Drepturi băneşti

Drepturi băneşti

Prin Decizia menţionată s-a admis recursul formulat împotriva Sentinţei Tribunalului Harghita.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, potrivit prevederilor art. 21 alin. 1  din Legea nr. 215/2001 Legea administraţiei publice locale, „ Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală şi ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare. Unităţile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii.”

Din textul de lege citat rezultă că Municipiul, fiind o unitate administrativ teritorială, are personalitate juridică şi capacitate juridică (de folosinţă şi de exerciţiu) şi poate să aibă şi calitate procesuală.

Art. 77 din Legea nr. 215/2001 consacră noţiunea de primărie ca structură funcţională cu activitate permanentă formată din primar, viceprimar şi secretar şi aparatul propriu de specialitate al Consiliului Local, care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local şi dispoziţiile primarului conform. Reprezentarea în justiţie a unităţii administrativ teritoriale, ca şi reprezentarea unităţii administrativ teritoriale la încheierea actelor juridice cu terţii, este o noţiune distinctă, însă strâns legată de capacitatea şi calitatea procesuală. Prin art. 21 alin.2 din Legea nr. 215/2001 s-a stabilit reprezentarea în justiţie a unităţii administrativ teritoriale prin primar. Tot primarul reprezintă structura funcţională a primăriei, acesta fiind potrivit prevederilor legale şeful administraţiei publice locale şi a aparatului propriu de specialitate pe care îl conduce şi îl controlează potrivit dispoziţiilor art.63 alin.5 din Legea nr. 215/2001.

De asemenea, ţinând seama că art.21 alin. 5 din Legea nr.215/2001 prevede că " despăgubirile pe care trebuie să le plătească unitatea administrativ-teritorială în urma hotărârilor pronunțate de instanța de judecată și rămase definitive sunt asigurate de la bugetul local", iar obiectul acțiunii vizează drepturile salariale ale recurentului-reclamant, instanța constată că Municipiul are atât calitatea procesuală pasivă în raport de acţiunea principală cât şi calitate procesuală activă în raport de cererea reconvenţională.

Referitor la susținerea recurentei-reclamante vizând incidenţa dispoziţiilor art. 488 pct. 6 C.proc.civ., Curtea reţine următoarele:

Examinarea sumară a elementelor esenţiale ale cauzei de către instanţa de judecată respectiv nemulţumirea recurentului-reclamant cu privire la soluţia şi considerentele hotărârii instanţei de fond nu determină de plano incidenţa dispoziţiilor art. 488 pct. 6 C.proc.civ.

Obligaţia pe care o impune art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O. instanţelor naţionale de a-şi motiva deciziile nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument (Hotărârea Perez, paragraful 81; Hotărârea Van der Hurk, paragraful 61; Hotărârea Ruiz Torija, paragraful 29, Decizia Jahnke şi Lenoble împotriva Franţei, Cererea nr. 40.490/98, CEDH 2000 – IX).

Curtea ține, de asemenea, seama de faptul că instanţa poate să răspundă, chiar şi grupat, motivelor expuse de părți, o astfel de abordare respectând exigențele art. 6§1 CEDO, astfel cum au fost dezvoltate prin jurisprudenţa Curţii E.D.O. (e.g., Hot. din 9 decembrie 1994, cauza Ruiz Torija, Hot. din 15 februarie 2007, cauza Boldea).

Aşadar, analizând hotărârea recurată, Curtea observă că, instanţa de fond a argumentat soluţia pronunţată în cauză reţinând că, pentru funcţia publică de conducere ocupată temporar de recurentul-reclamant a fost stabilit un salariu mixt compus din cuantumul drepturilor salariale stabilite de lege – Legea nr. 284/2010 – Anexa 1 familia ocupaţională de funcţii bugetare „ Administraţie” – Capitolul I, lit. B – funcţii publice de conducere/funcţii publice locale Grad II, clasa 70, coroborat cu prevederile OG nr. 9/21008 Anexa nr. 4 lit. B – la care se adaugă vechimea şi sporul de conducere ) la care s-au adăugat drepturile salariale stabilite intuitu personae pentru ocuparea unui alt post cu alte responsabilităţi din cadrul aparatului de specialitate.

Instanţa de fond a mai arătat că, prin Dispoziţia 456/2015, pârâtul a dispus „modificarea” Dispoziţiei nr. 260/2015 referitor la cuantumul salariului cuvenit reclamantului, iar prin dispoziţia nr.660 a dispus „revocarea” dispoziţiei nr. 456/2015 cu privire la acelaşi aspect, şi a considerat că în ambele situaţii, în fapt, s-a efectuat o revocare a dispoziţiei anterioare.

