Conflict negativ de competență. Instanţa competentă a verifica legalitatea şi temeinicia măsurii preventive după pronunţarea Deciziei Curţii Constituţionale prin care a fost declarat neconstituţional art. 348 alin.(2) din Codul de procedură penală şi până

Rezumat:

Decizia de constatare a neconstituţionalităţii unui text legal înlătură, practic, aplicarea acestuia (care își pierde astfel forța juridică), însă nu de la data pronunțării, ci numai de la momentul publicării sale în Monitorul Oficial. Până la acel moment, instanțele sunt obligate să aplice dispoziția normativă în vigoare, în forma existentă, chiar dacă a fost declarată neconstituțională, cu atât mai mult în situația în care decizia pronunțată de Curtea Constituțională nu este una interpretativă.

Hotărârea:

Prin încheierea din data de 05.06.2017 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava în dosar nr. 725/334/2017/a1.4 având ca obiect verificare măsuri preventive, în temeiul art. 50 alin. 1 raportat la art. 47 Cod procedură penală, având în vedere decizia Curţii Constituţionale din 22 iunie 2017 privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 348 alin.2 Cod procedură penală, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava, invocată de reprezentantul Ministerului Public.

S-a declinat competenţa de judecare a dosarului nr.725/334/2017/a1.4 în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei.

Pentru a dispune astfel, a reținut judecătorul de cameră preliminară că prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Vatra Dornei din 14 iunie 2017, în baza art. 346 alin. 4 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării Judecătoriei Vatra Dornei cu rechizitoriul nr. 306/P/2017 din 14.04.2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de colectare, deţinere, transport, preluare a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, prev. de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006.

S-a constatat că prin încheierea din 06 iunie 2017 s-a dispus excluderea declaraţiei inculpatului A. inserată în cuprinsul procesului verbal din data de 27.03.2017 (fila 17 d. u.p.), respectiv menţiunea că „a achiziţionat ţigările de la o persoană necunoscută, într-o parcare din comuna Pojorâta şi intenţiona să le transporte în municipiul B. unde urma să le comercializeze” şi s-a constatat nulitatea relativă parţială a procesului verbal din data de 27.03.2017 (fila 17 d. u.p.).

S-a constatat legalitatea administrării celorlalte probe şi a efectuării celorlalte acte de urmărire penală întocmite în cauza penală nr. 306/P/2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei.

S-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de colectare, deţinere, transport, preluare a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, prev. de art. 270 alin. 3 din Legea nr.86/2006.

Faţă de această încheiere, a formulat contestaţie inculpatul A., fiind înregistrat astfel dosarul 725/334/2017/a1 cu termen la data de 09 august 2017.

Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 348 alin.2 Cod procedură penală şi având în vedere faptul că inculpatul se află sub măsura arestării preventive, completul investit cu soluţionarea contestaţiei formulate de inculpatul contestator faţă de încheierea din 14.06.2017 a dispus la data de 20 iunie 2017 crearea de dosar asociat pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive, cu termen de judecată la 05.07.2017.

Conform comunicatului Curţii Constituţionale din 22 iunie 2017, „În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.348 alin. (2) din Codul de procedură penală şi a constatat că sintagma „sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară ori completul competent de la Înalta Curte de Casație şi Justiție, învestit cu soluționarea contestației” din cuprinsul acestora este neconstituțională”.

Pentru a pronunța soluția mai sus menționată, Curtea a reținut că dispozițiile art.348 alin.(2) teza a doua din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituționale ale art.16, art.21 alin.(1)-(2), art.23, art.24 și art.129, întrucât nu prevăd o cale de atac împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară de la instanța superioară celei sesizate cu rechizitoriul ori completul competent de la Înalta Curte de Casație şi Justiție, învestit cu soluționarea contestației, se pronunță, în primă instanță, asupra unor măsuri preventive dispuse în cauză.

Astfel, contrar celor susţinute de apărătorul inculpatului, neconstituţionalitatea vizează însăşi competenţa instanţei superioare de a realiza verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive motivat că prin aceasta inculpatul este privat de o cale de atac.

