Contestaţie la executare act administrativ

Decizie 172/R din 16.03.2016


Contestaţie la executare act administrativ

Prin Decizia menţionată s-a admis recursul formulat împotriva Sentinţei Tribunalului Harghita.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, în ce privește limitele învestirii instanței, Curtea constată că, prin calea de atac exercitată, pârâtul JUDEȚUL HARGHITA, prin CONSILIUL JUDEȚEAN HARGHITA, nu a formulat critici cu privire la dispoziția din hotărârea primei instanțe vizând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a BIROULUI EXECUTORULUI JUDECĂTORESC– iar reclamantul a achiesat tacit la hotărâre, neformulând cale de atac împotriva acesteia. Prin urmare, Curtea constată că nu a fost învestită cu analizarea modalității de soluționare a excepției menționate – cu privire la care nu a identificat motive de ordine publică (a căror invocare constituie o facultate a instanței de recurs, dacă legea nu dispune altfel, potrivit art. 489 alin. 3 Cod proc. civ.).

Referitor la calea legală de atac, în cauză, Curtea a pus acest aspect în discuția părților și a dispus, prin Încheierea din 8 februarie 2016, recalificarea cererii pârâtului, din apel în recurs, procedând, potrivit art. 110 alin. 7 din Hot. C.S.M. nr. 1375/2015, la întregirea completului de judecată, punându-i în vedere reprezentantei JUDEȚULUI HARGHITA, prin CONSILIUL JUDEȚEAN HARGHITA ca, în termen de 5 zile, prin raportare la caracterul urgent al cauzei (având ca obiect contestație la executare), să depună motivele de recurs, cu indicarea unuia/unora din cele prevăzute de art. 488 alin. 1 Cod proc. civ.

Prin motivele de recurs transmise prin fax, la 12 februarie 2016, JUDEȚUL HARGHITA, prin CONSILIUL JUDEȚEAN HARGHITA, a invocat art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod proc. civ.,  structurându-și argumentele – similare cu cele inițial invocate – pe acest temei, iar intimatul reclamant a transmis, tot prin fax, întâmpinarea, la data de 16 februarie 2016.

Referitor la fondul cauzei, Curtea reține că, în speță, pentru punerea efectivă în executare a Sentinței nr. 1175/12 august 2015, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 1035/96/2015 – prin care s-a admis cererea reclamantului, dispunându-se suspendarea executării Autorizației de construire nr. 17/16 aprilie 2015, emisă de JUDEȚUL HARGHITA – CONSILIUL JUDEȚEAN HARGHITA, și oprirea executării lucrărilor efectuate în temeiul acestei autorizații (f. 41-48, dos. Judecătoriei Miercurea Ciuc, anterior declinării competenței, prin Sentința nr. 3020/8 octombrie 2015) –, pârâtul-recurent trebuia să îndeplinească o operațiune administrativă. Concluzia a fost confirmată de părți, în ședința publică din 8 februarie 2016, ca urmare a lămuririlor solicitate de Curte, în temeiul art. 22 alin. 2, 4, art. 224 Cod proc. civ., ambele părți făcând referire expresă la Minuta din 19 august 2015, reprezentanta recurentului arătând că prin acest act s-a dispus suspendarea executării lucrărilor care au format obiectul autorizației de construire, pentru ducerea la îndeplinire a Sentinței nr. 1175/2015 a Tribunalului Harghita (f. 64, dos. Curții de Apel Tg.-Mureș), iar reprezentanta intimatului menționând că recurentul ar fi trebuit să adopte un act de natura Minutei depuse la dosarul cauzei, deîndată după pronunțarea Sentinței nr. 1175/12 august 2015, dar acest act a fost adoptat numai la data de 20 august 2015 (f. 64, dos. Curții de Apel Tg._Mureș).

Așadar, părțile au fost de acord că, pentru executarea dispozițiilor Sentinței nr. 1175/12 august 2015 – care avea caracter executoriu, de drept, recursul nefiind suspensiv de executare, potrivit art. 14 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 –, pârâtul-recurent trebuia să îndeplinească o operațiune administrativă, reclamantul-intimat invocând, însă, întârzierea cu care această operațiune a fost realizată, pentru justificarea demersurilor de executare silită pe care le-a întreprins.

