Desfacerea contractului de muncă

Sentinţă civilă 391 din 22.06.2017


Salariat şi administrator al societăţii cu răspundere limitată sancţionat disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă prin Hotărârea Consiliului Local, în calitate de asociat unic al SRL-ului. Organul competent să ia măsura de sancţionare disciplinară.

Emiterea deciziei de concediere disciplinară şi data încetării raporturilor de muncă.

Tribunalul Mehedinţi-sentinţa din 22.06.2017

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 27.02.2017 contestatorul  G. I. O. a formulat contestaţia în contradictoriu cu angajatorul – pârât S.C. G. C. E. S.R.L şi împotriva Hotărârii nr.7/31.01.2017, privind concedierea disciplinară, adoptată de pârâtul C. L. al comunei Eşelniţa, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună anularea acesteia şi reintegrarea în muncă şi repunerea părţilor în situaţia anterioară concedierii, coroborate cu plata drepturilor salariale în condiţiile art. 80 Codul Muncii, şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

In fapt, contestatorul a arătat că prin hotărârea nr. 7/31.01.2017, i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă nr.22/13.08.2014, din funcţia de administrator al SC G. C. E. SRL, pe considerentul că ar fi săvârşit mai multe abateri disciplinare şi anume: neobţinerea autorizaţiei sanitare de funcţionare a societăţii, neasigurarea serviciului de permanenta la Staţia de Tratate a Apei, angajarea la data de 07.12.2016 a unui salariat, cu depăşirea competentelor din fişa postului şi încălcarea prevederilor legale privind organizarea concursului, substituindu-se C. L., precum şi producerea unor pierderi financiare societăţii, în sumă de 56 031 lei, în anul 2016, dublate de neachitarea contribuţiilor şi impozitului pe veniturile salariale către bugetele statului, deşi s-au plătit salariile către angajaţi.

A menţionat că, această hotărâre nu reprezintă hotărârea angajatorului, care, în realitate, este SC G. C. E. SRL şi nu C. L. al comunei Eşelniţa, iar calitatea de acţionar unic la societate o are U. A. T. - comuna Eşelniţa, ce are patrimoniu şi personalitate juridica, astfel, operează o nulitate absoluta a acestei decizii de concediere, ea nefiind luata de organul competent, motiv pentru care hotărârea în cauză a C. L. este nulă, neavând bază legală şi, nu există cercetare disciplinara prealabilă, desfăşurată de angajatorul legal, anterior emiterii deciziei de concediere, acesta reprezentând un alt motiv de nulitatea absolută a concedierii atacate.

A mai arătat că operează o nulitate absoluta a deciziei contestate, mai întâi, pentru faptul că nu se indică ce atribuţii de serviciu ar fi încălcat din lege, contractul de muncă sau din fişa postului, nu este motivată corespunzător concedierea, raportat la dispoziţiile art.62 alin.(3) C. muncii.

A susţinut că, nu avea obligaţia de a obţine autorizaţia sanitară de funcţionare a societăţii, întrucât această sarcină revenea acţionarului unic şi anume comunei Eşelniţa, odată cu înfiinţarea societăţii.

Mai mult, nu numai autorizaţia sanitară, ci toate celelalte autorizaţii de funcţionare trebuie dobândite de acţionar, potrivit Legii nr.31/1990*, privind funcţionarea societăţilor comerciale, la momentul înfiinţării societăţii.

De asemenea, a susţinut că este angajat după înfiinţarea societăţii, prin concurs, iar demersuri pentru obţinerea tuturor autorizaţiilor în privinţa funcţionarii, le-a făcut din proprie iniţiativa şi fără a avea obligaţii legale într-un atare sens.

In ceea ce priveşte neasigurarea serviciului de permanenta, contestatorul a arătat că, întotdeauna, la Staţia de Tratare a Apei nu a avut o astfel de sarcină, nici în fişa postului şi nici în contractul de muncă, dar, în raport de personalul angajat, a asigurat această permanenţă, cu respectarea condiţiilor din Codul muncii, privind maximul orelor de muncă săptămânal.

Referitor la a doua abatere, a menţionat că avea competenţe în calitate de administrator, să facă angajări temporare şi pe durată determinată, când se impunea, conform

dispoziţiilor din Legea nr.31/1991*, raportat la fişa postului, în care se stipulează, în afara competenţelor şi obligaţiilor de serviciu exprese, îndeplineşte orice atribuţii stabilite prin lege.

 In acest sens, chiar în contractul individual de munca, la Ut G. Condiţii de muncă, se 

specifica că activitatea de administrator se desfăşoară în conformitate cu prevederile Legii nr.31/1991, iar în Regulamentul de ordine interioara al societăţii, respectiv de funcţionare, la art.7, în calitate de administrator, făcea angajările, atâta timp cât era obligat să asigure necesarul de personal pe meserii şi profesiuni şi făcea selecţionarea şi încadrarea acestui personal.  Pentru angajări în cadrul societăţii, mai ales pe durata determinata, de proba, nu era necesar niciun concurs, conform dispoziţiilor art. 12 din Regulament, în calitate de administrator, fiind împuternicit să încheie şi să semnez contractul de munca în forma scrisa, în numele şi pe seama societăţii.

A arătat că nu a produs  pierderi financiare societăţii pe 11 luni în anul 2016, cumulate la 30 noiembrie 2016 în sumă de 56 031 lei RON şi, referitor la creanţele salariale şi salariile achitate angajaţilor societăţii, sunt, potrivit Codului muncii, creanţe privilegiate şi care se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii financiare.

Taxele şi contribuţiile la stat, pe aceste salarii, n-au fost plătite lunar, pentru că societatea n-a avut suficiente încasări, urmând a fi virate pe parcurs, în raport de veniturile dobândite.

A menţionat că faptele ce i se reproşează, având în vedere conţinutul deciziei de concediere, nu au natura juridica a unor abateri disciplinare şi nu justifică o asemenea concediere, iar pe de altă parte, angajatorul era obligat, conform dispoziţiilor art.252 alin.(l) C. muncii să adopte decizia de concediere în 30 de zile calendaristice de la data când a luat la cunoştinţă de săvârşirea abaterii, adică, cel mai târziu, pe data de 17 decembrie 2016 şi cum decizia de concediere a fost emisa pe data de 31.01.2017, s-a depăşit termenul legal, iar sancţiunea este tot nulitatea absoluta a măsurii dispuse.

Intr-un astfel de sens, Comisia de cercetare disciplinară a fost înfiinţată, prin Hotărârea C. L. nr.31/17.11.2016, trebuind să-şi desfăşoare activitatea în perioada 20.11.2016- 29.11.2016, faţă de această situaţie şi hotărârea de concediere trebuia adoptata, cel mai târziu, pe data de 18.12.2016, fapt ce nu s-a întâmplat.

Inclusiv din acest punct de vedere, concedierea contestată este abuzivă şi nelegală şi se impune a fi anulată, mai ales, că la data concedierii se afla şi în concediu de odihnă.

