Admisibilitatea unei constatări de fapt realizată de executorul judecătoresc

Tribunalul reţine că procedura constatării de urgenţă a unei stări de fapt este reglementată în cadrul procedurii asigurării probelor, procedură specială, de urgenţă, ce are un scop limitat, acela de percepere, de atestare, observare a unei anumite stări de fapt care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor.

Având în vedere scopul procedurii de asigurare a probelor prevăzută de art.359-364 Cod procedură civilă, acela de a conserva o probă necesară într-un eventual proces, în mod judicios a apreciat prima instanţă că dispoziţiile legale menţionate sunt aplicabile şi etapei de executare a hotărârii judecătoreşti, întrucât şi în faza executării silite există posibilitatea declanşării unui litigiu- prin intermediul contestaţiei la executare, iar conform art. 717al. 1 Cod procedură civilă, „contestaţia la executare se judecă cu procedura prevăzută de prezentul cod pentru judecata în primă instanţă, care se aplică în mod corespunzător…” .

Astfel, în procedura de judecată a contestaţiei la executare, mijloc procedural specific fazei de executare silită, relativ la admisibilitatea şi administrarea probelor, în lipsa unor norme speciale, se aplică regulile de drept comun, implicit şi dispoziţiile art. 359-364 Cod procedură civilă cuprinse în Cartea a II-a, titlul I din Codul de procedură civilă- „Procedura în faţa primei instanţe”.

Însă, aşa cum rezultă şi din denumirea marginală a art. 364 Cod procedură civilă, urgenţa reprezintă o condiţie esenţială pentru efectuarea procedurii, iar analiza condiţiei urgenţei rezidă, conform textului legal, în constatarea existenţei unui pericol de încetare sau modificare a unei stări de fapt până la administrarea probelor într-un proces pendinte sau într-unul eventual, viitor. Or, din această perspectivă, contrar celor reţinute de prima instanţă, imperativul executării  într-un termen rezonabil a unei obligaţii stabilite printr-un titlu executoriu  nu se circumscrie noţiunii de urgenţă conturate de prevederile art. 364 Cod procedură civilă.”

S-a constatat că prin încheierea civilă nr. 512 din data de 29.06.2016 pronunţată de Judecătoria Târgu Lăpuş s-au respins, ca neîntemeiate, atât cererea formulată de contestatorii C I. şi C F în contradictoriu cu intimaţii B R, M. M., V F, G T, Ș A, C F, C I., P M. şi P Iov de  constatare a nulităţii/anulare a procesului verbal  încheiat în 3.02.2016 în dosarul nr. 6/2016 al executorului judecătoresc T A C, cât şi acţiunea conexă înregistrată în dosar 266/319/2016 formulată de contestatorii B R, M M., V F, G T, Ș A, C F, C I., P M. şi P I în contradictoriu cu intimaţii C I. şi C F având ca obiect anularea formelor de executare dispuse de către executorul judecătoresc V G în dosarul execuţional nr. 29/2016.

În baza art. 717 alin.2 Cod de procedură civilă au fost obligaţi în solidar contestatorii B R, M M., V F, G T, Ș A, C F, C I., PM. şi P Iov la plata către B.E.J. V G a sumei de 171,70 lei reprezentând cheltuieli aferente comunicării, în copie, a dosarului execuţional nr. 29/2016.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin cererea de chemare în judecată formulată în dosar nr. 83/319/2016 la data de 17.02.2016 contestatorii C I. şi C F au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii B R, M M., V F, G T, Ș A, C F, C I., P M. şi P I, în principal, să se constatate nulitatea procesului verbal încheiat în 3.02.2016 în dosarul nr. 6/2016 al executorului judecătoresc T A C, iar în subsidiar, anularea aceluiaşi proces verbal.

În fapt, contestatorii au arătat că prin procesul verbal de constatare a unei stări de fapt încheiat în temeiul prevederilor art. 364 Cod procedură civilă la data de 3.02.2016 în dosar execuţional nr.6/2016 de către executorul judecătoresc T A C s-au reţinut aspecte nereale şi s-a concluzionat nelegal în sensul îndeplinirii obligaţiilor de a face de către pârâţii debitori, respectiv faptul că toţi creditorii din titlurile executorii şi-au îndeplinit obligaţiile dispuse de instanţa de judecată în sarcina lor, după propriile posibilităţi. Actul este lovit de nulitate întrucât la efectuarea lui nu s-au respectat condiţiile imperative impuse de art.364 Cod procedură civilă, întrucât procedura de asigurare probe nu este aplicabilă îndeplinirii obligaţiilor din titlu executoriu în sensul art.622 alin.1 Cod procedură civilă.

Reclamanţii C I. şi F, în calitate de creditori ai obligaţiilor de a face, nu şi-au exprimat acordul în sensul prevăzut de art. 364 alin.2 Cod procedură civilă pentru a se face constatarea aşa cum rezultă din adresa executorului din 2.02.2016.

Se invocă faptul că potrivit art. 704 Cod procedură civilă, nerespectarea dispoziţiilor legale la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea acestuia, astfel că reţinând încălcarea prevederilor art. 364 Cod procedură civilă la încheierea procesului verbal, acest este lovit de nulitate.

În subsidiar, arată că se impune ca procesul verbal să fie anulat, întrucât lucrările stabilite în mod expres a fi realizate de către pârâţii debitori ai obligaţiilor de a face nu s-au efectuat în condiţiile stabilite prin titlul executoriu, respectiv sentinţa civilă nr. 404/4.07.2012 şi completarea la raportul de expertiză întocmit în cauză de domnul expert D V pct. 9 şi 10.4, scopul acestora fiind împiedicarea evacuării apelor menajere în şanţurile pluviale de suprafaţă existente la DN 18B aflat în administrarea CNADNR.

Se precizează că, contrar celor reţinute de executor fără obiectivitate în conținutul procesului verbal, situaţia de fapt nu este cea pretins constatată la 3.02.2016, lucrările stabilite prin sentinţa titlu executoriu nu au fost efectuate de către debitori, iar reclamanţii în calitate de creditori ai obligaţiei de a face au fost vătămaţi inclusiv prin modalitatea în care s-a efectuat constatarea de către executor.

Intimaţii au solicitat respingerea contestaţiei, atât sub aspect principal, cât şi sub aspect subsidiar, arătând că prin procedura de constatare a unei stări de fapt în baza art. 364 Cod procedură civilă s-a solicitat executorului judecătoresc constatarea îndeplinirii sarcinilor stabilite prin sentinţa civilă nr.404/2012 irevocabilă prin Decizia civilă nr. 4363/R/2013 a Curţii de Apel Cluj. La această constatare s-a solicitat participarea contestatorilor C I. şi C F, aceştia au participat în fapt, dar au refuzat să semneze procesul verbal întocmit la acea dată.

Procesul verbal din 3.02.2016 reprezintă opinia unei persoane autorizate în domeniul construcţiilor, precum şi propriile constatări ale executorului judecătoresc care a întocmit acest act, care au constatat că debitorii şi-au îndeplinit obligaţiile. Acest act este unul de constatare şi nu unul de executare şi trebuia efectuat pentru ca debitorii să poate cere executarea silită a obligaţiilor corelative stabilite de către instanţă în sarcina contestatorilor C I. şi C F.

Prin cererea de chemare în judecată formulată în cadrul dosarului 266/319/2016 contestatorii B R, M M., V F, G T, Ș A, C F, C I., P M. şi P I au solicitat anularea tuturor formelor de executare dispuse de către executorul judecătoresc V G în dosarul execuţional nr. 29/2016,  în contradictoriu cu intimaţii C I. şi C F.

În motivarea contestaţiei s-a arătat că sunt de o totală  rea-credinţă creditorii C I. şi C F care au formulat cerere de executare împotriva debitorilor, deşi au cunoscut personal faptul că ei şi-au îndeplinit obligaţiile stabilite în sentinţa civilă nr. 404/4.07.2012 a Judecătoriei Tg. Lăpuş rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 4363/R/2013 a Curţii de Apel Cluj.

