală a capacităţii de muncă potrivit art. 71 din Legea nr. 263/2010, ci nu de medicul de familie sau de alte entităţi.

Expertiza medicală asupra capacităţii de muncă nu stabileşte starea de sănătate a unei persoane, ci se realizează o încadrare a diagnosticelor acelei persoane în anumite criterii şi norme care îi conferă sau nu un grad de invaliditate.

Urmare a cererii susmenţionate, serviciul de expertiză medicală a capacităţii de muncă, în baza documentelor din dosar şi a raportului de expertiză medicală a capacităţii de muncă, medicul expert al asigurărilor sociale stabileşte o incapacitate adaptativă.

S-a mai arătat că, criteriile şi normele pe baza cărora se face încadrarea în gradele de invaliditate se stabilesc prin Hotărârea Guvernului 155/2011, iar evaluarea capacităţii de muncă în vederea stabilirii gradului de invaliditate se face de medicul specializat în expertize medicale a capacităţii de muncă, care în urma examinării clinice si a analizării documentelor medicale completează raportul de expertiză medicală a capacităţii de muncă şi emite decizia medicală asupra capacităţii de muncă.

Constatându-se o deficienţă funcţională uşoară, capacitate de munca păstrată, comisia a constatat în mod corect că reclamanta nu se încadrează în grad de invaliditate, aceasta putând să se adreseze Comisiei Medicale de Expertiză oricând, cu noi acte medicale atunci când se află în situaţia agravării afecţiunilor existente sau atunci când apar noi afecţiuni, iar în baza noilor documente depuse, comisia emite o decizie medicală.

S-a mai menţionat că s-a respectat procedura prevăzută de HG 155/2011, fiind analizat diagnosticul funcţional, deficienţa funcţională, incapacitatea adaptativă.

În dovedirea susţinerilor intimatul a depus la dosar decizia nr. 429/16.09.2016 emisă de Comisia Medicală de Contestaţii C, decizia medicală asupra capacităţii de munca nr. 1145/30.06.2016 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală nr. 1 din cadrul CJP M, concluziile expertizei medicale la revizuire nr. 2000/30.06.2016, contestaţia nr.2122/11.07.2016 formulată împotriva deciziei nr. 1145/30.06.2016.

Din oficiu, la termenul de judecată din 31.01.2017 instanţa a pus în vedere reprezentantei intimatului să depună la dosar documentaţia care a stat la baza emiterii deciziei contestate nr. 429/16.09.2016.

Răspunsul la solicitările instanţei a fost înaintat la dosar cu adresa nr. JR 1108/13.02.2017 la care se află anexate: deciziile asupra capacităţii de muncă nr. 429/ 16.09.2016, nr.1145/30.06.2016, nr. 1165/29.06.2015, concluziile medicale la soluţionarea contestaţiei deciziei medicale asupra capacităţii de muncă, adresele nr. 893/ 24.08.2016, nr. 765/14.07.2016, copie cupon de pensie şi carte de identitate ale contestatoarei, bilete de externare din datele de 22.08.2016, 21.07.2016, scrisoare medicală nr. 362, decizia nr. 138586/06.03.2013 privind acordarea pensiei de invaliditate, anexa la această decizie, buletin de calcul privind acordarea pensiei de invaliditate, decizia nr. 138586/12.06.2007 privind acordarea pensiei de invaliditate.

La termenul de judecată din data de 28.02.2017, instanţa a pus în vedere reprezentantei intimatului să depună la dosar copia cererii formulate de contestatoare în vederea expertizării capacităţii de muncă şi actele anexe depuse de aceasta; documentaţia care a stat la baza emiterii deciziei de încadrare în gradul III de invaliditate; raportul de expertiză medicală a capacităţii de muncă a contestatoarei întocmit atât de Comisia de Expertiză Medicală a Capacităţii de Muncă nr.1 din cadrul CJP M, cât şi cel întocmit de Comisia Medicală de Contestaţii C; să indice intimatul care au fost normele şi criteriile la care face referire în întâmpinare şi care au fost avute în vedere la emiterea deciziei contestate prin care s-a stabilit că reclamanta nu se încadrează în grad de invaliditate; să indice care sunt documentele din care rezultă că aceasta a prezentat o incapacitate funcţională uşoară; să facă dovada susţinerilor din întâmpinare potrivit cărora s-a respectat procedura prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 155/2011.

