Dreptul muncii. masura de concediere luata de angajator pe durata incapacitatii temporare de munca. nulitatea deciziei de concediere. încetarea de drept a contractului individual de munca potrivit dispozitiilor art. 56 lit. c din codul muncii

DREPTUL MUNCII. MASURA DE  CONCEDIERE LUATA DE ANGAJATOR PE DURATA INCAPACITATII TEMPORARE DE MUNCA. NULITATEA DECIZIEI DE CONCEDIERE. ÎNCETAREA DE DREPT A CONTRACTULUI  INDIVIDUAL DE MUNCA POTRIVIT DISPOZITIILOR  ART. 56 LIT. C DIN CODUL MUNCII

Analizarea deciziei contestate si respectiv a masurii de concediere din perspectiva dispozitiilor art. 60 alin. 1 lit. a din Codul muncii pune în evidenta încalcarea de  catre angajator a dispozitiilor precitate, procedându-se  la concedierea apelantului contestator când acesta se afla în  incapacitate  temporara de munca, incapacitate adusa la cunostinta  angajatorului prin înregistrarea certificatului medical la  sediul unitatii, dupa ce, în prealabil, prin intermediul martorei audiate de instanta, conducerea intimatei fusese înstiintata despre survenirea starii respective, rezultând astfel cu puterea evidentei ca, în speta, opera interdictia de concediere.

Din perspectiva  prevederilor  art. 76 din  Codul muncii, concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii  prevazute de lege este lovita de  nulitate absoluta, caz în care  în aplicarea dispozitiilor art. 80 alin. 1, la solicitarea expresa a apelantului contestator, intimata va fi obligata la reintegrarea acestuia pe functia detinuta anterior concedierii, consecinta solutiei de admitere a cererii de reintegrare constând în reluarea raporturilor de munca, raporturi ce vor fiinta pâna la data comunicarii deciziei de pensionare, moment în care comunicarea acesteia produce consecinta încetarii de drept  a raporturilor de munca, când  înceteaza totodata calitatea sa de asigurat,  în consonanta cu prevederile art. 56 lit. c din Codul muncii.

 Art. 56 lit. e din Codul muncii

 Art. 76 din Codul muncii

 Art. 80 alin. 1 din Codul muncii

 Art. 56 lit. c din Codul muncii

 Art. 105 din Legea nr. 263/2010

 Art. 118 din Legea nr. 263/2010

DECIZIA CIVILA NR. 246/2015-A

din 2  aprilie  2015 (dosar nr.8059/111/2013)

Prin sentinta civila nr. 338/LM din 29.04.2014, Tribunalul B, a respins contestatia formulata de contestatorul J T T, CNP domiciliat în loc. O , str. B D nr., bloc , etaj  apt.,  judetul B, în contradictoriu cu intimata  D P A B  cu sediul în O, str. D C  nr. , judetul B,cod fiscal.

Fara cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a avut în vedere urmatoarele considerente:

Contestatorul începând cu data de 01.11.1976 în baza contractului de munca nr.3/1976 încheiat cu O.J.S.P.A B, a fost angajat ca inginer agronom in cadrul intimatei, iar din anul 1997 a fost numit ca director al Oficiul de Studii  Pedologice si Agrochimice B, conform deciziei nr. 64/14.07.1997 a Directiei pentru Agricultura B.

In anul 2010, dupa ce din oficiu au fost anulate toate deciziile de destituire la nivel national a directorilor OSPA,a fost din nou numit ca director al OSPA B, prin decizia nr.75/16.07.2010 a D.A.D.R.B.

Intimata a emis pe seama contestatorului în temeiul art. 61 lit.”a” si art. 248 alin.1 litera „e” Decizia nr.57/26.09.2013, prin care s-a dispus încetarea raportului juridic de munca al acestuia, precum si aplicabilitatea Deciziei nr. 64/1997 a DGAA Bihor si a Deciziei nr.75/2010 a DADR B.

În apararea sa, ca motiv de nulitate absoluta a deciziei contestate s-a invocat de catre contestator faptul ca la data emiterii deciziei s-a aflat în incapacitate temporara de munca.

Cu privire la acest aspect, instanta a retinut ca, într-adevar la data de 26.09.2013 au fost înregistrate la secretariatul intimatei sub nr. 2877 si 2878, doua certificate medicale care  atestau incapacitatea temporara de munca. Se mai retine însa, analizând verso-ul acestora, ca certificatele medicale au fost depuse la sediul intimatei abia la ora 15.00 a zilei de 26.09.2013. Astfel certificatul de concediu medical Seria CCMAG Nr. 0408669 a fost  înregistrat la intimata cu nr. 2878/26.09.2013, iar  certificatul de concediu medical Seria CCMAG Nr. 0408669 a fost înregistrat cu nr. 2877/26.09.2013. Pe acestea exista înscrierea expresa a orei de depunere, mentiuni care au fost însusite sub semnatura de persoana care a depus concediile.