In drept, îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art.78 C. muncii, raportat la dispoziţiile art.80 C. muncii.

În dovedirea celor susţinute contestatorul a  depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: delegaţia avocaţiala de reprezentare; Hotărârea de concediere nr.7/31.01.2017; contractul individual de munca nr.22/13.08.2014, fisa postului din 14.08.2014; Regulamentul de ordine interioara nr.6/31.01.2015; HCL nr.31/17.11.2016, proiectul de hot. Nr.27/17.11.2016 şi expunerea de motive; adresele privind desfăşurarea procedurii disciplinare nr.28/24.11.2016, nr.24/10.11.2016, precum şi răspunsul nr.433/11.11.2016 şi confirmările de primire; adresele privind desfăşurarea procedurii disciplinare nr.34/07.12.2016 şi răspunsul nr.461/09.12.2016, nr.24/10.11.2016, nr. 1/09.01.2016 şi procesul-verbal al Comisiei de cercetare disciplinara din 11.01.2017.

La data de 21.03.2017  intimata UAT comuna Eşelniţa, în calitate de asociat unic al SC G. C. E. SRL prin C. L. al Comunei Eşelniţa a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată.

S-a menţionat că SC G. C. E. SRL este o societate cu răspundere limitată, care-şi desfăşoară activitatea pe domeniul public al comunei Eşelniţa, iar asociat unic al acesteia este C. L. al Comunei Eşelniţa, Hotărârea nr.7/31.01.2017 privind concedierea disciplinară a contestatorului fiind luată de organul competent.

Referitor la motivul că nu există nici cercetare disciplinară prealabilă desfăşurată de angajator anterior deciziei de concediere, acesta reprezentând un alt motiv de nulitate absolută a concedierii atacate, depune o întreagă documentaţie începând cu procedura de emitere a Hotărârii nr.31/17.11.2016 privind constituirea unei comisii de cercetare disciplinară prealabilă a salariatului, administrator al SC G. C. E. SRL,  adresele către petent : nr.28/24.11.2016 prin care a solicitat punerea la dispoziţie a Registrului unic de control al SC G. C. E. SRL, nr.432/11.11.2016 prin care a solicitat din nou date cu privire la calitatea apei furnizate, nr.34/07.12.2016 prin care a solicitat administratorului SC G. C. E. SRL punerea la dispoziţie a tuturor documentelor solicitate şi nr.1/09.01.2017 prin care l-a invitat pe administrator în data de 10.01.2017 în vederea desfăşurării procedurii de cercetare disciplinară prealabilă la Sala de şedinţe a C. L. Eşelniţa.

Totodată a depus Regulamentul de Ordine Interioară a SC G. C. E. SRL, Raportul privind concluziile cercetării disciplinare întocmit de către comisia de cercetare disciplinară, Hotărârea nr.7/31.01.2017 privind concedierea disciplinară a salariatului, Referatul salariatei T. V. V. privind propunerea ca debitul de 413.488 lei reprezentând contravaloarea cantităţii de 194.126 mc apă neîncasaţi de la populaţie să fie înregistrată pe costurile societăţii, expunerea de motive la Proiectul nr.19/20.02.2015 privind înregistrarea în contabilitatea societăţii SC G. C. E. SRL a sumei de 413.488 lei reprezentând contravaloarea cantităţii de 194126 mc apă iniţiat de petent, fişa postului, dar şi acte contabile din care rezultă o serie de nereguli financiare constatate cu ocazia verificărilor făcute de Camera de Conturi Mehedinţi.

În ceea ce priveşte susţinerea contestatorului că nu avea obligaţia de a obţine autorizaţia sanitară de funcţionare a societăţii emisă de D. de S. P. Mehedinţi, intimata a menţionat că aceste atribuţii îi reveneau contestatorului, aşa cum rezultă din fişa postului, iar faptul că societatea a funcţionat peste 2 ani fără aceste autorizaţii sanitare de funcţionare denotă faptul că nu au fost îndeplinite toate cerinţele autorizării, iar administratorul nu a comunicat asociatului unic prin C. L. Eşelniţa informaţii legate de acest aspect.

Cu privire la faptul că nu s-a asigurat permanenţa la Staţia de Tratare a Apei, a precizat că până la efectuarea cercetării disciplinare niciodată în perioada de activitate petentul nu a informat C. L. Eşelniţa că nu are suficient personal pentru asigurarea serviciului de permanenţă la Staţia de Tratare a Apei, care este un obiectiv deosebit de important, fiind  evident că petentul nu avea calitatea de a face angajări temporare sau pe durată determinată, având în vedere că în fişa postului la pct.15 se precizează în mod cert că administratorul societăţii "face propuneri pentru ocuparea posturilor vacante din cadrul societăţii şi participă la concurs ca membru al comisiei de examinare".

Nu există nicio derogare de la această dispoziţie din care să rezulte că administratorului societăţii i se deleagă atribuţii în vederea angajării temporare sau pe durată determinată.

Conform Raportului de control încheiat în urma acţiunii de control a Camerei de Conturi Mehedinţi înregistrat la SC G. C. E. SRL sub nr.39/2015 se consemnează deficienţe grave, motiv pentru care Curtea de Conturi Mehedinţi a emis Decizia nr.23/2015 prin care a dispus "facturarea, înregistrarea, urmărirea şi încasarea veniturilor conform clauzelor stabilite, inclusiv suma de 424.845,16 lei stabilită în timpul controlului efectuat şi rămasă de încasat şi de asemenea recalcularea impozitului pe profit, odată cu închiderea exerciţiului financiar al anului 2014, conform Notei contabile nr.2/2015".

Urmare a referatului nr. 77/20.02.2015 întocmit din proprie iniţiativă de casiera SC G. C. E. SRL în care solicită înregistrarea diferenţei sumei de 413.488,00 lei în contabilitate pe costurile societăţii, administratorul societăţii a întocmit un proiect de hotărâre (acesta neavând calitatea legală de iniţiator de proiecte în cadrul C. L. Eşelniţa) înregistrat sub nr.19 din 20.02.2015, prin care la art.1 supune spre aprobare înregistrarea în contabilitatea societăţii a sumei de 413.488 lei.

În expunerea de motive făcută la proiect, administratorul menţionează în mod eronat (pentru a induce în eroare membrii C. L. Eşelniţa) că această diferenţă a rezultat datorită conductelor fisurate, apometrelor defecte şi ca urmare a inundaţiilor din anul 2014.

În data de 20.02.2015 C. L. E. emite H.C.L. nr.19/2015 prin care aprobă înregistrarea în contabilitatea SC G. C. E. SRL a sumei de 413.488 lei fără a specifica însă cum se face înregistrarea acestei sume ca venit pentru a se lua în calcul la recalcularea impozitului pe profit aşa cum a decis Camera de Conturi Mehedinţi sau pe costurile societăţii.