Răspunsul la solicitările instanţei a fost înaintat la dosar cu adresa nr. JR.266/7724/20.03.2017 la care se află anexată documentaţia care a stat la baza emiterii deciziei iniţiale din anul 2007, a deciziilor din anii 2015, 2016 şi precizări formulate de Comisia Medicală de Contestaţii C.

Analizând contestaţia în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în materie instanţa constată şi reţine următoarele:

Contestatoarea BE a fost încadrată în gradul III de invaliditate, conform deciziei medicale asupra capacităţii de muncă nr. 1165/29.06.2015 emisă de CTP M – Cabinetul de Expertiză Medicală a Capacităţii de Muncă nr. 1, decizie prin care s-a stabilit că are capacitate de muncă pierdută cel puţin jumătate, fiind diagnosticată cu deficienţă funcţională medie, iar ca termen de revizuire a invalidităţii s-a stabilit data de 14.06.2016.

Urmare a evaluării capacităţii de muncă a contestatoarei, la data de 30.06.2016, s-a emis decizia medicală asupra capacităţii de muncă nr.1145/30.06.2016 prin care s-a stabilit diagnosticul funcţional „deficienţă uşoară”, precum şi faptul că nu se încadrează în grad de invaliditate, având capacitatea de muncă păstrată.

Împotriva acestei decizii contestatoarea a formulat contestaţie ce a fost înregistrată sub nr. 2122/11.07.2016, iar prin decizia medicală asupra capacităţii de muncă nr. 429/16.09.2016 emisă de Comisia Medicală de Contestaţii C, în baza examenului clinic şi a actelor medicale depuse la dosarul medical s-au menţinut concluziile medicale ce au stat de baza emiterii deciziei nr. 1145/30.06.2016.

Prin contestaţia dedusă judecăţii, aşa cum a fost precizată, contestatoarea BE a chemat în judecată INEMRCM – Comisia Medicală de Contestaţii C, arătând că înţelege să conteste decizia medicală asupra capacităţii de muncă nr. 429/16.09.2016 deoarece consideră că această decizie a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor HG 155/2011 privind criteriile de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi evaluare a capacităţii de muncă.

Examinând solicitările contestatoarei în raport de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 71 alin.1 din Legea 263/2010 evaluarea capacităţii de muncă, în vederea stabilirii gradului de invaliditate se face, la cerere, de către medicul specializat în expertiza medicală a capacităţii de muncă din cadrul CNPP, denumit în continuare medic expert al asigurărilor sociale, iar art.78 alin.6 din acelaşi act normativ prevede că decizia medicală asupra capacităţii de muncă emisă la revizuirea medicală urmează aceleaşi proceduri de contestare şi soluţionare, conform prevederilor art. 71.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 81 alin.1 din HG nr. 257/2011 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 „Evaluarea capacităţii de muncă, în vederea stabilirii gradului de invaliditate, se face la cererea persoanei interesate, de către medicul specializat în expertiză medicală a capacităţii de muncă, din cadrul CNPP, denumit în continuare medic expert al asigurărilor sociale”.

În conformitate cu prevederile art. 87 alin.1 din HG 257/2011 „După examinarea bolnavului şi analizarea documentaţiei medicale, medicul expert al asigurărilor sociale completează raportul de expertiză medicală a capacităţii de muncă şi emite decizia medicală asupra capacităţii de muncă, iar art. 91 din HG 257/2011 prevede că „Revizuirea medicală a pensionarilor încadraţi în grad de invaliditate se efectuează la termenul stabilit de medicul expert al asigurărilor sociale sau de comisiile de expertiză medico-militară, după caz, care au în evidenţă pensionarii”.