Din întreg probatoriul existent la dosar nu rezulta ca, anterior emiterii deciziei contestate, angajatorul ar fi avut cunostinta de faptul ca petentul , se afla in concediu medical. Certificatul de concediu medical Seria CCMAG Nr. 0408669 a expirat la data de 25.09.2013, iar petentul nu a facut demersuri prin orice mijloc de comunicare legal sa anunte angajatorul despre starea sanatati sale, cu toate ca si-a asumat aceasta obligatie prin reprezentant, în cuprinsul procesului verbal de sedinta nr. 2/23.09.2013.

Aceste aspecte rezulta si din procesul - verbal nr. 38 din 26.09.2013 încheiat la sediul OSPA B, la ora 12,35, când directorul executiv al intimatei a prezentat salariatilor din cadrul institutiei continutul Deciziei nr. 57 din 26.09.2013 si a comunicat-o persoanei responsabile din cadrul compartimentului resurse umane al OSPA B, pentru punerea ei in aplicare.

Daca în ceea ce priveste primul concediu medical unitatea avea cunostinta ca este aferent perioadei 23.09.2013-25.09.2013, cu privire la existenta celui de al doilea concediu medical aceasta nu a fost informata.

Instanta a retinut ca din data de 26.09.2013 angajatorul avea reprezentarea faptului ca petentul ar fi trebuit sa se prezinte la serviciu, nefiind depus vreun act medical care sa justifice lipsa si nici nu a fost anuntata conducerea unitatii asupra existentei unui nou concediu medical prin orice mijloc de comunicare. 

De altfel din analiza celui de al doilea concediu medical rezulta ca acesta a fost emis la data de 25.09.2013, astfel încât înca din data de 25.09.2013 contestatorul se afla în posesia acestuia, dar a omis a înstiinta si angajatorul cu privire la situatia sa.

Prin urmare, chiar daca pâna la emiterea deciziei de concediere contestatorul  nu a prezentat angajatorului certificatul de concediu medical, aceasta avea obligatia de a încunostinta intimata despre starea de incapacitate temporara de munca. Contestatorul nu-si poate invoca propria culpa în neîndeplinirea obligatiei referitoare la procedura ce trebuia urmata în cazul incapacitatii temporare de munca.

Pentru a se retine ca în cauza au fost încalcate dispozitiile art. 60 alin. 1 lit. a din Codul muncii era necesar a se face dovada ca intimatei i-ar  fi fost adusa la cunostinta pâna la momentul emiterii deciziei de încetare a contractului de munca, starea de incapacitate în care se afla contestatorul, fiind evident ca nulitatea deciziei de concediere nu poate opera în situatia în care angajatorul a luat cunostinta de aceasta stare, ulterior emiterii deciziei de încetare a contractului de munca.

Fata de cele ce preced,  instanta nu a retinut ca aplicabila în speta interdictia instituita de art. 60 alin. 1 litera”a” din Codul muncii.

Cu privire la sustinerea contestatorului ca intimata a emis decizia respectiva prin încalcarea flagranta a dreptului sau la aparare, membrii comisiei de cercetare disciplinara încalcând propria lor hotarâre luata in unanimitate in sedinta din data de 23.09.2013, aceea de a suspenda cercetarea disciplinara pana la încetarea incapacitatii temporare de munca, când urma sa depuna acte justificative suplimentare, prin care sa combata acuzatiile nefondate aduse la adresa sa, instanta retine, ca unul dintre elementele definitorii ale raportului de munca consta in relatia de subordonare care se stabileste intre subiectele acestui raport, in sensul ca persoana care presteaza munca, respectiv angajatul, este subordonata celui care organizeaza munca, respectiv angajatorul.

In virtutea acestui principiu fundamental al raportului de munca, angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, având dreptul de a impune salariatilor reguli de conduita si de disciplina a muncii in cadrul organizatiei si de a aplica, potrivit legii, sanctiuni, in cazul in care salariatii se abat de la astfel de reguli.

 Desi, angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, având dreptul de a aplica sanctiuni propriilor angajati, un asemenea drept nu poate fi exercitat in afara limitelor stabilite prin lege. Astfel, angajatorul nu poate aplica mai multe sanctiuni pentru aceeasi abatere disciplinara, fiind de asemenea obligat ca, înainte de a aplica o sanctiune, sa aprecieze gravitatea abaterii disciplinare savârsite de salariat. In acest sens, este imperativa asigurarea unui echilibru intre gravitatea faptei comise si severitatea sanctiunii aplicate.

Pentru a stabili vinovatia salariatului si, în functie de gravitatea faptei comise, sanctiunea aplicabila, angajatorul este obligat ca, înainte de aplicarea sanctiunii, sa efectueze o cercetare disciplinara prealabila.

Cu privire la efectuarea cercetarii disciplinare instanta a retinut ca prin Decizia DA B nr. 55 din 09.09.2013, s-a constituit comisia de cercetare disciplinara prealabila a activitatii manageriale desfasurata contestator in calitate de director al OSPA B, prezentata in Nota de Control nr.237182/04.09.2013.