În dovedirea susţinerilor intimata a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: Act constitutiv, decizia asociatului unic al SC G. C. E. SRL, CIM nr. 22/13.08.2014, ROI, adresa nr. 24/07.12.2016, nr. 28/24.11.2016, raport din 23.01.2017, registru salariaţi din 27.12.2016, fişa postului, referat din 20.02.2015, expunere de motive la proiectul nr. 19/20.02.2015, proiect de hotărâre nr. 19/20.02.2015, hotărârea nr. 19/09.03.2015, fişa postului, decizia nr. 23/25.02.2015, hotărârea nr. 7/31.01.2017, hotărârea nr. 31/17.11.2016, adresa nr. 1/09.01.2017, proces-verbal nr. 6/20.01.2017, proces verbal încheiat în 31.01.2017, bilanţ contabil la 31.12.2015.

Contestatorul a depus răspuns la întâmpinare prin care arată că  UAT Comuna Eşelniţa nu are calitate procesuală pasivă în acest litigiu potrivit disp. Legii nr. 251/2001, privind administraţia publică locală şi nu poate fi reprezentată în justiţie prin C. L., ci numai prin primar.

Pe de alta parte, comuna Eşelniţa are calitatea de asociat unic al SC G. C. E. SRL, însă a nu se confunda cu C. L. al comunei Eşelniţa, prin intermediul căruia îşi exercită prerogativele de asociat unic la societate, în adunările generale ale asociaţilor, a căror activitate se reglementează de Legea nr.31/1990*, privind societăţile comerciale.

A susţinut că în speţă sunt pârâţi, C. L. al comunei Eşelniţa, respectiv SC

G. C. E. SRL, iar în cazul în care, pârâtul SC G. C. E. SRL, în calitate de angajator, neemiţând decizie de concediere, nu a fost citat ca parat, a solicitat introducerea acestuia  în cauză.

Contestatorul a menţionat că nu există decizie de concediere, emisă de organul competent şi anume angajatorul - SC G. C. E. SRL.

Pe fond a susţinut că  aşa zisele abateri disciplinare  nu reprezintă fapte disciplinare ci de altă natură.

În drept, îşi întemeiază răspunsul pe art. 201 alin. 2 C. proc. civ.

În dovedirea susţinerilor contestatorul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: extras Revisal, adresa nr. 80/13.03.2017, nr. 3/20.01.2017, memoriu, adresa nr. 6/30.01.2014, referat din 05.05.2016, referat nr. 3056/06.05.2016, adresa nr. 188/09.05.2016, notă explicativă nr. 189/09.05.2016, raport nr. 288/19.07.2016 către C. L. al Comunei Eşelniţa.

La termenul din data de 27.04.2017, contestatorul prin apărător, a solicitat încuviinţarea probei  cu înscrisuri şi probei testimoniale, iar apărătorul intimatei a solicitat proba cu înscrisuri, , iar prin încheierea din aceeaşi dată instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, şi a prorogat discutarea probei  testimoniale după depunerea înscrisurilor,  a dispus conceptarea şi citarea în cauză în calitate de intimat a C. L. al comunei Eşelniţa, a dispus emiterea unor adrese către O. R. C. de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, C. L. al comunei Eşelniţa, SC G. C. E. SRL şi I. T.M. Mehedinţi.

La solicitarea instanţei O. R. C. de pe lângă Tribunalul Mehedinţi a înaintat adresa nr.7923/04.05.2017, la aceasta fiind ataşată furnizarea de informaţii de bază în ceea ce priveşte SC G. C. E. SRL iar relaţiile solicitate I. T.M. Mehedinţi au fost depuse cu adresa nr.2629/10.05.2017, respectiv extras Revisal privind contractul individual de muncă al contestatorului.

De asemenea, P. C. Eşelniţa a depusă adresa nr.2370/15.05.2017 la acesta fiind anexate, Actul constitutiv actualizat al Societăţii comerciale G. C. E. SRL, Hotărârea nr.7/31.01.2017 a C. L. al comunei Eşelniţa, proiect de hotărâre privind concedierea disciplinară a contestatorului, expunere de motive referitoare la proiectul de hotărâre privind concedierea disciplinară a contestatorului, Raport – Comisia de cercetare disciplinară prealabilă din data de 23.01.2017, registru salariaţi din data de 27.12.2016, fişa postului contestatorului – post administrator, referat înregistrat sub nr.77/20.02.2015, expunere de motive la proiectul nr.19/20.02.2015, proiect de hotărâre nr.19/20.02.2015, Hotărârea nr.19/09.03.2015, bilanţ contabil la data de 31.12.2015, declaraţie în conformitate cu prevederile art.30 din Legea nr.82/1991, proces – verbal al Adunării Generale a acţionarilor din data de 05.04.2016, Raportul administratorului la data de 31.12.2015, bilanţ prescurtat la data de 31.12.2015, contul de profit şi pierderi prescurtat din  data de 31.12.2015, date informative din data de 31.12.2015, decizia nr.23/25.02.2015 a Camerei de Conturi Mehedinţi, proces – verbal din data de 10.01.2017, Regulament de ordine interioară, buletine de vot pentru concedierea disciplinară, Hotărârea nr.44/11.08.2014, proiect Hotărârea nr.45/05.08.2014, expunere de motive la proiectul de hotărâre nr.45/05.08.2014, Referat înregistrat sub nr.3542/05.08.2014, Raportul final al concursului pentru ocuparea funcţiei administrator înregistrat sub nr.3482/01.08.2014, proces – verbal din data de 11.08.2014, decizia asociatului unic al SC G. C. E. SRL, proces – verbal încheiat la data de 11.08.2014, Raport ca urmare a H.C.L nr.31/17.11.2016, proces – verbal din data de 11.01.2017, Hotărârea nr.31/17.11.2016 privind constituirea comisiei disciplinare prealabilă, iar SC G. C. E. SRL a depus adresa nr.143/17.05.2017 la care a anexat următoarele înscrisuri: Decizia de încetare  contract individual de muncă – Decizia nr.3/08.03.2017, referat înregistrat sub nr.9/08.03.2017, Hotărârea nr.7/31.01.2017 privind concedierea disciplinară a contestatorului, Hotărârea nr. 13/14.02.2017 privind  angajarea la SC G. C. E. SRL a unui administrator interimar pe perioadă determinată, Hotărârea privind revocarea reprezentantului C. L. al comunei Eşelniţa în A. G. a A. de la SC G. C. E. SRL, stat de plată  din luna februarie 2017 şi cererea formulată de contestator la data de 30.01.2017.

La termenul din data de 08.06.2017, la solicitarea instanţei, intimata SC G. C. E. SRL a înaintat adresa nr. nr.161/06.06.2017 iar C. L. al comunei Eşelniţa adresa nr.2911/07.06.2017, însoţită de Registru de intrare 2017, Actul constitutiv, adresa privind convocarea la cercetarea disciplinară, procesul - verbal din data de 11.01.2017, adresa înregistrată sub nr.34/07.12.2016, adresa nr.461/09.12.2016 şi fişa postului contestatorului.

