Cerere de anulare a dispoziţiei emise în baza Legii nr. 10/2001. Calitate procesuală activă

Cerere de anulare a dispoziţiei emise în baza Legii nr. 10/2001. Calitate procesuală activă

-Codul de procedură civilă din 1865 – art. 137

Moştenitoarea cumpărătoarei din contractul de vânzare-cumpărare, încheiat în baza Legii nr. 112/1995, desfiinţat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, nu are calitate procesuală activă pentru promovarea acţiunii în nulitate absolută a dispoziţiei de restituire emise în baza Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă,

Decizia civilă nr. 1484  din 6 noiembrie  2013, G.O.

Prin Decizia civilă nr. 473/A din 18 iunie 2013, pronunţată în dosarul nr. 25643/325/2012, Tribunalul Timiş a respins apelul formulat de reclamanta D.E. împotriva Sentinţei civile nr. 810/18.01.2013, pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 25643/325/2012, în contradictoriu cu pârâţii intimaţi Primăria Municipiului Timişoara, V.I.T. şi V.O.L.

În consecinţă, tribunalul a confirmat hotărârea primei instanţe, care a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârâtul V.I.T., şi a respins acţiunea formulată de reclamanta D.E. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

În baza art. 137 alin. (1) Cod procedură civilă, având a se pronunţa asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active, prima instanţă a constatat că demersul judiciar al reclamantei are ca finalitate anularea dispoziţiei nr. 1480 din 06.08.2010 emisă de Primarul Municipiului Timişoara prin care li s-a restituit în natură persoanelor îndreptăţite V.I. şi V.I.T., printre altele, apartamentul nr. 5 (demisol) din imobilul situat în Timişoara, […], sens în care s-au invocat cauze de nulitate absolută. În justificarea calităţii sale procesuale reclamanta a arătat că nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes, cu atât mai mult cu cât este moştenitoarea numitei H.C., decedată la data de 25.12.2007, care a încheiat cu Statul Român un contract de vânzare-cumpărare în baza Legii nr. 112/1995, desfiinţat ulterior prin Decizia nr. 767/12.09.2007 a Curţii de Apel Timişoara.

Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana titulară a dreptului supus judecaţii. Sub aspectul regimului juridic, nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes propriu, care să fie în legătură cu cauza nulităţii absolute a actului juridic respectiv, fapt care denotă strânsa legătură dintre calitatea procesuală şi interes.

Întrucât contractul de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul nr. 5 încheiat în baza Legii nr. 112/1995 între antecesoarea reclamantei şi Statul Român a fost desfiinţat prin hotărâre judecătoreasca irevocabilă, la data deschiderii succesiunii defunctei H.C. în patrimoniul succesoral nu se regăsea dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 5 din Timişoara, […]. Ca atare, reclamanta nu justifică obţinerea unui folos propriu prin anularea dispoziţiei de restituire, iar simplul fapt că locuieşte fără titlu în apartamentul nr. 5 nu-i conferă legitimare procesuală activă.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins acţiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta D.E., criticând hotărârea pronunţată de prima instanţă pentru netemeinicie şi nelegalitate, arătând că prima instanţă nu s-a pronunţat şi asupra fondului, ci numai asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.

Tribunalul a apreciat că este neîntemeiat apelul reclamantei, constatând următoarele:

Criticile apelantei  privind eronata soluţionare a cauzei pe excepţie şi nu pe fond s-au reţinut a fi neîntemeiate.

Conform dispoziţiilor art. 137 alin. (1) Cod procedură civilă, instanţa s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Prin Decizia nr. 64/1999 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 2 iunie 1999 s-a stabilit că art. 137 Cod procedură civilă este constituţional în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Constituţie; accesul liber la justiţie nu trebuie confundat cu procedurile judecătoreşti stabilite de lege în temeiul art. 125 alin. (3) [art.126 alin. (2) Cod procedură civilă] din Constituţia României. În cadrul „procedurii de judecată” sunt incluse şi rezolvările excepţiilor invocate în cursul procesului, excepţii care pot fi de procedură sau de fond. Prevederile art. 137 Cod procedură civilă reglementează doar ordinea în cadrul judecăţii, iar nu întreaga problematică a excepţiilor, în scopul de a evita o judecată inutilă sau efectuarea unor acte de procedură, care apoi ar trebui refăcute de altă instanţă. Prevederile art. 137 Cod procedură civilă asigură o legală administrare a justiţiei şi se înscriu în spiritul principiilor constituţionale de dreptate şi justiţie.

