Norma de hrană. Excluderea de la calcululpensiei de întreţinere a sumei încasate cu acest titlu

Tribunalul a avut în vedere  considerentele deciziei nr. 6/23.06.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, menţionând că prin prisma motivării deciziei nr. 6/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru Dezlegarea unor chestiuni de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 521 alin. 3 Cod procedură civilă, fiind reţinut efectul pozitiv al autorităţii de lucru interpretat ce se ataşează considerentelor decizorii din cuprinsul acestei decizii ”

Prin sentinţa civilă nr. 1264/26.02.2015, pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 7613/182/2014, a fost admisă cererea având ca obiect „stabilire pensie de întreţinere”, formulată de reclamanta OMA în contradictoriu cu pârâtul OIL.  A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a unei pensii de întreţinere în cuantum de 1/6 din venitul net realizat de acesta ca salariat al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă al judeţului Maramureş, avându-se în vedere inclusiv norma de hrană, începând cu data de 18 iulie 2014 şi până la terminarea studiilor de către aceasta, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani de către reclamantă. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Prima instanţă a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare, la data de 01.07.2014, sub dosarul numărul 7613/182/2014, reclamanta O M A în contradictoriu cu pârâtul O I L, a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o a pronunţa în cauză, să dispună obligarea pârâtului la executarea obligaţiei de întreţinere a reclamantei prin plata unei pensii de întreţinere stabilită la 1/3 din venitul lunar net al pârâtului, până la intervenierea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligaţiei legale de întreţinere, respectiv până la finalizarea studiilor de către aceasta, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că  prin Sentinţa civilă nr. 9830 din 27.10.2011 pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 1812/182/2011, pârâtul a fost obligat să plătească lunar, o pensie de întreţinere în favoarea reclamantei din prezenta cauză, în cuantum de 252,66 lei, începând de la data de 11.02.2011 şi până la majorat sau noi dispoziţii ale instanţei.

Arată că situaţia de fapt avută în vedere la momentul pronunţării hotărârii anterior menţionate s-a schimbat, întrucât pârâtul, de la data împlinirii majoratului de către reclamantă, respectiv de la data de 28.09.2012, a înţeles să nu mai execute obligaţia de întreţinere.

Deşi obligaţia de întreţinere a părinţilor încetează, de regulă, la împlinirea vârstei de 18 ani a copilului, în situaţia  în care copilul devenit major îşi continuă studiile, obligaţia de întreţinere a părinţilor subzistă până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani.

Dacă părintele obligat la plata pensiei de întreţinere are mai mulţi copii în întreţinere şi nu poate plăti către toţi cei îndreptăţiţi să o ceară, instanţa de tutelă, ţinând cont de nevoile fiecăreia dintre aceste persoane, poate hotărî fie ca întreţinerea să se plătească numai uneia dintre ele, fie ca întreţinerea să se împartă în mai multe sau toate persoanele îndreptăţite să o ceară. În acest caz, instanţa de tutelă va stabili şi modul în care se împarte întreţinerea între persoanele care urmează a o primi (art. 523 Cod civil).

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, împuternicirea avocaţială fiind pentru clientul Vaida Ana Simona, mama numitei O M A, între aceasta din urmă şi S.C.P.A. Blaga & Asociaţii nefiind încheiat nici un contract de asistenţă juridică şi reprezentare.

Pe fondul cauzei, arată că este de acord cu achitarea unei obligaţii de întreţinere în favoarea reclamantei prin plata unei pensii de întreţinere stabilită până la ¼ din venitul lunar şi nu de 1/3, deoarece potrivit prevederilor art. 529 alin. 2 din Noul cod civil ”Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii” . În acest caz, fiind un singur copil faţă de care să îşi exercite obligaţia de întreţinere, cuantumul corect este de ¼ din venituri.

Arată că mai are un copil, OLRI, de a cărui creştere şi educare se ocupă.

Reclamanta a devenit majoră la data de 28.09.2012 şi s-a achitat de obligaţia reţinută în sarcina sa prin Sentinţa civilă nr. 9380/2001, prin care a fost obligat să-i achite acesteia o pensie de întreţinere până la majoratul acesteia, mai mult, până în cursul lunii mai 2013, deşi nu i s-a adus la cunoştinţă că aceasta se află în continuarea studiilor. A sistat plata pensiei de întreţinere din proprie iniţiativă.

Analizând cererea depusă judecăţii prin raportare la mijlocele de probă administrate şi la normele juridice aplicabile, instanţa a reţinut că potrivit certificatului de naştere seria NZ nr.648970 din 12.04.2002 depus la dosarul cauzei, reclamanta O M A, născută la data de 28.09.1994, este fiica pârâtului.