Contestatorii C I. şi F, în loc să îşi îndeplinească obligaţiile stabilite prin titlu executoriu, au preferat să se adreseze unui alt executor judecătoresc fără a-l informa pe acesta despre faptul că s-a făcut o constatare de executorul T A.

În drept contestaţia la executare a fost motivată pe dispoziţiile art. 712 Cod procedură civilă.

Prin încheierea şedinţei publice din data de 5.05.2016 cauza înregistrată sub număr 266/319/2016 a fost conexată la cauza cu număr 83/319/2016.

Analizând probatoriul administrat în cauză prin raportare la dispoziţiile legale în materie, prima instanţă a constatat că prin sentinţa civilă nr. 404/4.07.2012 pronunţată în dosar nr.1100/319/2010 al Judecătoriei Târgu Lăpuş s-a admis cererea reclamanţilor B R, M M., V F, G T, Ș A, C F, C I., P V şi P I împotriva pârâţilor C I. şi C F, aceştia fiind obligaţi la construirea, pe terenul pe care-l deţin, a unui şanţ de pământ cu lungimea de 78,76 m şi lăţimea de 2,5 m, pe aliniamentul 18-23 din planul de situaţie ce face parte din raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie şi construcţii întocmit în cauză de către ing. Ş O, ing. A A. şi ing. D V, conform traseului 2 identificat la pct. 6.12 din raportul de expertiză, care să permită scurgerea apelor pluviale de pe terenurile deţinute de reclamanţi. Reclamanţii au fost autorizaţi să construiască şanţul pe cheltuiala pârâţilor în caz de neexecutare.

A fost admisă în parte cererea reconvenţională formulată de către pârâţii reclamanţi reconvenţional C I. şi C F, în contradictoriu cu reclamanţii pârâţi reconvenţional B R, M M., V F, G T, Ș A, C F, C I., P V, P I şi cu pârâţii Consiliul Local al Oraşului Târgu Lăpuş şi Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj S.A., pârâţii  Consiliul Local al Oraşului Târgu Lăpuş şi Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj S.A. fiind obligaţi la construirea unui şanţ de scurgere a apelor pluviale în lungime de 16 m pe aliniamentul punctelor b-18 din planul de situaţie ce face parte din raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie şi construcţii întocmit în cauză de către ing. Ş O, ing. A A. şi ing. D V, şi descris la pct. 6.13 din raportul de expertiză, care să permită scurgerea apelor pluviale prin tubul de subtraversare identificat prin punctele A-B şi spre şanţul identificat prin punctele 18-23 din acelaşi raport de expertiză.

Reclamanţii pârâţi reconvenţional B R, M M., V F, G T, Ș A, C F, C I., P V şi P I au fost obligaţi să construiască pe terenurile pe care le deţin şi pe cheltuiala acestora, fose septice fără preaplin în şanţ conform normelor în vigoare, să asigure scurgerea cişmelelor din curţi în fosele septice prin sisteme de canalizare, să asigure depozitarea dejecţiilor de la animale în bazine sau padocuri de beton, să asigure golirea periodică a foselor septice, conform cerinţelor de la pct. 9 şi pct. 10.4 din Completarea la raportul de expertiză întocmit de ing. D V.

Prin încheierea din 27 august 2012 a fost admisă în parte cererea având ca obiect completarea şi lămurirea hotărârii, formulată de către pârâţii reclamanţi reconvenţional C I. şi C F şi, în consecinţă, a fost admisă excepţia lipsei de interes a pârâţilor reclamanţi reconvenţional C I. şi C F, invocată de către instanţă din oficiu, fiind respins capătul de cerere omis având ca obiect obligarea reclamanţilor pârâţi reconvenţional B R, M M., V F, G T, Ș A, C F, C I., P V şi P I, să construiască pe terenurile aflate în proprietatea lor, aferente imobilelor cu nr. 3-11 Rohia, şanţuri/canale colectoare ale apelor pluviale, ca fiind lipsit de interes. A fost lămurit dispozitivul sentinţei civile nr. 404/4.07.2012, în sensul că alineatul 6 se referă implicit la executarea tuturor lucrărilor indicate la pct. 9 şi pct. 10.4 din completarea la raportul de expertiză întocmit de ing. D V, care să împiedice evacuarea apelor menajere în şanţurile pluviale de suprafaţă.

Tribunalul Maramureş a respins, prin Decizia civilă nr. 155/A/03.07.2013, apelul declarat de apelanţii C I. şi C împotriva hotărârii pronunţate în primul ciclu procesual precum şi împotriva Încheierii de completare a şi lămurire a dispozitivului pronunţată la data de 27.08.2012.

Ulterior, prin Decizia civilă nr. 4363/R/2013, Curtea de Apel Cluj a admis în parte recursul declarat de pârâţii C I. şi C F împotriva Deciziei nr. 155/A/03.07.2013 a Tribunalului Maramureş, pe care a modificat-o în sensul că a admis în parte apelul declarat de pârâţii C I.  şi C F împotriva sentinţei civile nr. 404/4.07.2012 a Judecătoriei Târgu Lăpuş, pe care a schimbat-o parţial, în sensul că stabileşte traseul 1 din raportul de expertiză pentru servitutea apelor şi obligă pârâţii să lase să se scurgă apele pluviale prin tubul ce traversează drumul şi şanţul ce traversează proprietatea pârâţilor, respectiv să ridice obstacolele din calea apei, în caz de refuz, autorizând reclamanţii să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâţilor.

S-au menţinut restul dispoziţiilor din sentinţă precum şi dispoziţiile privind respingerea apelului împotriva încheierii din 27.08.2012.

Coroborând aspectele statuate prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. 1100/319/2010, fondul litigiului dintre părţi a vizat respectarea unei servituţi naturale de scurgere a apelor.

În fapt, pârâţii (contestatori) C I. şi C F au efectuat în cursul anului 2010 lucrări pe terenul pe care îl deţin în Tg. Lăpuş, sat R nr. 291, jud. M, respectiv au obturat tubul de scurgere al apei care provine din şanţul situat pe partea opusă a DN 18B. Acest tub de subtraversare a drumului naţional se prelungeşte până pe terenul aflat în posesia pârâţilor (contestatori). Din cauza obturării, ploaia colectată în şanţul de pe marginea drumului nu a putut să se scurgă în Valea R, determinând inundarea gospodăriilor (imobilele cu numerele 6, 7, 8, 9, 10 şi 11) deţinute de reclamanţi (intimaţi), aflate pe partea opusă a drumului.

Apele din amonte, de  pe terenurile reclamanţilor (intimaţi), s-au scurs în aval, pe terenul proprietatea  pârâţilor (contestatori) dintotdeauna, doar că modul de scurgere a fost  parţial modificat atunci când s-a  construit drumul naţional, apele  pluviale  neputând  fi lăsate să curgă peste  şosea, fiind amenajat  un tub  pentru a curge sub aceasta, tub ce a fost  obturat de către pârâţi (contestatori), pe motiv că erau obligaţi să suporte şi scurgerea apelor menajere din gospodăriile reclamanţilor (Decizia nr. 4363/R/07.11.2013).

Textul art. 578 Cod civil anterior instituie obligaţia locului inferior de a permite curgerea apei de ploaie de la proprietarii locurilor superioare astfel încât pârâţii/contestatori fiind proprietarii locului inferior le revine obligaţia prevăzută de lege, care se circumscrie şi respectării regulilor de bună vecinătate (Decizia nr. 155/A/03.07.2013).

