Invocarea propriei culpe nu poate fi motiv de admitere a răspunderii civile delictuale a altei persoane

INVOCAREA PROPRIEI CULPE NU POATE FI MOTIV DE ADMITERE A RĂSPUNDERII CIVILE DELICTUALE A ALTEI PERSOANE

Potrivit disp.art.1.352 din Codul civil, “Fapta victimei înseşi şi fapta terţului înlătură răspunderea chiar dacă nu au caracteristicile forţei majore, ci doar pe cele ale cazului fortuit, însă numai în cazurile în care, potrivit legii sau convenţiei părţilor, cazul fortuit este exonerator de răspundere.”, iar art.1.380 C.civ., prevede că, „În cazurile prevăzute la art. 1.375, 1.376, 1.378 şi 1.379 nu există obligaţie de reparare a prejudiciului, atunci când acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei înseşi ori a unui terţ sau este urmarea unui caz de forţă majoră.”

Astfel, instanţa reţine în urma coroborării tuturor probelor administrate în ce priveşte acţiunea principală, că sunt îndeplinite condiţiile de exonerare a răspunderii pârâtului, prevăzută de dispoziţiile art.1.380, raportat la disp. art. 1.352 Cod Civil, pentru prejudiciile suferite de reclamanţi, aceştia fiind ei înşişi responsabili de prejudiciul suferit.

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 3180/2015, pronunţată în dosarul nr. 982/190/2014.

Prin cererea înregistrată la această instanţă cu numărul de dosar de mai sus, la data de 29.01.2014, reclamanţii-pârâţi reconvenţionali B.D.I. şi S.C.M., împotriva pârâtului-reclamant reconvenţional S.T., au solicitat instanţei prin sentinţa ce va pronunţa să oblige pârâtul reclamant reconvenţional  să achite următoarele sume de bani:  în privinţa reclamantului pârât reconvenţional B.D.I., suma de 8.700 lei, din care: 5.000 lei contravaloarea bovinei; 1.500 lei c/v viţelului nefătat; 200 c/v medicamente; 2.000 lei daune morale pentru suferinţa pricinuită; în privinţa reclamantului pârât reconvenţional S.C.M., suma de 1.100 lei, din care: 100 lei medicamente şi 1.000 lei daune morale pentru suferinţa cauzată; cu cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că, în primăvara anului 2014, reclamantul pârât reconvenţional BDI a făcut o înţelegere cu consăteanul acestuia numitul A.I., pentru a-i permite să-şi păşuneze vaca pe terenul acestuia, situat în apropierea locuinţei reclamantului pârât reconvenţional.

În dimineaţa zilei de 12.05.2013, a dus vaca pe terenul respectiv, la păşunat, iar în jurul orelor 10,30, a fost anunţat de către un vecin, A., care locuieşte în imediata vecinătate a terenului, despre faptul că mai multe familii de albine au atacat vaca, aceasta neputând să fugă întrucât era legată cu un lanţ care îi oferea libertate de mişcare restrânsă, asta deşi reclamantul pârât reconvenţional ştia că vaca sa era legată la o distanţă suficient de mare de stupii de albine, pentru a nu deranja în vreun fel albinele. De altfel, cunoştea faptul că pârâtul reclamant reconvenţional S.T. şi-a amplasat stupina pe acelaşi teren, cu acordul proprietarului A., cu două zile în urmă, întrucât l-a apelat telefonic şi l-a informat despre amplasarea stupinei, solicitându-i să nu ducă vaca pentru o zi la păşunat pe teren, până se obişnuiesc albinele cu noul loc. Reclamantul pârât reconvenţional arată că a fost de acord şi nu a dus vaca pe teren timp de două zile, tocmai pentru a evita orice incident neplăcut, ducând-o doar în cea de-a treia zi de la discuţia cu pârâtul reclamant reconvenţional S.

