Acţiune în anulare - Anulare act Legea nr.165/2013

Domeniu- Acţiune în anulare - Anulare act

Legea nr.165/2013

(decizia civilă nr. 918A/ 25.10.2017 pronunțata de Curtea de Apel București, Secția a 4-a civila)

Prin cererea înregistrată  pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 18.12.2014, sub nr. 44393/3/2014, contestatorii (…)au solicitat ca în contradictoriu cu intimata să se dispună anularea deciziei de compensare nr. /21.10.2014, recalcularea valorii exprimata în puncte a imobilului situat în București, compus din teren în suprafața de 151.59 mp și construcție demolată prin aplicarea grilei notariale în raport de încadrarea corectă a imobilului în zona în care se afla și obligarea intimatei să emită o noua decizie de compensare în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii potrivit valorii recalculate.

În motivare, contestatorii au arătat că prin decizia de compensare nr. /21.10.2014 a fost validata dispoziția nr. 3662/28.12.2014 a Primarului Municipiului București, stabilindu-se cuantumul despăgubirilor la un total de 253.036 puncte în favoarea petenților și a mamei lor, (...)decedată la data de 17.03.2012. Numărul de puncte reprezintă valoarea imobilului situat în București

În urma unui calcul sumar și în absenta unei fișe de calcul pentru consultare, contestatorii precizează că au constatat că nu a fost evaluată și construcția demolată, iar pentru teren nu s-a aplicat grila notarială a zonei în care se afla aceasta.

În drept, art. 35 din Legea nr. 165/2013.

Prin sentinţa civilă nr. /18.11.2015 Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a Civilă a admis contestaţia formulată de reclamanții (...)în contradictoriu cu intimata a desfiinţat  decizia de compensare nr. /21.10.2014 emisă de CNCI, a obligat pârâta să emită în favoarea reclamanţilor o noua decizie de compensare prin 432.297 puncte, pentru imobilul situat în București, (...)

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin decizia de compensare nr. /21.10.2014, emisă de intimata Comisia Naționala pentru Compensarea Imobilelor, a fost validată dispoziția nr. /28.12.2004 a Primăriei Municipiului București și s-au stabilit în favoarea persoanelor îndreptățite (...)253.036 puncte, pentru imobilul situat în București, (...).

Prin dispoziția nr. /28.12.2004 a Primăriei Municipiului București, validată prin decizia de compensare contestată, s-a stabilit calitatea lui (...)si (...)  (autorii contestatorilor, conform certificatului de moștenitor nr. /22.07.2004 eliberat de BNPA Notarex si nr. /11.07.2012 eliberat de BNPA si) de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, (...), compus din teren în suprafață de 151.59 mp și construcție demolată.

Potrivit raportului de expertiza evaluatorie întocmit de expertul (...), valoarea imobilului situat în (...), stabilita conform art. 21 din Legea nr. 165/2013, respectiv prin aplicarea grilei notariale aferentă anului 2013, și în raport de înscrisurile existente în dosarul de despăgubire nr. 16606/CC, este de 435.007 lei.

Din cuprinsul raportului de expertiza, rezultă ca intimata a încadrat greșit imobilul în zona 49 –A2,  acesta fiind situat parțial  în zona 48- B3 (116.24 mp, din care 104.24 mp - teren liber si 12 mp - teren ocupat de construcții) si parțial în zona 49-A3 (35.35 mp, din care 14 mp - teren liber si 21.35 mp - teren ocupat de construcții).

De asemenea, în mod eronat intimata a încadrat construcția în zona 49- A2, aceasta fiind situată conform raportului de expertiza, parțial în zona 48-B3 (39.65 mp) si parțial în zona 49 - A3 (27.35 mp). La fel, anexele locuinței (doua magazii) se încadrează în zona 49- A3 şi nu în zona 49- A2.

Instanța a apreciat că în mod corect, în raportul de expertiza, cu privire la construcția demolată nu a mai fost aplicată corecția de 0.7 – pentru încadrare în clădire cu risc seismic ridicat, având în vedere ca imobilul a fost expropriat in anul 1963, iar construcția a fost demolată, astfel că nu se poate pune problema încadrării acesteia între clădirile care prezintă risc seismic ridicat, conform prevederilor Normativului P100/92-96.