Contestatorul la termenul din 22.06.2017 a depus precizarea de acţiune, note de şedinţă cu privire la contestarea şi a Deciziei nr. 3/08.08.2017, de concediere disciplinară, arătând că este nulă în mod absolut pe excepţie, nefiind motivată, şi cum se constată din referatul nr. 8/08.03.2017, pe care s-ar întemeia,  contestatorului i s-ar fi desfăcut contractul de muncă disciplinar, pentru absenţele nemotivate de la serviciu, iar nota explicativă în cazul acesteia sau cercetarea disciplinară efectuată, având un alt motiv de nulitate absolută.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:

Pârâta SC G. C. E. SRL este o societate cu răspunde limitată înfiinţată în cursul anul 2010 de către C. L. E., care are calitatea asociat unic, societate care are ca domeniu principal de activitate: captarea, tratarea şi distribuţia apei, (act constitutiv de la înfiinţare – Vol. II, fila 139 şi extras ORC Mehedinţi  - vol. I, fila 196).

Prin Hotărârea nr.44 din 11.08.2014 a C. L. E., contestatorul G. I. – O. a fost numit administrator la SC G. C. E. SRL, fiind împuternicit primarul comunei să semneze contractul individual de muncă (vol. II, fila 77).

La data de 13.08.2014 s-a încheiat şi înregistrat Contractul individual de muncă al contestatorului nr. 22/13.08.2014 pe durată nedeterminată, angajator fiind SC G. C. E. SRL şi salariat – contestatorul în funcţia de administrator societate (vol. I, fila 5).

În finalul contractului la rubrica angajator este menţionat C. L. E. şi semnat de primarul comunei, împuternicitul legal conform Hotărârii nr. 44/11.08.2014.

Prin Hotărârea nr.7/31.01.2017 a C. L. Eşelniţa, contestatorul având funcţia de administrator, a fost sancţionat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, menţionându-se ca temei prevederile art. 61 lit.a coroborat  cu art. 247, art. 248 alin.1 lit. e, art. 250, art. 251 şi art. 252 din Codul Muncii, art. 36 alin.2 lit.a coroborat cu alin.3 lit.c din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Conform extrasului din baza de date informatică Revisal  solicitată de către instanţă, data încetării Contractului individual de muncă este 08.03.2017, temei art. 61 lit.a Codul Muncii, HCL nemenţionând data desfacerii contractului individual de muncă (vol. I, fila 202).

Conform HCL nr.7/31.01.2017 de concediere disciplinară a contestatorului, s-a însuşit şi s-a aprobat Raportul comisiei de cercetare disciplinară prealabilă, constituită prin HCL nr. 31 adoptată la data de 17.11.2016, înregistrat la nr.7 din  data de 25.01.2017, care face parte integrantă din decizie, nota explicativă (punctul de vedere al salariatului) înregistrată la nr.6 din data de 20.01.2017, din care rezultă că acesta recunoaşte săvârşirea faptelor şi invocă în apărarea sa faptul că a făcut demersuri pentru îndeplinirea atribuţiilor din fişa postului, fără a se aduce şi dovezi concrete , la cea ce-a doua convocare stabilită pentru data de 13.01.2017, neprezentându-se la ora stabilită.

Faptele imputate salariatului şi care se reţin că au caracter de  continuitate, inclusiv la data efectuării cercetării disciplinare, sunt: neobţinerea autorizaţiei sanitare de funcţionare a SC G. C. E. SRL, neasigurarea serviciului de permanenţă la Staţia de Tratate a Apei, obiectiv strategic, existând pericolul de a fi periclitată sănătatea populaţiei, angajarea la data de 07.12.2016 salariat, conform datelor din registrul reviSal, cu depăşirea competenţelor stabilite prin fişa postului şi cu încălcarea prevederilor legale privind organizarea concursului, substituindu-se C. L. al comunei Eşelniţa, producerea unor pierderi financiare de către societatea administrată de acesta pe 11 luni în anul 2016 (ianuarie – noiembrie), cumulate la 30 noiembrie 2016, în sumă de 56.031 lei, neachitarea contribuţiilor CAS şi CASS şi a impozitelor pe veniturile salariale deşi s-au achitat salariile către angajaţi.

Se menţionează a fi încălcate atribuţiile înscrise în Statutul societăţii, la art.5.2, art.5.3, art.6.2, art.6.3, în fişa postului la pct.7.1, 7.2, 7.15 şi în Regulamentul de Ordine Interioară aprobat prin HCL nr. 6/31.01.2015, art.5 alin.4, art.8 alin.5 şi 9.

Pe parcursul procesului, la solicitarea instanţei de a se comunica, dacă în urma hotărârii adoptate de C. L. al comunei Eşelniţa s-a emis decizie de concediere pe numele contestatorului, pârâţii au depus la dosar şi Decizia de încetare a contractului individual de muncă nr. 3/08.03.2017, emisă de SC G. C. E. SRL prin care s-a dispus încetarea Contractului individual de muncă, de la 08.03.2017, în temeiul art.61 lit.a Codul Muncii (vol. II, fila 106).

Decizia a fost însoţită de referatul nr.8/08.03.2017 întocmit de reprezentantul A.G.A şi administratorul interimar al societăţii, numit prin HCL 13/14.02.2017, referat în baza căruia şi având în vedere HCL 7/31.01.2017 s-a dispus emiterea deciziei la desfacere a Contractului individual de muncă (vol. II, fila 107).

În referat se menţionează că reclamantul a fost concediat disciplinar, dar în data de 30.01.2017 avea depusă cererea pentru efectuarea concediului de odihnă pe anul 2017 la registratura SC G. C. E. SRL, cerere neaprobată de asociatul unic la societăţii (C. L.) sau de reprezentantul A.G.A.

Pentru cele arătate mai sus i s-au calculat două zile de concediu care i se cuveneau pentru luna ianuarie 2017 în statul de plată al lunii februarie 2017, achitat în 13.04.2017, din data de 01.02.2017 contestatorul G. I.– O., nu s-a mai prezentat la locul de muncă, considerând că i se cuvenea să efectueze concediul de odihnă pentru anul 2017, concediu neaprobat de patronul societăţii.

Conform susţinerilor părţilor din dosar şi actelor dosarului , această decizie nu a fost comunicată reclamantului şi luând cunoştinţă de aceasta în cursul procesului, reclamantul o contestă alături de HCL 7/31.01.2017 (fila 183 , vol. II).

În contestaţia formulată se invocă motive de nelegalitate şi netemeinicie a celor două acte: respectiv măsura concedierii şi cercetarea disciplinară au fot efectuate de organe necompetente,consiliul local nefiind angajatorul reclamantului, absenţele imputate nu reprezintă fapte disciplinare, nu se indică atribuţiile încălcate prevăzute de lege, contractul individual de muncă, fişa postului, pe fond faptele sunt netemeinice, s-au încălcat dispoziţiile art.252 alin.1 Codul Muncii, nefiind respectat termenul de 30 de zile de adoptare a Hotărârii, decizia de concediere nr.3/08.08.2017 este lovită de nulitate, nefiind motivată şi lipsind cercetarea prealabilă disciplinară şi invocă absenţele de la serviciu.