Traseul servituţii stabilit iniţial de către prima instanţa a fost modificat în recurs, Curtea de Apel Cluj stabilind traseul 1 din raportul de expertiză şi obligând pe pârâţii/contestatori să lase să se scurgă apele pluviale prin tubul ce traversează drumul şi şanţul ce traversează proprietatea pârâţilor, respectiv să ridice obstacolele din calea apei, în caz de refuz autorizând reclamanţii să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâţilor.

Pe de altă parte, dreptul reclamanţilor/intimaţi de a li se asigura scurgerea apelor pluviale de pe terenurile pe care le deţin nu trebuie exercitat în mod abuziv, pârâţii contestatori nefiind obligaţi să suporte scurgerea apelor menajere pe terenul lor. Până la efectuarea tuturor lucrărilor menţionate  la pct. 9 şi pct. 10.4 din Completarea la raportul de expertiză întocmit de ing. DV, pârâţii/contestatori C I. şi C F nu pot fi obligaţi să suporte scurgerea apelor de ploaie şi a apelor menajere, care nu pot fi separate, pe terenul lor (sentinţa nr. 404/4.07.2012).

Curtea de apel a statuat în mod irevocabil că problema deversării apelor menajere s-a rezolvat încă de către  prima  instanţă, reclamanţii (intimaţi) fiind obligaţi să construiască pe terenurile lor, pe cheltuiala lor, fose septice fără prea plin în şanţ, conform normelor  în vigoare, să asigure scurgerea  cişmelelor din curţi în fosele septice  prin sisteme de canalizare, să asigure  golirea periodică a foselor septice, conform cerinţelor de  la  pct. 9 şi 10.4 din completarea la raportul de expertiză întocmit de ing. DV.

 Prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată la B.E.J. T A C sub nr. 6/2016, intimaţii V F, G T, Ș A, C F, C I., P M. (soţia moştenitoare a defunctului P V) şi P I au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 364 C.pr.civ., constatarea îndeplinirii tuturor obligaţiilor de a face dispuse de instanţa de judecată în sarcina lor prin titlurile executorii: Sentinţa civilă nr. 404 din data de 04.07.2012 pronunţată în dosar 1100/319/2010 a Judecătoriei Târgu Lăpuş, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 155/A din data de 03.07.2013 a Tribunalului Maramureş şi  Decizia civilă nr. 4363/R din data de 07.11.2013 a Curţii de Apel Cluj, conform cerinţelor de la pct. 9 şi pct. 10.4 din completarea la raportul de expertiză întocmit de ing. D V, care face parte integrantă din titlurile executorii.

Prin notificarea din 19.01.2016, executorul judecătoresc i-a invitat pe contestatorii C I. şi C F să participe în data de 03.02.2016, orele 1000, la domiciliile intimaţilor creditori pentru efectuarea constatării ce face obiectul cererii înregistrate sub număr de dosar execuţional 6/2016.

În urma deplasării la faţa locului a fost încheiat procesul verbal din 03.02.2016, în prezenţa contestatorilor C I. şi C F, a creditorilor V F, B R, G T (prin fiul G I.), Ș A, C F, C I. (prin C C), P M. şi P I (prin P M.) şi a expertului tehnic judiciar în specialitatea construcţii, ing. M A.

Executorul judecătoresc a constatat  că ,,în afara micilor amenajări care necesită a fi efectuate, menţionate în cuprinsul prezentului proces verbal, toţi creditorii din titlurile executorii şi-au îndeplinit obligaţiile dispuse de instanţa de judecată în sarcina lor, după propriile posibilităţi. Numiţii C I. şi C F …, în condiţiile întreţinerii şi utilizării foselor septice şi a bazinelor de colectare a dejecţiilor de la animale de către creditori, nu vor fi afectaţi negativ de apele colectate de şanţurile de scurgere … care vor traversa terenul acestora …’’. 

Deşi au participat la efectuarea constatărilor, însoţind executorul judecătoresc şi expertul la cele 8 imobile (numerele administrative 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 şi 11 din Rohia) unde locuiesc intimaţii, contestatorii C I. şi F nu au semnat procesul verbal care le-a fost comunicat  ulterior prin adresa din 16.02.2016.

Văzând prevederile art. 364 C.pr.civ., art. 7 lit. f), art.53, art. 60 alin. 1  şi art. 61 din Legea nr. 188/2000, respectiv ale art. 712 alin. 1 C.pr.civ., prima instanţă a apreciat că procesul verbal din 03.02.2016 încheiat de executorul judecătoresc T A C având ca obiect constatarea îndeplinirii obligaţiilor de a face dispuse în sarcina intimaţilor prin titlurile executorii: Sentinţa civilă nr.404/04.07.2012, Decizia civilă nr.155/A/03.07.2013 şi Decizia civilă nr. 4363/R/07.11.2013, are natura juridică a unui act de executare în sensul prefigurat de art.712 alin.1 C.pr.civ. corob. cu art.53 din Legea nr. 188/2000 şi poate fi supus controlului de legalitate prin intermediul contestaţiei la executare.

În ceea ce priveşte criticile contestatorilor, prima instanţă a considerat că dispoziţiile art.364 C.pr.civ. raportate la art.360-363 C.pr.civ. privind asigurarea probelor (care se aplică în mod corespunzător şi în cazul constatării de urgenţă a unei stări de fapt), sunt norme procesuale de drept comun aplicabile şi în materia executării silite a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu conform de art. 622 şi urm. C.pr. civ.

Procesul civil, privit în ansamblu, nu este limitat la demersul de obţinere a hotărârii judecătoreşti, ci include şi faza de executare silită. În consecinţă, un litigiu care a dus la obţinerea unei hotărâri judecătoreşti susceptibilă de executare silită nu-şi schimbă această natură în faza de executare, care rămâne parte intrinsecă a procesului civil şi căruia îi sunt aplicabile toate regulile procesuale de drept comun, inclusiv procedura reglementată de art. 364 C.pr.civ.

De asemenea, posibilitatea de a cenzura pe cale judecătorească procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc (prerogativă pe care contestatorii şi-au exercitat-o efectiv prin cerere), constituie o garanţie adecvată şi eficientă a dreptului la un proces echitabil al tuturor părţilor implicate în procedura de executare silită.

În ceea ce priveşte condiţia urgenţei, instanţa reţine că faza de executare este o fază deosebit de importantă a procesului civil care este supusă nevoii imperioase de asigurare a executării cu celeritate a hotărârilor judecătoreşti.

Intimaţii creditori V F, G T, Ș A C F, C I., P M. (moştenitoare P V) şi P I nu puteau cere executarea obligaţiei contestatorilor debitori C I. şi C F (de a lăsa să se scurgă apele pluviale prin tubul ce traversează drumul şi şanţul ce traversează proprietatea contestatorilor, respectiv să ridice obstacolele din calea apei), decât dacă ofereau contestatorilor debitori propria prestaţie, respectiv aceea de a asigura scurgerea cişmelelor din curţi în fosele septice  prin sisteme de canalizare şi golirea periodică a foselor septice.

Având în vedere că de la momentul soluţionării irevocabile a litigiului prin Decizia civilă nr. 4363/R/07.11.2013 a Curţii de Apel Cluj s-au scurs mai mult de 2 ani de zile, demersul intimaţilor în vederea constatării situaţiei de fapt de la imobilele pe care aceştia le deţin este pe deplin justificată prin prisma urgenţei.

Referitor la incidenţa prevederilor art. 364 alin.2 şi 3 C.pr.civ., prima instanţă a apreciat că este necesar concursul instanţei numai atunci când pentru efectuarea constatării este necesar acordul părţii adverse (sau al unei alte persoane), iar aceasta refuză. Întrucât din procesul verbal atacat rezultă că verificările s-au desfăşurat la locuinţele familiilor intimaţilor, nefiind necesar concursul părţii adverse sau al unei alte persoane pentru efectuarea constatării, sunt aplicabile dispoziţiile art. 364 alin. 1 C.pr.civ., nefiind necesară intervenţia instanţei.