Prin adresa nr. 2694 din 09.09.2013,petentul a fost convocat la sediul Directiei pentru Agricultura B din O, str. D C, nr. , in data de 17.09.2013, orele 9,00 in vederea efectuarii cercetarii disciplinare prealabile a faptelor constatate de catre Directia Generala Control si Antifrauda din cadrul MADR in Nota de Control nr. 237.182/04.09.2013, privind activitatea manageriala desfasurata in cadrul OSPA B.

 Instanta a mai retinut ca odata cu convocarea, contestatorului i s-a comunicat inclusiv actul de sesizare al organului de control in copie certificata conform cu originalul, aducându-i-se la cunostinta faptul ca în cursul cercetarii disciplinare prealabile are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile în favoarea sa si sa ofere persoanelor împuternicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul de a fi asistat, de catre un reprezentant.

În data de 17.09.2013, orele 9,00 contestatorul s-a prezentat in fata comisiei însotit de mandatarul sau, a depus un memoriu datat cu 16.09.2013, însotit de un set de acte, constând în actul de numire si mentinerea in functie respectiv, decizia DGAA B nr. 64/14.07.1997, adresa DGAA nr. 705/17.04.1998 privind definitivarea pe postul de conducere, Decizia DADR B nr. 64/24.04.2009, Decizia DADR B nr. 75/12.07.2010, adresa MADR nr. 164263/30.06.2010, corespondenta aprobare fonduri investitii pentru 2013, la OSPA respectiv, nota de fundamentare nr. 205/23.01.2013, lista de Investitii nr. 126843/06.06.2013, adresa OSPA B nr.277/18.07.2013. Decizia OSPA B nr. 853/21.10.2011, Anexa nr. 14 la bilant - disponibil din mijloace cu destinatie speciala-Garantia materiala retinuta numitei P A, casier, magazioner, Documente control Curtea de Conturi anul 2012, respectiv Decizia nr. 38/2012, adresa OSPA B nr. 369/28.09.2012, copie registru unic de control, Contract de prestari servicii nr. 858/28.10.2011, privind efectuarea lucrarilor de arhivare, Extras modificare OUG nr. 34/2006 privind achizitiile publice, Foaie de Capat, privind constructie acoperis, sarpanta, reparatii corp administrativ si post trafo., Contracte in derulare, respectiv, Oferta de pret nr. 338/03.09.2013 si Raspunsul nr. 365/16.09.2013, Oferta de preturi 363/16.09.2013, si Raspunsul nr. 366/16.09.2013, Adresa privind oferta de pret nr. 4074/14.08.2013 si Raspunsul nr. 315/14.08.2013, Contractele nr. 26, nr. 27, nr. 28 si nr. 29 din 06.09.2013 încheiate cu SC  SRL pentru SC SA, cu termen de predare 30.09.2013, Contract nr. 25/26.08.2013 încheiat cu P A cu termen de predare 16.09.2013, Contract nr. 24/19.08.2013 încheiat cu A Cu SA, cu termen de predare 20.09.2013, Act aditional nr. 1/18.04.2013 la Contractul nr.1 din 17.01.2013, încheiat cu SC A U N SRL, cu termen de predare 30.09.2013, Act aditional nr. 2/18.04.2013 la Contractul nr.2 din 17.01.2013, încheiat cu SC A U N SRL, cu termen de predare 30.09.2013 si Situatia de plata faza de birou G de C.

Din actele depuse rezulta ca a fost prezentat contestatorului actul de sesizare, iar ulterior comisia a solicitat acestuia o Nota explicativa cu privire la faptele care i se imputa, înregistrata cu nr. 2772/17.09.2013. Contestatorul în nota explicativa a raspuns la întrebarile formulate de comisie si si-a sustinut apararile in favoarea sa, a formulat motivatiile pe care le considera necesare pentru a clarifica situatia.

Mandatarul contestatorului a solicitat comisiei un termen de câteva zile pentru a depune în completare alte acte in aparare, solicitare care a fost aprobata in unanimitate de catre comisia de cercetare in vederea valorificarii dreptului sau la aparare, stabilindu-se un nou termen de sedinta pentru data de 23.09.2013, ora 10,00, in aceeasi locatie.

Sedinta de cercetare disciplinara care a avut loc in data de 17.09.2013 a fost consemnata in procesul-verbal de sedinta nr. 1, document care a fost însusit cu semnatura atât de catre comisie cat si de catre contestator si avocatul sau.

 Prin adresa comisiei nr. 2815 din 20.09.2013 contestatorului i s-au comunicat adresele DA B nr. 1926/05.07.2013 si nr. 1709 din 10.09.2013 pretinse de catre acesta la termenul din 17.09.2013, si totodata comisia a solicitat unele documente care sa lamureasca situatia de fapt

La termenul din data de 23.09.2013, în fata comisiei s-a prezentat doar mandatarul contestatorului, solicitând prin cererea înregistrata la unitatea angajatoare cu nr. 2842/23.09.2013, suspendarea lucrarilor de cercetare prealabila, întrucât petentul este in imposibilitatea obiectiva de a se prezenta, aflându-se in incapacitate temporara de munca, dovedita cu adeverinta medicala înregistrata la DA B cu nr. 2846/23.09.2013.