Din valoarea imobilului, așa cum a fost stabilită prin raportul de expertiză s-a dedus  valoarea actualizată a despăgubirilor efective încasate de autorii contestatorilor, respectiv suma de 4699 lei, întrucât dispoziţiile art. 21 alin.7 din Legea nr. 165/2013 se referă la despăgubirile încasate pentru imobilul preluat abuziv și nu la despăgubirile calculate pentru foștii proprietari.  Ca atare, din suma de 435007 se va deduce suma de 2710 lei (calculata astfel: 4699/6 *3.4607 ), rezultând un număr de 432297 puncte.

Împotriva sentinţei civile nr. 1427/2015 a declarat apel în motivarea căruia a susţinut următoarele critici:

Raportul de expertiză întocmit de expertul a fost omologat de instanţa de judecată, fără ca pârâta CNCI să aibă cunoştinţă de acest raport şi fără aibă posibilitatea să-şi exprime punctul de vedere.

Jurisprudenţa constantă a C.E.D.O relevă că, în situaţia în care un document este comunicat numai uneia dintre părţi, cealaltă va fi în dezavantaj, neputând să îşi prezinte cauza sau să îşi exercite dreptul la respectarea contradictorialităţii în aceleaşi condiţii. Nu este vorba numai de documente ce ar putea fi probe în dosar, ci şi de alte documente, care pot conţine numai o analiză juridică a cauzei (e.g. raportul judecătorului raportor).

Curtea a constatat existenţa unei atingeri importante a principiului contradictorialităţii şi a egalităţii armelor rezultată din faptul că reclamanţii nu au avut posibilitatea de a contesta argumentele din memoriul celeilalte părţi, întrucât nu au cunoscut conţinutul acestuia.

În cauza Oral c. Turciei, Curtea a reţinut încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil, întrucât în faţa instanţelor interne acestuia nu i-a fost comunicat raportul de expertiză pe care de altfel instanţa şi-a fundamentat hotărârea, conferindu-i o importantă sporită, în măsura în care raportul respectiv nu îi fusese comunicat reclamantului, acesta nu a putut să îşi exprime punctul de vedere cu privire la raport pentru a-l critica.

Curtea reaminteşte şi în această cauză faptul că nu se putea cere reclamantului sau reprezentantului său să se informeze regulat, în cursul întregului proces, de eventuala depunere la dosar a unor documente pentru a fi în măsură să îşi expună punctul de vedere asupra lor.

De altfel, prin decizia nr. 21/C/2008, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că instanţa de fond a încălcat principiul contradictorialităţii şi al egalităţii armelor în procesul civil, întrucât nu a permis reclamantei să ia cunoştinţă şi eventual să conteste expertiza contabilă efectuată în cauză, în timpul desfăşurării procedurii judiciare, ci după încheierea dezbaterilor şi audierea concluziilor părţii adverse, a dispus comunicarea raportului de expertiză reclamantului, amânând pronunţarea hotărârii timp de 7 zile.

Prin decizia nr. 1852 din 14 mai 2002, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că este încălcat principiul contradictorialităţii, iar hotărârea astfel pronunţată este lovită de nulitate, atunci când instanţa, primind un set de acte, pe care nu le-a pus în discuţia părţilor, pronunţă hotărârea pe baza lor.

Apelantul pârât a arătat că instanţa de fond, în mod netemeinic şi nelegal, a omologat raportul de expertiză întocmit de expert prin care a stabilit valoarea imobilului în cuantum de 435.007 lei.

Obiectul dosarului nr. 16606/CC în care CNCI a emis Decizia de compensare nr. 1995/21.10.2014, ce a fost contestată de către reclamanţii (...)îl reprezintă:

-imobil teren în suprafaţă de 151,59 mp, situat în (...)– potrivit Dispoziţiei nr. 3662/28.12.2004 emisă de Primarul Municipiului Bucureşti, contractului de vânzare-cumpărare nr. 2665/424/23.07.1957, a notei de reconstituire şi a raportului de expertiză întocmit de ing. Berea;

-imobilul  construcţie cu suprafaţa totală de 84 mp, din care locuinţă cu suprafaţa de 70 mp şi anexe magazii cu suprafaţa de 14 mp - potrivit declaraţiilor autentificate sub nr. 4155/15.09.2014, nr. 905/27.08.2014, nr. 960/961/29.10.2010 şi anexei - Tabel poziţia 5 - Decretul Consiliului de Stat nr. 631/1963 şi având în vedere negaţiile existente din partea arhivelor: Arhivele Naţionale-serviciul Municipiului Bucureşti al arhivelor Naţionale, ServiciulCadastru din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti, Consiliului General al Municipiului Bucureşti – Administraţia Fondului Imobiliar imobilul din Bucureşti.