Potrivit art. 516 alin. 1 Cod civil, obligaţia de întreţinere există între rudele în linie dreaptă, iar art. 529 alin.1 din Codul civil prevede că întreţinerea este datorată potrivit cu nevoile celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti.Instanţa a reţinut că, de principiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 499 Cod civil părinţii sunt obligaţi să dea întreţinere doar copilului lor minor. În mod excepţional, conform alineatului 3 din acelaşi articol, copilul major este îndrituit la întreţinere de la părinţii săi atunci când acesta se află în continuarea studiilor, însă numai până la vârsta de 26 de ani. Prin ajungerea reclamantei la majorat a încetat raportul obligaţional de întreţinere existent între aceasta şi pârât, iar stabilirea unei noi obligaţii de întreţinere presupune analiza nu doar a relaţiei de filiaţie ci şi a condiţiei suplimentare impuse de art. 499 alin. 3 Cod civil, constând în continuarea studiilor de către creditorul obligaţiei de întreţinere. În acest context, instanţa reţine că în cauză s-a făcut dovada continuării studiilor de către reclamantă, prin depunerea adeverinţei de la Facultatea de Studii Europene din Cluj-Napoca pentru anul 2014-2015. De asemenea, s-a făcut dovada, în urma demersurilor întreprinse de instanţă, că reclamanta nu beneficiază de venituri din alte surse, respectiv nu este angajată şi nici nu are bunuri pe care să le valorifice.Fiind stabilit dreptul dar şi nevoia reclamantei de a beneficia de pensie de întreţinere, instanţa a analizat posibilităţile pârâtului de a suporta această pensie. În acest sens, adeverinţa depusă la dosar la fila 31 dovedeşte existenţa unui venit permanent al pârâtului, de la angajatorul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al judeţului Maramureş.

Instanţa a reţinut că atunci când este investită cu o cerere vizând stabilirea unei obligaţii de întreţinere, aceasta trebuie să se raporteze, conform art. 529 alin. 1 Cod civil, la doi indicatori, respectiv nevoile concrete ale reclamantei şi posibilităţile de care dispune pârâtul. Între aceşti doi parametri întinderea obligaţiei de întreţinere trebuie să fie astfel dimensionată încât pensia de întreţinere să acopere şi să fie justificată de necesităţile creditorului şi să nu se transforme într-o sarcină exorbitantă pentru debitor, care prin obligaţia stabilită în sarcina sa să devină lipsit de mijloacele necesare asigurării unui trai decent.

De asemenea, conform art. 529 alin. 2 Cod civil, în cazul raportului juridic obligaţional născut între copii şi părinţi, legiuitorul a stabilit o cotă maximală de 1/3 atunci când debitorul este ţinut să presteze întreţinere pentru doi creditori copii. Sub aspectul modalităţii de stabilire, raportat la prevederile art. 530 alin. 3 Cod civil, pensia de întreţinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau a unei cote procentuale din venitul net al debitorului.

Referitor la norma de hrană, instanţa a reţinut că aceasta este un venit constant acordat pârâtului de către angajator, pentru ca acesta să-şi poată asigura alimentaţia corespunzătoare, raportat la necesităţile speciale ale profesiei. Sumele reprezentând contravaloarea normei de hrană se acordă militarilor angajaţi şi salariaţilor civili, cadre militare, pe timp de pace, atunci când nu beneficiază de alimente. Aceste sume se acordă cu caracter permanent, iar nu întâmplător şi ocazional.

Conform art. 780 alin. 5 lit. a Cod procedură civilă nu pot fi executate silit prin poprire sumele de bani destinate unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege şi asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziţie. Or, pârâtul nu este lipsit de dreptul de dispoziţie asupra sumelor primite cu titlu de normă de hrană. În fine, instanţa reţine că la stabilirea întinderii obligaţiei de întreţinere sunt avute în vedere toate veniturile debitorului obligaţiei care sunt încasate cu caracter de continuitate. Or, admiţând excluderea normei de hrană din veniturile avute în vedere s-ar crea un tratament diferenţiat nejustificat între debitorii din categoria pârâtului şi orice alt debitor, care ar fi obligat la plata pensiei de întreţinere prin raportare la toate veniturile realizate, avându-se în vedere inclusiv sumele necesare achiziţionării alimentelor. În considerarea celor anterior expuse, instanţa apreciază că în categoria veniturilor avute în vedere la stabilirea întinderii obligaţiei de întreţinere intră şi cele achitate pârâtului cu titlu de normă de hrană. Norma de echipare, în schimb, nu poate fi avută în vedere la calcularea veniturilor totale ale pârâtului întrucât, datorită specificului profesiei, uniforma sa este obligatorie şi presupune costuri care astfel sunt compensate, costuri pe care alte categorii profesionale nu le au.