Raportat la aceasta situatie, comisia de disciplina a hotarât suspendarea lucrarilor de cercetare disciplinara prealabila, pana la încetarea starii de incapacitate temporara de munca a contestatorului, mentionându-se in mod expres obligatia acestuia de a înstiinta în scris intimata si comisia asupra acestui fapt, decizie consemnata in procesul-verbal de sedinta nr. 2/23.09.2013, care a fost însusit cu semnatura atât de catre comisie cat si de reprezentantul contestatorului.

Întrucât contestatorul nu a înstiintat institutia si comisia, despre situatia sa ulterioara expirarii Certificatului de concediului medical, asa cum s-a obligat conform procesului-verbal de sedinta nr. 2/23.09.2013, comisia de cercetare disciplinara prealabila s-a întrunit in data de 26.09.2013, a analizat aspectele deduse cercetarii disciplinare in limitele si raportat la obiectul sesizarii si a actelor depuse in aparare.

Fata de cele ce preced, prima instanta nu a putut retine ca s-ar fi încalcat dreptul la aparare al petentului. Acesta nu poate sa-si invoce propria culpa, în sensul neaducerii la cunostinta comisiei a starii sale de incapacitate temporara de munca. Petentului i s-a asigurat posibilitatea sa prezinte înca din data de 17.09.2013 probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul de a fi asistat, de catre un reprezentant.

 De asemenea cu aceeasi ocazie acesta a dat si o nota explicativa cu privire la toate aspectele ce se retineau în sarcina sa. Contestatorul  în data de 17.09.2013 a avut deplina cunostinta de faptele ce i se imputau, întrucât actul de sesizare al organului de control in copie certificata conform cu originalul  i-a fost comunicat anterior, odata cu convocarea la cercetarea disciplinara.

 Raportat la aceste considerente instanta a constatat ca a fost asigurat deplin dreptul la aparare al contestatorului asa cum este reglementat de dispozitiile art.251 din Codul muncii.

S-a mai opinat ca nu poate fi retinut ca motiv de nelegalitate a deciziei emisa de intimata, nevizarea actului respectiv de catre oficiul juridic al institutiei emitente, întrucât nu era obligatoriu în acest caz, ca emiterea deciziei de sanctionare disciplinara sa poarte si girul oficiului juridic, fiind suficienta si producatoare de efecte juridice semnatura angajatorului, contractul individual de munca fiind un contract bilateral si sinalagmatic.

Contestatorul mai afirma ca a fost numit director al Oficiului de Studii Pedologice si Agrochimice B cu avizul ministerului de resort si  considera ca si la aplicarea masurilor luate prin decizia contestata, era obligatoriu, sub sanctiunea nulitatii, avizul ministerului respectiv, ceea ce in cauza nu s-a solicitat si obtinut. Fata de aceste aspecte învederate instanta retine ca însasi procedura de cercetare disciplinara a fost promovata urmare a Notei de Control nr. 237.182/04.09.2013, privind activitatea manageriala desfasurata in cadrul OSPA B întocmita catre Directia Generala Control si Antifrauda din cadrul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, minister ce asigura coordonarea tehnica a OSPA B, astfel  încât nici aceasta aparare nu poate fi primita ca pertinenta solutionarii litigiului.

Cu privire la fondul cauzei, instanta a retinut ca la baza emiterii deciziei de concediere nr. 57/26.09.2013 a stat Nota de Control nr. 237.182/04.09.2013, privind activitatea manageriala desfasurata in cadrul Oficiului de Studii Pedologice si Agrochimice B întocmita catre Directia Generala Control si Antifrauda din cadrul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale si Raportul comisiei pentru cercetarea disciplinara prealabila a activitatii manageriale.

În sarcina contestatorului s-a retinut încalcarea cu vinovatie a obligatiilor de serviciu prevazute în fisa postului nr. 1/01.09.2010 care consta în neasigurarea resurselor materiale si financiare pentru desfasurarea normala a activitatii institutiei, respectiv plata salariilor si a contributiilor catre bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale, bugetul asigurarilor de sanatate si furnizori, aplicarea de masuri care sa asigure cadrul normal de desfasurare a activitatii. S-a mai retinut un management defectuos prin necrearea resurselor financiar si materiale pentru desfasurarea normala a activitatii unitatii, neaplicarea acelor masuri care sa asigure cadrul normal de desfasurare a activitatii si neconducerea si nepropunerea unor masuri eficiente de rezolvare a problemelor care apar în activitatea unitatii.

Instanta a apreciat ca disciplina muncii este o conditie obiectiva, necesara si indispensabila desfasurarii activitatii fiecarui angajator. Cerinta respectarii unei anumite ordini, a unor reguli, care sa coordoneze conduita indivizilor, pentru atingerea scopului comun, se impune cu forta evidenta valabila pentru orice activitate umana desfasurata în colectiv.

