Contestaţie tabel preliminar

Contestaţie tabel preliminar

Prin Decizia menţionată s-a admis apelul formulat împotriva Sentinţei Tribunalului Harghita.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, în rejudecare, nu poate achiesa la susţinerile administratorului judiciar în cea ce priveşte creanţele creditorilor MT şi MH, pentru următoarele considerente:

Cu referire la cererea de creanţă formulată de creditorul MH, administratorul judiciar a apreciat că aceasta îndeplineşte cerinţele art. 65 alin.2 din Legea nr. 85/2006, fiind însoţită de documente justificative. Astfel, creanţa a fost înregistrată în contabilitatea debitoarei în contul 462.5- creditori diverşi, rezultă dintr-o plată efectuată în temeiul contractului de creditare nr. 2 din 28.05.2010 şi este constatată prin Ordinul de plată nr. 5/27.05.2010, înscrisuri care dovedesc caracterul cert, lichid şi exigibil, permiţând totodată  încadrarea acesteia la categoria creanţelor chirografare prevăzute de art. 123 pct.7. din Legea nr. 85/2006.

De asemenea, administratorul judiciar a evidenţiat că, aşa cum rezultă din extrasul bancar aferent perioadei 04.05.2010-31.05.2010 al Băncii Transilvania, din suma depusă în cont au fost plătite obligaţiile societăţii, rezultând din activităţile curente. Sunt indicate, în acest context, următoarele plăţi: - suma de 112.258 lei către Banca BRD, datorită înfiinţării popririi asupra contului pentru neplata ratelor de credit, vila din Mangalia fiind ipotecată în favoarea băncii; - suma de 4.855,88 lei pentru plata ratei de leasing a autoturismelor din proprietatea debitoarei către Leasing IFN; suma de 1.313,76 lei pentru plata unor taxe notariale; suma de 81.742,36 lei au fost achitate ratele de credit şi dobânzile aferente unui credit către Banca Transilvania.

În legătură cu creanţa contestată, contestatoarea a susţinut că extrasul de cont din data de 27.05.2010 evidenţiază depunerea în contul debitoarei a sumei de 200.200 lei cu titlu de „avans vilă şi maşină”, însă obiectul plăţii nu confirmă afirmaţia creditorului în sensul că suma a fost plătită în temeiul contractului de creditare, contract care a fost întocmit la o zi după întocmirea ordinului de plată.

Cu referire la creanţa creditorului  MH, Curtea reţine că susţinerile lichidatorului prin care justifică destinaţia sumei de 200.200 lei depusă prin ordinul de plată nr. 5/27.05.2010 sunt nerelvante. Conform menţiunilor din cuprinsul acestui înscris, suma a fost achitată cu titlu de „avans vilă şi maşină”, iar în raport de această menţiune nu are relevanţă modul în care suma a fost cheltuită de societate ulterior încasării. Astfel, chiar dacă suma a fost utilizată pentru a debloca conturile societăţii în cadrul unor proceduri de executare silită, această împrejurare nu confirmă automat afirmaţia în sensul că suma a fost acordată pentru a credita activitatea curentă, şi, ca atare, reprezintă o plată (un credit) efectuată  în temeiul Contractului de creditare nr. 2/28.05.2010.  Această concluzie are la bază premisa potrivit căreia nu se poate pune semn de egalitate între imputaţia plăţii făcute de debitor şi destinaţia dată de creditor sumei încasate. 

De asemenea, contrar afirmaţiilor creditorului MH, Curtea apreciază că înscrisurile respective nu pot fi coroborate cu alte probe, pentru a permite concluzia în sensul că operaţiunea reală în virtutea căreia s-a făcut plata nu coincide cu scopul plăţii indicate în cuprinsul ordinului de plată. Aşa cum rezultă din extrasele de cont aferente perioadei 01.07.2012-31.12.2012, numitul MH a depus în numerar şi alte sume, cum ar fi: la data de 02.07.2012 suma de 5.200 lei, fără a se indica scopul plăţii, la data de 31.10.2012 suma de 2.150 lei, cu titlu de depunere numerar-rată. Aşa fiind, există posibilitatea ca între societatea debitoare şi creditorul MH să fi existat mai multe tipuri de raporturi contractuale. Având în vedere şi faptul că nu poate fi verificată succesiunea tuturor operaţiunilor înregistrate, fişa contului 462 nefiind prezentată de debitoare pe motiv că evidenţa contabilă condusă pe suport electronic s-a pierdut, respectiv că verificarea a fost efectuată prin coroborarea unor date reflectate de  „liste de înregistrări contabile”, extrase de cont şi balanţă de verificare, instanţa nu îşi poate forma convingerea în sensul că sumele reclamate de acest creditor, cu titlu de creditare activitate curentă, au la bază operaţiuni reale.

