Contestaţie la executare, prescripţia dreptului de a cere executarea silită, contract de credit declarat scadent anticipat şi pentru care a intervenit cesiunea de creanţă. Chiar dacă b s.a. nu ar fi declarat scadent anticipat contractul de credit anterior

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de xx.xx.2017, sub nr. X/299/2017, contestatoarea P.L.C. a formulat, în contradictoriu cu intimata A.W.P.N.F.I.Z. S.A., contestaţie împotriva executării silite pornite în dosarul de executare nr. A/2017 al BEJ N.M.S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea tuturor formelor de executare, constatarea prescripţiei dreptului material al creditoarei de a cere executarea silită a debitului de 4.665,29 euro, datorat în temeiul contractului de credit nr. B/2007 încheiat cu B, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată şi restituirea taxelor de  timbru achitate.

În motivarea cererii, contestatoarea a precizat că a luat cunoştinţă despre executarea începută împotriva sa la data de 11.04.2017, când i-a fost comunicată o somaţie de plată însoţită de o solicitare de a comunica în scris veniturile şi bunurile persoane, întrucât a fost declanșată urmărirea silită în baza contractului de credit nr. B/2007, în vederea recuperării sumei de 4.665,29 euro şi a sumei de 2.794,21 lei cheltuieli de executare silită. Contestatoarea a apreciat că se impune anularea tuturor actelor de executare silită, întrucât creanţa în temeiul căreia a fost pornită executarea silită nu este una certă, lichidă şi exigibilă, aşa cum prevede în mod obligatoriu art. 663 C.pr.civ.

Cu privire la prescripţia dreptului material al creditorului de a cere executarea silită, contestatoarea a invocat prevederile art. 6 din Decretul nr. 167/1958, susţinând că termenul de 3 ani s-a împlinit. Astfel, titlul executoriu ce stă la baza executării silite este reprezentat de contractul de credit nr. B/2007 încheiat cu B, ultima rata fiind achitată la data de 06.03.2013. Or, art. 4.11 din Anexa la contract prevede că „dacă în termen de 30 de zile de la data scadenţei împrumutatul şi/sau coplătitorii/garanţii nu achita rata totală de rambursat, întregul credit şi toate celelalte obligaţii asumate prin semnarea prezentului contract devin exigibile…”

Astfel, banca era obligată să declare întregul credit scadent, ocazie cu care începe să curgă termenul de prescripţie privind dreptul său de recuperare a sumelor. Prin urmare, termenul începe să curgă de la data de 06.04.2013, împlinindu-se la data de 06.04.2016. Or, dosarul de executare silită a fost deschis în data de 20.04.2017, fără ca societatea creditoare să întreprindă vreun demers împotriva sa. Mai mult, intervenţia unui contract de cesiune de creanţă nu este de natură să suspende sau să întrerupă termenul de prescripţie, atâta vreme cât nici un act de executare nu a fost înfăptuit împotriva sa, iar cesionarul a preluat toate drepturile şi obligaţiile cedentului din contractul de credit.

Contestatoarea a precizat că nici notificarea privind cesiunea de creanţă şi nici notificările ulterioare trimise prin executor nu se încadrează în cazurile de întrerupere sau suspendare prevăzute de Decretul nr. 167/1958 şi nici în cazurile speciale prevăzute de art. 707-708 C.pr.civ.

Trebuie avut în vedere că termenul general este de 3 ani de zile, astfel că dacă banca nu începe procedura de recuperarea a sumelor în acest termen, atunci creditul este prescris. Momentul în care se sfârşeşte termenul de prescripţie se determină potrivit regulilor de calul al termenelor procedurale prevăzute de art. 101 C.pr.civ.

Prin urmare, având în vedere că în toată această perioadă de timp creditoarea nu a întreprins nici un demers care să ducă la întreruperea cursului prescripţiei, titlul executoriu şi-a pierdut puterea executorie, iar creditoarea şi-a pierdu dreptul de a cere executarea silită în temeiul contractului de credit nr. B/2007. Mai mult, potrivit art. 1 şi art. 2 din Decretul nr. 167/1958, odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal se stinge şi acţiunea privind dobânzile, sens în care executarea silită rămâne fără obiect.