După ce vecinul A. i-a spus despre atacul albinelor asupra vacii sale, a alergat imediat la faţa locului însoţit de fiica acestuia, M. şi ginerele său, S.C., unde a găsit vaca la pământ, acoperită în întregime de albine. Ulterior a dezlegat lanţul şi a ajutat vaca să se ridice, aceasta luând-o imediat la fugă, fiind orbită de mulţimea de albine care se aflau pe ea, a răsturnat doi stupi, după care albinele au atacat-o din nou.

La faţa locului au venit şi vecinii A.A.A. şi soţia acestuia A., cu toţii depunând eforturi să salveze vaca, însă singurul mod în care au reuşit a fost să o tragă cu maşina, cu ajutorul numitului A.I..

Reclamantul pârât reconvenţional B. arată că toţi cei prezenţi la incident au suferit cu multiple înţepături de albine, iar ulterior şi-a pierdut cunoştinţa, trezindu-se mai târziu, în Salvare, fiindu-i foarte rău şi neputând respira, i s-a pus masca de oxigen. Odată cu acesta au fost transportaţi la spital şi A.A. şi soţia acestuia, întrucât fuseseră şi ei înţepaţi de albine.

Cu toţii au fost internaţi la Spitalul Judeţean din B., unde s-au efectuat analize, iar seara au solicitat să fie externaţi, asumându-şi răspunderea pentru externare.

Reclamantul pârât reconvenţional B. învederează instanţei că din pricina înţepăturilor a suferit de dureri de cap intense, iar timp de o săptămână nu a avut posibilitatea de a mânca şi nici dormi şi timp de două săptămâni fiind în imposibilitate să-şi desfăşoare, în condiţii normale, activităţile gospodăreşti şi cotidiene. Medicamentele l-au costat 100 lei, acesta arătând că a cumpărat medicamentele şi pentru A.A., tot în valoare de 100 lei.

În ceea ce priveşte vaca, în cursul aceleaşi zile, a fost anunţat medicul veterinar din comună, care a depus toate eforturile pentru a o salva, dar nu a reuşit, aceasta decedând din cauza nenumăratelor înţepături ale albinelor. Deşi reclamantul pârât reconvenţional B. a încercat să valorifice cadavrul bovinei, pentru a micşora pierderile, a fost refuzat de abatoare, din cauza toxinelor din veninul de albine infiltrat în corpul animalului. Singurul loc unde a fost acceptat cadavrul fiind la SC M&B SRL, pentru furajare larve de muscă pentru pescuit după cum rezultă şi din scriptul eliberat de acesta societate sub seria MS nr.011128/13.05.2013. Reclamantul pârât reconvenţional B. arată faptul că nu a primit nicio sumă de bani de la această societate pentru cadavrul bovinei, însă a acceptat această modalitate de a  se debarasa, întrucât incinerarea acesteia l-ar fi costat aproximativ 500 lei.

Reclamantul pârât reconvenţional B. mai arată faptul că vaca era gestantă, viţelul urmând a fi fătat peste circa o lună de la incident, iar decesul acesteia a determinat şi decesul viţelului, cu toate eforturile medicului veterinar de a-l salva.

În ceea ce priveşte solicitările aferente prejudiciilor cauzate, reclamantul pârât reconvenţional B. consideră că pârâtul reclamant reconvenţional S.T. se impune a fi obligat la plata sumei de 5.000 lei reprezentând contravaloarea vacii decedate şi 1.500 lei contravaloarea viţelului, iar pentru suferinţele cauzate de multiplele înţepături de albine, care au determinat migrene continue timp de două săptămâni, lipsă de apetit şi dificultăţi de somn, precum şi dureri, solicită a fi obligat pârâtul reclamant reconvenţional la plata daunelor morale în cuantum de 2.000 lei.