Curtea constată, de asemenea, că, în conformitate cu art. 24 alin. 1, 2 din Legea nr. 554/2004 – norme speciale puse în discuția părților, potrivit Încheierii ședinței publice din 8 februarie 2016 (f. 63-64, dos. Curții de Apel Tg.-Mureș) –, «dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii»; «în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se procedura prevăzută de prezenta lege».

Așadar, față de stabilirea unei proceduri speciale de executare silită, prin prevederile art. 24-25 din Legea nr. 554/2004, precum și față de trimiterea clară la această procedură, legiuitorul a dat prioritate expresă normelor speciale în materia executării silite, inclusiv în privința îndeplinirii, de către autoritatea publică, a unei operațiuni administrative, cum era cazul, în speță, împrejurare confirmată prin emiterea Minutei ședinței de progres al proiectului, la data de 19 august 2015, încheiată la sediul beneficiarului CONSILIUL JUDEȚEAN HARGHITA, cu participarea reprezentanților acestuia, ai «MFE OI POS MEDIU SIBIU» și ai «contractorilor» (executanții lucrărilor) - f. 26-28, dos. Judecătoriei Miercurea Ciuc, anterior declinării competenței, prin Sentința nr. 3020/8 octombrie 2015.

În aceste condiții, prin raportare la caracterul executoriu de drept al Sentinței nr. 1175/12 august 2015 – a cărei executare nu a fost suspendată, de vreme ce, prin Încheierea nr. 79/R/CC/9 septembrie 2015, pronunțată în dosarul nr. 299/43/2015, Curtea de Apel Tg.-Mureș a respins cererea de suspendare a executării Sentinței nr. 1175/12 august 2015 pronunțate de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. 1035/96/2015, formulată de JUDEȚUL HARGHITA (f. 14-17, dos. Tribunalului Harghita) –, reclamantul SERA ZOLTAN avea la dispoziție calea procedurală deschisă de art. 24 alin. 3 din Legea nr. 5542/004, în cazul în care pârâtul JUDEȚUL HARGHITA – CONSILIUL JUDEȚEAN HARGHITA, nu îndeplinea, deîndată, operațiunea administrativă de punere în executare a Sentinței nr. 1175/12 august 2015.

În mod concret, reclamantul putea uza de dreptul de a obține obligarea conducătorului autorității administrative la plata unei amenzi cominatorii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere – având în vedere și obligația acestuia de a urmări respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii în cadrul unităţii administrativ-teritoriale, prevăzută de art. 27 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 –, precum și de dreptul de a obține penalităţi, în condiţiile art. 905 Cod proc. civ. Curtea are în vedere și faptul că, pe de o parte, conform art. 25 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ aplică/acordă sancțiunea și penalitățile prevăzute la art. 24 alin. 3, fără a fi nevoie de învestirea cu formulă executorie şi de încuviinţarea executării silite de către executorul judecătoresc, iar, pe de altă parte,  cererile prevăzute la art. 24 alin. 3 se judecă în camera de consiliu, de urgenţă şi sunt scutite de taxa judiciară de timbru.

În condițiile în care adresa prin care se comunică stoparea lucrărilor constituie act administrativ (e.g., Decizia nr. 1116/16 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești), caracter cu atât mai pronunțat cu cât emiterea acesteia este determinată de necesitatea respectării dispozițiilor unei hotărâri judecătorești, neemiterea actului justifica solicitarea aplicării, de către instanța de contencios administrativ, a unei amenzi, conducătorului autorității publice, în contextul în care, în speță, termenul de 30 de zile, lăsat de dispoziția autorității, pentru punerea în aplicare a hotărârii judecătorești, prevăzut de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, nu este incident, din perspectiva art. 14, 15, întrucât Sentința nr. 1175/12 august 2015, pronunțată de Tribunalul Harghita, era executorie prin efectul legii, de la data pronunțării acesteia.

Curtea are în vedere și Decizia Curții Constituționale nr. 1479 din  8 noiembrie 2011, publicată în M.O. nr. 59 din 25 ianuarie 2012, prin care s-a statuat, cu referire la art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, în forma de la data pronunțării acestei Decizii – și anume, «în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere» –, că procedura contenciosului administrativ are un caracter special, fiind derogatorie de la regulile procedural civile, şi dă expresie prevederilor art. 52 din Legea fundamentală, oferind cadrul constituţional al protejării cetăţenilor în faţa eventualelor abuzuri ale autorităţilor publice, iar amenzile cominatorii stabilite la art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o sancţiune procedurală pecuniară aplicată de instanţă în scopul asigurării executării hotărârii,  legiuitorul considerând necesar să instituie un astfel de mijloc de constrângere pentru a conferi eficacitate înseşi instituţiei contenciosului administrativ, a cărei finalitate ar fi iluzorie în absenţa unei sancţiuni pentru neexecutarea voluntară a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în această materie.

