Raportarea la salariul minim pe economie la stabilirea pensiei de întreținere. Debitor cu reședința obișnuită în străinătate

Potrivit art. 527 C.civ., poate fi obligat la plata pensiei de întreţinere cel care are mijloacele necesare pentru a achita un astfel de debit, sau care are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.

Cu toate acestea se constată, fapt care nu a fost contestat de părţile din prezenta cauză, că apelantul are reşedinţa din 2002 în Spania.

Raportarea la salariul minim pe economie este în fapt o prezumţie, potrivit căreia se consideră că o persoană care are posibilitatea de a efectua activităţi lucrative poate presta muncă, cel puţin la nivelul salariului minim aflat în plată. O astfel de raportare se face în lipsa unui element cert care să facă dovada veniturilor efectiv realizate de parte.

Astfel, chiar şi în măsura în care instanţa s-ar raporta la salariul minim pe economie aflat în plată în România, şi acest aspect ar constituit tot o prezumţie a faptului că partea în cauză are posibilitatea de a realiza venituri, cel puţin la suma menţionată anterior.

Solicitarea de a se stabili pensia de întreţinere raportat la salariul minim din România nu are nici o justificare. Se constată că apelantul este rezident în Spania, unde locuieşte şi se întreţine încă din anul 2002. Posibilităţile apelantului, de a obţine mijloacele necesare pentru plata pensiei de întreţinere, raportat la locul în care locuieşte efectiv, sunt determinate de acest ultim element, astfel că în mod normal raportarea la salariul minim aflat în plată trebuie să se realizeze la nivelul din ţara în care locuieşte efectiv, cu titlu permanent, debitorul întreţinerii

Prin sentinţa civilă nr. 1212 pronunţată la data de 15 iunie 2016 de Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr. 1890/336/2015, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii C N, C A, C I, toţi trei cu încuviinţarea reprezentantului legal D A respectiv de reclamanta D A, în reprezentarea minorei C G M, în contradictoriu cu pârâtul C G, comuna Repedea, nr. 572A, cu reşedinţa în Spania şi s-a dispus majorarea pensiei de întreţinere stabilite în favoarea reclamanţilor, prin sentinţa civilă nr. 389/19.02.2013, pronunţată de către Judecătoria Vişeu de Sus, în dosarul civil nr. 3160/336/2012 (filele nr. 10, 11), definitivă prin nerecurare, de la suma de 62,5 Lei/lună pentru fiecare copil, la suma de 300 Lei/lună pentru fiecare copil, începând cu data introducerii prezentei acţiuni, respectiv 30.10.2015 şi până la împlinirea vârstei de 18 ani sau noi dispoziţiuni, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut faptul că prin sentinţa civilă nr. 389/19.02.2013, pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus, în dosarul civil nr. 3160/336/2012, definitivă prin nerecurare, s-a majorat pensia de întreţinere stabilită în favoarea reclamanţilor, de la suma de 50 lei, la suma de 62,5 lei, începând cu data intentării acţiunii, până la noi dispoziţiuni.

În drept, instanţa a constatat că, în materia obligaţiilor legale de întreţinere, hotărârea judecătorească nu beneficiază de autoritate de lucru judecat, astfel cum arată art.  531 alin. 1 C. Civ., respectiv art. 403 C.civ..

Prin urmare, modificarea cuantumului sumei datorate cu titlu de pensie de întreţinere se stabileşte în funcţie de două criterii: nevoile de creştere şi educare ale copilului şi nivelul veniturilor debitorului, acest aspect fiind reglementat şi de disp. art. 529 alin. 1 C.civ.

În condiţiile art. 499 alin. 1, alin. 3, alin. 4 C.civ., tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională. Părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani. În caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă, pe baza raportului de anchetă psihosocială.

Modificarea pensiei de întreţinere este reglementată de art. 531 C.civ, fiind condiţionată de intervenirea unei schimbări în ceea ce priveşte mijloacele celui ce prestează întreţinerea şi nevoia celui ce o primeşte.