În drept, au fost invocate prevederile art. 622-725 C.pr.civ., Legea nr. 193/2000, art. 1, art. 2, art. 6 din Decretul nr. 167/1958.

În susţinerea cererii, contestatoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: somaţie (fila 8), solicitare comunicare informaţii (fila 9), încheiere stabilire cheltuieli de executare (fila 10), contract de credit bancar pentru persoane fizice nr. B/2007 (filele 11-19).

Cererea a fost legal timbrată, conform chitanţei depuse la dosar (fila 142).

La data de 18.05.2017, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării şi excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare în raport de dispoziţiile art. 715 C.pr.civ. Pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate.

În motivarea întâmpinării, intimata a precizat că, în conformitate cu prevederile contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. B/2007 semnat de debitor cu B S.A., creditul devine scadent anticipat în cazul în care debitorul nu plăteşte ratele la scadenţă, fapt ce s-a şi întâmplat în prezentul caz.

Având în vedere că cedentul B S.A. a depus toate diligenţele pentru a recupera sumele datorate de către debitor, iar acestea au rămas fără rezultat, a înţeles să cesioneze creanţa certă, lichidă şi exigibilă către A.W.P.N.F.I.Z. S.A.

Astfel, creanţa este certă, întrucât rezultă cu claritate din contractul de credit nr. B/2007, fiind respectate dispoziţiile art. 663 alin. 2 C.pr.civ.; este lichidă, exprimată în bani, fiind clar determinată prin contractul de credit şi graficul de rambursare anexă la contract, fiind respectate dispoziţiile art. 663 alin. 3 C.pr.civ.; este exigibilă, întrucât a ajuns la scadenţă în conformitate cu prevederile contractului de credit, fiind respectate dispoziţiile art. 663 alin. 4 C.pr.civ..

Prin urmare, ca urmare a încheierii contractului de cesiune de creanţe din 19.12.2013, B S.A., în calitate de cedent, a cesionat, transmis şi vândut către A.W.P.N.F.I.Z. S.A., conform art. 1566-1586 C.civ., un portofoliu de creanţe, printre care se află şi creanţa pe care cedentul le deţinea împotriva debitorului P.L.C., în calitate de titular contract, împreună cu toate drepturile principale şi accesorii pe care legea şi contractul de credit nr. B/2007 le ofereau creditorului iniţial.

Întrucât debitorul nu a înţeles să ramburseze creditul contractat conform obligaţiilor asumate în contractul de credit şi nici nu a înţeles să beneficieze de ajutorul la rambursare acordat de creditorul actual, cererea de executare silită a fost făcută cu respectarea prevederilor art. 622 C.pr.civ., fiind calculate şi dobânzi penalizatoare.

Referitor la prescripţia dreptului la acţiune, intimata a menţionat că debitoarea a contractat un credit de nevoi personale la data de 07.09.2007 ce trebuia rambursat în termen de 120 lei, în rate lunare conform graficului de rambursare ataşat, fiind aplicabile dispoziţiile art. 2526 C.civ. Astfel, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când devenea exigibilă ultima prestaţie.

Intimata a susţinut că, în nici un caz, calculul prescripţiei nu poate fi făcut de la data ultimei plăţi, întrucât prestaţiile lunare alcătuiesc un tot unitar, fiind vorba de o sumă de bani ce trebuie returnată în rate lunare, iar de la data când întregul debit a fost scadent anticipat nu s-au scurs mai mult de 3 ani, aşa cum prevede art. 2517 C.civ. În acest sens, intimata a invocat prevederile art. 7 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958 aplicabil conform art. 6 alin. 4 C.civ. în raport de data încheierii contractului de credit, motiv pentru care a susţinut că termenul de prescripţie curge de la scadenţa ultimei rate sau de la data declarării scadenţei anticipate.