În ceea ce priveşte atestarea unor împrejurări necorespunzătoare stării de fapt, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 364 alin. 4 C.pr.civ., procesul-verbal de constatare are puterea doveditoare a unui înscris autentic. Astfel că, prin coroborare cu art. 270 alin. 1 C.pr.civ., în ceea ce priveşte constatările personale ale executorului judecătoresc T A C, percepute prin propriile lui simţuri, procesul verbal din 03.02.2016 face dovada deplină până la declararea sa ca fals.

Or, în condiţiile în care contestatorii nu au înţeles să denunţe ca fals înscrisul în litigiu, conform art. 304 C.pr.civ., simpla contestare a împrejurărilor de fapt consemnate nu este în măsură  să răstoarne prezumţia de autenticitate şi validitate a actului atacat.

Pentru aceste considerente, cererea formulată de contestatorii C I. şi C F având ca obiect constatarea nulităţii/anularea procesului verbal  încheiat în 3.02.2016 în dosarul nr. 6/2016 al executorului judecătoresc T A C a fost respinsă ca neîntemeiată.

 În ceea ce priveşte acţiunea conexă a intimaţilor B R, M M., V F, G T, Ș A, C F, C I., P M şi P I, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată la B.E.J. V G sub nr.29/29.02.2016, contestatorii C I. şi C F au solicitat executarea silită a obligaţiilor de a face stabilite prin Sentinţa civilă nr. 404 din data de 04.07.2012 a Judecătoriei Târgu Lăpuş, astfel cum a fost lămurită prin încheierea din data de 27.08.2012 şi modificată prin  Decizia civilă nr. 4363/R/2013 din 07.11.2013 a Curţii de Apel Cluj, pronunţate în dosarul 1100/319/2010 al Judecătoriei Tg. Lăpuş, împotriva debitorilor B R, M M., V F, G T, Ș A, C F, C I., P M. şi P I.

Cererea creditorilor a fost admisă prin încheierea executorului judecătoresc din 29.02.2016.

Prin încheierea nr.119/02.03.2016 a Judecătoriei Târgu Lăpuş, a fost admisă cererea formulată de Biroul executorului judecătoresc V G şi s-a încuviinţat executarea silită a Sentinţei civile nr. 404 din data de 04.07.2012 a Judecătoriei Târgu Lăpuş, astfel cum a fost lămurită prin încheierea din data de 27.08.2012 şi rămasă definitivă şi irevocabilă prin  Decizia civilă nr. 4363/R/2013 din 07.11.2013 a Curţii de Apel Cluj, în dosarul execuţional nr. 29/2016 al Biroului executorului judecătoresc V G, deschis la cererea creditorilor (contestatori) C I. şi C F  împotriva debitorilor (intimaţi) B R, M M., V F, G T, Ș A, C F, C I., P M. şi P I.

Creditorii C I. şi C F au fost autorizaţi să treacă la executarea în toate formele prevăzute de lege în vederea punerii în executare a titlului executoriu menţionat.

Prin somaţiile emise la data de 07.03.2016, s-a pus în vederea debitorilor intimaţi ca în termen de 10 zile de la comunicare să se conformeze următoarelor obligaţii: să construiască pe terenurile pe care le deţin şi pe cheltuiala debitorilor, fose septice fără preaplin în şanţ conform normelor în vigoare, să asigure scurgerea cişmelelor din curţi în fosele septice prin sisteme de canalizare, să asigure depozitarea dejecţiilor de la animale în bazine, padocuri de beton, să asigure golirea periodică a foselor septice, conform cerinţelor de la pct. 9 şi pct. 10.4 din Completarea la raportul de expertiză întocmit de ing. D V, ce face parte integrantă din hotărârea ce se execută şi să achite suma de 395 lei reprezentând taxă parţială de timbru, cheltuieli de executare avansate de creditori.

Intimaţii au invocat anularea formelor de executare dispuse de către executorul judecătoresc V G în dosarul execuţional nr. 29/2016, pe motivul relei credinţe a creditorilor C I. şi C F care au solicitat executarea silită a obligaţiilor corelative ce incumbă debitorilor, deşi au cunoscut că debitorii şi-au îndeplinit aceste obligaţii.

Prima instanţă a opinat că argumentele invocate de intimaţi nu constituie motive de nelegalitate în sensul art.704 C.pr.civ. apte să atragă desfiinţarea actelor întocmite în dosarul execuţional nr. 29/2016. Aşa cum s-a reţinut prin încheierea de încuviinţare a executării silite, titlul pe care se fundamentează cererea creditorilor, respectiv sentinţa civilă nr. 404/04.07.2012, lămurită prin încheierea din data de 27.08.2012 a Judecătoriei Târgu Lăpuş şi rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 4363/R/07.11.2013, constituie titlu executoriu şi cuprinde dispoziţii susceptibile de a fi aduse la îndeplinire prin executare silită, conform accepţiunii vizate de art. 628 Cod procedură civilă, iar debitorii nu se bucură de imunitate de executare.

Încheierea procesului verbal din 03.02.2016 de către executorului judecătoresc T A C, nu constituie impediment la executarea demarată în dosarul execuţional nr.29/2016 al executorului judecătoresc V G.

Pentru identitate de raţiune, aşa cum s-a reţinut şi în cazul intimaţilor, având în vedere că de la momentul soluţionării irevocabile a litigiului pe fond s-au scurs mai mult de 2 ani de zile, nu se li se poate imputa contestatorilor creditori faptul că au apelat la serviciile unui executor judecătoresc.

Împrejurarea că se prefigurează parcurgerea în paralel a unor proceduri silite aflate pe rolul a doi executori judecătoreşti diferiţi, în baza aceloraşi titluri executorii, îşi poate regăsi pe deplin rezolvarea în soluţia oferită de art. 654 C.pr.civ. privind conexarea executărilor.

Având în vedere considerentele expuse, acţiunea conexă înregistrată în dosar 266/319/2016 a fost respinsă ca neîntemeiată conform dispozitivului.

Reţinându-se lipsa de temeinicie a pretenţiilor reciproce deduse judecăţii, prima instanţă nu a acordat cheltuieli de judecată, iar în temeiul art. 717 alin. 2 C.pr.civ. i-a obligat pe contestatorii/intimaţi B R, M M., V F, G T, Ș A, C F, C. I., P. M. şi P I, la plata către B.E.J. V G a sumei de 171,70 lei reprezentând cheltuieli aferente comunicării, în copie, a dosarului execuţional nr. 29/2016.

Împotriva acestei încheieri au declarat apel contestatorii C I. şi C F, precum şi intimaţii B R, M M., V F, G T, Ș A, CF, C I., P M, P I.

Apelanţii C I. şi C F au solicitat, în principal, în temeiul prevederilor art. 480 alin.2 Cod procedură civilă, să se dispună schimbarea în parte a încheierii nr. 512/29.06.2016 în sensul admiterii contestaţiei la executare, urmând a dispune constatarea nulităţii procesului verbal de constatare a unei stări de fapt încheiat la 3.02.2016 în dosarul execuţional nr. 6/2016 al executorului judecătoresc T A C cu încălcarea prev.  art. 364 c pr.civ.

În subsidiar, în temeiul prev. art. 480 alin. 3 c. pr. civ., rejudecându-se cauza în fond, să se dispună admiterea apelului formulat de creditorii apelanţi C I. şi C F şi schimbarea în parte a încheierii nr. 512/29.06.2016 pronunţată în dosarul cu nr. de mai sus în sensul admiterii contestaţiei la executare, anulării procesului verbal de constatare a unei stări de fapt încheiat la 3.02.2016 în dosarul execuţional nr.6/2016 al executorului judecătoresc T A C, întrucât s-a reţinut nelegal îndeplinirea de către debitorii 1-9 a obligaţiilor de a face stabilite prin titlurile executorii.