Raportat la cauza de faţă, instanţa constată că reclamantul C N a împlinit vârsta de 18 ani în cursul procesului, respectiv la data de 16.01.2016, acţiunea fiind introdusă la data de 30.10.2015. Reclamantul nu a dovedit că se află în continuarea studiilor, deşi instanţa i-a pus în vedere acest aspect în repetate rânduri. Minorul C A are vârsta de 16 ani, minorul C I are vârsta de 14 ani, iar minora C G M are vârsta de 13 ani.

Instanţa a mai arătat că este de notorietate că, la aceste vârste, nevoile copiilor sunt mari, având în vedere necesităţile lor de zi cu zi, respectiv îmbrăcăminte, hrană, activităţi sportive, activităţi şcolare şi extraşcolare. Niciuna dintre aceste necesităţi nu este gratuită, iar împovărarea financiară a mamei, care se ocupă de creşterea şi educarea lor, în mod efectiv, este inechitabilă. În plus, mama minorilor se confruntă cu o serie de probleme medicale, care o împiedică să obţină venituri mai mari, pentru a-şi întreţine copiii.

Suma de 62,5 lei la care pârâtul a fost obligat pentru fiecare copil, prin sentinţa civilă nr. 389/19.02.2013, pronunţată de către Judecătoria Vişeu de Sus, în dosarul civil nr. 3160/336/2012 este extrem de scăzută, raportat la actuala realitate socială, această sumă nefiind de natură a acoperi nevoile copiilor, decât pentru cel mult câteva zile ale unei săptămâni. În această situaţie, reprezentanta legală se află în situaţia de a nu-şi putea ajuta copiii, prin a le plăti toate necesităţile, lunar, întrucât suma de 62,5 lei nu o poate ajuta în concret. Mai mult decât atât, instanţa a constatat că, la data la care s-a stabilit suma de 62,5 lei pentru fiecare copil, raportarea realizându-se la nivelul salariului minim net pe economie din România din anul 2012.

În concluzie s-a arătat că nevoile de creştere şi educare a copiilor au suferit modificări, impunându-se majorarea pensiei de întreţinere.

Analizând condiţiile legate de mijloacele financiare ale pârâtului, instanţa a constatat, potrivit consemnărilor din referatul de anchetă socială, ataşat de Autoritatea Tutelară Primăria Repedea, pârâtul este plecat în Spania din anul 2002. Acest aspect nu este contestat de pârât. Venitul reclamanţilor este compus din ajutor social în sumă de 564 lei, alocaţia de susţinere în sumă de 428 lei şi alocaţia de stat în cuantum de 336 lei.Reclamanţii nu au putut oferi alte informaţii referitoare la mijloacele financiare pe care le obţine pârâtul în prezent, ştiind însă că acesta are o firmă de construcţii, fiind rezident în Spania, Madrid. De altfel, acest aspect este susţinut de faptul că avizele de recepţie a comunicării actelor procedurale în Spania au fost semnate de pârât personal.

Deşi instanţa nu s-a putut raporta la un venit lunar net obţinut ca urmare a încheierii unui contract individual de muncă, deoarece acesta nu există, s-a considerat că pârâtul poate realiza venituri cu caracter ocazional, pentru a se întreţine pe sine zilnic, cel puţin la nivelul salariului minim net pe economie.

Potrivit art. 3 lit. b Legea 272/2004, de dispoziţiile prezentei legi beneficiază şi copiii cetăţeni români aflaţi în străinătate, fiind deci aplicabilă şi reclamantului, acesta fiind minor la data introducerii prezentei acţiuni, instanţa făcând aplicarea prevederilor art. 6, respectiv art. 36 alin. 1, respectiv alin. 2 din Legea 272/2004.

Pentru a asigura bunăstarea materială a copilului, ambii părinţi, chiar dacă sunt despărţiţi, trebuie să participe la aceasta, prin a asigura banii necesari fiecărei necesităţi a copilului. Cu toate că reclamanţii nu au precizat locul de muncă al pârâtului, instanţa a  considerat că pârâtul poate realiza, în Spania, venituri cu caracter ocazional, pentru a se întreţine pe sine, cel puţin la valoarea salariului minim net pe economie din Spania.