S-a constatat că prima instanţă s-a pronunţat cu precădere şi motivat asupra excepţiei lipsei calităţii procesual active a reclamantei în promovarea acţiunii, dând eficienţă dispoziţiilor legale enunţate.

Acţiunea civilă reprezintă ansamblul mijloacelor procesuale prin care, în cadrul procesului civil, se asigură protecţia dreptului subiectiv civil – prin recunoaşterea sau realizarea lui, în cazul în care este încălcat sau contestat – ori a unei situaţii juridice ocrotite de lege. Pentru exerciţiul acţiunii civile trebuie îndeplinite cumulativ patru condiţii: drept, interes, capacitate procesuală şi calitate procesuală.

Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii - calitatea procesuală activă – şi, pe de altă parte, între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic – calitate procesual pasivă.

Reclamanta fiind cea care porneşte acţiunea trebuie să justifice, atât calitatea procesual activă, cât şi calitatea procesual pasivă a pârâtului. Sancţiunea privind lipsa calităţii procesuale este respingerea acţiunii. Or, în speţă, în condiţiile în care reclamanta apelantă nu justifică obţinerea unui folos propriu prin anularea dispoziţiei de restituire, aceasta nu justifică o calitate procesual activă în cauză.

Pentru aceste motive, tribunalul a respins - ca fiind neîntemeiat - apelul formulat de reclamanta D.E., împotriva sentinţei civile nr. 810/18.01.2013 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 25643/325/201.

Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamanta D.E., solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi, rejudecând cauza în fond, admiterea acţiunii.

Reclamanta recurentă şi-a motivat în drept recursul cu dispoziţiile art. 299-316 Cod procedură civilă, arătând că a formulat acţiune în constatarea nulităţii absolute a Dispoziţiei nr. 1480/06.08.2010, iar ambele instanţe au respins acţiunea şi, respectiv, cererea de apel, pe baza excepţiei lipsei calităţii sale procesuale active, derivând din lipsa interesului, însă, în conformitate cu certificatul de calitate de moştenitor, ea este unica moştenitoare a mamei sale, H.C.

Că, interesul său judiciar este atât un interes material – locuinţa proprietate legală a mamei sale – cât şi un interes moral, amândouă fiind interese legitime legale şi personale.

Recurenta a mai arătat că actualitatea dreptului este cerută numai pentru acţiunile în realizare, iar la acţiunile în constatarea nulităţii absolute, cererile fiind imprescriptibile, actualitatea dreptului nu se cere.

Prin Decizia civilă nr. 1484 din 6 noiembrie 2013, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul declarat de reclamanta D.E. împotriva Deciziei civile nr. 437/A din 18 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Timiş.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a avut în vedere considerentele de mai jos.

Curtea reţine că, într-adevăr, acţiunea în nulitate absolută poate fi promovată de orice persoană interesată, iar calitatea procesuală activă impune existenţa identităţii între persoana reclamantului şi persoana titulară a dreptului dedus judecăţii, însă, în speţă, în mod judicios ambele instanţe au stabilit că reclamanta nu are calitate procesuală activă, în condiţiile în care nu justifică un interes propriu care să aibă legătură directă cu cauza nulităţii absolute a Dispoziţiei nr.1480/06.08.2010 emisă de Primarul Municipiului Timişoara.

Cu alte cuvinte, câtă vreme contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului nr. 5, încheiat între autoarea reclamantei şi Statul Român în baza Legii nr.112/1995, a fost desfiinţat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, iar la data decesului mamei recurentei, acesta nu se regăsea în patrimoniul defunctei, recurenta nu justifică obţinerea unui folos prin constatarea nulităţii absolute a dispoziţiei de restituire, simplul fapt că locuieşte în imobil, fără a avea un titlu, neputându-i conferi calitate procesuală activă.

Prin urmare, Curtea apreciază că decizia recurată este legală, nefiind incident niciunul dintre cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, astfel că în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă a respins recursul reclamantei.

Domenii speta

Spete similare