Apelanţii au solicitat, în temeiul prev. art. 461 alin. 2, completarea considerentelor încheierii reţinute cu privire la contestaţia conexă nr. 266/319/2016, în sensul de a se reţine împrejurarea de fapt a neîndeplinirii obligaţiilor de către debitori stabilite în sarcina acestora prin titlul executor s. civ. 404/2011 şi constatată prin procesele verbale din 7.06.2016 încheiate de BEJ V G în dos. ex. 114/2016, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată ( apel şi fond).

În motivarea cererii de apel, apelanţii C I. şi C F au apreciat că încheierea atacată este nelegală, întrucât procesul verbal din 3.02.2016 este lovit de nulitate conform art.704 C.pr.civ., sancţiune atrasă de aplicarea nelegală a dispoziţiilor art. 364 Cod pr. civ. nefiind îndeplinite condiţiile prev. de alin. 1; întocmirea acestuia nelegală în etapa de executare a hotărârii, pentru care există prevederi speciale, conform art. 631 alin. 2 Cod pr. civ.

În mod nelegal instanţa de fond a apreciat că procesul verbal de constatare a unei stări de fapt încheiat la 3.02.2016 conține constatări personale ale executorului jud. T A C ce nu puteau fi contestate decât în procedura prev. de art. 304 c.pr.civ., întrucât raportat la conținutul actului şi calitatea de participant a expertului Mojolic atât la constatare, dar şi la întocmirea lui, erau incidente prev. art. 270 alin. 2 Cod pr. civ., proba contrară era legal admisibilă, nefiind necesară procedura înscrierii în fals.

În mod nelegal nu s-a cercetat fondul cauzei, prin administrarea probaţiunii, nelegal respinsă de instanţa de fond prin încheierea de şedinţă din 9.06.2016, probe de natură a permite apelanţilor să facă dovada că situaţia de fapt nu este cea pretins constatată la 3.02.2016, aspecte parţial dovedite cu procesele verbale întocmite la 7.06.2016 în dosarul nr. 114/2016 de executorului V G.

În mod netemeinic, respingând contestaţia conexă a debitorilor intimaţi, instanţa nu a motivat în considerente împrejurarea de fapt a neîndeplinirii obligaţiilor stabilite în sarcina acestora prin titlul executor, motiv pentru care încetarea executării silite începută sub dosar nr.114/2016 al BEJ V G cerută de debitori nu poate fi legal dispusă, neîndeplinirea obligaţiilor fiind constatată prin procesele verbale din 7.06.2016 încheiate de BEJ V G în dos. ex. 114/2016, necontestate de debitori.

Potrivit art. 704 c. pr. civ., nerespectarea dispoziţiilor legale la efectuarea oricărui act de executare, atrage nulitatea proceselor verbale întocmite de executorul judecătoresc.

Apelanţii apreciază că procesul verbal din 3.02.2016, act de executare (corect calificat prin încheierea atacată, raportat la prev. art. 712 c. pr. civ şi Legea nr. 188/2000) este nelegal întocmit de executorul judecătoresc, pentru următoarele considerente:

Actul este lovit de nulitate întrucât la efectuarea lui nu s-au respectat condiţiile imperative impuse de art. 364 c. pr. civ, care reglementează procedura asigurării de dovezi, după cum urmează:

a) procedura de asigurare a probelor prev. de art.359-364 c. pr. civ. nu este aplicabilă etapei de executare a hotărârii, a îndeplinirii obligaţiilor din titlu executoriu conform prev. art. 622 alin. 1 cpr.civ., pentru care dreptul comun în materie îl constituie potrivit art. 631 alin. 2 c. pr. civ. doar Cartea a V-a.

b) nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 364 alin. 1 c. pr.civ reţinute nelegal ca fiind incidente prin încheierea atacată:

- urgenţa: actul s-a încheiat la mai bine de 2 ani de la data stabilirii irevocabile a obligaţiilor debitorilor;

- vremelnicia stării de fapt: actul nu putea fi încheiat decât pentru situaţii de fapt ce „puteau să înceteze sau se schimbe”, situaţii ce nu se regăsesc în speţă raportat la natura obligaţiilor de a face stabilite prin titlurile executorii care trebuiau executate definitiv, scopul fiind captarea totală a apelor menajere;

c) dacă nu vor fi reţinute aspectele arătate mai sus la pct. b, solicită a se reţine că trebuia aplicată imperativ procedura prev. de art. 364 alin. 3 c. pr. civ întrucât:

- constatarea nu se putea face decât cu concursul apelanţilor, în calitate de creditori ai obligaţiilor de a face şi participarea specialistului, aşadar trebuia obţinut acordul acestora în sensul prev. art. 364 alin. 2 c. pr. civ.

- creditorii - apelanţi nu şi-au exprimat acordul în sensul prev. art. 364 alin. 2 N.C.P.C. pentru a se face constatarea în condiţiile stabilite de executor, din perspectiva înlocuirii specialistului ce avea să participe alături de executor, aşa cum rezultă din adresa înaintată executorului la 2.02.2016;

- acordul specialistului ca fiind „o altă persoană” implicată direct în acţiunea de constatare - în sensul înlocuirii expertului D cu expert M- nu putea fi legal suplinit, decât prin încuviinţarea constatării de instanţă;

c) s-a refuzat consemnarea obiecţiunilor apelanţilor-nu s-au reţinut şi consemnat obiecţiunile reclamanţilor la momentul efectuării constatării, ci doar susţinerile debitorilor ce nu au fost verificate.

- nu li s-a permis să asiste la încheierea procesului verbal, iar acesta la momentul semnării lui de către pârâţii debitori nu le-a fost prezentat, fiind lipsă, aşa cum reiese clar din conținutul lui, aşadar nu suntem fi în prezenţa unui „refuz” din partea reclamanţilor creditori de a-l semna, aşa cum fără obiectivitate s-a consemnat de executor.

In mod nelegal instanţa de fond a apreciat că procesul verbal de constatare a unei stări de fapt încheiat la 3.02.2016 Cine constatări personale ale executorului jud. T A C, ce nu puteau fi contestate decât în procedura prev. de art.304 c. pr. civ.

Astfel apelanţii solicită a se observa că în conținutul procesului-verbal sunt consemnate constatări ale unor aspecte tehnice privind lucrările ce trebuiau a fi executate de către debitori, în prezenţa expertului tehnic judiciar în specializarea construcţii, care a însoţit executorul la constatare şi a participat la întocmirea actului, pe care l-a semnat în calitate de „participant la executare”. Actul Cine şi susţineri ale debitorilor.

Aşadar, nu se poate legal reţine incidenţa prev. art. 270 alin. 1 c. pr. civ., întrucât în conținutul actului nu se distinge care sunt : constatări personale ale executorului şi care dintre acestea aparţin sunt constatările expertului, respectiv ale debitorilor.

Interpretarea legală este aceea că atâta timp cât actul Cine constatări tehnice, ele aparţin expertului, au fost doar preluate de executor în conținutul lui, situaţie faţă de care sunt aplicabile prev. art. 270 alin. 2 c. pr. civ., acesta a dobândit calitatea de parte în sensul legii şi prin urmare peste conținutul actului legal, se putea face proba contrară.

Nelegal instanţa de fond a respins toate cererile în probaţiune, respectiv cele solicitate prin contestaţia la executare, inclusiv efectuarea unei expertize de specialitate, astfel că nu a cercetat fondul cauzei.

Este necesar a se stabili cu privire la fiecare din cele 9 imobile ale debitorilor, următoarele:

- stadiul lucrărilor realizate în raport de obligaţiile stabilite prin titlul executoriu şi pentru care fiecare dintre debitori este răspunzător conform artl422 alin. 1 c. civ.;

- dacă lucrările sunt realizate conform normelor legale în materie, pentru a putea capta eficient şi total apele menajere şi a se împiedeca scurgerea acestora în şanţul marginal al DN18B care traversează localitatea Rohia.