Potrivit art. 31 din Legea nr.47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, decizia prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau a unei ordonanţe, ori dispoziţiei unei legi sau unei ordonanţe, în vigoare, este definitivă şi obligatorie, producând efecte de la data publicării sale asupra cauzelor în care îşi are incidenţa textul legal declarat neconstituţional.

Curtea nu a condiţionat aplicarea deciziei sale în litigiile aflate în curs de ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate anterior publicării deciziei, întrucât ceea ce are relevanţă în privinţa aplicării acesteia este ca raportul juridic guvernat de dispoziţiile legii declarate neconstituţionale să nu fie definitiv consolidat. De altfel, prin admiterea excepţiei, efectele deciziei Curţii Constituţionale se produc erga omnes, iar publicarea efectivă a deciziei este doar o chestiune de timp.

O neaplicare a deciziei Curţii Constituţionale anterioară momentului publicării ar crea o situaţie discriminatorie între persoane în aceeaşi situaţie juridică ce au cauze în curs până la momentul publicării şi cele cu cauze ulterioare acestui moment, cu atât mai mult cu cât efectele sunt definitive şi sunt relative la exercitarea căilor de atac.

Neaplicarea la acest moment a deciziei Curţii Constituţionale ar priva inculpatul din cauză de o cale de atac şi s-ar da valenţe unui text declarat neconstituţional până la publicarea efectivă a deciziei, aspect pur formal, dar cu efect discriminatoriu pentru acesta.

De altfel şi practica constantă a instanţelor de judecată a fost de a face aplicarea imediată a deciziilor Curţii Constituţionale, chiar anterior momentului publicării lor. Faptul că acestea nu sunt obligatorii nu semnifică că nu sunt aplicabile.

Astfel, se impune ca prezenta cauză să fie declinată la instanţa investită cu fondul cauzei pentru a se proceda la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive, asigurându-se astfel subiecţilor procesuali o cale de atac în acord cu dispoziţiile instanţei de control constituţional.

Prin încheierea din data de 07.07.2017 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Vatra Dornei în dosarul nr. nr.725/334/2017/a1.4, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Vatra Dornei, invocată din oficiu.

S-a declinat competenţa de judecare a cauzei având ca obiect verificare măsuri preventive înregistrată cu nr. 725/334/2017/a1.4 la Tribunalul Suceava în favoarea Tribunalului Suceava.

S-a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă și s-a sesizat Curtea de Apel Suceava în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a dispune astfel, a reținut judecătorul de cameră preliminară că prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Vatra Dornei din 14 iunie 2017, în baza art. 346 alin. 4 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării Judecătoriei Vatra Dornei cu rechizitoriul nr. 306/P/2017 din 14/4/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de colectare, deţinere, transport, preluare a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, prev. de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006.

S-a constatat că prin încheierea din 06 iunie 2017 s-a dispus excluderea declaraţiei inculpatului A. inserată în cuprinsul procesului verbal din data de 27.03.2017 (fila 17 d. u.p.) şi s-a constatat nulitatea relativă parţială a procesului verbal din data de 27.03.2017 (fila 17 d. u.p.).

S-a constatat legalitatea administrării celorlalte probe şi a efectuării celorlalte acte de urmărire penală întocmite în cauza penală nr.306/P/2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei și  s-a dispus începerea judecăţii cauzei.

Faţă de această încheiere, a formulat contestaţie inculpatul A., fiind înregistrat astfel dosarul 725/334/2017/a1 cu termen la data de 09 august 2017.

Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 348 alin.2 Cod procedură penală şi având în vedere faptul că acesta se află sub măsura arestării preventive, completul investit cu soluţionarea contestaţiei formulate de inculpat faţă de încheierea din 14.06.2017 a dispus la data de 20 iunie 2017 crearea de dosar asociat pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive, dispunând termen de judecată pentru 05.07.2017.

Prin încheierea din data de 05.07.2017 a Tribunalului Suceava s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava, invocată de reprezentantul Ministerului Public şi s-a declinat competenţa de judecare a dosarului nr. 725/334/2017/a1.4 în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei.