În virtutea raportului de subordonare, salariatul trebuie sa respecte nu numai obligatiile generale de munca prevazute în actele normative,  în contractul colectiv si individual de munca, în regulamentul intern , dar si masurile dispozitiile date de angajator, prin decizii, ordine scrise sau verbale în exercitarea atributiilor sale de coordonare, îndrumare si control.

Instanta a constatat faptul ca intimata îi imputa ca si abateri disciplinare contestatorului modul defectuos în care aceasta a înteles sa îsi îndeplineasca atributiile de serviciu.

Astfel potrivit obligatiilor de serviciu cuprinse în fisa postului  contestatorul era obligat asigure crearea resurselor financiare si materiale pentru desfasurarea normala a activitatii unitatii, sa urmareasca evolutia productivitatii muncii si sa elimine cauzele deficientelor aparute, sa conduca si sa propuna masuri eficiente de rezolvare a problemelor care apar astfel încât sa nu puna în pericol cadrul normal de desfasurare a activitatii care pot fi afectate de actiunile sau inactiunile sale în timpul procesului de munca.

Instanta de fond a retinut din Bilantul depus la dosar si Procesul verbal nr. 2874/26.09.2013, ca la data controlului efectuat de Directia Generala Control si Antifrauda din cadrul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, Oficiul de Studii Pedologice si Agrochimice B înregistra plati restante în valoare de 54.449 de lei, din care 22.221 lei cu titlu de salarii, 16.895 lei la bugetul asigurarilor sociale, 7.895 lei la bugetul de stat, 6.034 de lei la bugetul asigurarilor de sanatate si 1404 lei la furnizori. De asemenea intimata înregistra cheltuieli aferente perioadei ianuarie-iunie 2013 în valoare totala de 266.764 lei, în conditiile în care veniturile realizate se cifrau la suma de 103.155 lei. Veniturile proveneau din derularea unor contracte privind efectuarea de studii pedologice, de bonitare teren, agrochimice, scoatere din circuitul agricol, etc, a caror valoare nu a acoperit sumele necesare salarizarii personalului, plata utilitatilor si celelalte cheltuieli necesare derularii activitatii.

Din probele administrate la dosar, prima instanta a constatat faptul ca disfunctionalitatile constatate de catre unitatea intimata în activitatea contestatorului, au existat, acest fapt nefiind negat nici de catre aceasta. Desi la aparitia acestora contestatorul considera ca au concurat si unii factori obiectivi, cum ar fi carentele de functionare ale sistemului de finantare, precum si situatia economiei la nivel european, instanta considera ca fata de situatia concreta existenta s-ar fi impus din parte contestatorului o preocupare sporita în îndeplinirea corecta si în concordanta cu situatia existenta a sarcinilor de serviciu, pentru a se evita aparitia unor disfunctionalitati.

Instanta în aprecierea sa a pornit de la definitia managementului si a imaginii a ceea ce ar trebui sa fie cu adevarat un manager/director. O definitie care poate sumariza acest concept ar fi: “actiunea de coordonare a eforturilor personalului de a atinge rezultatele si obiectivele propuse folosind resursele existente in mod eficient”.

Contestatorul nu face parte dintre cei care au intrat în prezent în lumea managementului, fiind director al Oficiului de Studii Pedologice si Agrochimice B înca din anul 1997, astfel încât nu poate sustine ca a fost luat prin surprindere de criza din Europa, stiind ca exista si este profunda, cunoaste variatiile cursului euro-leu, si nu se astepta ca actualul cadru legislativ si fiscal sa ramâna neschimbat macar un an. Un conducator cunoaste toti acesti factori (de risc) si are avantajul de a putea planifica modul în care sa o ia de la zero, tinând cont de cele mai excentrice evolutii posibile. Actuala conjunctura economica nu trebuie sa opreasca pe nimeni, sansele de succes ramân la fel de mari, daca planificarea activitatii are la baza pe scenariul realist-pesimist privind mediul economic si se actioneaza în consecinta.

Fata de cele ce preced,  instanta de fond  a retinut ca faptele savârsite de contestator chiar daca prin omisiune, îndeplinesc conditiile unei abateri disciplinare grave în conditiile art. 248 alin.1 litera „e”din Codul muncii.

Sanctiunile disciplinare constituie mijloace de constrângere prevazute de  lege, având  ca  scop  apararea  ordinii  disciplinare  si  dezvoltarea spiritului de raspundere pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu, precum si prevenirea  savârsirii  unor  acte  de  indisciplina.  Ele  sunt  masuri specifice dreptului muncii. În conditiile  expuse, fata  de  natura  faptelor savârsite care constituie abatere disciplinara grava potrivit art. 247 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, de calitatea persoanei vinovate, de studiile acesteia, de pozitia pe care o ocupa în cadrul unitatii intimate in  mod corect  unitatea intimata  a decis  ca  se impune sanctionarea disciplinara a acesteia, sanctiunea aplicata fiind proportionala cu gravitatea abaterilor.