- care este situaţia lucrărilor/imobil în raport de: lucrările existente şi avute în vedere la momentul efectuării expertizei în dosarul 1100/319/2011 şi pronunţării titlului executoriu; lucrările ce se impun a mai fi executate; lucrările care trebuiesc a fi refăcute şi sunt necorespunzătoare/nefuncţionale; întocmirea unei situaţii în acest sens.

Prin apelul formulat apelanţii B R, M M., V F, G T, Ș A, C F, C I., P M, P I au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii apelate în sensul admiterii contestaţiei formulate aceştia, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii de apel apelanţii au arătat că hotărârea primei instanţe conține motive contradictorii care, în opinia lor, nu pot conduce la soluţia dată în sensul respingerii atât a contestaţiei lor, cât şi a acţiunii conexe formulate de către contestatorii C I. si C F.

 Conform art. 622 din C.p.c. (1) Obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.

Apelanţii şi-au adus la îndeplinire de bunăvoie obligaţiile stabilite prin hotărârile judecătoreşti şi acest fapt a fost constatat de către executorul judecătoresc T A C prin procesul verbal de constatare a unei stări de fapt din data de 03.02.2016.

Acest proces verbal a rămas valabil şi nu a fost anulat /desfiinţat de către prima instanţă prin hotărârea pronunţată.

Menţinând acest proces verbal al executorului T A C prima instanţă în mod legal şi logic trebuia să admită contestaţia lor la executare şi să anuleze formele de executare declanşate împotriva lor de către executorul judecătoresc V G în dosarul execuţional nr. 29/2016. Aceasta având în vedere dispoziţiile alineatului 2 ale art. 622 din c.p.c. (2) In cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

Apelanţii au arătat că, odată ce s-a constatat în data de 3 februarie 2016 că şi-au îndeplinit obligaţiile stabilite în titlul executoriu, nu mai puteau fi puşi în executare de către executorul V G în dosarul execuţional nr. 29/2016 deschis după data constatării îndeplinirii obligaţiilor noastre.

Aşa după cum au arătat, intimaţii apelanţi C I. şi C F sunt de totală rea credinţă şi, în loc să îndeplinească obligaţiile stabilite în sarcina lor, respectiv de a desfunda tubul ce traversează DN 18 pe care l-au obturat în mod abuziv şi fără a da vreo explicaţie CNADNR - Direcţia Regională Drumuri şi Poduri SA Cluj şi UAT Târgu Lăpuş şi de a face şanţul de scurgere a apelor pluviale aşa cum a stabilit Curtea de Apel Cluj, contestă procesul verbal întocmit de către executorul judecătoresc T A C şi doresc încă o constatare că nu şi-au îndeplinit obligaţiile, deşi ei nu au efectuat nici un demers pentru  a-şi îndeplini obligaţiile lor.

In cursul lunii iunie 2016, datorită precipitaţiilor abundente şi a faptului că debitorii C I. şi C F nu şi-au îndeplinit obligaţia de a desfunda tubul ce traversează drumul naţional şi de refacere a şanţului de scurgere pe vechiul amplasament, gospodăria apelantei G T a fost inundată şi a fost necesară intervenţia ISU G Pop de Băseşti - Pichetul de Pompieri Târgu Lăpuş după cum rezultă din adresa nr. 2.618.616/26.07.2016.

Intimaţii –apelanţi C I. şi C F au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului declarat de apelanţii B R, M M, V F, G T, Ș A, C F, C I., P M, şi P I ca nefondat.

Prin apelul declarat de debitorii apelanţi 1-9 se susţine în esenţă că obligaţiile stabilite prin titlurile executorii ar fi fost îndeplinite de bunăvoie în condiţiile art. 622 c.pr.civ. la data de 3.02.2016 împrejurarea de fapt constatată prin procesul verbal încheiat de executorul T A, menţinut prin hotărâre, aşadar actele de executare contestate ar fi trebuit anulate, iar contestaţia la executare a acestora ar fi trebuit legal admisă.

Apreciază că apelul debitorilor 1-9 este nefondat şi se impune a fi respins, pentru următoarele considerente:

Obligaţiile cuprinse în titlurile executorii nu erau îndeplinite la data de 3.02.2016, motiv pentru care de creditorii-intimaţi C I. şi C F au contestat actul întocmit de executorul T A, iar soluţia de menţinerea a lui prin sentinţă, a fost apelată.

Este corectă remarca debitorilor apelanţi 1-9, în sensul că în hotărâre nu se reţin argumentele pentru care a fost respinsă contestaţia la executare a acestora înregistrată sub dosarul conex nr. 266/319/2016, dar pentru acest considerent creditorii au apelat sentinţa şi au cerut completarea considerentelor sentinţei a se vedea pct. 4 din motivele de apel).

Soluţia de respingere pe fond a contestaţiei debitorilor apelanţi 1-9 este însă legală, întrucât instanţa de fond a avut la data pronunţării sentinţei probe evidente ce confirmau împrejurarea de fapt a neîndeplinirii obligaţiilor stabilite în sarcina acestora prin titlurile executorii , motiv pentru care atât anularea dar şi încetarea executării silite începută sub doar nr. 114/2016 al BEJ V G, cerută de debitori, nu poate fi legal dispusă, neîndeplinirea obligaţiilor fiind constatată prin procesele verbale din 7.06.2016 încheiate de BEJ V G în dos.ex. 114/2016, necontestate de debitori.

Mai mult decât atât nici în prezent obligaţiile nu au fost îndeplinite de către toţi debitorii, întrucât imobilele nu au amenajat padocuri, imobilul apelantei Cosma F nu are fosă septică, etc. iar la data de 27.06.2016, ploile abundente din zonă au generat inundaţii, dar şi deversarea în aval pe proprietatea intimaţilor în egală măsură inundată, a dejecţiilor de la animale şi a apelor menajere care nu erau colectate corespunzător, aşa cum s-a constatat sumar la data de 7.06.2016.

Se susţine fără temei că intimaţii - creditori ar fi trebuit să-şi îndeplinească obligaţiile ce le reveneau din acelaşi titlu executor, întrucât prin sentinţa civilă nr. 404 la 4.07.2012, Judecătoria Tg. Lăpuş a stabilit succesiunea în care se vor executa de către părţi, obligaţiile de a face, respectiv: întâi vor fi executate lucrările pentru captarea apelor menajere de către debitorii-apelanţi 1-9 şi apoi se vor executa de intimaţii creditori, lucrările pentru scurgerea apelor pluviale pe traseul 1, respectiv se vor ridica obstacolele din calea acestora.

Obligaţia de a face stabilită în sarcina creditorilor - intimaţi C I. şi C F este o obligaţie subsecventă obligaţiilor de a face stabilite prin acelaşi titlu executor în sarcina debitorilor apelanţi 1-9; o obligaţie afectată de o condiţie suspensivă în sensul prev. art. 1400 c. civ., astfel că până la momentul realizării condiţiei-în speţă efectuarea lucrărilor de către toţi cei 9 debitori - obligaţia de a face stabilită în sarcina contestatorilor C se consideră că nu există.

Intimaţii-apelanţi B R, M M, V F, G T, Ș A, C F, C I., P M, şi P I au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului declarat de către C I. şi C F şi admiţând apelul lor să se dispună: schimbarea în parte a hotărârii apelate în sensul admiterii contestaţiei formulate de aceştia, cu cheltuieli de judecată.

Criticile formulate de către C I. şi C F împotriva încheierii civile nr. 512/2016 a Judecătoriei Tg. Lăpuş sunt formale şi nu reflectă starea de fapt existentă în teren.

 Cei doi contestatori apelanţi C I. şi C F au participat personal alături de executorul judecătoresc T A C şi de dna. expert M Ala efectuarea actelor de constatare, dar la finalizarea cercetării şi după întocmirea procesului verbal de către executorul judecătoresc aceştia au refuzat să semneze că au participat.