În privinţa reclamantului pârât reconvenţional S., arată faptul că, urmare a multiplelor înţepături suferite în incident, în încercarea de a salva vaca socrului acestuia, întrucât s-a simţit foarte rău, prezentând febră, frisoane şi vărsături, stare care s-a agravat pe timpul nopţii, în dimineaţa zilei următoare soţia acestuia l-a transportat la Spitalul Judeţean din Tg.M., unde a fost internat până în data de 14.05.2013, iar ulterior a fost nevoit să obţină concediul medical timp de o săptămână, din 15 până în 21 mai 2013. Condiţii în care înţelege să solicite obligarea pârâtului reclamant reconvenţional la plata sumei totale de 1.100 lei, din care 100 lei medicamentele achiziţionate şi 1.000 lei daune morale.

Reclamanţii pârâţi reconvenţionali arată faptul că au încercat să ajungă la o înţelegere cu pârâtul reclamant reconvenţional S., invitându-l la mediere, însă urmare a discuţiilor, părţile au concluzionat că nu doresc o astfel de rezolvare a litigiului. Totodată, arată faptul că nu s-a ajuns la o înţelegere cu pârâtul reclamant reconvenţional S., întrucât acesta nu se consideră responsabil de prejudiciul material şi moral cauzat de albinele proprietatea sa, considerând că bovina ar fi fost legată la o distanţă prea mică faţă de stupină.

Reclamanţii pârâţi reconvenţionali învederează instanţei faptul că, urmare a demersurilor întreprinse ulterior incidentului, au aflat faptul că pârâtul reclamant reconvenţional S. nu a respectat reglementările legale în materia apiculturii, neavând aprobare de la primăria din comună pentru staţionarea stupilor, nici aviz de la DSV BN şi nici nu a avut pază la stupi, care să aibă antidot pentru veninul de albine, care s-ar fi impus să intervină în orice incident, pentru a limita efectele veninului de albină.

În drept s-au invocat prevederile art.1375, art.1377 C. civ., art.194 şi urm. C.pr.civ.

În probaţiune, dosarului cauzei au fost anexate înscrisuri (f.7-19) şi, de asemenea, s-a solicitat proba cu interogatoriul pârâtului, proba testimonială cu martorii: A.A. şi A.A., efectuarea unei adrese la Postul de Poliţie M. pentru a comunica, în copie conformă cu originalul, toate actele din lucrarea nr.239318/61/13.06.2013.

Legal citat, pârâtul-reclamant reconvenţional S.T. a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională pe care le-a depus la dosarul cauzei la data de 17.03.2014 împreună cu înscrisuri anexe (f.31-481) prin care a solicitat respingerea acţiunii introductive în baza dispoziţiilor art. 1352 raportat la art. 1380 Cod Civil, ca fiind neîntemeiată şi admiterea cererii reconvenţională obligând pe pârâtul reconvenţional B.D.I. la plata sumei de 7.800 lei, din care 3.000 lei contravaloarea a 6 familii de albine, 1.200 lei contravaloarea a 6 lăzi (stupi) de albine şi 3.600 lei contravaloarea producţiei anului 2013 pentru cei 6 stupi distruşi; cu cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat şi taxă de timbru.

În motivare s-a arătat că acţiunea este total neîntemeiată prin prisma dispoziţiilor art. 1352 Cod Civil (fapta victimei sau a terţului) raportat la dispoziţiile art. 1380 Cod Civil privitoare la cauzele de exonerare a răspunderii pentru cazurile prevăzute de dispoziţiile art. 1375-1379 Cod Civil, pe care îşi întemeiază reclamantul pârât reconvenţional acţiunea.

