Cerere pensionare pentru limită de vârstă

Cerere pensionare pentru limită de vârstă

Prin Decizia menţionată s-a admis apelul formulat împotriva Sentinţei Tribunalului Harghita.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, prin Decizia nr.2400/31.07.2014, pârâta a respins cererea de înscriere a reclamantului la pensie pentru limită de vârstă, constatând că, deşi acesta avea la data solicitării vârsta de 45 de ani, nu era îndeplinită condiţia prevăzută de art. 56 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, sub aspectul realizării unui stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani în condiţii speciale de muncă, potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. 1 lit. a) din aceeaşi lege.

Sub acest aspect, pârâta a reţinut că fostul angajator al reclamantului nu a virat contribuţiile datorate la bugetul asigurărilor sociale  de stat pentru lunile aprilie, mai şi iunie 2001, astfel că din această perioadă a fost valorificată în condiţii speciale doar o treime, în conformitate cu prevederile pct. 37-38 din Ordinul nr. 340/2001 (fiind achitată doar contribuţia individuală datorată de angajat), iar în privinţa perioadei de incapacitate temporară de muncă a susţinut că aceasta nu putea fi valorificată decât în condiţii normale de muncă, fiind anterioară intrării în vigoare a prevederilor H.G. nr. 1025/2003.

Din perspectiva acestor argumente, Curtea reţine că potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, respectiv art. 43 din Legea nr. 263/2010, în cazul neachitării la termen a contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, casele teritoriale de pensii vor proceda la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite, conform dispoziţiilor legale privind executarea creanţelor bugetare.

Prin urmare, nu îi poate fi imputabilă reclamantului neachitarea de către fostul său angajator a contribuţiei datorate la bugetul asigurărilor sociale de stat, în condiţiile în care cota-parte datorată de salariat a fost reţinută, motiv pentru care Curtea va înlătura ca nefiind întemeiate apărările invocate sub acest aspect de către pârâta-intimată, impunându-se valorificarea integrală a perioadei menţionate în condiţii speciale de muncă.

În acelaşi sens au fost, de altfel, şi constatările primei instanţe, însă concluzia potrivit căreia reclamantul nu ar fi cumulat oricum un stagiu de cel puţin 20 de ani în condiţii speciale s-a datorat faptului că analiza situaţiei de incapacitate temporară de muncă s-a raportat doar la un interval de 3 zile din cursul lunii iulie 2002, deşi din cuprinsul Adeverinţei nr. 1099/10.03.2014 rezultă că pârâta a valorificat în condiţii normale de muncă şi un număr de 22 de zile de concediu medical din luna august 2002.

Relativ la această chestiune, pârâta s-a apărat susţinând că a făcut aplicarea prevederilor Ordinului nr. 340/2001, întrucât reclamantul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă înainte de intrarea în vigoare a H.G. nr.1025/2003 (10.09.2003), astfel că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 10 alin. 1 din actul normativ menţionat, potrivit cărora „perioadele de timp în care un asigurat care îşi desfăşoară activitatea în condiţii speciale de muncă se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă şi/sau în concediu de odihnă sunt asimilate stagiului de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă”.

Curtea constată că argumentul pârâtei-intimate nu poate fi primit, întrucât scopul adoptării prevederilor legale evocate, în sensul asimilării perioadei de timp în care salariaţii care îşi desfăşoară activitatea în condiţii speciale s-au aflat în incapacitate temporară de muncă, a fost acela ca toate categoriile de asiguraţi să beneficieze de această asimilare, indiferent de momentul în care au intervenit respectivele perioade (anterior sau ulterior intrării în vigoare a H.G. nr. 1025/2003), iar o atare abordare este cât se poate de justificată, întrucât astfel de perioade întreruptive de activitate sunt cauzate de factori obiectivi, situaţia incapacităţii temporare de muncă fiind una medicală, neimputabilă asiguratului.

Pe de altă parte, prevederile actului normativ în discuţie nu exclud aplicarea acestuia pentru perioadele de incapacitate temporară de muncă anterioare intrării lui în vigoare, neconţinând nicio dispoziţie expresă în acest sens, astfel că interpretarea pârâtei-intimate este profund eronată, cu atât mai mult cu cât Ordinul nr. 340/2001, invocat de aceasta în susţinerea propriei opinii, era abrogat la data înregistrării cererii de pensionare a reclamantului - 25.02.2014 (ordinul amintit având ca obiect de reglementare aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000, abrogată, la rândul ei, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 - 01.01.2011).

Prin urmare, Curtea constată că rezolvarea dată cererii reclamantului este nelegală şi din perspectiva valorificării în condiţii normale de muncă a perioadelor de concediu medical intervenite în intervalul în care acesta şi-a desfăşurat activitatea în condiţii speciale de muncă, impunându-se reevaluarea documentaţiei din cuprinsul dosarului de pensionare şi sub acest aspect.

De asemenea, se constată că prin expertiza contabilă efectuată în cauză s-a stabilit că în ipoteza valorificării integrale în condiţii speciale de muncă a perioadei aprilie - iunie 2001, precum şi a celor 25 de zile de incapacitate temporară de muncă din lunile iulie şi august 2002 (3+22 zile), ar rezulta un stagiu total de cotizare în condiţii speciale de 20 de ani şi 27 de zile, însă pârâta a contestat modalitatea de calcul utilizată de către expert, iar în contextul în care prima instanţă a avut în vedere doar un număr de 3 zile de concediu medical, iar apărările pârâtei s-au raportat la acelaşi interval de timp, Curtea, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va admite apelul dedus judecăţii şi va schimba integral hotărârea atacată, însă doar în sensul admiterii în parte a acţiunii, corelativ cu anularea deciziei contestate şi obligarea pârâtei la reanalizarea cererii de pensionare a reclamantului, precum şi la emiterea unei noi decizii cu luarea în considerare, ca stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă, atât a intervalului aprilie - iunie 2001, cât şi a perioadelor de incapacitate temporară de muncă avute de acesta începând cu anul 2001 şi până la încetarea raporturilor de muncă.

Totodată, fiind căzută în pretenţii, intimata-pârâtă va fi obligată, în conformitate cu prevederile art. 453 alin. 1, raportat la art. 451 alin. 1 din Codul de procedură civilă, la plata în favoarea apelantului-reclamant a cheltuielilor de judecată suportate de acesta în calea de atac, cu titlu de onorariu expert.

Domenii speta

Spete similare