În contextul considerentelor mai sus retinute, instanta de fond în temeiul dispozitiilor legale amintite a respins contestatia formulata ca fiind neîntemeiata si va lua act ca nu s-a solicitat cheltuieli de judecata de catre intimata.

Asistentii judiciari – participând la constituirea completului de judecata în conditiile art. 55 alin 1 din Legea nr.  304 /2004 cu vot consultativ - au exprimat aceeasi opinie.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel contestatorul J T T solicitând  admiterea apelului,  schimbarea în tot a sentintei atacate în sensul admiterii contestatiei si în consecinta, anularea deciziei ca nelegala, reîncadrarea apelantului contestator în functia de director al OSPA B, începând cu data de 26.09.2013, obligarea intimatei la plata despagubirilor banesti ce i se cuvin pâna la reîncadrarea efectiva, egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, cu cheltuieli de judecata, în fond si apel.

Prin motivele de apel, apelantul a formulat urmatoarele critici:

-intimata a emis decizia prin încalcarea flagranta a dreptului la aparare prevazut de art.251 alin.1 din Codul muncii, deoarece membrii comisiei de cercetare disciplinara au încalcat propria lor hotarâre luata în unanimitate în sedinta din 23.09.2013, aceea de a suspenda cercetarea disciplinara pâna la încetarea incapacitatii de munca a apelantului, când el urma sa depuna acte justificative suplimentare prin care sa combata acuzatiile aduse la dresa sa;

-la data de 26.09.2013, ora 8,oo, când apelantul era în incapacitate temporara de munca, justificata cu certificate medicale, membrii comisiei au redactat un raport sumar, înregistrat sub nr.2874/26.09.2013, prin care au retinut ca nu a respectat atributiile din fisa postului, fara a analiza în  mod concret vreuna din apararile facute deja, fiind împiedicat astfel sa depuna o serie de documente prin care  sa-si dovedeasca nevinovatia, fiind totodata de mentionat ca la data respectiva, în timpul programului de munca fusesera înregistrate deja cele doua certificate medicale care atestau starea sa de incapacitate temporara de munca si dupa data de 25.09.2013;

-referitor la cel de-al doilea motiv de nulitate absoluta a deciziei de sanctionare, acela al încalcarii flagrante a dispozitiilor art.60 din Codul muncii, intimata a încercat cu rea-credinta sa acrediteze ideea ca apelantul a omis sa înstiinteze institutia cu privire la incapacitatea de munca temporara în care se afla, împrejurare preluata de instanta de fond ca veridica;

-instanta de fond nu a observat nici faptul ca, în data de 26.09.2013, ora 12,35, deci înainte de a expira timpul normal de munca al zilei, directorul intimatei s-a prezentat la sediul OSPA B, unde a prezentat salariatilor decizia de sanctionare a apelantului, „grabindu-se” sa-l instaleze pe noul director al institutiei;

-în procesul-verbal de sedinta s-a omis cu rea-credinta sa se mentioneze si faptul ca doamna P L, contabilul sef al OSPA, a adus la cunostinta celor prezenti ca apelantul a înstiintat institutia despre continuarea starii de incapacitate temporara de munca si ca actele medicale doveditoare erau deja depuse la sediul institutiei;

-la aplicarea masurilor luate prin decizia contestata, era obligatoriu, sub sanctiunea nulitatii, avizul ministerului resort, având în vedere ca la emiterea deciziei nr.64/14.07.1997 –validata prin adresa nr.705/17.04.1998, a fost necesar si s-a obtinut avizul ministerului de resort, nici sub acest  aspect instanta de fond neaducând argumente pertinente;

-hotarârea instantei de fond este si netemeinica deoarece deficientele recunoscute de contestator au fost generate de cauze obiective, neimputabile contestatorului, iar pe de alta parte temporare, fiind înlaturate în timp util, nici aceste aspecte nefiind examinate de instanta de fond;

-desi obiectivele stabilite de organul de control al ministerului vizau existenta unor elemente care sa justifice oportunitatea mentinerii apelantului în functia de director, conducerea intimatei si-a depasit mandatul, luând masura disciplinara cea mai grava si nejustificata, a încetarii tuturor raporturilor sale de munca.

În drept sunt invocate dispozitiile art.466, art.480 alin.2, art.453 Cod procedura civila.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat, cu motivarea ca întrucât apelantul contestator nu a înstiintat institutia si comisia despre situatia sa ulterioara expirarii certificatului medical, asa cum s-a obligat conform procesului-verbal de sedinta nr.2/23.09.2013, comisia de cercetare disciplinara prealabila s-a întrunit în data de 26.09.2013, analizând aspectele deduse cercetarii disciplinare în limitele si raportat la obiectul sesizarii si a actelor depuse în aparare. Intimata precizeaza ca emiterea si comunicarea deciziei s-a facut fara a avea cunostinta de faptul ca apelantul se afla în concediu medical, fapt dovedit si cu procesul-verbal nr. 38 din 26.09.2013 încheiat la sediul OSPA B la ora 12,35. Adauga totodata ca decizia nr.57 din 26.09.2013 nu a fost emisa cu eludarea dispozitiilor art.60 alin.1 din Legea nr.53/2003, fiind emisa si comunicata pâna la ora 12,35 a zilei de 26.09.2013, iar cu privire la contractul de munca al apelantului, Institutul Teritorial de Munca B i-a comunicat ca în Registrul de Evidenta a Salariatilor –REVISAL, este înregistrat contractul de munca nr.1/1.11.1997, fara sa fie înregistrat un alt contract de munca în cel priveste pe contestator. Tinând cont de gravitatea faptelor savârsite care constituie abatere disciplinara potrivit art.247 alin.2 din Codul muncii, de calitatea persoanei vinovate, de studiile acesteia, de pozitia pe care o ocupa în cadrul institutiei, intimata arata ca, în mod corect, instanta de fond a retinut ca se impunea sanctionarea disciplinara a apelantului.