La data de 05.05.2013 pârâtul reclamant reconvenţional s-a întâlnit cu numitul A.I., din localitatea O., comuna M., pentru a-i accepta solicitarea de a-şi aşeza stupii pe un teren proprietatea acestuia, pentru o perioadă de cca. două săptămâni în pastoral la salcâm. Astfel, acesta s-a deplasat la terenul situat la ieşirea din sat, lângă casa proprietatea lui G.A. şi terenul fiind în pantă a stabilit că-şi va aşeza stupii în partea de jos a acestuia, chiar lângă gardul lui G.A.. Ulterior, l-a întrebat pe acesta dacă este de acord şi dacă vrea să supravegheze el stupina cele două săptămâni, pentru câteva borcane de miere. G.A. a discutat şi cu soţia şi au fost de acord spunându-i pârâtului reclamant reconvenţional că au un câine bun care-i anunţă pentru orice mişcare prin zonă, convenind ca în data de 10.05.2013 să aducă stupii pe acest teren. În cealaltă parte a terenului era legată o vacă, la cca. 80-100 m de locul stabilit pentru stupină şi numitul A.I. i-a spus pârâtului reclamant reconvenţional că probabil este vaca lui B.D. care a lucrat terenul în anul 2012, dar fiind certaţi şi nu i-a mai dat voie să folosească terenul, numai că la intervenţia unui nepot de-al său i-a acceptat să păşuneze vaca pe marginea terenului până când îl va da cuiva pentru cosit, terenul având o suprafaţă de 0,80 ha. După aceste discuţii A.I. l-a rugat pe G.A. să-l anunţe pe B.D. ca din ziua când stupii vor fi aduşi pe teren să nu ducă vaca la păşunat în zonă. În 10.05.2013, dimineaţa, pe la ora 4,00, a dus stupii pe terenul lui A.I., i-a aşezat pe lângă gardul lui G.A. în formă de careu, iar în jurul orei 8,00, când a terminat de descărcat stupii, G.A. a propus să se deplaseze împreună la B.D. pentru a-l anunţa de amplasarea stupilor, însă acesta nu era acasă, fiind plecat cu căruţa împreună cu soţia lui la târg în localitatea Milaş, moment în care G.A. a zis că şi el are de mers la târg la M. împreună cu soţia sa şi îl anunţă să nu mai ducă vaca la păşunat pe terenul lui A.I..

În aceeaşi zi, după câteva ore, pârâtul reclamant reconvenţional l-a sunat pe G.A. să se informeze dacă a fost anunţat, B.D. confirmându-i că nu va mai duce vaca în acea zonă. 

În data de 12.05.2013, ora 10,00 pârâtul reclamant reconvenţional arată că a fost anunţat de fiica lui B.D. să se deplaseze urgent la stupină pentru că vaca a răsturnat câţiva stupi şi este căzută jos lângă stupii răsturnaţi, iar ei nu pot să o scoată din zona pentru că sunt foarte multe albine ieşite din stupi.

În momentul în care a  ajuns la stupină, după cca. 50 de minute de la primirea telefonului, vaca era dusă acasă la B.D. fiind ajuns şi medicul veterinar care o trata. După unele discuţii întreprinse la casa lui B.D., pârâtul reclamant reconvenţional s-a dus la stupină, unde erau 6 stupi răsturnaţi, desfăcute lăzile şi toate albinele moarte din acele lăzi din cauză că au aruncat apă cu găleţile (500-600 litri) peste ele. Când pârâtul reclamant reconvenţional a dorit să afle ce s-a întâmplat i s-a spus că în dimineaţa acelei zile, B.D. a fost văzut că vine cu vaca la păşunat pe terenul lui A.I., deşi a promis că nu duce vaca pe acel teren cât timp sunt albinele acolo. Deşi i s-a propus să ducă vaca într-un anumit loc de pe teren, mai departe de stupi, B.D. nu a acceptat spusele lui G.A. şi a legat vaca în faţa stupilor, la o distanţă de cca. 20-25 m de latura cea mare a careului, cu un lanţ care avea o lungime de 15-20 m, cam pe la mijlocul careului format de stupi, strigând răspicat către G.A. că el leagă vaca unde vrea el şi a plecat spre casă, după ce a bătut ţăruşul în pământ. Lanţul fiind lung de 15-20 m a permis ca vaca să ajungă foarte aproape de stupi deranjând albinele după care acestea au înţepat-o. La ora când a legat B.D. vaca în faţa stupilor zburau puţine albine, dimineaţa fiind aerul mai rece, dar după ce se încălzeşte aerul, în jurul orelor 09-10, se intensifică zborul albinelor. În jurul orei 9,00 soţia lui G.A. a plecat la biserică, iar după vreo 30-40 minute G.A. a auzit câinele lătrând foarte agitat în direcţia stupilor. Când s-a dus să vadă ce se întâmplă acolo, vaca era căzută peste câţiva stupi răsturnaţi şi nu se mai putea ridica de jos, iar el a anunţat repede pe B.D. să vină cu cineva din vecini să scoată vaca din zonă.