De asemenea, instanţa de fond, anulând  Dispoziţia nr. 456/2015, a apreciat că cererea de anulare a Dispoziţiei nr. 660/2015 a rămas fără obiect întrucât a fost anulată dispoziţia pe care acesta o modifică.

În consecinţă, Curtea observă că, instanţa de fond a procedat la cercetarea fondului cauzei - modul de expunere a argumentelor ce au stat la baza hotărârii atacate oferind instanţei suficiente elemente care să facă posibil controlul judiciar, prin intermediul recursului formulat de reclamant, întrucât hotărârea atacată evidenţiază că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate (Hot. din 15 februarie 2007, cauza Boldea, §29, Hot. din 19 decembrie 1997, cauza Helle, §60), motivarea hotărârii satisfăcând exigenţele analizei raportului juridic dedus judecăţii, din perspectiva aspectelor de nelegalitate evocate în cauză, Curtea constatând, contrar susținerilor recurentei-reclamante, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, concluzia primei instanțe fiind în deplină concordanță cu raționamentul expus în hotărâre.

Cu privire aspectele de fond ale cauzei, Curtea reţine următoarele:

Prin Dispoziţia din 27 februarie 2015 emisă de Primar, recurentul-reclamant, funcţionar public de execuţie, având funcţia de execuţie de consilier juridic, clasa I, grad profesional principal, în cadrul Serviciului financiar impozite şi taxe locale la Compartimentul contencios ITL – inspecţie fiscală, executare silită, începând cu data 01.03.2015 a fost promovat temporar pentru exercitarea funcţiei publice de şef Serviciu financiar-impozite taxe locale al Primăriei, urmare a vacantării acestei funcţii prin pensionarea titularului care o deţine anterior. La art. 1 alin. 2 din aceeaşi dispoziţie, s-a prevăzut că, recurentul-reclamant îşi menţine salariul de bază în sumă de 3.548 lei, de care a beneficiat potrivit Dispoziţiei Primarului. Prin Dispoziţia nr. 261/27.02.2015 emisă de Primarul Municipiului începând cu data de 01.03.2015 s-a dispus suspendarea raportului de serviciu al recurentului-reclamant, pe perioada exercitării temporare a funcţiei publice de conducere vacante de Şef serviciu, gradul II, clasa de salarizare 70, din cadrul Serviciului financiar - impozite şi taxe locale.

La data de 04.05.2015, s-a emis de către Primatul Municipiului Dispoziţia nr. 456, prin care s-a modificat alin. 2 al art. 1 din cuprinsul Dispoziţiei nr. 260/2015 după cum urmează: „Se stabileşte un salariu de bază brut lunar de 4.376 lei, ce se compune din salariul aferent clasei corespunzătoare, în suma de 1.903, prin aplicarea cotei legale a sporului de vechime respectiv din drepturi băneşti rezultate din fondurile constituite în temeiul O.G. nr. 92/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 116/2004, în cuantum de 2.473 lei. Întrucât pentru luna martie 2015 s-au achitat drepturi stabilite eronat prin Dispoziţia nr.260/2015 se va completa nivelul veniturilor prin acordarea pentru luna respectivă a sumei brute de 828 lei.”

Ulterior, prin Dispoziţia nr. 660/26.06.2015 emisă de Primar s-a revocat Dispoziţia nr. 456/04.05.205 privind rectificarea Dispoziţiei nr. 260/2015, privind promovarea temporară a funcţionarului public de execuţie, pentru exercitarea funcţiei publice de conducere, vacantă, de şef serviciu în cadrul Serviciului financiar, impozite şi taxe locale, şi s-a dispus recuperarea diferenţei de salariu plătite în anul 2015, pentru lunile: martie, aprilie, mai, în valoare totală de 1.670 lei, suma netă.

Trebuie observat că, potrivit art. 14 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, „Începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice care beneficiază de drepturi băneşti acordate din fondurile constituite în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Ordonanţei Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 116/2004, cu modificările şi completările ulterioare, salariile de bază, prevăzute la art. 1 alin. 1, se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu a acestor drepturi băneşti aferente lunii octombrie 2010, pentru fiecare funcţie publică, pe categorii, clase şi grade profesionale, respectiv pentru fiecare funcţie contractuală, în funcţie de nivelul studiilor, pe grade sau trepte profesionale.

Valoarea medie prevăzută la alin. 1 se calculează pentru funcţiile identice, echivalente sau asimilate din punctul de vedere al salarizării, distinct pe fiecare ordonator principal de credite, respectiv pe ordonator secundar de credite şi cumulat pentru ordonatorii terţiari de credite din subordinea fiecărui ordonator principal sau, după caz, secundar de credite.