De asemenea, în raport de dispoziţiile art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006, contractul de credit constituie titlu executoriu, iar modificarea părţilor nu afectează această calitate, poziţia cesionarului fiind aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular, care preia toate drepturile pe care cedentul le avea în legătura cu creanţa.

Intimata a mai arătat că, potrivit art. 4.11 din contract, creditorul avea dreptul de a declara scadent anticipat dreptul, nefiind vorba de o dispoziţie imperative. În aceste condiţii, banca putea sau nu să declare scadent anticipat  contractul de credit, în speţă nefiind declarat scadent anticipat.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205-208, art. 1578 şi următoarele C.civ., Decretul nr. 167/1958.

În susţinerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: dovadă de comunicare (filele 31-38), notificare nr. C/2013 (filele 39, 41, 43, 45), înştiinţare de plată nr. C/2013 (filele 40, 42, 44, 46).

La data de 30.06.2017, prin serviciul registratură, la solicitarea instanţei, BEJ N.M.S. a înaintat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare nr. A/2017 (filele 62-141).

La termenul din data de astăzi, instanţa a respins, ca neîntemeiate, excepţia netimbrării şi excepţia tardivităţii, pentru motivele arătate în practicaua prezentei hotărâri.

Instanţa a încuviinţat, pentru ambele părţi, proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Urmare a cererii de executare silită nr. A/XX.01.2017 (filele 65-66) formulate de intimata A.W.P.N.F.I.Z. S.A., a fost deschis dosarul execuţional nr. A/2017 al BEJ N.M.S. (încheierea din 20.01.2017 – fila 114).

Astfel, prin încheierea din 03.02.2017 dată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti – Secţia a II-a Civilă în dosarul nr. X/299/2017* (fila 119), a fost încuviinţată executarea silită împotriva debitoarei P.L.C., prin toate formele de executare prevăzute de lege, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. B/2007, pentru recuperarea creanţei în sumă de 4.665,29 euro, la care se adaugă cheltuielile de executare.

În vederea executării dispoziţiilor titlului executoriu anterior menţionat, BEJ N.M.S. a emis somaţia din 05.04.2017 (122). Astfel, debitoarei P.L.C. i-a fost solicitat ca, în termen de o zi de la primirea somaţiei, să se conformeze dispoziţiilor titlului executoriu anterior menţionat, în sensul de a achita creditorului creanţa în sumă de 4.665,29 euro reprezentând împrumut nerestituit şi dobânzi contractuale şi 2.794,21 lei cheltuieli de executare silită (încheiere din 05.04.2017 – fila 120).

Totodată, executorul judecătoresc a procedat la înfiinţarea popririi asupra unei cote de 1/3 din venitul lunar datorat debitorului de terţul poprit MDR- APFE (fila 133), respectiv asupra tuturor conturilor bancare deţinute la ……. (fila 132), până la concurenţa sumei de 4.665,29 euro şi 2.794,21 lei.

Analizând contestaţia la executare, prin prisma susţinerilor contestatoarei, instanţa o apreciază ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 712 alin. 1 C.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare, se poate face contestaţie la executare în termen de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

În ceea ce priveşte prescripţia dreptului de a obţine executarea silită, instanţa reţine că, potrivit art. 706 C.pr.civ., dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, termen care începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită.

Între debitoarea P.L.C. şi B S.A. a fost încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. B/2007 (filele 76-79), având ca obiect acordarea unui credit în sumă de 5.000 euro pe o perioadă de 120 luni.

Prin contractul de cesiune de creanţe nr. D/2013 (fila 70), B S.A. a transmis către A.W.P.N.F.I.Z. S.A. portofoliul de creanţe ce rezultă din contractele de credit încheiate de cedent cu persoanele fizice.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanţa reţine că şi creanţa pe care debitoarea P.L.C. o datora în baza contractului nr. B/2007 a fost transmisă către intimata din prezenta cauză (certificat Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare – filele 67-68).