În concluzie, văzând că debitoarea nu a fost în măsură să depună fişa contului 462, pentru a permite instanţei verificarea succesiunii tuturor operaţiunilor înregistrate, ţinând cont şi de faptul că registrele comercianţilor constituie probe numai în măsura în care sunt regulat conduse (art. 50 C.com, art.280 N.C.pr.civ.), contestaţia creditoarei Banca de Export-Import a României Exim Bank SA urmează a fi admisă. 

Cu referire la cererea de  creanţă formulată de  creditorul MT, administratorul judiciar a relevat că cererea de creanţă este însoţită de contractul de creditare nr. 1 din 05.03.1998, precum şi lista înregistrărilor contabile, fiind evidenţiate în balanţele de conturi de asociaţi, care atestă caracter cert, lichid şi exigibil al acestei creanţe. Se menţionează că, în urma cesionării părţilor sociale către numita Miron Cornelia, creditul lui MT intră în categoria creanţelor chirografare conform prevederilor art. 127 pct.7 din Legea nr. 85/2006.

Analizând înscrisurile invocate, Curtea apreciază că creanţa acestui creditor nu îndeplineşte cerinţele pentru a putea fi înscrisă în  tabelul de creanţe.

Această concluzie se impune prin prisma faptului că, în conformitate cu Hotărârea AGA nr. 2/23.01.2014 a asociaţilor Societăţii debitoare, asociatul MT s-a retras din societate şi a transmis părţile sociale deţinute către co-asociat, menţionând în mod expres că transmite părţile sociale la o valoare mai mică decât cea nominală datorită pierderilor înregistrate de societate (adică la valoarea de 400 lei), şi că preţul reprezintă „contravaloarea tuturor părţilor sociale cesionate, împreună cu toate drepturile şi obligaţiile societăţii”.

Aşadar, transmiterea părţilor sociale are ca efect atât transmiterea calităţii de asociat cât şi a tuturor drepturilor şi obligaţiilor care derivă sau sunt legate de această calitate, semnificând o transmisiune cu titlu universal de drepturi şi obligaţii. Această transmisiune,  în lipsă de stipulaţie contrară, include şi drepturile  de creanţă deţinute de asociatul cedent faţă de societate. În consecinţă, având în vedere că este vorba de un raport juridic între societate şi asociatul său, că dreptului asociatului creditor îi corespunde  obligaţia corelativă a societăţii de a restitui creditul, singura persoană care ar  mai fi putut pretinde drepturi faţă de societate, izvorâte din creditarea societăţii, era asociatul cesionar care a dobândit totalitatea părţilor sociale, „împreună cu toate drepturile şi obligaţiile societăţii”.

Per a contrario, ar fi iraţional şi neverosimil să se afirme că MT  cesionează părţile sociale la valoarea de 400 lei, întrucât activitatea societăţii înregistrează pierderi, după care cesionara, preluând drepturile şi obligaţiile societăţii, rămâne îndatorată către asociatul cedent pentru restituirea unui  împrumut asociat în valoare de  922.916,80 lei.

În raport de cele reţinute, Curtea conchide, contrar afirmaţiilor administratorului judiciar, că cesiunea părţilor sociale nu are ca efect transformarea creanţei subordonate (art. 123 pct. 9 Legea nr. 85/2006) într-o creanţă chirografară (art. 123 pct. 7 Legea nr. 85/2006), ci are drept consecinţă transmiterea creanţei din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarei.

Pentru aceste motive, în rejudecare, Curtea va admite contestaţia formulată de creditorul Banca de Export-Import a României Exim Bank SA, cu consecinţa înlăturării, din tabelul preliminar de creanţe, a creanţelor creditorilor MT şi MH, înscrişi cu sumele de 922.916,80 lei, respectiv 254.254,00 lei, la categoria creanţelor chirografare, conform art. 123 pct. 7 din Legea nr. 85/2006.

Domenii speta

Spete similare