Aşa fiind, având în vedere nevoile reclamantei precum şi mijloacele pârâtului, instanţa a apreciat că se impune stabilirea unei cote maximale de 1/6 din venitul net realizat de pârât, ca salariat al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă al judeţului Maramureş, avându-se în vedere inclusiv norma de hrană, fără a se putea considera că o asemenea obligaţie de întreţinere reprezintă pentru pârât o sarcină excesivă de natură a-i afecta mijloacele necesare unui trai decent. Cota de 1/6 se impune faţă de dispoziţiile art. 529 alin. 2 Cod civil, pârâtul având doi copii, reclamanta şi un copil minor, astfel că pentru doi copii, cota fiind de 1/3, cota maximă ce poate fi acordată reclamantei este de 1/6.

În ceea ce priveşte data de la care se va achita obligaţia de întreţinere, conform dispoziţiilor art. 532 alin. 1 Cod civil, obligaţia de întreţinere curge de la data formulării cererii de chemare în judecată.

Aşa fiind, instanţa l-a obligat pe pârât la plata unei pensii de întreţinere către reclamantă, în cuantum de 1/6 din venitul net realizat de acesta, ca salariat al Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al judeţului Maramureş, de la data formulării cererii, respectiv 18 iulie 2014 până la terminarea studiilor de către reclamantă, dar nu mai târziu de împlinirea de către aceasta a vârstei de 26 ani.

Împotriva sentinţei civile nr. 1264/26.02.2015 a Judecătoriei Baia Mare, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă a formulat apel apelantul-pârât O I L, solicitând admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei atacate în sensul excluderii normei de hrană de la calculul pensiei de întreţinere la care a fost obligat prin sentinţa apelată.

În motivele de apel, apelantul-pârât a arătat că, în opinia sa, instanţa de fond a apreciat în mod greşit că se impune a se avea în vedere şi norma de hrană a apelantului, care este salariat al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Maramureş.

Apelantul a criticat sentinţa doar sub aspectul includerii normei de hrană la calculul pensiei de întreţinere, arătând că, în opinia sa, norma de hrană nu intră în categoria veniturilor urmăribile, chiar dacă este un venit permanent.

Conform dispoziţiilor art. 728 din Codul de procedură civilă „alocaţiile de stat şi indemnizaţiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, ajutorul acordat în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele şi altele asemenea indemnizaţii cu destinaţie specială prin lege sunt exceptate de la urmărire indiferent de natura obligaţiei, această indemnizaţie fiind una absolută şi totală”.

Legiuitorul a stabilit prin textul de lege o limită a urmăririi veniturilor, această regulă fiind obligatorie pentru creditor şi este menită să asigure debitorului posibilitatea unui nivel minim de existenţă în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale.

Potrivit art. 729 Cod procedură civilă actele de urmărire efectuate cu încălcarea dispoziţiilor art. 728 Cod procedură civilă sunt nule, o nulitate expresă ce exonerează debitorul de sarcina probei în ceea ce priveşte existenţa unei vătămări potrivit art. 175 alin. 2 Cod procedură civilă.

Apelantul arată că a fost operat în anul 2007 pe cord şi i s-a implantat un stent metalic fiind dependent de medicaţie zilnică dar şi de regim alimentar special, ceea ce face ca chiar şi această normă de hrană primită prin lege specială deoarece este angajat al ISU Maramureş, să îi fie insuficientă fiind necesar a cheltui o sumă mult mai mare pentru asigurarea acestui regim alimentar.

Analizând sentinţa civilă nr. 1264/26.02.2015 pe baza motivelor de apel, a susţinerilor părţilor şi în conformitate cu dispoziţiile art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că apelul este fondat.

Apelantul critică sentinţa sub un singur aspect, acela al includerii normei de hrană la calculul pensiei de întreţinere la care a fost obligat.

Tribunalul a reţinut considerentele deciziei nr. 6/23.06.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, menţionând că prin prisma motivării deciziei nr. 6/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru Dezlegarea unor chestiuni de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 521 alin. 3 Cod procedură civilă, tribunalul a avut în vedere efectul pozitiv al autorităţii de lucru interpretat ce se ataşează considerentelor decizorii din cuprinsul acestei decizii şi în baza art. 480 alin. 2 teza finală Cod procedură civilă, va admite apelul, va schimba în parte sentinţa  civilă nr. 1264/26.02.2015, pronunţate de către Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 7613/182/2014, în sensul înlăturării normei de hrană de la calculul pensiei de întreţinere la care a fost obligat pârâtul şi va menţine restul dispoziţiilor sentinţei care nu contravin prezentei decizii.

Domenii speta

Spete similare