În speţă, reclamantul are calitate de salariat şi administrator al societăţii cu răspundere limitată şi litigiul dedus judecăţii este un conflict de muncă referitor la încetarea contractului său de muncă, reglementat de dispoziţiile Codului Muncii.

Hotărârea nr.44/11.08.2017 emisă de C. L. E., în calitate de asociat unic al SRL-ului dispune numirea şi angajarea reclamantului pe post de administrator al societăţii, împuternicindu-se primarul comunei să semneze contractul de muncă, hotărârea fiind concretizată prin încheierea contractului individual de muncă nr. 22/13.08.2017, contract încheiat de către C. L. E., în calitate de asociat unic al SC G. C. E. SRL şi angajator al contestatorului.

Potrivit Cap. IV- Conducerea Societăţii, art. 4.1. din Actul constitutiv reactualizat din 2012 al S. C. G. comunală Eşelniţa SRL,  conducerea societăţii se realizează prin asociatul unic, care printre atribuţii are şi desemnarea şi numirea administratorului societăţii (vol. I, fila 52).

Conform cap. V, art. 5.1 şi 5.3 din acelaşi Act constitutiv, administratorul reprezintă şi administrează societatea comercială, în limitele competenţei stabilite de asociatul unic, asociatul  unic fiind cel care realizează conducerea societăţii sub aspectul deciziilor, activitatea administratorului fiind limitată la competenţele conferite de către  acesta şi verificată , supravegheată de asociatul unic.

Susţinerile contestatorului privind nulitatea Hotărârii de  sancţionare disciplinară pentru motivul neluării de către organul competent sunt neîntemeiate.

Asociatul unic al societăţii comerciale este C. L. E., aşa cum rezultă din toate documentele de la dosar şi nu U. A. T. Comuna Eşelniţa.

Fiind o societate cu răspundere limitată şi unic administrator, nu există alte persoane sau organe de conducere, administratorul unic având o competenţă generală de a exercita politica economică şi socială şi a decide asupra activităţii acesteia până la nivelul la care a fost împuternicit de asociatul unic (art. 5 din Regulamentul de Ordine Interioară aprobat prin HCL Eşelniţa nr. 6/31.01.2015-vol. I, fila 9).

Potrivit art. 263 alin. 1 din Codul Muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica salariaţilor, sancţiunile disciplinare, ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.

Persoana juridică, în speţă SC G. C. E. SRL îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale, iar actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite sunt actele persoanei juridice însăşi.

Astfel organele de conducere ale angajatorului persoană juridică sunt cele care dispun prerogative de a sancţiona salariaţii.

Întrucât administratorul unic este salariatul sancţionat, decizia aparţine asociatului unic, care conduce societatea, care desemnează şi revocă pe administrator, care are şi prerogativa desemnării comisiei de disciplină.

În speţă raporturile juridice dintre pârâtul administrator şi societate fiind concretizate prin încheierea unui contract de muncă, sunt reglementate, în ceea ce priveşte derularea, încetarea şi răspunderea disciplinară, răspunderea patrimonială a salariatului de dispoziţiile Codului Muncii.

Este adevărat că potrivit art. 72 din Legea 31/1990 cu modificările şi completările ulterioare, obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi de cele special prevăzute în această lege, dar în situaţia încheierii unui  contract individual de muncă, raporturile juridice izvorând din acesta sunt guvernate de legislaţia muncii şi nu de regulile mandatului comercial, voinţa părţilor fiind aceea de a da eficienţă regulilor speciale de protecţie a salariatului prevăzute de legislaţia muncii, inclusiv cele referitoare la răspunderea disciplinară.

Legea 31/1990 în varianta modificată prin Legea 441/2006 nu conţine nici o interdicţie cu privire la admisibilitatea cumulului calităţii de administrator cu cea de salariat în cadrul societăţilor cu răspundere limitată.

Regula prevăzută de art. 137^1 alin. 3 din Legea 31/1990 cu privire la interdicţia administratorului de a încheia un contract de muncă cu societatea, fiind de strictă interpretare şi prevăzută pentru societăţile pe acţiuni, nu poate fi extinsă  şi aplicată şi în situaţia unui SRL.

Astfel, motivul de nulitate absolută a Hotărârii nr. 7/31.01.2017 întemeiate pe argumentul că decizia de concediere şi cercetarea disciplinară nu au fost efectuate de organul competent sunt neîntemeiate.

Totodată, Hotărârea nr. 7/31.01.2017 a C. L. Eşelniţa nu reprezintă un act al asociatului unic care propune desfacerea disciplinară a contractului de muncă, ci reprezintă o decizie de sancţionare cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă a administratorului, care va fi analizată prin prisma exigenţelor Codului Muncii, atât în privinţa regulilor de formă, cât şi  de fond.

Sunt neîntemeiate şi susţinerile contestatorului în sensul că nu este motivată hotărârea de concediere, aceasta cuprinde motive de fapt, motive de drept, se invocă normele pretins încălcate de salariat, se însuşesc şi aprobă Raportul comisiei de cercetare disciplinară prealabilă nr. 7/25.01.2017 care este menţionat ca făcând parte integrantă din prezenta hotărâre şi care constituie anexa la aceasta.

În ceea ce priveşte faptele imputate salariatului şi incidenţa disp. art. 252 Codul muncii, instanţa reţine următoarele:

Raportul de cercetare disciplinară prealabilă nr. 7 este înregistrat la data de 25.01.2017, iar Hotărârea de sancţionare în speţă este emisă în 31.01.2017, în interiorul termenului de 30 de zile calendaristice prevăzut de art. 252 alin. 1 Codul Muncii.

Ca atare, sunt neîntemeiate criticile contestatorului cu privire la nerespectarea acestui termen, termen care curge de la data înregistrării raportului final al cercetării prealabile la registratura unităţii, acesta fiind termenul cerut în care persoana îndreptăţită a lua cunoştinţă despre rezultatul cercetării disciplinare prealabile şi poate aprecia că aceasta constituie abatere disciplinară, în acest sens fiind dispoziţiile Deciziei nr. 16/12.11.2012 pronunţată de ÎCCJ în soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 817/05.12.2012.

În ceea ce priveşte termenul de 6 luni de la data săvârşirii faptei în interiorul căruia angajatorul putea lua măsura sancţionării disciplinare a salariatului, prevăzut de art. 252 alin. 1 teza a II-a Codul Muncii, instanţa urmează a analiza fiecare abatere în parte, angajatorul în decizie susţinând că faptele au caracter de continuitate, inclusiv la data efectuării cercetării disciplinare.

Prima abatere reţinută este menţionată ca fiind neobţinerea autorizaţiei de funcţionare a SC G. C. E. SRL.

Administratorului i se impută o obligaţie de rezultat care nu este prevăzută în sarcina sa, nici de fişa postului, nici de Regulamentul de ordine interioară, nici de statutul societăţii, nici de vreo hotărâre adoptată în acest sens de C. L. E., în calitate de asociat unic, de stabilire în sarcina administratorului societăţii a vreunei obligaţii de această natură.

