Rezoluţiunea contractului de întreţinere

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti sub nr. 5080/260/2015, reclamantul T. D. E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii T. E. E. şi T. L., rezoluţiunea contractului de întreţinere nr. 1511/11.12.2003 încheiat la BNP L S, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul a învederat instanţei că pârâţii sunt fiul şi nora sa iar la data de 11.12.2003 a încheiat cu aceştia un contract prin care, în schimbul întreţinerii, a transmis părţilor dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 408 mp. teren construcţii, nuda proprietate asupra unei anexe de 32,48 mp. cu destinaţia bucătărie de vară şi cota indiviză de 5/8 dintr-o locuinţă compusă din 2 camere, sala, hol, acoperite cu ţiglă, precum şi cota de ¼ din suprafaţa de 2086 mp., teren intravilan situat în com. Scorţeni.

A adăugat reclamantul că pârâţii i-au acordat întreţinere numai până în anul 2014, când s-au despărţit în fapt şi au încetat să-şi îndeplinească obligaţiile.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1020 Cod civil.

În probaţiune, a depus înscrisuri şi a solicitat instanţei administrarea probei cu acte, interogatoriu şi testimonială.

Pârâtul T. E. E. nu a formulat întâmpinare în cauză dar, fiind prezent în faţa instanţei la termenul din data de 04.10.2016, a precizat că este despărţit de soţia sa, pârâta T. L., de aproximativ 3 ani iar din vara anului 2014 nu a mai acordat întreţinere reclamantului, nici el, personal, nici soţia sa.

Pârâta T. L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii având ca obiect rezoluţiunea contractului de întreţinere ca neîntemeiată.

A formulat, de asemenea, cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata contravalorii îmbunătăţirilor pe care le-a adus imobilelor în cauză şi instituirea unui drept de retenţie până la plata integrală a sumei solicitate, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că s-a ocupat în permanenţă de îngrijirea reclamantului, i-a trimis bani şi pachete de sărbători, i-a achiziţionat lemne toamna, a renovat locuinţele, astfel că nu are nicio vină în neexecutarea contractului. A adăugat că reclamantul este cel care a refuzat întreţinerea din momentul în care pârâtul T. E. E. a adus în locuinţă pe concubina sa.

Sub aspect reconvenţional a arătat că a modernizat în totalitate casa bătrânească şi a construit din temelie o bucătărie, un dormitor, o baie şi beciul de sub casă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205-209 C.proc.civ.

În probaţiune, a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului şi al celuilalt pârât expertiză.

La termenul de judecată din data de 09.05.2017, instanţa a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect “pretenţii” şi formarea unui nou dosar.

La acelaşi termen de judecată, în temeiul art. 258 rap. la art. 255 C.proc.civ., a încuviinţat administrarea probei cu înscrisuri, testimonială şi interogatoriul părţilor.

Reclamantul a formulat concluzii scrise prin care a reiterate cele arătate prin cererea de chemare în judecată şi a solicitat instanţei ca, în baza probelor administrate, să admită acţiunea astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta T. L. a formulat concluzii scrise prin care a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1516 C.civ pentru a putea fi dispusă rezoluţiunea contractului, mai precis, că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de lege constând în punerea în întârziere a debitorului şi lipsa vreunei justificări a neexecutării obligaţiei contractuale. A invocat pârâta, astfel, că nu a fost pusă în întârziere de reclamant cu privire la neîndeplinirea obligaţiilor contractuale şi că nu a mai putut executa obligaţiile pe care şi le-a asumat din cauza refuzului echivoc al creditorului întreţinerii, care i-a refuzat accesul în curte.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 11.12.2003, între reclamantul T. E., în calitate de transmiţător-întreţinut şi pârâţii T. E. E. şi T. L., în calitate de dobânditori-întreţinători s-a încheiat contractul de întreţinere autentificat sub nr. 1511/11.12.2003 încheiat la BNP Lupaşcu Sorana (f. 7).

Prin contractul de întreţinere sus-menţionat, reclamantul T. E. a transmis pârâţilor T. E. E. şi T. L. dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 408 mp. teren construcţii, nuda proprietate asupra unei anexe de 32,48 mp. cu destinaţia bucătărie de vară şi cota indiviză de 5/8 dintr-o locuinţă compusă din 2 camere, sala, hol, acoperite cu ţiglă, precum şi cota de ¼ din suprafaţa de 2086 mp., teren intravilan situat în com. Scorţeni.