Faţă de cele invocate pârâtul reclamant reconvenţional apreciază că incidentul înţepării vacii şi implicit a decesului acesteia se datorează culpei exclusive a reclamantului pârât reconvenţional B.D.I., fiind îndeplinite condiţiile de exonerare de răspundere a pârâtului reclamant reconvenţional prevăzut de dispoziţiile art. 1380 raportat la art. 1352 Cod Civil cu privire la ambii reclamanţi.

În ce priveşte contravaloarea vacii care era gestantă apreciază că este mult exagerată, fără a putea evalua separat viţelul care nu era născut, iar predarea ei la abator a fost plătită cu suma de cel puţin 10 lei/Kg carcasă, după cum a comunicat pârâtului reclamant reconvenţional chiar fiica reclamantului pârât reconvenţional B., însă cunoscând pe şeful abatorului au întocmit, probabil, acte de predare fără bani.

În ceea ce priveşte înscrisul depus de reclamanţii pârâţi reconvenţionali cu privire la predarea vacii, pârâtul reclamant reconvenţional opinează că nu este un document justificativ al predării la abator, ci doar unul de transport, astfel că nu poate fi luat în considerare. Pârâtul reclamant reconvenţional mai arată că i-a oferit reclamantului B. posibilitatea de valorificare a vacii sacrificate în prezenţa medicului la abatorul din O.B. la preţul de 10 lei/kg, carcasă, dar a refuzat această posibilitate spunând că acelaşi preţ îl obţine şi de la abatorul unde îl cunoaşte pe administrator.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională consideră pârâtul reclamant reconvenţional că este admisibilă în baza dispoziţiilor art. 1349 alin.(l) şi (2) Cod Civil raportat la dispoziţiile art. 1357 Cod Civil şi art. 1375 Cod Civil

În congruenţă cu valoarea pretenţiilor pârâtului reclamant reconvenţional acesta a depus la dosarul cauzei adresa S.C.A. de gr. I A.M. B., din care rezultă că preţul de achiziţie a unei familii de albine este de 500 lei, iar a unei lăzi (cutii) de 200 lei pentru o ladă.

În ce priveşte producţia de miere aceasta era de cca.30 Kg pe familie de albine, iar preţul unui kg. de miere era de 20 lei/kg.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 205, 209 şi 453 Cod Procedură Civilă, ale art. 1349, 1357 şi 1375 Cod Civil.

În probaţiune, dosarului cauzei au fost anexate înscrisuri (f.3-46) şi s-a solicitat încuviinţarea probei testimoniale cu martorii: G.A., G.M. şi A.I.

Prin notele de şedinţă formulate de pârâtul reclamant reconvenţional S.T. şi depuse la dosarul cauzei la data de 27.03.2015 (f.116-118), acesta a solicitat respingerea acţiunii introductive în baza dispoziţiilor art. 1352 raportat la art. 1380 Cod Civil, ca fiind neîntemeiată şi admiterea  cererii reconvenţională obligând pârâtul reconvenţional B.D.I. la plata sumei de 7.800 lei, din care 3.000 contravaloarea a 6 familii de albine, 1.200 lei contravaloarea a 6 lăzi (stupi) de albine şi 3.600 lei contravaloarea producţiei anului 2013 pentru cei 6 stupi distruşi; cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat şi taxă de timbru.

Pârâtul reclamant reconvenţional S.T. arată că, potrivit declaraţiilor martorilor, vaca era legată la cca. 15-20 m. de stupi, iar funia cu care era legată vaca era mai lungă decât această distanţă.