De asemenea, potrivit art. 92 din acelaşi act normativ „Medicul expert al asigurărilor sociale, respectiv comisiile de expertiză medico-militară, după examinarea medicală a persoanei în cauză şi analizarea documentaţiei medicale prezentate, completează concluziile medicale la revizuire şi emit decizia medicală asupra capacităţii de muncă în 3 exemplare”.

În conformitate cu dispoziţiile art. 101 alin.1 teza I din HG 257/2011 „Decizia medicală asupra capacităţii de muncă poate fi contestată, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile medicale de contestaţii”, iar art. 104 din HG 257/2011 prevede că „În soluţionarea contestaţiei se au în vedere aceleaşi proceduri şi criterii medicale ca şi în cazul expertizării asupra capacităţii de muncă”.

Raportând dispoziţiile legale susmenţionate la speţa dedusă judecăţii, instanţa constată că prin decizia nr. 429/16.09.2016, Comisia Medicală de Contestaţii C s-a pronunţat cu privire la situaţia contestatoarei, urmare a contestaţiei formulată de aceasta împotriva deciziei nr. 1145/30.06.2016 emisă de CTP M – Cabinetul de Expertiză Medicală a Capacităţii de Muncă nr. 1.

În acest sens se reţine că, respectând prevederile Legii nr. 263/2010 şi ale HG 257/2011, Comisia Medicală de Contestaţii C a invitat contestatoarea, cu adresa nr. 765/14.07.2016, să se prezinte în ziua de 26.08.2016 la sediul comisiei din C, menţionând că în vederea analizării aspectelor din contestaţia înregistrată sub nr.2122/11.07.2016, să prezinte orice document medical mai vechi pe care îl deţine şi care nu a fost depus la dosarul medical, iar ca documente medicale recente, suplimentar să depună testul şi Holter TA, iar în situaţia în care este netransportabilă, să informeze imediat comisia, printr-o scrisoare însoţită de un referat al medicului curant sau al medicului de familie.

Cu adresa înregistrată la Comisia Medicală de Contestaţii Craiova sub nr. 893/24.08.2016, contestatoarea a înaintat materialul solicitat de comisie menţionând că deplasarea sa nu a fost posibilă.

Urmare acestei adrese, Comisia Medicală de Contestaţii C, cu adresa nr. 765/14.07.2016/387 a invitat-o din nou pe contestatoare să se prezinte la comisie pe data de 16.09.2016, menţionând că la data respectivă este necesară prezenţa contestatoarei pentru o evaluare corectă, că în caz de neprezentare rămâne valabilă decizia eliberată de cabinetul teritorial de expertiză medicală şi că actele medicale transmise de contestatoare prin poştă nu permit evaluarea pentru încadrarea în grad de invaliditate.

Din cuprinsul adresei nr. 251/03.03.2017 emisă de Comisia Medicală de Contestaţii C, reiese faptul că la primul termen din luna august 2016 pacienta nu s-a prezentat, că a transmis acte prin poştă ulterior, că în luna septembrie 2016 nu a prezentat Holter EKG, iar internările din lunile iulie şi august 2016 au fost ulterioare datei deciziei emise de cabinetul teritorial contestată, menţionându-se că decizia nr. 429/16.09.2016 prin care s-a stabilit deficienţă funcţională uşoară şi capacitate de muncă păstrată, respectă HG nr. 155/2011.

Faţă de menţiunea Comisiei Medicale de Contestaţii C referitoare la faptul că decizia nr. 429/16.09.2016 respectă HG nr. 155/2011 pentru aprobarea criteriilor şi normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se face încadrarea în gradul I, II şi III de invaliditate, se reţine că potrivit anexei la hotărâre deficienţa uşoară (incapacitatea adaptativă 20-49%) afectează nesemnificativ activităţile cotidiene şi profesionale, pot apărea contraindicaţii, privind activitatea profesională/ recomandare privind schimbarea locului de muncă; capacitatea de muncă este păstrată.