Dreptul de proprietate dobândit de pârâţi a fost intabulat în cartea funciară prin încheierea nr. 5161/18.12.2003 (f. 8 şi 51).

În schimbul dreptului de proprietate, dobânditorii întreţinători şi-au asumat obligaţia de a asigura întreţinerea reclamantului constând în hrană, îmbrăcăminte, menaj, îngrijiri şi cheltuieli necesare în caz de boală precum şi cheltuieli ocazionate de înmormântarea sa.

Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamantul a arătat că pârâţii i-au acordat întreţinere numai până în anul 2014, când s-au despărţit în fapt şi au încetat să-şi îndeplinească obligaţiile. Instanţa reţine că aceleaşi aspecte se pot desprinde şi din răspunsurile reclamantului la interogatoriul administrat la cererea pârâtei T. L., în care a arătat că aceasta din urmă, împreună cu celalalt pârât, i-au acordat întreţinere doar până în urmă cu 3 ani (f. 98).

De asemenea, din declaraţiile martorilor C. C. (f. 99) şi C. M. (f. 115), instanţa reţine că pârâţii, fiul şi nora reclamantului, s-au separat în fapt în urmă cu 3 ani, moment în care au încetat să acorde întreţinere reclamantului. Aceiaşi martori au arătat că reclamantul se întreţine singur, din pensia de care beneficiază.

Martorul Ţ. M. a arătat, de asemenea, că reclamantul are pensie şi se întreţine singur iar pârâţii nu contribuie în niciun fel la îngrijirea acestuia, nici măcar pârâtul T. E. E, care este fiul său şi locuieşte în acelaşi imobil (f. 109).

Din declaraţiile martorilor instanţa reţine că pârâta T. L., de la separarea în fapt de pârâtul T. E. E., nu a mai venit la locuinţa reclamantului, fiind plecată din ţară.

În drept, potrivit art. potrivit art. 1020 cod civil de la 1864 (act normativ aplicabil prezentei cauze, întrucât contractul de întreţinere a fost încheiat sub imperiul acestui act normativ, potrivit art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil), condiţia rezolutorie este subînţeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părţi nu îndeplineşte angajamentul său.

Rezoluţiunea contractului reprezintă o sancţiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia şi repunerea părţilor în situaţia avută anterior încheierii contractului.

 Acţiunea în rezoluţiune a unui contract sinalagmatic poate fi introdusă doar de partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a realizat.

Probele administrate în cauză, respectiv interogatoriul reclamantului, declaraţiile martorilor  C. C. (f. 99), Ţ. M. (f. 109) şi C. M. (f. 115) şi înscrisurile depuse la filele 116-137, dovedesc faptul că reclamantul îşi asigură întreţinerea din pensia proprie, fiind ajutat şi de o femeie din sat iar pârâţii, începând cu anul 2014, nu şi-au mai îndeplinit obligaţiile contractuale asumate.

Pârâta T. L., în motivarea susţinerii privind netemeinicia prezentei acţiuni, invocă imposibilitatea de executare a contractului de întreţinere cauzată de refuzul echivoc al creditorului întreţinerii, care i-a refuzat accesul în curte. Această susţinere nu a fost dovedită, în speţă, nereieşind din nicio probă că aceasta ar fi încercat să-şi îndeplinească obligaţiile asumate iar reclamantul ar fi refuzat întreţinerea.

Este adevărat că la încheierea contractului de întreţinere a fost avută în vedere calitatea pârâţilor de soţi iar după separarea lor în fapt se întrevede o oarecare dificultate a soţiei de a reveni în locuinţa soţului şi a tatălui acestuia dar, acest lucru nu justifică o neexecutare a unor obligaţii asumate prin contract, care se pot îndeplini şi de la distanţă.

Prin urmare, instanţa nu va reţine apărările pârâtei T. L. referitoare la imposibilitatea de executare a obligaţiilor contractuale asumate.

Constatând neexecutarea culpabilă a obligaţiilor contractuale asumate instanţa va dispune rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr. 1511/11.12.2003 la BNP Lupaşcu Sorana.

În ceea ce priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamant, instanţa o va admite în parte şi, în temeiul art. 453 raportat la art. 452 C.proc.civ., va obliga pârâţii la plata către reclamant a sumei de 215 lei reprezentând taxă judiciară de timbru. Instanţa nu va admite cererea în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată constând în onorariu avocaţial întrucât până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, respectiv 30.01.2018, nu a fost făcută dovada existenţei şi întinderii lor.

Domenii speta

Spete similare