Astfel, în opinia pârâtului reclamant reconvenţional rezultă că incidentul înţepării vacii şi implicit a decesului acesteia se datorează culpei exclusive a reclamantului B.D.I., fiind îndeplinite condiţiile de exonerare de răspundere a subsemnatului prevăzut de dispoziţiile art. 1380 raportat la art. 1352 Cod Civil cu privire la ambii reclamanţi şi totodată îndeplinite condiţiile răspunderii delictuale a reclamantului B.D.I.

În ceea ce priveşte admisibilitatea cererii reconvenţională, pârâtul reclamant reconvenţional reiterează aceleaşi motive de fapt şi de drept invocate în cererea reconvenţională depusă la dosarul cauzei la data de 17.03.2014.

La data de 17.04.2015, reclamanţii pârâţi reconvenţionali au depus la dosarul cauzei note scrise prin fax (f.119-121) prin care au reiterat solicitările din acţiunea introductivă şi, de asemenea, au solicitat respingerea ca neîntemeiată şi nedovedită cererea reconvenţională formulată de către pârâtul reclamant reconvenţional S.T. cu cheltuieli de judecată.

În congruenţă cu solicitările şi motivarea acţiunii introductive, dar şi cu declaraţiile martorilor A.A.A. şi A.A., reclamanţii pârâţi reconvenţionali consideră că nu trebuiau să ducă vaca la păscut doar pentru o singură zi, respectiv ziua de vineri, fiind de acord cu această solicitare, ducând vaca doar a treia zi din momentul informării.

De asemenea, martorul G.A. a arătat în declaraţia dată la poliţie, faptul că reclamantul B. i-a spus acestuia că nu va duce vaca două-trei zile şi o va ţine la domiciliu în grădină.

De altfel, în opinia reclamanţilor pârâţi reconvenţionali însuşi pârâtul reclamant reconvenţional arată în mod expres, în răspunsul său la interogator (întrebarea nr .l), că a transmis să nu scoată vaca la păşunat.

În cea de-a treia zi, respectiv în dimineaţa zilei de 12.05.2013, a dus vaca pe terenul respectiv, la păşunat, pentru ca, în jurul orelor 10,30, să fie anunţat de către un vecinul G.A., că albinele au atacat vaca, deşi a priponit vaca la o distanţă suficient de mare de stupii de albine, de circa 40-50 metri, tocmai pentru a nu deranja în vreun fel albinele. Lanţul cu care era priponită vaca era de circa 15 metri, după cum au arătat şi martorii, astfel că aceasta nu se putea apropia la o distanţă destul de scurtă faţă de stupi, pentru a incomoda în vreun fel albinele şi să justifice atacul acestora.

Faptul că toţi cei care au încercat să salveze vaca au fost înţepaţi de albine a fost declarat şi de martori, în unanimitate, iar martora A.A. a declarat despre severitatea leziunilor pe care le-au suferit aceştia. După cum a arătat în acţiunea introductivă, reclamantul B. a suferit de dureri intense de cap timp de două săptămâni, datorită înţepăturilor de albine, situate cu preponderenţă în zona capului şi a gâtului, dar şi a mâinilor, fapt atestat de către martora A.A..

Reclamanţii pârâţi reconvenţionali arată că pârâtul S. nu i-a informat referitor la alte măsuri de siguranţă care s-ar fi impus a fi luate dat fiind faptul că albinele reprezintă un pericol, acesta neavând în preajmă antidot pentru veninul de albine, care s-ar fi impus să intervină în orice incident, pentru a limita efectele veninului de albină, fapt recunoscut de către pârât în răspunsul său la interogator (întrebarea nr.5).