Prin raspuns la întâmpinare, apelantul a solicitat înlaturarea tuturor sustinerilor intimatei,  ca nereale, cu motivarea ca intimata i-a încalcat grav dreptul la aparare, fiind încalcate dispozitiile art.251 alin.1 din Codul muncii, de asemenea au fost încalcate flagrant si dispozitiile art.60 alin.1 lit.a din Codul muncii. Apelantul mai sustine ca a facut dovada starii de incapacitate temporara de munca, cu acte justificative legale, totusi intimata cu rea credinta a dispus încetarea raporturilor de munca, nu numai din functia de director, ci si din functia de salariat.

Examinând sentinta apelata, prin prisma motivelor de apel cât si din oficiu, instanta de apel constata  urmatoarele:

Prin decizia nr.64 din 14.07.1997 emisa de Directia Generala pentru Agricultura si Alimentatie B-O, apelantul contestator a fost numit în functia de director OSPA- O pe o perioada de proba de 3 luni, fiind ulterior definitivat pe postul de conducere conform actului nr.705 din 17.04.1998 emis de Directia Generala pentru Agricultura si Alimentatie B.

Prin decizia nr.55 din 9.09.2013 emisa de directorul executiv al Directiei pentru Agricultura B a fost numita Comisia pentru cercetarea disciplinara prealabila a activitatii manageriale a apelantului, iar mai apoi a fost emisa decizia nr.57 din 26.09.2013 prin care, începând cu data de 26.09.2013, s-a decis încetarea raportului de munca al acestuia având functia de director al OSPA B, conform prevederilor art.61 lit.a si art.248 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003, începând cu aceeasi data încetându-si aplicabilitatea Decizia Directiei Generale pentru Agricultura si Alimentatie nr.64/14.07.1997, Decizia directorului executiv al DADR B nr.75 /16.07.2010 si contractul de munca nr.1/1.11.1997.

În perioada 23 septembrie -25 septembrie 2013, apelantul s-a aflat în concediu medical, conform adeverintei medicale înregistrate la intimata sub nr.2846 din 23.09.2013 si certificatului de concediu medical depus la dosarul tribunalului –fila 45.

În ziua de 25 septembrie 2013, a fost emis un nou certificat de concediu medical vizând perioada 25.09.2013-30.09.2013 (–fila 46), act ce-a fost înregistrat la Directia pentru Agricultura B sub nr.2878 din data de 26.09.2013 la ora 15.

În aceeasi zi,  însa la ora 12,35 s-a desfasurat sedinta având ca ordine de zi prezentarea deciziilor nr.57 si 58, ambele emise în 26.09.2013, prima vizând încetarea raportului de munca al apelantului, iar cea de a doua numirea unui nou director pâna la organizarea concursului, aspecte reliefate în cuprinsul procesului-verbal nr.38 din 26.09.2013 (filele 27-28 din dosarul de apel). În acelasi act apare consemnat si faptul ca directorul Directiei Agricole, H N, a cerut explicatii referitoare la concediul medical al apelantului.

Este de observat ca la ora la care a fost depus actul medical despre care s-a facut vorbire mai sus, era deja emisa decizia contestata, însa este important a se retine ca, potrivit probatoriului administrat în etapa apelului, înca în cursul sedintei mai sus-mentionate, directorul H N a fost informat de catre contabilul sef al unitatii, P L, ca apelantul contestator se afla în continuare în concediu medical, respectiv în perioada 26-30 septembrie 2013, sens în care aceasta a învederat si ca certificatul medical ce atesta acest lucru se afla în posesia sa, totusi în pofida unei atari situatii, s-a optat pentru punerea în executare a unui act juridic ce era lovit de nulitate pentru nesocotirea unei interdictii legale. 

Astfel, în  primul rând, se impune a se proceda la analizarea deciziei contestate si respectiv a masurii concedierii din perspectiva dispozitiilor art.60 alin.1 lit.a din Codul muncii, potrivit carora concedierea salariatilor nu poate fi dispusa pe durata incapacitatii temporare de munca, stabilita prin certificat medical conform legii.