În motivare s-a avut în vedere comunicatul Curţii Constituţionale din 22 iunie 2017 prin care s-a arătat că „în urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.348 alin.(2) din Codul de procedură penală şi a constatat că sintagma „sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară ori completul competent de la Înalta Curte de Casație şi Justiție, învestit cu soluționarea contestației” din cuprinsul acestora este neconstituțională”. S-a mai susţinut că neaplicarea la acest moment a deciziei Curţii Constituţionale ar priva inculpatul din această cauză de o cale de atac şi s-ar da valenţe unui text declarat neconstituţional până la publicarea efectivă a deciziei, aspect pur formal, dar cu efect discriminatoriu pentru acuzat.

Contrar susţinerilor din încheierea din 05.07.2017 a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Suceava, se impune a se avea în primul rând în vedere disp. art.31 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora decizia prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau a unei ordonanţe, ori dispoziţiei unei legi sau unei ordonanţe în vigoare este definitivă şi obligatorie și produce efecte de la data publicării sale asupra cauzelor în care îşi are incidenţa textul legal declarat neconstituţional. Per a contrario, anterior publicării deciziei Curţii Constituţionale la care se face referire în comunicatul Curţii Constituţionale din 22 iunie 2017, respectiva decizie nu produce efecte, fiind încă în vigoare disp. art. 348 alin.2 Cod procedură penală, care stabilesc fără echivoc competenţa de verificare a legalităţii şi temeiniciei măsurilor preventive în favoarea judecătorului de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară atunci când respectiva cauză se află în faza procesuală a judecării contestaţiei formulate împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată cu rechizitoriu s-a pronunţat asupra cererilor şi excepţiilor formulate. Încălcarea disp. art. 348 alin.2 Cod procedură penală prin judecarea cauzei nr. 725/334/2017/a1.4 a Tribunalului Suceava de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa inferioară atrage incidenţa disp. art. 281 alin.1 lit. b Cod procedură penală referitoare la nulitatea absolută a actului procedural prin care se soluţionează cauza de către o instanţă inferioară celei competente.

Mai mult, din înseşi considerentele încheierii mai sus indicate rezultă că dispozițiile art. 348 alin.(2) teza a doua din Codul de procedură penală urmează a deveni neconstituţionale deoarece încalcă prevederile constituționale ale art.16, art.21 alin.(1)-(2), art.23, art.24 și art.129, întrucât nu prevăd o cale de atac împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară de la instanța superioară celei sesizate cu rechizitoriul ori completul competent de la Înalta Curte de Casație şi Justiție, învestit cu soluționarea contestației. Este de observat că în cuprinsul comunicatului oficial la care face referire judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară nu se face nicio referire cu privire la faptul că în aprecierea Curţii Constituţionale competenţa de verificare a legalităţii şi temeiniciei măsurilor preventive ar trebui să revină judecătorului de cameră preliminară de la instanţa sesizată cu rechizitoriul şi în situaţia în care acesta s-a dezinvestit cu privire la respectiva cauză, iar acesta se află în faza procedurală a judecării contestaţiei. Comunicatul indicat face doar referire la faptul că disp. art. 348 alin.(2) din Codul de procedură penală nu prevăd şi o cale de atac pentru situaţia indicată. Apare astfel ca lipsită de fundament, cel puţin până la publicarea şi motivarea Deciziei Curţii Constituţionale la care face referire comunicatul Curţii Constituţionale din 22 iunie 2017, concluzia judecătorului de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară potrivit căreia soluţia legislativă şi procedurală care se impune în mod obligatoriu în situaţia declarării neconstituţionale a disp. art.348 alin.(2) din Codul de procedură penală este aceea ca judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată cu rechizitoriul să devină competent a soluţiona o cerere accesorie cauzei cu care a fost investit judecătorul de cameră preliminară de la instanța superioară celei sesizate cu rechizitoriu, în contextul în care prezentul judecător de cameră preliminară este dezinvestit cu privire la judecarea prezentei cauze.

Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară din cadrul curţii constată că revine judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava competenţa soluţionării cauzei având ca obiect verificarea legalității şi temeiniciei măsurii arestării preventive sub incidența căreia se află inculpatul A..

În conformitate cu art. 348 alin.2 Cod procedură penală care reglementează măsurile preventive în procedura de cameră preliminară, „În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară de la instanța sesizată cu rechizitoriu sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară ori completul competent de la Înalta Curte de Casație şi Justiție, învestit cu soluționarea contestației, verifică legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 207”.