Obţinerea autorizaţiei legale de funcţionare este obligatorie de la momentul înfiinţării societăţii, iar asociatul unic este cel care conduce, ia măsuri privind societatea înfiinţată, administratorul fiind cel care răspunde pentru exacta îndeplinire a hotărârilor asociatului unic (art. 5.1 Act constitutiv).

Totodată nerealizarea unei obligaţii de rezultat nu poate constitui abatere disciplinară, or în speţă, decizia de sancţionare nu invocă acţiuni sau inacţiuni în sarcina contestatorului cu privire la această faptă, ci rezultatul pretins vătămător.

Mai mult cu ocazia cercetării disciplinare, contestatorul şi-a făcut o serie de apărări şi cu privire la această faptă, respectiv a solicitat autorizaţie de la DSP Mehedinţi dar nu a fost obţinută, dar nici Hotărârea de sancţionare, nici raportul de cercetare disciplinară nu cuprind motivele pentru care sunt înlăturate aceste  apărări, conform cerinţelor art. 268 alin. 1 Codul Muncii.

Potrivit art. 61 din Codul muncii, cazurile în care se poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului sunt cele pentru care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori  cele stabilite prin Contractul Individual de Muncă, Contractul Colectiv de Muncă sau Regulamentul intern, săvârşite cu vinovăţie.

Elementele constitutive ale răspunderii disciplinare, latura obiectivă ( fapta-acţiunea sau inacţiunea salariatului) şi latura subiectivă (vinovăţia-intenţie directă şi indirectă, culpa) trebuie întrunite cumulativ.

Fapta ilicită trebuie dedusă  implicit prin raportare la sarcinile de serviciu, obligaţia de serviciu trebuie să fie legală şi posibilă, să se afla într-o legătură de cauzalitate cu rezultatul produs.

Lipsa vinovăţiei salariatului atrage inadmisibilitatea sancţionării disciplinare.

În speţă nu sunt întrunite condiţiile răspunderii disciplinare pentru fapta care în opinia angajatorului constituie abaterea disciplinară susmenţionată.

În ceea ce priveşte abaterea reţinută ca fiind neasigurarea serviciului de permanenţă la secţia de tratarea a apei, fapta nu este descrisă în concret, prin prezentarea explicită a acelor aspecte care pot duce la concluzia că fapta salariatului reprezintă o încălcare a normelor de disciplină în legătură cu munca sa.

Din descrierea faptei trebuie să rezulte în mod concret în ceea ce a constat acţiunea sau inacţiunea săvârşită, prin care a încălcat normele  legale, Regulamentul de ordine interioară, Contractul individual de muncă, fişa postului, ordinele şi dispoziţiile asociatului unic adoptate prin hotărâri.

Descrierea faptei nu este suficientă dacă nu este indicată şi data comiterii ei, pentru că numai astfel se poate cunoaşte dacă au fost respectate termenele legale de aplicare a sancţiunii.

Menţionarea în cuprinsul deciziei că faptele au caracter de continuitate, fără menţionarea aspectelor care individualizează fapta: în ce constă , modalitate în care s-a comis, în raport cu care să se poată verifica temeinicia celor reţinute în sarcina salariatului nu reprezintă o ,,descriere” în sensul  art. 252 alin. 2, lit. a Codul Muncii.

Art. 252 alin. 2 Codul Muncii face  clar distincţia între descrierea faptei, adică indicarea situaţiei de fapt în materialitatea ei (lit. e), motivarea în fapt  şi motivarea în drept (lit.d), indicarea dispoziţiilor în baza cărora se aplică sancţionarea şi indicarea prevederilor  care au fost încălcate de salariat (lit. b).

Această obligaţie nu se regăseşte în prevederile enumerate a fi încălcate din cuprinsul hotărârii de sancţionare, însă, în măsura în care i se impută fapte în legătură cu obligaţia generală a administrării societăţii, a exactei îndepliniri a hotărârilor asociatului unic-aşa cum sunt prevăzute în Actul constitutiv, fişa postului, Regulamentul de ordine interioară, aceasta trebuie expusă explicit şi fără echivoc.

Potrivit art. 7 din Regulamentul de ordine interioară aprobat prin hotărârea C. L. E. nr. 6/31.01.2015, într-adevăr administratorul SC G. C. E. SRL răspunde de respectarea organigramei de funcţionare a societăţii aprobată de C. L. E. şi trebuie să asigure: necesarul de personal pe meserii şi profesiuni conform Organigramei de funcţionare a societăţii aprobată de C. L. E.; selecţionarea şi încadrarea personalului conform calificării; stabilirea obiectivelor de performanţă individuală, precum şi criteriile de evaluare a activităţii profesionale a salariaţilor; aprovizionarea cu materii prime, materiale necesare tratării apei, materiale de curăţenie şi întreţinere, organizarea muncii pe echipe de lucru şi grafice de lucru; instituirea individuală prin respectarea normelor tehnice de sănătate şi securitate a muncii, normelor PSI conform legii prin servicii specializate;aplicarea şi respectarea normelor sanitare la Staţia de Apă (vol.I, fila 10), însă fapta nu este descrisă în concret, nu rezultă că i s-ar imputa eventual nerespectarea organigramei aprobate chiar de asociatul unic sau neluarea măsurilor de organizare a procesului muncii, prin menţionarea concretă a acţiunilor, inacţiunilor, modalitatea de săvârşire, împrejurările comiterii.

Totodată decizia de sancţionare nu poate fi completată cu elemente exterioare care să explice menţiunile generale din cuprinsul ei, iar instanţa de judecată nu poate, pe cale de interpretare să deducă abaterea săvârşită sau să complinească lipsurile menţiunilor obligatorii ale acesteia.

Totodată organigrama de funcţionare a societăţii care trebuie să asigure necesarul de personal este aprobată de C. L., administratorul răspunde  doar de respectarea ei.

În speţă nu i se impută că nu a informat  C. L. pentru lipsa personalului necesar pentru asigurarea serviciului de permanenţă decât prin întâmpinarea depusă în instanţă.

Mai mult, cu ocazia cercetării disciplinare, contestatorul şi-a făcut apărări în sensul că asociatul unic nu a asigurat finanţarea posturilor necesare, apărare neînlăturată motivat de angajator.

În ceea ce priveşte fapta constând în angajarea la data de 07.12.2016 a unui salariat, conform datelor din registrul Revisal, cu depăşirea competenţelor stabilite în fişa postului şi cu încălcarea prevederilor legale privind organizarea concursului, nici aceasta nu este descrisă în concret, nu se face referire la salariatul angajat nici în hotărârea de concediere, nici în raportul comisiei de cercetare disciplinară, nici în procesul-verbal al comisiei prin care s-a luat nota explicativă contestatorului, iar pe de altă parte, intimatul nu a depus la dosar nici contractul individual de muncă al salariatului astfel angajat, deşi instanţa a solicitat depunerea întregii documentaţii de la baza măsurii luate.