Instanţa s-a raportat la acest venit, în procesul de individualizare a pensiei de întreţinere, având în vedere că pârâtul locuieşte în Spania din anul 2002, venitul net pe economie din această ţară fiind mai mare decât cel din România. Este de notorietate că într-o ţară cum este Spania, nivelul de trai este extrem de ridicat, toate necesităţile zilnice, referitoare la hrană, îmbrăcăminte, studii pentru copii, vacanţe, chirii, piaţă imobiliară, fiind scumpe.

Din adresa depusă la dosar de Ambasada Spaniei în România, rezultă că, în Spania, salariul minim net pe economie este de 21,84 Euro/zi sau 655,20 Euro/lună. În consecinţă, instanţa concluzionează că au intervenit modificări şi în ceea ce priveşte situaţia materială a pârâtului, faţă de anul 2013.

Potrivit art. 529 alin. 2 C.civ., când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii. În cauza de faţă, instanţa a constatat că, raportându-se la acest venit net, respectiv 655,20 Euro/lună, în procesul de majorare a pensiei de întreţinere, în urma unui calcul matematic, rezultă că pârâtul ar putea fi obligat să plătească pensie de întreţinere, în favoarea reclamanţilor, într-un cuantum care depăşeşte suma de 62,5 lei stabilită prin sentinţa civilă nr. 389/19.02.2013, pronunţată de către Judecătoria Vişeu de Sus, în dosarul civil nr. 3160/336/2012, definitivă prin nerecurare, cu titlu de pensie de întreţinere, cuantum de natură a acoperi o parte dintre nevoile reclamanţilor, nevoi care vor putea fi complinite şi de celelalte venituri descrise în referatul de anchetă socială.

În lumina tuturor acestor considerente, instanţa a admis acţiunea formulată de reclamanţii C N, C A, C I, toţi trei cu încuviinţarea reprezentantului legal D Ana, respectiv reclamanta D Ana, în reprezentarea minorei C G M, şi s-a dispus majorarea pensiei de întreţinere stabilite în favoarea lor, stabilită prin sentinţa civilă nr. 389/19.02.2013, pronunţată de către Judecătoria Vişeu de Sus, în dosarul civil nr. 3160/336/2012, definitivă prin nerecurare, de la suma de 62,5 Lei/lună, la suma de 300 Lei/lună pentru fiecare copil, începând cu data introducerii prezentei acţiuni, respectiv 30.10.2015 şi până la împlinirea vârstei de 18 ani sau noi dispoziţiuni, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel C G solicitând instanţei de judecată schimbarea în parte a sentinţei atacate în sensul majorării pensiei de întreţinere stabilită în favoarea reclamanţilor prin sentinţa civilă nr. 389/19.02.2013 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr. 3160/336/2012 de la suma de 62,5 lei/lună pentru fiecare copil, la suma de 205 lei pentru fiecare copil în parte, începând cu data introducerii acţiunii, respectiv 30.10.2015, până la 1 mai 2016, iar ulterior acestei date, până la majorat sau noi dispoziţii la nivelul sumei de 125 lei pentru fiecare dintre copii.

În motivarea apelului s-a arătat în esenţă faptul că prima instanţă a avut în vedere venitul minim pe care îl realizează orice persoană în Spania, însă sentinţa atacată este nelegală în condiţiile în care apelantul nu lucrează în străinătate decât sporadic, iar susţinerea reclamanţilor potrivit căreia apelantul ar avea o afacere în străinătate nu corespunde adevărului.

Pe de altă parte s-a arătat că reclamantul mai are în îngrijire un copil, încă din 2006, aspect cunoscut de reclamanţii din prezenta cauză, sens în care se depune la dosarul cauzei copia certificatului de naştere pentru acest copil.

Sub un alt aspect s-a arătat că soluţia primei instanţe nu este legală deoarece reclamantul nu este cetăţean al statului spaniol, nu realizează venituri, iar sumele necesare întreţinerii sunt realizate de partenera actuală a apelantului.

Raportat la acest fapt, apelantul a arătat că se impune stabilirea pensiei de întreţinere în favoarea copiilor prin raportare la salariul minim pe economie aflat în plată în România, astfel că pentru fiecare copil în perioada anterioară datei de 1 mai 2016 pensia poate fi de cel mult 125 lei, iar ulterior acestei date de 125 lei pentru fiecare copil.