Prin urmare, Curtea Constituțională a confirmat caracterul special al procedurii instituite prin art. 24 din Legea nr. 554/2004, efectul fiind aplicarea, cu prioritate, a acesteia, față de normele generale, de vreme ce, în materia contenciosului administrativ, legiuitorul a prevăzut o procedură de executare silită, iar prin art. 24 alin. 2, i-a dat preeminență.

Așa fiind, Sentința nr. 1175/12 august 2015 a Tribunalului Harghita nu era susceptibilă de executare silită pe calea dreptului comun, cu atât mai mult cu cât actul care a determinat oprirea lucrărilor, ca efect al suspendării executării Autorizației de construire nr. 17/16 aprilie 2015, nu a fost unul întocmit de executorul judecătoresc, ci unul emis de JUDEȚUL HARGHITA – CONSILIUL JUDEȚEAN HARGHITA. Astfel, Curtea constată că executorul judecătoresc a încuviințat executarea silită, prin Încheierea din 19 august 2015, dată în dosarul nr. 110/E/2015 al BEJ Moraru Aurelian (f. 7, dos. Judecătoriei Miercurea Ciuc, anterior declinării competenței), deși, procedura specială prevăzută de art. 24-25 din Legea nr. 554/2004, nu cerea o astfel de măsură, a emis o somație, la 20 august 2015, prin care i-a solicitat JUDEȚULUI HARGHITA – CONSILIUL JUDEȚEAN HARGHITA, suspendarea executării Autorizației de construire nr. 17/16 aprilie 2015 și oprirea executării lucrărilor efectuate în temeiul acestei autorizații, precum și achitarea cheltuielilor de executare în sumă totală de 3.024,50 lei, stabilite prin Încheierea nr. 1/20 august 2015, emisă în dosarul nr. 110/E/2015 (din care 2.500 lei, onorariul executorului judecătoresc, 500 lei, avans cheltuieli de executare și 24,50 lei, cheltuieli de comunicare a actelor de procedură) – f. 8, 9, dos. Judecătoriei Miercurea Ciuc, anterior declinării competenței – și a întocmit procesul verbal din 21 august 2015, prin care a constatat că „SC NILITEN CONSTRUCȚII SRL a suspendat executarea lucrărilor în favoarea beneficiarului Consiliul JUDEȚEAN HARGHITA” (f. 19, dos. Judecătoriei Miercurea Ciuc, anterior declinării competenței).

Curtea reține, prin urmare, că executorul judecătoresc nu avea abilitarea legală de a proceda, efectiv, la punerea în executare silită a Sentinței nr. 1175/2015 a Tribunalului Harghita, „prin obligarea debitoarei la suspendarea executării autorizației de construire nr. 17/16.04.2015, emisă de Județul Harghita – Consiliul Județean Harghita și oprirea lucrărilor efectuate în temeiul acestei autorizații”, astfel cum a solicitat reclamantul-intimat SERA ZOLTAN, prin cererea de executare silită din data de 19 august 2015 (f. 39, dos. Judecătoriei Miercurea Ciuc, anterior declinării competenței), această abilitare revenindu-i autorității administrative, potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004, împrejurare confirmată, o dată în plus, prin faptul că punerea în executare a dispozițiilor Sentinței nr. 1175/2015 a fost realizată ca efect al Minutei ședinței de progres al proiectului, încheiată data de 19 august 2015, și nu prin actele emise de executorul judecătoresc.

Având în vedere argumentele expuse, Curtea va admite recursul pârâtului – art. 496 alin. 1 teza I, art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod proc. civ. -, va casa în parte hotărârea atacată – art. 496 alin. 2 teza a II-a Cod proc. civ. – și, rejudecând cauza, în limitele casării – art. 498 alin. 1 Cod proc. civ. –, va anula actele de executare întocmite în dosarul nr. 110/E/2015 al BEJ Moraru Aurelian (Încheierea din 19 august 2015, prin care s-a încuviințat executarea silită, Somația din data de 20 august 2015, Încheierea nr. 1/20 august 2015, prin care s-a stabilit suma de 3.024,50 lei, cu titlu de cheltuieli de executare silită).