Totodată, cu ocazia cercetării disciplinare contestatorul a formulat o serie de apărări sub acest aspect, respectiv că dispunea de competenţă managerială în acest sens, că angajarea a fost pe durată determinată-aşa cum rezultă şi din extrasul REVISAL- că postul era vacant conform organigramei, iar pentru încheierea contractului pe durată determinată, de probă nu era necesar concurs, apărări pe care intimatul nu le-a înlăturat în nici un fel.

Se susţine că a încălcat competenţele stabilite prin fişa postului şi prevederile legale privind organizarea concursului, fără probarea faptei.

Analizând atribuţiile din fişa postului la care face referire intimatul, nu rezultă interdicţia administratorului societăţii în sensul arătat: administratorul conduce, organizează şi controlează în mod direct activitatea societăţii ( pct. 7.1.), urmăreşte şi răspunde de realizarea atribuţiilor societăţii, verifică, avizează şi semnează lucrările elaborate de personalul din subordine ( pct. 7.2.), face propuneri pentru ocuparea posturilor vacante din cadrul societăţii şi participă la concurs ca membru al comisiei de examinare ( pct.7.15).

Or această atribuţie nu poate fi transformată/extinsă şi la interdicţia arătată în condiţiile în care conform prevederilor art. 8 din Regulamentul de ordine interioară, administratorul asigură conducerea societăţii, decide asupra activităţii acesteia până la nivelul la care a fost împuternicit, conform art. 6 are dreptul să stabilească organizarea şi funcţionarea societăţii în conformitate cu Organigrama de funcţionare stabilită şi aprobată de C. L. al comunei Eşelniţa, iar conform art. 7 din Regulamentul de ordine interioară, răspunde de respectarea Organigramei de funcţionare a societăţii aprobată de C. L. E. şi trebuie să asigure necesarul de personal pe meserii şi profesiuni conform Organigramei de funcţionare, selecţionarea şi încadrarea personalului conform calificării.

Din aceste prevederi rezultă că administratorul are competenţa  efectuării angajărilor conform organigramei de funcţionare, iar dacă prin fapta la care face referire intimatul în hotărârea de sancţionare s-ar fi încălcat prevederile legale privind organizarea concursului, ar fi trebuit să explice şi circumstanţieze abaterea, să indice prevederile încălcate, actele, deciziile asociatului unic privind eventualele condiţii a angajărilor din concurs, aspecte care nu rezultă din actele dosarului.

Art. 70 din Legea 31/1990 instituie o normă principală privind competenţele administratorilor în cadrul persoanelor juridice reglementate de acest act normativ, respectiv se bucură de o plenitudine de competenţe, pot face toate operaţiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societăţii, afară de restricţiile arătate în actul constitutiv.

Restricţia de a încheia contracte individuale de muncă, în speţă nu se regăseşte în Actul constitutiv depus la dosar de intimată, reprezentarea şi administrarea societăţii comerciale se realizează de către administratori în limitele competenţei stabilite de asociatul unic (art. 5.3. Act constitutiv, vol. I, fila 51), ceea ce înseamnă că exercită şi atribuţii de gestiune a patrimoniului şi de reprezentare , putând să încheie în numele societăţii orice acte juridice, în limitele legii, care să o angajeze  în mod legal în raporturile cu terţii.

Intimatul nu a descris fapta imputată şi nu a probat de maniera în care administratorul a încălcat această atribuţie.

Referitor la faptele arătate ca fiind producerea unor pierderi financiare de către societate pe 11 luni din anul 2016 (ianuarie-noiembrie), cumulate la 30.11.2016, în sumă de 56.031 lei, neachitarea contribuţiilor CAS şi CASS şi a impozitului pe veniturile salariale, deşi,  s-au achitat salariile către  angajaţi, răspunderea disciplinară este prescrisă.

În primul rând faptele nu sunt descrise în hotărârea de sancţionare, ci se face referire la raportul comisiei de cercetare disciplinară nr. 7/25.01.2017 (vol. II, filele 10-15).

Conform concluziilor acestui raport, administratorul sancţionat, prin atitudinea sa  a făcut ca în anul 2015 societatea să înregistreze o pierdere de 20.000,00 lei, iar pe 11 luni din anul 2016 să înregistreze pierderi în sumă de 56.031,00 lei pe lângă datoriile imense enumerate mai sus (fila 15).

Se reţine, că potrivit Raportului de control încheiat în urma acţiunii de control a Camerei de Conturi Mehedinţi, înregistrat la SC G. C. E. SRL sub nr. 39/30.01.2015, în care se consemnează deficienţe grave, Camera de Conturi Mehedinţi a emis Decizia nr. 23/25.02.2015 prin care a decis aplicarea mai multor măsuri-în sarcina conducerii executive a societăţii, pentru care şi facturarea, înregistrarea, urmărirea şi încasarea veniturilor conform clauzelor stabilite inclusiv suma de 424.845,16 lei stabilită în urma  controlului efectuat şi rămasă de încasat şi de asemenea recalcularea impozitului pe profit odată cu închiderea exerciţiului financiar al anului 2014.

În data de 09.03.2015 C. L. E. emite Hotărârea nr. 19/09.03.2015 care aprobă înregistrarea în contabilitatea SC G. C. E. SRL a sumei de 413.488,00 lei fără a se specifica însă cum se face înregistrarea sumei, ca venit pentru a se lua în calcul la recalcularea impozitului pe profit aşa cum decide Camera de Conturi, sau pe costurile societăţii.

Comisia a constatat însă că suma de 413.488,00 lei apare în bilanţul contabil aferent anului 2015 în contul 6587-cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente similare -, înregistrare total eronată.

Ca urmare a acestor demersuri ale administratorului societăţii comisia constată că:

- s-au întocmit în grabă mai multe documente (referat, expunere de motive, proiecte de hotărâre, hotărâri) înainte de a se pronunţa Camera de Conturi Mehedinţi prin decizie;

- există diferenţa între sumele stabilite de către Camera de Conturi Mehedinţi, adică 432.091,42 lei, suma de 424.845,16 lei şi suma de 413.488,00 lei înregistrată pe costuri de către societate;

- din documentele puse la dispoziţie nu reiese ce sumă a fost înregistrată cu nota contabilă nr. 2/28.01.2016.

- nu a fost comunicată către Camera de Conturi îndeplinirea acestei măsuri la termenul stabilit, şi anume 30.06.2015, iar în cazul în care a fost comunicată nu a fost pusă la dispoziţia comisiei.

Ca urmare, comisia a constatat că administratorul societăţii a înregistrat în contabilitatea unităţii date eronate în conturi neadecvate, aceste înregistrări influenţând rezultatele economico-financiare ale societăţii, acesta încercând să eludeze sarcinile de serviciu prin neluarea măsurilor de încasare conform deciziei Camerei de Conturi Mehedinţi, trecând pe cheltuieli o sumă care de fapt ar fi trebuit încasată de la clienţi, prezentând C. L. explicaţii eronate în ceea ce priveşte sumele care urmau a fi înregistrate.