În speţă, la revizuirea contestatoarei din anul 2016, s-a constatat că potrivit buletinului de ecocardiografie FE (fracţia de ejecţie) este de 45% (incapacitate adaptativă între 20-49%) încadrându-se astfel în deficienţă uşoară, aşa cum reiese din anexa la HG nr. 155/2011 rubrica afecţiuni ale aparatului cardiovascular.

Prin urmare, faţă de afecţiunile cardiace, nu se încadrează în grad de invaliditate, din concluziile medicale la soluţionarea contestaţiei deciziei medicale asupra capacităţii de muncă nr. 387/26.08.2016/429/16.09.2016, reieşind că la rubrica diagnostic funcţional s-a menţionat deficienţă globală uşoară, incapacitate adaptativă 30, după reexpertizare nu se încadrează în grad de invaliditate.

Din precizările medicului primar expert asigurări sociale al Comisiei Medicale de Contestaţii C, reiese că la emiterea deciziei contestate nr. 429/16.09.2016 s-au avut în vedere următoarele: faptul că - pacienta nu a putut documenta prin acte medicale criteriile de încadrare într-un grad de invaliditate (conform HG 155/2011 MO partea I nr. 224 bis/31.03.2011); - ex. obiectiv: pacienta cu T=165 şi G=116 kg, fără tulburări locomotorii, tulburări ventilatorii (proba ventilatorie efectuată la CMC indică spirometrie normal), tulburări metabolice, fără insuficienţă venoasă cronică (edeme gambe), complicaţii vasculare cu tulburări moderate. Deşi indicele de masă corporală  este aprox. 40 kg/m, celelalte condiţii pentru deficienţa medie (grad III invaliditate) nu sunt susţinute; - TA= 145/80 mmHg. Este descrisă ca o formă de HTA uşoară fără afectarea organelor ţintă; creatinina cu valori N, ex. sumar de urină fără micro albuminurie, cord radiologic normal (bilet ieşire din 20.06.2016. În bilet de face referire la coduri sindroame vasculare cerebrale şi forme de angină care nu au putut fi confirmate clinic şi paraclinic de CMC, dar nici nu au putut fi susţinute de conţinutul biletului de ieşire). Fracţia de ejecţie FE-45% indică o disfuncţie uşoară sistolică, conform buletin echografic din 29.06.2016 şi nu poate fi încadrabilă în gradul III inv. conform HG 155/2011; - Afecţiunea locomotorie este fără deficienţă, pentru afecţiunea psihică este necesară o monitorizare susţinută în serviciul Psihiatrie şi, eventual reevaluare la cabinetul teritorial de expertiză. S-a considerat că nu este necesară codificarea în aceste cazuri, - Anamneza: afirmativ astenie, dispnee uşoară, nu descrie durere anginoasă.

Aşa fiind, se reţine că în ceea ce o priveşte pe contestatoare s-a respectat procedura prevăzută de HG 155/2011, fiind analizat diagnosticul funcţional deficienţă funcţională, incapacitate adaptativă, astfel că susţinerea contestatoarei potrivit căreia decizia nr. 429/16.09.2016 a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor HG 155/2011, este neîntemeiată.

De altfel, contestatoarea a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile HG 155/2011 fără a arăta însă în concret care au fost acele dispoziţii legale ce au fost încălcate la emiterea deciziei contestate.

Faţă de cele expuse, instanţa apreciază că este neîntemeiată şi susţinerea contestatoarei potrivit căreia actele care au stat la baza emiterii deciziei nu au fost analizate corespunzător, precum şi solicitarea  acesteia privind efectuarea unei expertize de specialitate.

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, instanţa constată că este neîntemeiată contestaţia precizată, urmând a fi respinsă.

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia nr.2327/27.09.2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de contestatoare.

Domenii speta

Spete similare