În situatia în care apelantul contestator s-a aflat la data de 26.09.2013 în concediu medical, în baza certificatului medical emis în ziua anterioara, 25.09.2013, este evident ca decizia contestata este nula, intimata, cu încalcarea dispozitiilor legale enuntate, procedând la concedierea apelantului când acesta se afla în incapacitate temporara de munca, incapacitate adusa la cunostinta intimatei prin înregistrarea certificatului medical la sediul intimatei, dupa ce, în prealabil  prin intermediul martorei P L conducerea intimatei a fost înstiintata despre survenirea starii respective.

Rezulta cu puterea evidentei ca, în speta, opera interdictia de concediere prevazuta de textul de lege sus-enuntat, ceea ce înseamna ca, în mod gresit instanta de fond a apreciat ca nu au fost încalcate dispozitiile art.60 alin.1 litera a.

Argumentul adus în sprijinul acestei concluzii în sensul ca partea contestatoare nu ar fi înstiintat institutia si comisia despre situatia ulterioara expirarii certificatului de concediu medical, nu poate fi acceptat, având în vedere aspectele relevate mai sus. Este adevarat ca, în data de 23.09.2013, Comisia de cercetare hotarâse suspendarea efectuarii cercetarii disciplinare prealabile pâna la încetarea motivului de incapacitate temporare de munca, mandatarului persoanei cercetate punându-i-se în vedere ca, la încetarea starii de incapacitate de munca  a contestatorului, sa înstiinteze Comisia în scris, în ziua urmatoare a expirarii starii de incapacitate pentru reluarea cercetarii. Apelantul s-a conformat acestei dispozitii, astfel,  concediul medical i-a expirat în ziua de 25.09.2013, iar a doua zi, si anume în 26.09.2013, comisia a fost înstiintata despre survenienta unui nou certificat medical.

Rezulta cu puterea evidentei ca, în speta, concedierea a fost efectuata cu încalcarea dispozitiilor legale mai sus-enuntate, devenind de prisos analizarea celorlalte motive ce vizeaza nelegalitatea si netemeinicia deciziei contestate, invocate de apelantul contestator, iar din perspectiva prevederilor art.76 din Codul muncii, concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta, caz în care, în aplicarea dispozitiilor art.80 alin.1 din acelasi Cod, anularea masurii angajatorului conduce automat si la obligarea acestuia la plata despagubirilor catre salariat, în cuantumul carora intra toate sumele de care ar fi beneficiat cel în cauza daca nu era concediat (salarii, prime, indemnizatii, etc.), sume actualizate pâna la data platilor.

Apoi, fata de solicitarea expresa a apelantului contestator, anularea concedierii are efect repunerea partilor în situatia anterioara actului de concediere, intimata urmând a fi obligata la reintegrarea acestuia pe functia detinuta anterior concedierii.

Important de reliefat în acest ultim context este împrejurarea ca, în perioada posterioara emiterii deciziei contestate, apelantul si-a depus dosarul de pensionare înregistrat la Casa Judeteana de Pensii B sub nr.12218 din 24.10.2013, cererea de pensionare fiind admisa prin Decizia nr.329230 privind acordarea pensiei anticipate partiale emisa la data de 22 noiembrie 2013, acesta beneficiind de o pensie de asigurari sociale de 1.222 lei.

Potrivit dispozitiilor art.56 lit.c din Codul muncii, la data comunicarii deciziei de pensionare anticipata partiala, contractul individual de munca înceteaza de drept. Textul de lege precitat reglementeaza situatiile în care intervine încetarea de drept a contractului individual de munca, adica acea încetare care exclude vointa partilor, ea intervenind direct, prin forta legii.

Prin urmare, consecinta solutiei de admitere a cererii de reintegrare în functia ocupata de apelantul contestator, consista în reluarea raporturilor de munca, raporturi ce vor fiinta pâna la data comunicarii deciziei de pensionare, moment în care comunicarea acesteia produce consecinta încetarii de drept a raporturilor de munca si când înceteaza calitatea sa de asigurat, fiindu-i platite drepturile de pensie, conform dispozitiilor art.105 din Legea nr.263/2010. De altfel, din perspectiva dispozitiilor art.118 din aceeasi lege, este exclusa cumularea pensiei cu alte venituri pentru pensionarii ce beneficiaza de pensie anticipata partial.

Fata de considerentele ce preced, instanta, în baza dispozitiilor art.480 alin.2 din Codul de procedura civila, a admis apelul, a schimbat în totul sentinta, a admis contestatia, pe cale de consecinta, a anulat decizia contestata, a dispus reintegrarea contestatorului în functia detinuta anterior, de la data emiterii deciziei contestate pâna la data comunicarii deciziei de pensionare, cu obligarea intimatei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate si alte drepturi cuvenite în conditiile dispozitiilor art.80 alin.1 din Codul muncii, despagubiri acordate pâna la data încetarii de drept a raporturilor de munca prin pensionare.

În conformitate cu prevederile art.453 alin.1 din Codul de procedura civila, intimata a fost obligata la cererea apelantului J T T la plata sumei de 4.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând valoarea onorariului avocatial în ambele etape procesuale.

Domenii speta

Spete similare