Drepturile băneşti, care potrivit alin. 1 şi 2 se includ în salariul de bază, nu se majorează cu procentul prevăzut la art. 1.”

Din textul de lege menţionat rezultă că, drepturile băneşti (stimulentele) acordate funcţionarilor publici din fondurile constituite în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Ordonanţei Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 116/2004, sunt aferente funcţiei publice şi nu funcţionarului public care a ocupat funcţia publică la un moment dat, anterior vacantării postului iar salariile de bază, se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu a acestor drepturi băneşti (stimulente) aferente lunii octombrie 2010, pentru fiecare funcţie publică, pe categorii, clase şi grade profesionale, respectiv pentru fiecare funcţie contractuală, în funcţie de nivelul studiilor, pe grade sau trepte profesionale. Valoarea medie a acestor drepturi băneşti (stimulente) se calculează pentru funcţiile identice, echivalente sau asimilate din punctul de vedere al salarizării, distinct pe fiecare ordonator principal de credite, respectiv pe ordonator secundar de credite şi cumulat pentru ordonatorii terţiari de credite din subordinea fiecărui ordonator principal sau, după caz, secundar de credite.

Conform prevederilor art. 10 şi art. 11 alin. 1 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 283/2011, „Începând cu anul 2012, salariile de bază ale personalului din instituţiile şi autorităţile publice care beneficia de stimulente în temeiul actelor normative prevăzute la art. I - VIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2011 pentru modificarea unor acte normative în vederea eliminării prevederilor referitoare la acordarea de stimulente pentru personalul din sectorul bugetar se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu lunar al acestor drepturi plătit în anul 2010.

Prin ordin/decizie a ordonatorului principal de credite se stabilesc procedura şi criteriile pe baza cărora se stabilesc noile salarii de bază.

Sumele care vor fi incluse în salariile de bază conform alin. 1, în mod cumulat pe ordonator de credite, la nivelul anului 2012, nu pot depăşi nivelul fondului total de stimulente plătite în anul 2010."

În temeiul dispoziţiilor legale menţionate, prin Dispoziţia nr.638/28.12.2012 a Primarului, s-a stabilit recurentului-reclamant, începând cu data de 01.12.2012, un salariu de bază brut lunar de 3.479 lei, ce se compune din salariul aferent clasei corespunzătoare, în suma de 1.006 lei respectiv din drepturile băneşti rezultate din fondurile constituite în temeiul O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, şi al O.G. nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 116/2004, în cuantum de 2.473 lei.

De asemenea, prin Dispoziţia nr. 476/28.05.2013 a Primarului, recurentul-reclamant începând cu data de 01.05.2013 a fost trecut în gradaţia 3 corespunzătoare tranşei de vechime în muncă, şi i s-au acordat două clase succesive de salarizare suplimentară faţă de cele deţinute pentru gradaţia 2, astfel având un salariu de bază brut lunar de 3.525 lei, cu clasa de salarizare 40, ce se compune din salariul aferent clasei corespunzătoare, în suma de 1.052, respectiv din drepturile băneşti rezultate din fondurile constituite în temeiul O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, şi al O.G. nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 116/2004, în cuantum de 2.473 lei.

Prin Dispoziţia nr. 456/04.05.2015 emisă de Primar, s-a modificat alin. 2 al art. 1 din cuprinsul Dispoziţiei nr. 260/2015 şi s-a stabilit recurentului-reclamant un salariu de bază brut lunar de 4.376 lei, ce se compune din salariul aferent clasei corespunzătoare, în suma de 1.903, prin aplicarea cotei legale a sporului de vechime respectiv din drepturi băneşti rezultate din fondurile constituite în temeiul O.G. nr. 92/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 116/2004, în cuantum de 2.473 lei.

Potrivit prevederilor art. 1 alin. 6 teza I din Legea nr. 554/2004, „Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice”.

Textul menţionat, consacră legislativ principiul revocabilităţii actelor administrative şi a excepţiei de la acest principiu. De asemenea, conţine veritabile norme de procedură, ce instituie calea prin intermediul căreia pot fi supuse controlului de legalitate, la cererea autorităţii emitente, actele administrative care nu mai pot fi revocate, întrucât au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice în alte ramuri ale dreptului. 

În speţă, Curtea constă că, Dispoziţia nr. 456/04.05.2015 privind rectificarea Dispoziţiei nr. 260/2015 ambele emise de Primar, act administrativ cu caracter individual, de la momentul comunicării cu recurentul-reclamant, a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, astfel că, nu mai putea fi revocat în mod legal prin Dispoziţia nr. 660/26.06.2015.