Din analiza rezultatelor financiare înregistrate în anul 2015 pe baza bilanţului întocmit la 31.12.2015, rezultă că societatea a înregistrat venituri din activitatea de bază de 605.276,00 lei.

În urma analizei documentelor însă, valoarea estimată de Camera de Conturi şi înregistrată ca venit este de 432.091,00 lei, iar contravaloarea cantităţii de apă distribuită în reţea în anul 2015 este în sumă de 270.303,00 lei.

Comisia concluzionează astfel, că diferenţa de 97.118,00 lei nu a fost declarată ca şi venituri aferente anului 2015, afectând astfel rezultatul exerciţiului financiar şi cauzând dereglări în situaţiile financiare ale societăţii, răspunderea pentru înregistrarea datelor reale aparţinând administratorului societăţii d-nul G. I. O..

În ceea ce priveşte măsura nr. 4 din decizia Camerei de Conturi nr. 23/25.02.2015 care face referire la obligaţiile fiscale aferente bunurilor aflate în administrarea societăţii în sumă de 210.491,00 lei din care 147.300,00 lei-taxa pe clădiri şi 63.191,00 lei – obligaţii accesorii, comisia constată următoarele.

Din suma de 210.491,00 lei societatea, prin administratorul G. I. O. nu achita decât suma de 300,00 lei, însă la această sumă, datorită neplăţii, se adăugau obligaţii aferente anului 2015 şi 2016 în sumă de 33.055,00 lei reprezentând o datorie totală la zi în sumă de 306.437,00 lei.

Dispoziţiile art. 252 alin. 1 Codul muncii, instituie două termene ale prescripţiei în interiorul căruia angajatorul poate lua măsura sancţionării disciplinare a salariatului, primul cel de 30 de zile în care se emite decizia de sancţionare analizată mai sus şi cel de-al doilea termen fiind cel de 6 luni reglementat de teza finală a textului de lege, termen care curge de la momentul obiectiv prevăzut de lege: data săvârşirii abaterii disciplinare, termen în care este inclus şi termenul de 30 de zile menţionat mai sus şi a cărui depăşire are drept consecinţă prescrierea dreptului angajatorului de a-l sancţiona disciplinar pe salariatul vinovat, răspunderea disciplinară nefiind imprescriptibilă.

Faţă de data săvârşirii presupuselor abateri menţionate în raportul comisiei de disciplină: data întocmirii proiectului de hotărâre nr. 19/20.02.2015, proiect aprobat la 09.03.2015 de către C. L. E., datele înregistrării în contabilitate a sumelor în anul 2015, întocmirea bilanţului financiar aferent anului 2015, nerealizarea măsurii nr. 4 din Decizia Camerei de Conturi nr. 23/25.02.2015 privind  achitarea sumei stabilită cu titlu de taxă pe clădiri şi obligaţii accesorii, măsură care avea termen de realizare la data de 31.07.2015, termenul de 6 luni prevăzut de Codul muncii este cu mult depăşit.

Faptele pretins imputate administratorului se subsumează constatării Camerei de Conturi Mehedinţi care a emis Decizia nr. 23/25.02.2015 comunicată intimatului, se referă la pierderi financiare din cursul anului 2015 şi în măsura în care unele abateri imputate constau în neluarea măsurilor dispuse prin Decizia nr. 23/25.02.2015, acestea aveau stipulate termen de realizare la data de 31.07.2015, dată la care ar fi putut fi antrenată , eventual răspunderea disciplinară pentru această din urmă categorie de fapte.

Totodată măsurile au fost dispuse de Curtea de Conturi în sarcina conducerii executive a societăţii, or ,art. 4.1 conducerea societăţii se realizează prin asociatul unic – C. L. prevăzând expres implicarea compartimentului de audit  intern care realizează această activitate la nivelul asociatului unic în urmărirea modului de implementare a măsurilor dispuse (fila 93).

În ceea ce priveşte neachitarea contribuţiilor şi impozitului pe veniturile salariale ale angajaţilor, fapta nu este descrisă în concret nici în hotărârea de sancţionare, nici în raportul comisiei de disciplină, nu se face referire la data săvârşirii, se indică doar o perioadă de 11 luni în anul 2016 şi o sumă de 56.031 lei, neexistând nici un mijloc doveditor, nici al cuantumului sumei, nici al contribuţiilor nevirate.

Se face referire în Hotărârea nr. 7/31.01.2017 la pierderi financiare cumulate la 30.11.2016, însă data întinderii presupusului prejudiciu nu echivalează cu data săvârşirii faptei, dată de la care curge termenul de prescripţie de 6 luni de răspundere disciplinară.

Pe parcursul procesului de faţă, intimaţii au depus la dosar şi Decizia de încetare a contractului individual de muncă nr. 3/08.03.2017, necomunicată contestatorului, or conform art. 252 alin. 3 Codul Muncii decizia de sancţionare se comunică salariatului în cel mult  5 zile de la data emiterii şi produce efecte de la comunicare.

Potrivit deciziei, încetarea Contractului individual de muncă al contestatorului are loc la data de 08.03.2017, în temeiul art. 61 lit. a: disciplinar din legea 53/2003 (vol. II, fila 106).

Potrivit referatului nr. 3/08.03.2017 întocmit de reprezentantul UAT Comuna Eşelniţa în A.G.A. S.C. G. C. E. şi administratorul interimar al societăţii se emite decizia de desfacere a contractului individual de muncă al administratorului, în baza H.C.L. nr. 7/31.01.2017, rezultând că de la data de 01.02.2017 contestatorul nu s-a mai prezentat la locul de muncă având cerere de concediu de odihnă dar neaprobată.

Această decizie rezultă că a fost emisă ca urmare  a Hotărârii nr. 7/31.01.2017 a C. L. de desfacere disciplinară a contractului de muncă, prevăzând data de 08.03.2017 ca dată a încetării raporturilor de muncă, dată care rezultă şi din extrasul Revisal ca fiind comunicată la ITM (vol. I, fila 202).

La baza acestei decizii de concediere a stat aceiaşi documentaţie de la baza hotărârii de desfacere disciplinară a Contractului individual de muncă, conform susţinerilor reprezentantului intimaţilor, reprezentând punerea efectivă în practică a hotărârii susmenţionate.

În consecinţă, faţă de cele de mai sus va admite contestaţia, în sensul că va dispune anularea Hotărârii nr.7/31.01.2017 emisă de C. L. E. şi a Deciziei nr.3/08.03.2017 emisă de S.C. G. C. E. privind desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului, va dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară concedierii, va dispune reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior concedierii.

Va obligă pârâţii la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data de 08.03.2017 şi până la data reintegrării efective.

Va respinge cererea contestatorului privind acordarea cheltuielilor de judecată ca nedovedită.

Această hotărăre a rămas definitivă prin respingerea apelului de către Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 3021/07.11.2017.