Obligaţii de întreţinere

- pensie de întreţinere major -

Sentinţa civilă nr. 92/2009

PREŞEDINTE: Oana-Mihaela PRETORIAN

Chiar dacă pârâtul nu este încadrat în muncă, se prezumă existenţa unor venituri din muncă ale reclamantului, deoarece altfel nu s-ar explica cum acesta îşi asigură propria existenţa. De altfel, noţiunea de mijloace la care se referă Codul familiei reuneşte atât mijloacele materiale, cât şi aptitudinea de a munci a celui obligat la întreţinere, care este izvorul obţinerii mijloacelor materiale.

Prin sentinţa civilă nr 92 pronunţată de Judecătoria Orşova în dosarul nr 1021/274/2008  a fost admisă cererea de stabilire a pensiei de întreţinere formulată de reclamanta BNR.

În motivarea hotărârii instanţa a reţinut că  reclamanta B.N.R., născută la data de 02.09.1990, este majoră şi se află în continuarea studiilor, fiind elevă în clasa a XII-a la Grupul Şcolar „Matei Basarab” din Strehaia, conform adeverinţei nr. 4605/20.11.2008.

Pentru a exista obligaţia de întreţinere trebuie să fie îndeplinite anumite condiţii, atât în persoana creditorului obligaţiei, cât şi în persoana debitorului.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 86 alin. l şi 2 Codul familiei, există obligaţie de întreţinere între părinţi şi copii, având drept la întreţinere numai aceia care se află în nevoie, neavând putinţa unui câştig din muncă, din cauza incapacităţii de a munci.

Incapacitatea de muncă este considerată că există nu numai când se datorează unor cauze fiziologice, ci şi când provine din cauze de ordin social, printre aceste cauze numărându-se şi continuarea studiilor de către elevi şi studenţi.

Sub acest aspect, instanţa va da eficienţă principiului conform căruia întreţinerea este datorată, în măsura în care este cerută, pe tot parcursul studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani. La stabilirea vârstei maxime, instanţa va avea în vedere şi dispoziţiile art. 66 lit. b din Legea nr. 19/2000, care prevăd dreptul copilului la pensie de urmaş până la vârsta de 16 ani, iar dacă îşi continuă studiile, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani. În mod similar, prin art. 51 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, se reglementează dreptul copilului de a beneficia în continuare de protecţie specială şi după împlinirea vârstei de 18 ani dacă îşi continuă studiile, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.

Or, interpretând sistematic şi echitabil aceste dispoziţii legale şi pe cele ale art. 86 alin. l C.fam., se impune concluzia că nu există un motiv pentru care copilul major ai cărui părinţi sunt în viaţă ar trebui să se afle într-o situaţie inferioară în raport cu cea a copilului ai cărui părinţi au decedat sau faţă de care s-au luat măsuri speciale de ocrotire.

Pe cale de consecinţă, deşi este majoră, întrucât se află în continuarea studiilor şi nu a depăşit vârsta de 26 de ani, reclamanta îndeplineşte condiţiile pentru a beneficia de pensie de întreţinere.

În ceea ce priveşte debitorul obligaţiei de întreţinere, potrivit dispoziţiilor art. 89 şi art. 94 alin. l C.fam., acesta trebuie să fie în primul rând obligat şi să aibă mijloacele necesare.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile pentru existenţa obligaţiei de întreţinere în sarcina pârâtului şi în favoarea reclamantei, instanţa apreciază cererea reclamantei ca fiind întemeiată şi urmează a o admite în baza art. 86 alin. l şi 2 C.fam., precum şi art. 101 C.fam.

În ceea ce priveşte mijloacele materiale ale pârâtului, instanţa observă că reclamanta nu a reuşit să probeze că acesta este încadrat în muncă. Totuşi, această împrejurare nu îl exonerează de obligaţia legală de a contribui la întreţinerea fiicei sale majore aflate în continuarea studiilor.

Astfel, se prezumă existenţa unor venituri din muncă ale reclamantului, deoarece altfel nu s-ar explica cum aceasta îşi asigură propria existenţa. De altfel, noţiunea de mijloace la care se referă Codul familiei reuneşte atât mijloacele materiale, cât şi aptitudinea de a munci a celui obligat la întreţinere, care este izvorul obţinerii mijloacelor materiale.

În aceste condiţii, la stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere se va avea în vedere salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată. Potrivit art. 2 din H.G. nr. 1051/2008, începând cu 1 ianuarie 2009, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată este de 600 lei lunar.

Pe cale de consecinţă, şi ţinând seama de prevederile art. 94 alin. 3 C.fam., instanţa a obligat pârâtul la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 150 lei lunar în favoarea reclamantei, cu începere de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la finalizarea studiilor de către reclamantă, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani.

Domenii speta

Spete similare