În consecinţă, Dispoziţia nr. 660/26.06.2015 a fost emisă în mod nelegal şi se impune a fi anulată.

În ceea ce priveşte legalitatea Dispoziţiei nr. 456/04.05.2015, Curtea constată că, recurentul-reclamant fiind promovat temporar în funcţia publică de conducere de şef de serviciu, preluând atribuţiile aferente, conform prevederilor art. 5 alin. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 avea dreptul la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată.

Potrivit prevederilor art. 92 alin. 5 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici „Dacă salariul corespunzător funcţiei publice pe care o exercită cu caracter temporar este mai mare, funcţionarul public are dreptul la acest salariu.”. Prin metoda de interpretare per a contrario a textului de lege menţionat, rezultă că, dacă este salariul funcţiei publice pe care o exercită cu caracter temporar este mai mic atunci funcţionarul public are dreptul să-şi păstreze salariul avut anterior.

Curtea observă că, stimulentul în cuantum de 2.473 lei, primit de recurentul-reclamant în temeiul O.G. nr. 92/2003 prin Dispoziţia nr.638/28.12.2012, Dispoziţia nr. 476/28.05.2013 emise de Primar, în calitate de funcţionar public ocupând funcţia publică de execuţie, de consilier juridic, clasa I, grad profesional principal, în cadrul Serviciului financiar impozite şi taxe locale la Compartimentul contencios ITL – inspecţie fiscală, executare silită este în cuantum identic cu cel menţionat în teza finală a art. 1, alin. 1 din Dispoziţia nr. 456/04.05.2016.

De asemenea, la art. 1 ind. 1 ultima teză din Dispoziţia nr. 95/29.01.2016 a Primarului, pentru modificarea art. 1 alin. 1, din Dispoziţia nr. 1065/2015, privind numirea recurentului-reclamant în funcţia publică de conducere de şef serviciu al Serviciului financiar, impozite şi taxe locale, s-a stabilit că la salariul de brut lunar de 3.057 lei se mai adaugă şi „…drepturile băneşti incluse în salariul funcţiei şefului de serviciu potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2010, cuantificate prin Dispoziţia Primarului nr. 50/2011, cu valoare de 2.471 lei”.

În consecinţă, Curtea apreciază că, Dispoziţia  nr. 456/04.05.2015 a Primarului a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor art. 5 alin. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2015, ale art. 14 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 92 alin. 5 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

În consecinţă, instanţa de fond în mod eronat a anulat Dispoziţia nr. 456/2015 privind rectificarea Dispoziţiei nr. 260/2015, ambele emise de Municipiul cu motivarea că, pentru funcţia publică de conducere ocupată temporar de reclamant a fost stabilit un salariu mixt compus din cuantumul drepturilor salariale stabilite de lege – Legea nr. 284/2010 – Anexa 1 familia ocupaţională de funcţii bugetare „ Administraţie” – Capitolul I, lit. B – funcţii publice de conducere/funcţii publice locale Grad II, clasa 70, coroborat cu prevederile OG nr. 9/21008 Anexa nr. 4 lit. B - la care se adaugă vechimea şi sporul de conducere la care s-au adăugat drepturile salariale stabilite intuitu personae pentru ocuparea unui alt post cu alte responsabilităţi din cadrul aparatului de specialitate.

Faţă de cele arătate, Curtea va admite recursul formulat de reclamantul-pârât, va casa hotărârea atacată şi, rejudecând cauza: va admite acţiunea reclamantului şi, în consecinţă, va anula Dispoziţia nr. 660/2015, obligând Municipiului la calcularea şi plata diferenţelor salariale dintre drepturile acordate potrivit statelor de plată şi drepturile cuvenite potrivit Dispoziţiei nr. 456/2015, actualizate cu rata inflaţiei, la data plăţii efective.

Plata efectivă a diferenţelor salariale se face având în vedere puterea executorie a Dispoziţiei nr. 456/2015 emisă de Primar, în etapa executării. 

Totodată, va respinge cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant Municipiul, ca fiind neîntemeiată.

În ceea ce privește cererea recurentului-reclamant de obligare a intimaţilor-pârâţi la plata cheltuielilor de judecată în fond şi recurs, se reține, raportat la soluția dată căii de atac, că sunt incidente dispozițiile art. 453 alin. 1 C. proc. civ.

Prin urmare, intimaţii-pârâţi, fiind în culpă procesuală, vor fi obligaţi la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în primă instanţă şi recurs.

Domenii speta

Spete similare