Pentru evaluarea imobilului situat în Bucureşti, (...)actualmente, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 al.(6) din Legea nr. 165/2013, a  fost utilizat "Ghidul privind valorile orientative ale proprietăţilor imobiliare pe anul 2013 în Municipiul Bucureşti,, întocmită de Apelantul pârât atașează  în copie, fisa de calcul ce prevede modalitatea de evaluare a imobilelor ce fac obiectul dosarului de despăgubire nr. 16606/CC, precum și fisa de calcul ce conţine actualizarea despăgubirilor încasate la momentul preluării abuzive precum și rezultatul final ce conţine punctele stabilite în decizia contestată.

Expertul în raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză şi omologat de către instanţa de fond, în mod eronat a încadrat imobilul în zonele 48-B3 şi 49-A3.

Astfel, expertul a utilizat în mod eronat, ca reper pentru încadrare, caroiajul existent pe planul de situaţie scara 1:500. Această metodă este greşită deoarece caroiajul respectiv reprezintă caroiajul aferent scării de întocmire a planului şi nu este acelaşi cu cel utilizat de grila notarială.

Din documentaţia topografică întocmită de Ing. Berea reiese că planurile topografice au caroiaje diferite în funcţie de scara acestora şi de sistemul de coordonate utilizat.

La încadrarea imobilului situat în Bucureşti, str. (...), în zona 49-A2, s-au utilizat coordonatele rezultate în urma măsurătorilor realizate de Ing. b. În urma raportării pe plan a acestor coordonate, se observă că imobilul în cauză se află în dreapta Prin coroborarea schiţei rezultate cu planul zonei 49 din grila notarială  se observă că imobilul situat în Bucureşti, str. (...), se încadrează în zona 49-A2.

Apelantul consideră că instanţa de fond în mod greşit a înlăturat corecţia aplicată pentru risc seismic.

În raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză şi omologat de către instanţa de fond, expertul nu a aplicat corecţiile: încadrare în clădire cu risc seismic ridicat şi finisaje inferioare. Având în vedere vechimea imobilului (construcţie realizată în anul 1952, respectiv anul 1958), faptul  că  în dosarul de despăgubire nu există documente care să ateste starea tehnică a construcţiei şi nivelul finisajelor, precum şi dispoziţiile art. 7 din legea nr. 368/2013, „în cazul în care, prin documentele existente în dosarul de despăgubire, nu se pot stabili amplasamentul sau caracteristicile tehnice ale imobilului pentru care se stabilesc despăgubiri, evaluarea se face prin aplicarea valorii minime pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială pentru localitatea respectivă (...)". Se apreciază ca fiind corectă aplicarea acestor corecţii.

Despăgubirile ce se acordă în temeiul legii de reparaţie se plătesc din bugetul de stat, apelantul apreciind că în speţă nu s-a făcut dovada că imobilului edificat în 1952, chiar şi în lipsa unei expertize tehnice, nu i se poate aplica deprecierea despre care s-a făcut vorbire mai sus. Apelantul consideră ca fiind corectă aplicarea corecţiei pentru încadrare în clădire cu risc seismic ridicat.

Drept urmare, apelantul înţelege să nu își însușească concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară administrat în cauză și solicită să se pună în vedere expertului desemnat de instanţă să răspundă la aspectele mai sus menţionate iar, în măsura în care instanța apreciază că este necesar, în temeiul art. 338 NCPC, să se dispună efectuarea unei noi expertize.

Apelantul consideră că instanţa de fond, în mod greşit, a dedus doar valoarea actualizată a despăgubirilor în cuantum de 4699 lei.

La dosarul de despăgubire se regăseşte adresa /8553/31.05.2010 din Registrul Serviciului Financiar, potrivit căreia, rezultă că suma calculată foştilor proprietari pentru imobilul expropriat a fost de 5108 lei, ea fiind achitată cu borderoul din 08.05.1964, nespecificându-se pentru teren sau construcţie (nedefalcată) şi nici persoana care a încasat această sumă.

Potrivit declaraţiilor autentificate nr., în anul 1964 în urma exproprierii imobilului teren şi construcţie a fost încasată cu titlu de despăgubire suma de 4699 lei, fără a se specifica pentru ce parte anume din imobilul respectiv. Diferenţa până la 5108 lei reprezenta o taxă ce trebuia achitată, în mod obligatoriu la data încasării despăgubirilor de către foştii proprietari (Taxă H.C.M. nr. 1402/1957 în valoare de 409 lei şi care a fost astfel reţinută din cea cuvenită acestora).

