Raspundere civila delictuala

Sentinţă civilă 214 din 08.02.2018


Prin cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Moinești la data de 25.01.2017 sub nr. 285/260/2017,  reclamanta E ON a chemat în judecată pe pârâtul P T  solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa  să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 2262,15 lei, compusă din contravaloarea facturilor reprezentând recuperare energiei electrică agenţi economici/casnici și cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că în urma controlului efectuat în data de 09.07.2014, s-a constatat că energia electrică nu era înregistrată şi nici facturată de către furnizor. În concret, s-a constatat că plombele metrologice erau neconforme și firida FB1 era arsă.

Această intervenţie neautorizată a avut drept scop ocolirea echipamentului de măsurare a energiei electrice consumate, în acest fel nu se înregistra  şi nu se factura energia electrică, astfel luând naştere un prejudiciu în patrimoniul societăţii reclamante.

În conformitate cu dispoziţiile Anexei 7 la Contractul cadru de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Decizia nr. 57/1999 a Preşedintelui ANRE „consumatorul este obligat să păstreze intacte grupurile de măsurare a energiei electrice, să nu influenţeze funcţionarea corectă a acestora, să nu blocheze accesul furnizorului, interzicându-i-se orice acţiune asupra acestora.

Potrivit dispoziţiilor legale menţionate, paza juridică a unităţii de măsurare este atribuită consumatorului de prevederi legale imperative - decizia ANRE nr. 57/1999, astfel încât, responsabilitatea păstrării sigiliilor şi a contorului revine consumatorului.

Cu privire la cortectitudinea înscrisurilor întocmite, precum şi a stării de fapt a celor constatate de echipa specializată E.ON,  respectiv, Nota de Constatare, Bonul de Mişcare şi Facturile sunt temeinice, valide şi legal întocmite.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 194 şi urm. C.pr. civ., art. 1350, Ordinul nr. 64/2014, Legea 123/2012, O.G. nr. 13/2011.

La cerere au fost anexate înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 163 lei taxă de timbru.

În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, expertiză de specialitate şi interogatoriul pârâtei.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că nu este de acord cu suma calculată în urma procesului-verbal. Lucrătorii EON au întocmit înscrisurile și au efectuat controlul în lipsa sa. Firida era proprietatea EON şi nu putea să o întreţină. În fiecare an au fost efectuate controale de angajaţii reclamantei şi nu a fost găsită nicio neregulă.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că între părţi au existat raporturi contractuale ce au constat în furnizarea energiei electrice la locul de consum al pârâtei, iar obligaţia corelativă a pârâtei era de a achita contravaloarea energiei electrice consumate. Totodată,  alte obligaţii asumate de către pârât erau şi cele prevăzute de art. 7.6 şi respectiv art. 7.8 din contractul de furnizare a energiei electrice încheiat între părţi, consumatorul are obligaţia „ să păstreze intacte contorul de decontare, plombele metrologice şi plombele furnizorului de la capacul de borne al acestuia şi de la firida individuală de branşament, precum şi toate celelalte instalaţii ale furnizorului aflate pe proprietatea consumatorului” şi să menţină starea tehnică corespunzătoare a instalaţiei electrice interioară şi proprie cu prescripţiile tehnice, modificările sau extinderile acesteia se vor efectua numai prin electricieni autorizaţi sau prin agenţi atestaţi de furnizor”.

Având în vedere că pârâtul nu a respectat clauzele înscrise în contractul de furnizare a energiei electrice încheiat, respectiv nu a respectat obligaţia de a păstra intacte contorul de decontare, plombele metrologice precum şi toate celelalte instalaţii ale furnizorului aflate pe proprietatea sa, obligaţia de a nu permite altor persoane să intervină la contorul de decontare sau la instalaţia furnizorului, reiese fără putinţă de tăgadă culpa pârâtului.

În cauză, instanţa a încuviinţat administrarea probei cu înscrisuri şi a probei cu interogatoriul pârâtului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Între reclamantă şi pârât a intervenit contractul de furnizare reglementată a energiei electrice nr. 3009886719/30.04.2012, având ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum situat în.

În urma controlului efectuat la punctul de consum s-a întocmit nota de constatare nr. 00500388/09.07.2014, în cuprinsul căreia s-a consemnat că s-a găsit contorul cu seria 7895543 index 2631 cu plombe metrologice neconforme.Prin procesul verbal de analiză a abaterilor nr. 1053796/04.11.2014,  s-a stabilit că împrejurările constatate prin nota de constatare reprezintă intervenţie neautorizată ce a condus la neînregistrarea întregii cantităţi de energie electrică consumată, perioada de recalculare a consumului de energie electrică fiind 09.07.2013-09.07.2014.

Prin procesul verbal de stabilire a despăgubirilor nr. 1053796/04.11.2014 s-au stabilit în sarcina pârâtei despăgubiri ce reprezintă 3031 kwh energie electrică consumată/distribuită şi neînregistrată şi suma de 243,23  lei taxe prestări servicii.

În baza documentelor menţionate, reclamanta a emis factura fiscală nr. 100354897/15.01.2015 pentru suma de 2018,92 lei și factura fiscală nr. 5500161137/15.01.2015 pentru suma de 243,23 lei. Total de plată 2262,15 lei.

În speţă, reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata contravalorii energiei electrice facturate, prevalându-se de răspunderea civilă contractuală.

Sub acest aspect, instanţa apreciază că în cauză pretenţiile reclamantei exced răspunderii contractuale invocată drept cauză a pretenţiilor întrucât facturile pe care îşi întemeiază pretenţiile reclamanta au fost emise ca urmare a calculării unui consum ce are la bază o faptă ilicită. Prin urmare, izvorul pretenţiilor reclamantei este dat de răspunderea civilă delictuală care reprezintă dreptul comun, răspunderea contractuală având un caracter derogator.

Împrejurarea că reclamanta afirmă că ar exista un contract la momentul săvârşirii faptelor, contract ce nu a fost depus la dosar, nu generează automat concluzia că răspunderea este contractuală. Răspunderea contractuală intervine în cazul nerespectării unor prevederi contractuale, ce stabilesc drepturi şi obligaţii corelative, exprese în sarcina părţilor, izvorul pretenţiilor fiind tocmai aceste clauze nesocotite. Furnizarea energiei de către reclamantă pârâtei în situaţia dată, aşa cum susţine aceasta, nu a avut loc în baza prevederilor contractuale, fiind vorba de un  consumul fraudulos potrivit celor învederate în acţiune, respectiv consum ce nu a fost înregistrat de contor în mod corect.

Or, această situaţie de fapt nu poate fi rezolvată decât pe tărâm extracontractual, o eventuală intervenţie neautorizată la sistemul de măsurare a energiei electrice, oricare ar fi aceasta, având conotaţia unei fapte ilicite delictuale.

Simplu fapt că au fost emise facturi fiscale, în mod unilateral de către reclamantă, pentru presupusa energie consumată şi neînregistrată nu determină incidenţa răspunderii contractuale.

Dat fiind că procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, instanţa, deşi nu este ţinută de temeiul de drept invocat de parte, nu poate schimba cauza cererii de chemare în judecată, ca izvor al pretenţiilor reclamantei, astfel că nu poate avea în vedere decât instituţia de drept civil invocată de aceasta.

În aceste condiţii, faţă de aspectele expuse, acţiunea formulată întemeiată pe răspunderea civilă contractuală este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.