Atitudinea contestatorilor C I. şi C F este aceeaşi de a încerca să sugereze că nu şi-au îndeplinit obligaţiile şi în consecinţă nu pot fi nici ei obligaţi să şi le îndeplinească pe a lor.

Din motivarea hotărârii judecătoreşti pusă în executare rezultă obligaţia concomitentă dintre părţile implicate în litigiu. Pentru contestatorii C I. şi C F nu are nici o importanţă că noi ne-am îndeplinit de bunăvoie obligaţiile şi în continuare aceştia refuză cu rea credinţă să desfunde tubul de subtraversare a drumului naţional şi să refacă şanţul de scurgere aşa cum a fost el de mai mult de 40 de ani.

Aşa cum s-a arătat şi prin apelul formulat intimaţii apelanţi C I. şi C F nu şi-au îndeplinit obligaţiile, gospodăria subsemnatei G T a fost din nou inundată din cauza precipitaţiilor abundente şi a fost necesară intervenţia Pompierilor din Târgu Lăpuş.

Mai mult, în cursul lunii august 2016 intimaţii contestatori prin reprezentanta lor au formulat plângere şi la Garda de Mediu - Comisariatul Judeţean Maramureş.

Agenţii din cadrul Comisariatului Judeţean Maramureş au efectuat un control inopinat în gospodăriile apelanţilor şi nu au constatat nici o neregulă în consecinţă nu au aplicat nici o amendă.

Astfel, încă o instituţie a statului a verificat starea de fapt la reclamaţia contestatorilor C I. şi C F şi nu au constatat „neconformităţi”.

In consecinţă, constatările reţinute de către executorul judecătoresc T A C în Procesul verbal încheiat la data de 03.02.2016 au fost verificate de către Garda de Mediu şi nu se impune anularea acestui înscris.

Din acţiunile (executarea silită şi plângerea la Garda de Mediu) întreprinse de apelanţii C I. şi C F se poate reţine reaua credinţă a intimaţilor apelanţi şi opoziţia lor cu privire la îndeplinirea obligaţiilor ce le revin conform hotărârilor judecătoreşti.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de apelanţi, a probaţiunii administrate şi a prevederilor legale incidente, tribunalul reţine următoarele:

Apelanţii C I. şi C F au criticat menţinerea de către prima instanţă, ca valabil, a procesului verbal din 3.02.2016 întocmit de executorul judecătoresc T A C, susţinând că actul este lovit de nulitate conform art.704 C.pr.civ., sancţiune atrasă de aplicarea nelegală a dispoziţiilor art. 364 Cod procedură civilă, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de alin. 1.

Tribunalul reţine că procesul verbal din 3.02.2016 a fost întocmit de executorul judecătoresc T A C în dosarul nr.6 din 18.01.2016, în temeiul prevederilor art. 364 Cod procedură civilă, în urma cererii creditorilor-debitori V F, G T, Ș A, C F, C I., P M. şi P I de a se constata îndeplinirea tuturor obligaţiilor de a face dispuse de instanţa de judecată în sarcina lor prin titlurile executorii: Sentinţa civilă nr. 404 din data de 04.07.2012 pronunţată în dosar 1100/319/2010 a Judecătoriei Târgu Lăpuş, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 155/A din data de 03.07.2013 a Tribunalului Maramureş şi Decizia civilă nr. 4363/R din data de 07.11.2013 a Curţii de Apel Cluj, conform cerinţelor de la pct. 9 şi pct. 10.4 din completarea la raportul de expertiză întocmit de ing. D V, care face parte integrantă din titlurile executorii.

Potrivit art. 364 al.1 Cod procedură civilă „la cererea oricărei persoane care are interesul să constate de urgenţă o anumită stare de fapt care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea probelor, executorul judecătoresc în circumscripţia căruia urmează să se facă constatarea va putea constata la faţa locului această stare de fapt”.

 Prima instanţă a apreciat că aceste dispoziţii legale sunt aplicabile şi în materia executării silite a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu conform art. 622 şi următoarele din Codul de procedură civilă, deoarece procesul verbal, privit în ansamblu, include şi faza de executare silită, iar condiţia urgenţei este pe deplin justificată avându-se în vedere că de la momentul soluţionării irevocabile a litigiului prin Decizia civilă nr. 4363/R/07.11.2013 a Curţii de Apel Cluj s-au scurs mai mult de 2 ani de zile, iar intimații creditori V F, G T, Ș A, C F, C I., P M. (moştenitoare P V) şi P I nu le puteau cere debitorilor C I. și C F executarea obligației de a lăsa să se scurgă apele pluviale prin tubul ce traversează drumul şi şanţul ce le traversează proprietatea, respectiv de a ridica obstacolele din calea apei, decât dacă le ofereau acestora propria prestație-de a asigura scurgerea cişmelelor din curţi în fosele septice  prin sisteme de canalizare și golirea periodică a foselor septice.

Tribunalul reţine că procedura constatării de urgenţă a unei stări de fapt este reglementată în cadrul procedurii asigurării probelor, procedură specială, de urgenţă, ce are un scop limitat, acela de percepere, de atestare, observare a unei anumite stări de fapt care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor.

Având în vedere scopul procedurii de asigurare a probelor prevăzută de art.359-364 Cod procedură civilă, acela de a conserva o probă necesară într-un eventual proces, în mod judicios a apreciat prima instanţă că dispoziţiile legale menţionate sunt aplicabile şi etapei de executare a hotărârii judecătoreşti, întrucât şi în faza executării silite există posibilitatea declanşării unui litigiu- prin intermediul contestaţiei la executare, iar conform art. 717al. 1 Cod procedură civilă, „contestaţia la executare se judecă cu procedura prevăzută de prezentul cod pentru judecata în primă instanţă, care se aplică în mod corespunzător…” .

Astfel, în procedura de judecată a contestaţiei la executare, mijloc procedural specific fazei de executare silită, relativ la admisibilitatea şi administrarea probelor, în lipsa unor norme speciale, se aplică regulile de drept comun, implicit şi dispoziţiile art. 359-364 Cod procedură civilă cuprinse în Cartea a II-a, titlul I din Codul de procedură civilă- „Procedura în faţa primei instanţe”.

Însă, aşa cum rezultă şi din denumirea marginală a art. 364 Cod procedură civilă, urgenţa reprezintă o condiţie esenţială pentru efectuarea procedurii, iar analiza condiţiei urgenţei rezidă, conform textului legal, în constatarea existenţei unui pericol de încetare sau modificare a unei stări de fapt până la administrarea probelor într-un proces pendinte sau într-unul eventual, viitor. Or, din această perspectivă, contrar celor reţinute de prima instanţă, imperativul executării  într-un termen rezonabil a unei obligaţii stabilite printr-un titlu executoriu  nu se circumscrie noţiunii de urgenţă conturate de prevederile art. 364 Cod procedură civilă.

În speţă,  intimaţii V F, G T, Ș A, C F, C I., P M. şi P I au apelat la procedura prevăzută de art. 364 Cod procedură civilă pentru ca executorul judecătoresc să constate că şi-au îndeplinit toate obligaţiile de a face dispuse de instanţa de judecată în sarcina lor prin titlurile executorii: Sentinţa civilă nr. 404 din data de 04.07.2012 a Judecătoriei Târgu Lăpuş, Decizia civilă nr. 155/A din data de 03.07.2013 a Tribunalului Maramureş şi  Decizia civilă nr. 4363/R din data de 07.11.2013 a Curţii de Apel Cluj.