Astfel, deşi era obligat ca, în termen de 24 ore de la amplasarea stupinei, pârâtul reclamant reconvenţional să amplaseze un panou de identificare a stupinei şi să comunice, în scris, consiliului local, locul de amplasare al stupilor, perioada de timp, numărul de familii şi datele de contact, pârâtul nu a procedat în acest sens, după cum a recunoscut în finalul declaraţiei date la Postul de Poliţie M., deşi neîndeplinirea acestor obligaţii constituie contravenţii şi se sancţionează conform Legii nr.383/2013 - Legea apiculturii. Scriptele depuse în probaţiune de către pârât, anexă la întâmpinare şi Cerere reconvenţională, în opinia reclamanţilor pârâţi reconvenţionali nu sunt în măsură să acopere lipsurile, astfel cum sunt prevăzute de lege şi cărora pârâtul reclamant reconvenţional a omis a le da curs.

Autorizaţia de stupărit pastoral nr.5/10.05.2013 eliberată de Asociaţia Crescătorilor de Albine B. a fost pentru „pădurea O.” şi nicidecum pentru livadă, unde pârâtul reclamant reconvenţional şi-a instalat stupina, la o depărtare considerabilă de pădure.

Martorul G.A. nu a fost angajat de către pârâtul reclamant reconvenţional să păzească stupii, ci doar i s-a solicitat de către pârât să se mai uite la ei, această aserţiune nefiind altceva decât o nouă încercare a pârâtului de a-şi justifica conduita culpabilă. Nici martorul G.A. nu a declarat în acest sens, că ar fi fost angajat de către pârât la paza stupilor şi nici chiar pârâtul, în faţa organelor de poliţie, abia în faţa instanţei încercând o atare justificare, prin răspunsul său la întrebarea nr.4 din interogator.

În motivare se mai arată că în cursul aceleaşi zile a fost anunţat medicul veterinar din comună, care a depus toate eforturile pentru a o salva, dar nu a reuşit, aceasta murind din cauza nenumăratelor înţepături ale albinelor, iar medicul veterinar a refuzat să elibereze certificat de stare a sănătăţii animalului, apreciind că datorită veninului albinelor nu era bună de consum, astfel cum rezultă şi din declaraţia martorului A.I..

De asemenea, s-a dovedit prin declaraţia martorului A.I., care personal a transportat vaca spre TG.M., că fără a primi vreo sumă în schimb cadavrul vacii a fost predat la SC M&B SRL.

După cum s-a dovedit prin declaraţiile martorilor, vaca era gestantă, viţelul urmând a fi fătat peste circa o lună de la incident, iar decesul acesteia a determinat şi decesul viţelului, cu toate eforturile medicului veterinar de a-l salva, iar contravaloarea unei asemenea vaci este de 5.000 lei, iar a viţelului între 1.000 şi 2.000 lei.

Reclamantul pârât reconvenţional S., după cum a arătat şi în acţiunea introductivă şi s-a dovedit prin probatoriul testimonial administrat în cauză, a fost la faţa locului la desfăşurarea incidentului, iar în încercarea de a salva vaca a suferit multiple înţepături de albine.

Reclamanţii pârâţi reconvenţionali consideră că sunt întrunite cumulativ condiţiile art.1375 Cod civil privind răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale. Pe cale de consecinţă, pretenţiile formulate de către pârât pe calea acţiunii reconvenţionale sunt, în opinia reclamanţilor pârâţi reconvenţionali atât nefondate, cât şi nedovedite.

Dacă nu ar fi fost atacată de către albine, vaca nu ar fi doborât stupii, din probatoriul testimonial administrat reieşind cu prisosinţă faptul că, urmare a atacului albinelor, vaca a căzut la pământ, iar după ce au reuşit să o dezlege, aceasta fiind înnebunită de durerea zecilor de mii de înţepături şi orbită, fiind înţepată şi în ochi, a luat-o la fugă instinctiv, doborând stupii.

Faţă de toate aceste motive, solicită a fi respinsă ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată în cauză.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate şi a temeiurilor juridice aplicabile, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii BDI şi S.C.M., aceştia au solicitat obligarea pârâtului S.T. la plata sumelor de bani indicate în petitul acţiunii, cu titlu de despăgubiri materiale, precum şi daune morale pentru prejudiciul suferit de reclamanţi în data de 12.05.2013, întemeindu-şi acţiunea pe dispoziţiile art.1375 şi art.1377 C.civ., referitor la răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau lucruri.