Prin urmare, şi această sumă de bani trebuia dedusă întrucât a fost achitată o datorie a acestora. Ataşăm, în copie, adresa nr. 8552/8553/31.05.2010 a Consiliului General al Municipiului Bucureşti - Administraţia Fondului Imobiliar.

Astfel, aflându-se în imposibilitatea de a determina cât anume din suma primită ca despăgubire a fost încasată pentru teren şi cât anume pentru construcţie, Secretariatul CNCI a dedus întreaga valoare a despăgubirilor încasate la data de 08.05.1964. respectiv suma de 5.108 lei (Rol), actualizată cu coeficientul de actualizare.

Despăgubirile au fost actualizate de către Secretariatul CNCI conform prevederilor art. 1 (1) titlul II din OUG nr. 184/2002 prin raportarea la coeficientul de actualizare aferent anului 1964. Astfel, valoarea de 5.108 lei a fost împărţită la 6 (cursul oficial leu/$ din anul 1964 ). Rezultatul obţinut a fost înmulţit cu 3,4607 (valoarea cursului leu/$ comunicat de BNR în 21.10.2014.

În concret: 5.108/6 *3,4607 = 2.946,21 lei

Prin urmare, apelantul consideră că în mod greşit, instanţa de fond a dedus din suma de 435007 lei, reprezentând valoarea despăgubirilor stabilite prin raportul de expertiză întocmit de expert, suma de 4699 lei apreciind că aceasta este valoarea despăgubirilor efective încasate de autorii contestatorilor.

Apelantul solicită admiterea apelului, casarea sentinţei apelate şi trimiterea spre rejudecare a prezentei cauze la instanţa de fond.

Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare prin care au arătat argumentele pentru care solicită respingerea apelului ca nefondat.

Analizând actele dosarului, Curtea constată următoarele:

Prin primul motiv de apel, se solicită anularea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti, pe motiv că raportul de expertiză specialitatea construcţii evaluare proprietăţi imobiliare, efectuat în primă instanţă de expert, nu a fost comunicat apelantei-pârâtei.

Potrivit dispoziţiilor art. 175 C.pr.civ., invocate de apelanta-pârâtă, actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia.

Prin urmare, nulitatea condiţionată de existenţa unei vătămări, a unui act de procedură, intervine atunci când acesta a fost întocmit cu nerespectarea unei cerinţe legale. Însă, apelanta-pârâtă nu a indicat norma juridică a cărei pretinsă încălcare ar fi condus la nulitatea sentinţei apelate.

Codul de procedură civilă nu prevede obligaţia instanţei de a comunica raportul de expertiză către părţile care nu se prezintă la proces. Dimpotrivă, art. 10 C.pr.civ. instituie printre obligaţiile părţilor, aceea de a urmări desfăşurarea şi finalizarea procesului, iar la art. 223 C.pr.civ. faptul că lipsa părţii legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel.

În speţă, Curtea constată că raportul de expertiză specialitatea construcţii evaluare proprietăţi imobiliare, efectuat în primă instanţă de expert, a fost depus la dosar la data de 17.09.2015, iar tribunalul a acordat un termen pentru a da posibilitatea părţilor de a lua cunoştinţă de conţinutul acestuia, având în vedere că a fost depus la dosar cu mai puţin de 10 zile înaintea termenului de judecată.

Curtea nu poate primi argumentul apelantei-pârâte conform căruia, prin faptul că nu i-a comunicat raportul de expertiză, s-a produs o încălcare a dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 336 alin. 1 C.pr.civ. „Constatările şi concluziile motivate ale expertului sau ale laboratorului ori ale institutului specializat căruia i s-a cerut efectuarea expertizei vor fi consemnate într-un raport scris, care va fi depus cu cel puţin 10 zile înainte de termenul fixat pentru judecată. În cazuri urgente termenul pentru depunerea raportului de expertiză poate fi micşorat”.

În cauza de faţă, aceste dispoziţii legale – instituite de legiuitor tocmai în considerarea respectării dreptului părţilor de a lua cunoştinţă de orice mijloc de probă şi de a-l discuta, în condiţii de contradictorialitate – au fost respectate de tribunal, cum s-a reţinut în cele ce preced.

În consecinţă, Curtea constată că nu i s-a produs apelantului o vătămare procesuală ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea sentinţei de fond, deoarece instanţa de fond a acordat un termen suficient de lung pentru a da posibilitatea pârâtei de a lua cunoştinţă de concluziile raportului de expertiză.