Intimaţii C N, C A, C I şi C G M nu au depus la dosarul cauzei întâmpinare, însă la data de 8 noiembrie 2016 au fost depuse Note de şedinţă în cuprinsul cărora s-a arătat că, la stabilirea pensiei de întreţinere trebuie avute în vedere veniturile efectiv realizate de pârât în Spania, raportarea realizându-se la venitul minim pe economie stabilit în această ţară.

În acest sens s-a solicitat să se solicite autorităţilor Spaniole comunicarea veniturilor realizate de apelant.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

 În cuprinsul motivelor de apel formulate de apelantul C G, acesta a formulat critici cu privire la soluţia primei instanţe sub 2 aspecte. Primul dintre acestea a vizat faptul că prima instanţa nu a avut în vedere faptul că mai are un copil, astfel că valoarea stabilită pentru pensia de întreţinere trebuie să fie mai mic, iar pe de altă parte s-a susţinut că nu trebuie să se calculeze pensia de întreţinere prin raportare la salariul minim pe economie aflat în plată în Spania, ci raportarea trebuie să se realizeze prin raportare la salariul minim pe economie din România.

Instanţa constată, analizând întregul material probator administrat în cauză, faptul că doar în apel a fost depus în copie certificată pentru conformitate, certificatul de naştere al copilului C SLR, înscris cu care se face dovada faptului că apelantul este tatăl acestui copil, prezumându-se că apelantul C G mai are un copil în întreţinere.

Având în vedere, înscrisurile nou depuse, instanţa va reţine faptul că acest motiv de apel este fondat, astfel că la analiza cuantumului pensiei de întreţinere va avea în vedere faptul că apelantul mai are un copil în întreţinere. Astfel, se constată că apelantul avea în îngrijire, la data formulării cererii de chemare în judecată, 5 copii.

În ceea ce priveşte susţinerea apelantului că acesta nu este angajat, realizează doar sporadic venituri, aceasta poate fi reţinută de instanţă. Din raportul întocmit în cadrul comisiei rogatorii încuviinţate în cauză se constată că apelantul nu este înregistrat cu venituri realizate în Spania.

Potrivit art. 527 C.civ., poate fi obligat la plata pensiei de întreţinere cel care are mijloacele necesare pentru a achita un astfel de debit, sau care are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.

Cu toate acestea se constată, fapt care nu a fost contestat de părţile din prezenta cauză, că apelantul are reşedinţa din 2002 în Spania.

Raportarea la salariul minim pe economie este în fapt o prezumţie, potrivit căreia se consideră că o persoană care are posibilitatea de a efectua activităţi lucrative poate presta muncă, cel puţin la nivelul salariului minim aflat în plată. O astfel de raportare se face în lipsa unui element cert care să facă dovada veniturilor efectiv realizate de parte.

Astfel, chiar şi în măsura în care instanţa s-ar raporta la salariul minim pe economie aflat în plată în România, şi acest aspect ar constituit tot o prezumţie a faptului că partea în cauză are posibilitatea de a realiza venituri, cel puţin la suma menţionată anterior.

Solicitarea de a se stabili pensia de întreţinere raportat la salariul minim din România nu are nici o justificare. Se constată că apelantul este rezident în Spania, unde locuieşte şi se întreţine încă din anul 2002. Posibilităţile apelantului, de a obţine mijloacele necesare pentru plata pensiei de întreţinere, raportat la locul în care locuieşte efectiv, sunt determinate de acest ultim element, astfel că în mod normal raportarea la salariul minim aflat în plată trebuie să se realizeze la nivelul din ţara în care locuieşte efectiv, cu titlu permanent, debitorul întreţinerii.

Având în vedere considerentele expuse anterior, instanţa constată că salariul minim în Spania este de 655 euro (echivalentul a aproximativ 2903 lei, cursul euro-leu din data de 30.10.2015 data formulării cererii fiind de 4,4322 lei/1 euro), astfel că totalul pensiei de întreţinere la care poate fi obligat apelantul este echivalentul a 1451 lei. Instanţa a avut în vedere prevederile art. 529 alin. 2 C.civ..

Se constată de asemenea că apelantul C G are în întreţinere 5 copii, astfel că pentru fiecare dintre aceştia, pensia de întreţinere poate fi calculată la nivelul sumei de 290 lei.

Domenii speta

Spete similare