Deşi contractul de credit anterior menţionat a fost încheiat pe o durată de 120 de luni, instanţa constată că, aşa cum rezultă din cererea de executare silită formulată de intimată, B S.A. a declarat exigibilitatea anticipată a creanţelor cesionate şi a dobânzilor aferente. De asemenea, acest fapt rezultă şi din cuprinsul întâmpinării depuse în prezenta cauză, intimata susţinând că respectivul contract de credit a fost declarat scadent anticipat de către bancă.

De altfel, chiar dacă B S.A. nu ar fi declarat scadent anticipat contractul de credit anterior cesiunii, instanţa reţine că această operaţiune a fost efectuată cel târziu la data cesiunii, întrucât părţile au încheiat o cesiune de creanţă (art. 1566-1586 C.civ.), şi nu o cesiune de contract (art. 1315-1320 C.civ.). Prin urmare, instanţa apreciază că dreptul creditorului de a solicita executarea silită s-a născut cel mai târziu la data de 19.12.2013, după acest moment nemaiputând fi percepute penalităţi în baza contractului de credit în raport de calitatea cesionarului, care nu este instituţie bancară sau instituţie financiar nebancară.

Având în vedere că cererea de executare silită a fost înregistrată la data de 20.01.2017 (fila 65), după o lună de la împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 706 C.pr.civ. (19.12.2016), instanţa constată că, la acel moment, dreptul intimatei creditoare de a solicita executarea silită era prescris, contractul nr. B/2007 pierzându-şi puterea executorie.

Astfel, instanţa nu poate reţine susţinerile intimatei în sensul că în cauză nu a operat prescripţia, în condiţiile în care aceasta nu a făcut dovada vreunui caz de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripţiei, cazuri ce sunt prevăzute în mod expres de art. 708 şi art. 709 C.pr.civ.

Pe cale de consecinţă, pentru toate aceste considerente, instanţa va admite cererea, va constata prescris dreptul intimatei de a obţine executarea silită, sens în care va dispune anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. A/2017 al BEJ N.M.S..

În ceea ce priveşte plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că, potrivit art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Aşa cum rezultă din art. 451 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbru judiciar, onorarii avocaţi sau experţi, sume cuvenite martorilor pentru deplasare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.

Astfel, având în vedere aceste dispoziţii legale, instanţa va dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru aferente contestaţiei la executare, în cuantum de 1.000 lei (chitanţă – fila 142), la rămânerea definitivă a hotărârii. 

De asemenea, fiind în culpă procesuală, intimata urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.380 lei reprezentând onorariu avocat (chitanţa nr. 6/12.05.2017 – fila 154).

Conform art. 717 alin. 2 C.pr.civ., instanţa sesizată cu contestaţie la executare va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, şi îi va pune în vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea. Astfel, având în vedere aceste dispoziţii legale, instanţa va obliga contestatoarea la plata către BEJ N.M.S. a sumei de 47,4 lei, reprezentând cheltuieli aferente copierii dosarelor de executare.

În temeiul art. 720 alin. 4 C.pr.civ., prezenta hotărâre se va comunica, din oficiu, BEJ N.M.S., după rămânerea definitivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite contestaţia la executare formulată de contestatoarea P.L.C., cu domiciliul în Bucureşti, ….., sector 1 şi cu domiciliul ales la ….., în contradictoriu cu intimata A.W.P.N.F.I.Z. S.A., cu sediul în …. şi cu sediul ales în Bucureşti, …., sector 3.

Constată prescris dreptul intimatei de a obţine executarea silită.

Dispune anularea a tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. A/2017 al BEJ N.M.S..

În temeiul art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013, dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.000 lei la rămânerea definitivă a hotărârii.

Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 2.380 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 717 alin. 2 C.pr.civ., obligă contestatoarea la plata către BEJ N.M.S. a sumei de 47,4 lei, reprezentând cheltuieli aferente copierii dosarului de executare.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, xx.xx.2017.

Domenii speta

Spete similare