Potrivit comunicatului emis la data de 22 iunie 2017, „În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.348 alin.(2) din Codul de procedură penală şi a constatat că sintagma „sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară ori completul competent de la Înalta Curte de Casație şi Justiție, învestit cu soluționarea contestației” din cuprinsul acestora este neconstituțională”.

Pentru a pronunța soluția mai sus menționată, Curtea a reținut că „dispozițiile art.348 alin.(2) teza a doua din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituționale ale art.16, art.21 alin.(1)-(2), art.23, art.24 și art.129, întrucât nu prevăd o cale de atac împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară de la instanța superioară celei sesizate cu rechizitoriul ori completul competent de la Înalta Curte de Casație şi Justiție, învestit cu soluționarea contestației, se pronunță, în primă instanță, asupra unor măsuri preventive dispuse în cauză”.

Această decizie nu fost însă publicată până în prezent în Monitorul Oficial.

În ce privește momentul de la care deciziile Curții Constituționale devin obligatorii, producându-şi astfel efectele, acesta este cel al publicării lor în Monitorul Oficial și nu cel al pronunțării lor.

Această concluzie reiese din interpretarea dispozițiilor art. 147 alin. 1 din Constituția României, potrivit cărora „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept”.

Alin. 4 al aceluiaşi articol stipulează că „Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.”

În același sens sunt și prevederile art.31 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora decizia prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau a unei ordonanţe, ori dispoziţiei unei legi sau unei ordonanţe, în vigoare, este definitivă şi obligatorie. Dispozițiile declarate neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

Acest punct de vedere a fost de altfel exprimat de Curtea Constituțională, în mod explicit, în conținutul unora dintre hotărârile sale.

Astfel, în considerentele deciziei nr. 54/2014 se menționează că:

„Curtea reține că autorii excepției de neconstituționalitate, prin criticile lor, pleacă de la premisa greșită că deciziile Curții Constituționale produc efecte de la data pronunțării acestora. Or, conform art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile de constatare a neconstituționalității ale Curții Constituționale produc efecte juridice erga omnes de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, data pronunțării deciziei fiind opozabilă exclusiv Curții Constituționale.

În acest sens, Curtea constată că, din momentul în care o dispoziție legală a intrat în vigoare, potrivit Constituției, acea dispoziție legală beneficiază de prezumția de constituționalitate. Această prezumție este, însă, relativă, ea putând fi răsturnată în urma unei decizii a Curții Constituționale de constatare a neconstituționalității, care produce efecte de la data publicării sale (...).

Curtea reține că deciziile Curții Constituționale se aplică de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, inclusiv cauzelor soluționate, dar în care s-a admis o excepție de neconstituționalitate (...).

Odată cu admiterea excepției de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională, această prezumție de constituționalitate a fost înlăturată. Față de părțile din procesul în care s-a ridicat excepția, decizia Curții se aplică. În ceea ce privește celelalte procese care nu fuseseră soluționate, decizia Curții urmează a se aplica de la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

La data de 17.12.2015 s-a pronunţat decizia Curţii Constituţionale nr.895/2015 prin care s-a constatat neconstituţionalitatea art.666 din Codul de procedură civilă, şi care a fost publicată la data de 04.02.2016.

În considerentele deciziei se reţin următoarele:

 „Cu privire la efectele pe care urmează a le produce prezenta decizie, Curtea constată că, pe perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucură de prezumţia de constituţionalitate, astfel încât decizia nu se va aplica în privinţa procedurilor de executare silită încuviinţate până la data publicării sale, aplicându-se, în schimb, în privinţa contestaţiilor la executare formulate împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite date de executorul judecătoresc aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data publicării prezentei decizii, precum şi în cele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data sus-menţionată. De asemenea, odată cu publicarea deciziei Curţii Constituţionale, legiuitorul, în temeiul art. 147 alin. (1) din Constituţie, are obligaţia de a pune de acord întreaga procedură de încuviinţare a executării silite cu dispoziţiile Constituţiei constatate a fi încălcate prin prezenta decizie, aşadar, implicit, cu decizia Curţii Constituţionale, ale cărei considerente şi dispozitiv sunt general obligatorii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 77), şi să procedeze, în consecinţă, la respectarea exigenţelor constituţionale. Până la adoptarea soluţiei legislative corespunzătoare, ca o consecinţă a prezentei decizii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că instanţele judecătoreşti urmează să aplice în mod direct art. 21 alin. (3), art. 124 şi art. 126 alin. (1) din Constituţie, devenind, astfel, competente să încuviinţeze executarea silită [a se vedea mutatis mutandis, cu privire la aplicarea directă a Constituţiei, Decizia nr. 186 din 18 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 16 mai 2000, sau Decizia nr. 774 din 10 noiembrie 2015, nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii]. Aşadar, din ziua publicării prezentei decizii, competenţa executorilor judecătoreşti de a încuviinţa executarea silită încetează.”