Or, obligaţiile stabilite în sarcina debitorilor V F, G T, Ș Ana, C F, C I., Pop M. şi Pop Iov prin titlurile executorii menţionate: de a construi pe terenurile pe care le deţin şi pe cheltuiala lor fose septice fără preaplin în şanţ conform normelor în vigoare, de a asigura scurgerea cişmelelor din curţi în fosele septice prin sisteme de canalizare, de a asigura depozitarea dejecţiilor de la animale în bazine sau pandocuri de beton, de a asigura golirea periodică a foselor septice, au caracter definitiv, iar starea de fapt rezultată în urma îndeplinirii acestor obligaţii trebuie să aibă, în mod logic, acelaşi caracter definitiv, cu consecinţa excluderii, cel puţin la nivel teoretic, a „pericolului” încetării sau schimbării ei.

Din această perspectivă nu numai că nu e îndeplinită condiţia urgenţei prevăzută de art. 364 al. 1 Cod procedură civilă, dar intimaţii debitori –creditori  V F, G T, Ș A, C F, C I., P M. şi P I nu justifică nici interesul de a solicita constatarea stării de fapt rezultate după îndeplinirea obligaţiilor ce li s-au  impus prin titlurile executorii, căci încetarea sau schimbarea acestei stări de fapt nu se poate realiza decât prin propriile lor acţiuni (de ex. remontarea ţevilor de preaplin cu scurgere în şanţ)  sau inacţiuni (ex. omisiunea de a goli periodic fosele septice).

Nu se poate reţine în favoarea debitorilor creditori un asemenea interes de a acţiona pe calea asigurării de dovezi nici din punctul de vedere reţinut de prima instanţă, respectiv al necesităţii de a oferi creditorilor C I. și C F propria prestație -de a asigura scurgerea cişmelelor din curţi în fosele septice prin sisteme de canalizare și golirea periodică a foselor septice, pentru a putea pretinde, la rândul lor, executarea obligației de a lăsa să se scurgă apele pluviale prin tubul ce traversează drumul şi şanţul ce le traversează proprietatea şi de ridica obstacolele din calea apei, căci potrivit art. 622 al. 1 şi 2 Cod procedură civilă, obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită.  Apreciind că ei şi-au îndeplinit întocmai obligaţiile din titlul executoriu,  intimaţii creditori V F, G T, Ș A, C F, C I., P M. şi P I  puteau notifica debitorii C I. şi C F să-şi execute, la rândul lor, obligaţia considerată subsecventă, iar în caz de refuz să se adreseze executorului judecătoresc cu o cerere de executare silită.

Mai mult, tribunalul apreciază că procesul-verbal din data de 03.02.2016 întocmit de executorul judecătoresc T A C nu respectă nici cerinţa de a se constata stări de fapt, căci parte din constatările consemnate privesc, în realitate, starea anumitor bunuri ale debitorilor V F, G T, Ș A, C F, C I., P M. şi P I, percepută de executor cu ajutorul expertului tehnic. Or, constatările executorului judecătoresc cu privire la o anumită stare de fapt au valoarea probatorie a unui înscris autentic, în timp ce o probă, chiar administrată în condiţiile art. 360 şi următoarele Cod procedură civilă, nu are o valoare preconstituită sau un regim probator excepţional.

Recunoscându-se procesului verbal din data de 03.02.2016, în integralitatea sa, forţa probantă a înscrisului autentic, deşi Cine şi constatări ale stării unor bunuri, nu numai constatări ale unor stări de fapt (altminteri nu se justifica participarea expertului tehnic judiciar), apelanţii creditori-debitori C I. şi C F au fost, în mod evident, prejudiciaţi sub aspectul sarcinii şi admisibilităţii probelor, vătămare care justifică interesul promovării cererii de anulare a acestuia.

Faţă de cele de mai sus, tribunalul apreciază, contrar primei instanţe, că procesul verbal de constatare a unei stări de fapt încheiat la data de 03.02.2016 în dosarul execuţional nr. 6/2016 al executorului judecătoresc T A C este nelegal, nefiind îndeplinită, la întocmirea sa, condiţia urgenţei impuse de art. 364 al. 1 Cod procedură civilă.

Ca urmare, în temeiul art. 480 al.2 Cod procedură civilă, tribunalul va admite în parte apelul declarat de apelanţii C I. şi C F împotriva Încheierii civile nr. 512 din data de 29.06.2016 pronunţată de Judecătoria Târgu Lăpuş  pe care o va schimba în parte în sensul că va anula procesul verbal de constatare a unei stări de fapt încheiat  la data de 03.02.2016 în dosarul execuţional nr. 6/2016 al executorului judecătoresc T A C.

Referitor la apelul declarat de apelanţii contestatori B R, M M., V F, G T, Ș A, CF, C I., P M şi PI împotriva Încheierii civile nr. 512 din data de 29.06.2016 pronunţată de Judecătoria Târgu Lăpuş, tribunalul a reţinut că nemulţumirea acestora rezidă în menţinerea, de către prima instanţă, a formelor de executare întocmite de executorul judecătoresc V G în dosarul execuţional nr.29/29.02.2016 în contextul în care ei şi-au îndeplinit benevol obligaţiile stabilite în sarcina lor prin titlurile executorii, aşa cum s-a atestat  prin procesul verbal de constare a stării de fapt încheiat de executorul judecătoresc T A C.

 Având în vedere că tribunalul a reţinut nelegalitatea  procesului verbal încheiat la data de 03.02.2016 şi a dispus anularea sa, lipsindu-l astfel de efecte juridice, iar contestatorii intimaţi nu au invocat alte neregularităţi ale formelor de executare dispuse de către executorul judecătoresc V G în dosarul execuţional nr. 29/2016, soluţia primei instanţe de respingere a contestaţiei formulate în dosarul conexat 266/319/2016 este legală şi temeinică.

Chiar dacă procesul verbal din 03.02.2016 ar fi fost menţinut, în mod corect a constatat prima instanţă că argumentele invocate de intimaţi nu constituie motive de nelegalitate în sensul art.704 Cod procedură civilă, apte să atragă desfiinţarea actelor întocmite în dosarul execuţional nr. 29/201, întrucât inclusiv executorul judecătoresc T A C a constatat, la solicitarea debitorilor V F, G T, Ș A, C F, C I., P M.  şi P I, că mai sunt necesare „mici amenajări” pentru îndeplinirea întocmai a obligaţiilor dispuse de instanţa de judecată în sarcina lor. 

Faţă de cele ce preced, tribunalul va respinge apelul declarat de apelanţii contestatori B R, M M., V F, G T, Ș A C F, C I., P M şi P I împotriva Încheierii civile nr. 512 din data de 29.06.2016 pronunţată de Judecătoria Târgu Lăpuş, ca nefondat.

 Instanţa va respinge ca nefondată şi solicitarea apelanţilor C I. şi C F, formulată în temeiul prevederilor art. 461 alin. 2 Cod procedură civilă, de a se completa considerentele încheierii atacate în sensul de a se reţine împrejurarea de fapt a neîndeplinirii obligaţiilor de către debitori stabilite în sarcina acestora prin titlul executoriu- sentinţa civilă nr. 404/2011, tribunalul reţinând că dispoziţiile legale invocate de apelanţi nu au ca finalitate completarea considerentelor unei hotărâri judecătoreşti, ci doar înlăturarea sau înlocuirea considerentelor excedentare, a celor greşite sau care reflectă constatări ce prejudiciază partea şi care, neatacate, au vocaţia de a intra sub autoritatea lucrului judecat.

Schimbând hotărârea primei instanţe în sensul admiterii contestaţiei formulate de contestatorii C I. şi C F, în temeiul art. 453 al. 1 Cod procedură civilă, tribunalul îi va obliga pe intimaţii –contestatori B R, M M., V F, G T, Ș A, CF, C I., P M şi P I să le plătească celor dintâi cheltuieli de judecată în cuantum de 1050 lei, din care 1000 lei onorariu avocaţial şi 50 lei taxă de timbru pentru judecata în primă instanţă.

Domenii speta

Spete similare