Prin cel de-al doilea motiv de apel, apelanta-pârâtă susţine că expertul desemnat de prima instanţă de fond a încadrat în mod eronat imobilul în zonele 48-B3 şi 49-A3, deoarece a utilizat ca reper pentru încadrare, caroiajul existent pe planul de situaţie scara 1:500, care diferă de caroiajul utilizat de grila notarială.

Pentru verificarea acestei critici, prin încheierea din data de 5.10.2016 Curtea a solicitat dlui expert (...)să răspundă în scris acestor obiecţiuni tehnice, iar din răspunsul expertului, depus la dosar la data de 28.12.2016, se reţine faptul că expertul desemnat în primă instanţă a stabilit inclusiv coordonatele imobilului, realizând o încadrare în carourile din Grila Notarilor, conform Anexei ataşate – fila 80 dosar apel, concluzia fiind în sensul că este corectă încadrarea imobilului în zonele 48-B3 şi 49-A3.

 Prin cel de-al treilea motiv de apel, apelanta-pârâtă susţine că instanţa de fond în mod greşit a înlăturat corecţia aplicată pentru risc seismic şi că expertul (...)nu a aplicat această corecţie.

Pentru verificarea acestei critici, prin încheierea din data de 5.10.2016 Curtea a solicitat dlui expert (...)să răspundă în scris acestor obiecţiuni tehnice, iar din răspunsul expertului, depus la dosar la data de 28.12.2016, se reţine faptul că aplicarea acestei corecţii este incorectă. Construcţia a fost realizată în 1952 şi 1958 şi a fost expropriată în anul 1963, deci la data exproprierii avea o vechime de doar 5-11 ani. În această perioadă construcţia nu a suferit nici un seism semnificativ care să o fi putut afecta.

După depunerea la dosar a răspunsului dlui expert, la data de 9.01.2017 apelanta-pârâtă a depus o cerere prin care a învederat instanţei că îşi menţine punctul de vedere exprimat în apelul promovat în sensul că, în temeiul art. 338 NCPC, solicită să se dispună efectuarea unei noi expertize.

Prin încheierea din data de 15.02.2017 Curtea a încuviinţat cererea de probatorii formulată de apelanta-pârâtă chiar prin  motivele de apel şi reiterată în scris conform cererii din data de 9.01.2017 şi a dispus efectuarea unui raport de expertiză specialitatea topografie având ca obiectiv identificarea amplasamentului terenului în suprafaţă de 151,59 m.p. situat în (...)sector 3.

Prin raportul de expertiză depus la dosar la data de 7.09.2017, dna expert specialitatea geodezie, topografie şi cadastru a realizat încadrarea imobilului în Grila Notarilor Publici, arătând că, din totalul 151,81 m.p., suprafaţa de 117,23 m.p. este situată în caroul 48-B3 şi suprafaţa de 34,58 m.p. este situată în caroul 49-A3.

În lipsa declarării apelului de către reclamanţi, Curtea nu poate reţine suprafaţa de 151,81 m.p. a imobilului, astfel cum a fost identificat de dna expert specialitatea geodezie, topografie şi cadastru, deoarece ar reprezenta o înrăutăţire a situaţiei pârâtului în propria cale de atac, motiv pentru care Curtea constată, ca intrată sub p lucrului judecat, suprafaţa de 151,59 m.p. a terenului.

Apelanta-pârâtă a mai susţinut şi faptul că instanţa de fond, în mod greşit, a dedus doar valoarea actualizată a despăgubirilor în cuantum de 4699 lei, deoarece la dosarul de despăgubire se regăseşte adresa din Registrul Serviciului Financiar, potrivit căreia, suma calculată foştilor proprietari pentru imobilul expropriat a fost de 5108 lei, ea fiind achitată cu borderoul din 08.05.1964, nespecificându-se pentru teren sau construcţie (nedefalcată) şi nici persoana care a încasat această sumă.

Critica este nefondată, faţă de prevederile clare şi lipsite de orice echivoc ale art. 21 alin. 7 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, potrivit cărora „Numărul de puncte se stabileşte după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6)”.

Prin urmare, în mod corect tribunalul a scăzut din valoarea imobilului doar valoarea actualizată a despăgubirilor efectiv încasate, taxa HCM 14202/1957 în valoare de 409 lei nefiind efectiv încasată de reclamanţi.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 1 C.pr.civ. Curtea va respinge apelul formulat de apelantul-pârât Guvernul României - Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, ca nefondat, acesta urmând să suporte cheltuielile de judecată efectuate în apel (onorariu de expertiză în sumă de 1.000 lei – fila 108 dosar apel) în baza culpei procesuale.

Domenii speta

Spete similare