În considerentele deciziei nr. 126/2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (2) lit. d), art. 452 alin. (1), art. 453 alin. (1) lit. f), precum și ale art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, se evidențiază că:

„23. Curtea constată că jurisprudența anterior menționată este o reflectare a dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora „Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”. Aceste prevederi constituționale, reluate, la nivel legal, prin art. 11 alin. (3) și art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, consacră efectele deciziilor Curții Constituționale, respectiv aplicarea pentru viitor și caracterul general obligatoriu al acestora. (...)

25. În aceste condiții, Curtea reține că o decizie de admitere a excepției de neconstituționalitate se aplică în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării acesteia - cauze pendinte, în care respectivele dispoziții sunt aplicabile - indiferent de invocarea excepției până la publicarea deciziei de admitere, întrucât ceea ce are relevanță în privința aplicării deciziei Curții este ca raportul juridic guvernat de dispozițiile legii declarate neconstituționale să nu fie definitiv consolidat. În acest mod, efectele deciziei de admitere a instanței de contencios constituțional se produc erga omnes. În privința cauzelor care nu se află pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării deciziei de admitere a Curții, fiind vorba despre un raport juridic epuizat - facta praeterita, Curtea reține că partea nu mai poate solicita aplicarea deciziei de admitere, întrucât decizia de admitere a Curții nu poate constitui temei legal pentru o acțiune în justiție, în caz contrar consecința fiind extinderea efectelor deciziei Curții pentru trecut.”

Prin decizia nr. 884 din 10 iulie 2008, Curtea Constituțională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81-85 de la articolul unic pct. 19 (art. 53 pct. 5) din Legea nr. 442/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări, excepţie ridicată, din oficiu, în Dosarul nr. 24.059/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.

În această speță, reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece prin decizia nr. 823 din 7 iulie 2008 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 22 iulie 2008, s-a constatat neconstituţionalitatea aceloraşi dispoziţii normative.

Se observă așadar că la data pronunțării acestei soluții, textele de lege vizate fuseseră deja declarate neconstituționale printr-o altă decizie a Curții Constituționale, dar care nu fusese însă publicată în Monitorul Oficial.

Or, potrivit art. 29 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioara a Curţii Constituţionale”. Prin urmare, dacă ar fi apreciat că decizia de neconstituționalitate este aplicabilă încă de la pronunțare, soluția ar fi fost de respingere, ca inadmisibilă, a excepției.

Din analiza celor mai sus arătate, se desprinde concluzia că decizia de constatare a neconstituţionalităţii unui text legal înlătură, practic, aplicarea acestuia (care își pierde astfel forța juridică), însă nu de la data pronunțării, ci numai de la momentul publicării sale în Monitorul Oficial.

Prin urmare, până la acel moment, instanțele sunt obligate să aplice dispoziția normativă în vigoare, în forma existentă, chiar dacă a fost declarată neconstituțională, cu atât mai mult în situația în care decizia pronunțată de Curtea Constituțională nu este una interpretativă.

Pentru considerentele arătate, judecătorul de cameră preliminară din cadrul curţii, raportat la prevederile art. 348 alin. 2 Cod procedură penală, în temeiul art. 51 alin. 6 Cod procedură penală va stabili competenţa de soluţionare a cauzei care formează obiectul dosarului nr. 725/334/2017/a1.4 (verificare măsură preventivă) privind pe inculpatul A., în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul X, în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanţei investite cu soluţionarea contestaţiei, respectiv cel de la Tribunalul Suceava, căruia îi va trimite dosarul în vederea judecării ei.

Domenii speta

Spete similare