În baza probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarea stare de fapt:

În cursul lunii mai a anului 2013, pârâtul S.T., a avut o discuţie cu martorul A.I. (f.76), în urma căreia, acesta din urmă, i-a acceptat solicitarea pârâtului de a-şi aşeza mai mulţi stupi de albine pe un teren proprietatea martorului, din localitatea O., com. M., pentru o anumită perioadă de timp, aducându-i însă la cunoştinţă că pe acel teren obişnuieşte să-şi păşuneze vaca, reclamantul BDI. Astfel, în urma acordului proprietarului terenului, pârâtul s-a deplasat la terenul situat la ieşirea din sat, lângă casa martorului G.A. şi a amplasat stupii, chiar lângă gardul lui G.A., în formă de “U”.

În următoarea zi, conform declaraţiei martorului G.A. (f.74-75), pârâtul s-a deplasat împreună cu martorul G. la domiciliul reclamantului B., pentru a-i spune să nu-şi mai priponească vaca în locul respectiv, deoarece pârâtul şi-a amplasat stupii de albine, însă nu l-au găsit acasă. A doua zi, sâmbăta, martorul G.A. l-a întâlnit pe reclamant la târg şi i-a transmis să nu ducă vaca la păşunat pe terenul unde au fost amplasaţi stupii de albine.

Martorii audiaţi în cauză au confirmat cu toţii că reclamantul pârât-reconvenţional B.D.I. a fost personal atenţionat să nu ducă vaca la păşunat pe terenul unde au fost amplasate familiile de albine şi în special să nu o lege în apropierea acestora, aspect confirmat şi de martorul A.A. (f.70-71), iar martorii G.A. şi G.M. (f.111-112) au arătat că personal au adus la cunoştinţă reclamantului Bucur aceste împrejurări.

În dimineaţa zilei de 12.05.2013 (duminica), martorii G.A. şi G.M., proprietarii grădinii lângă care au fost amplasaţi stupii de albine, văzându-l pe reclamant că îşi duce vaca spre terenul unde au fost amplasaţi stupii, i-au atras atenţia acestuia să nu lege vaca aşa aproape de familiile de albine, însă acesta nu a ţinut cont de cele spuse de aceştia şi a priponit vaca în apropierea familiilor de albine, spunând iritat “Dă-i încolo cu albinele lor cu tot!”.

Câteva ore mai târziu, în cursul aceleiaşi zile de 12.05.2013, fiica reclamantului B.D. l-a anunţat pe  pârâtul reclamant-reconvenţional, să se deplaseze urgent la stupină pentru că vaca a răsturnat câţiva stupi şi este căzută lângă stupii răsturnaţi, iar ei nu pot să o scoată din zona pentru că sunt foarte multe albine ieşite din stupi.

În ce priveşte distanţa la care reclamantul B. a legat vaca, de stupii pârâtului, potrivit Raportului întocmit de poliţie cu ocazia sesizării evenimentului respectiv (f.81-83), precum şi declaraţiilor martorilor date cu acea ocazie (f.99), rezultă că era la cca. 15-20 m. de stupi, iar funia cu care era legată vaca era mai lungă decât această distanţă, împrejurare ce rezultă şi din susţinerea martorilor A.A. (f.70-71), G.A. (f.74-75), G.M. (f.111-112) şi A.A. (f.109-110), care au precizat că atunci când vaca era căzută peste familiile de albine între acestea şi gardul martorului G.A. avea încă priponul de care era legată, fixat în pământ, fiind o certitudine că lungimea funiei cu care era legată, permitea bovinei să ajungă la stupii de albine şi chiar să treacă dincolo de aceştia, stupii fiind amplasaţi, conform declaraţiilor martorilor A.I. şi G.M., la o distanţă de aproximativ 1,5 - 2 metri de gardul ce împrejmuia grădina martorilor G..

De asemenea, martorul A.A. arată că, nu a văzut vaca în acea dimineaţă, iar atunci când a ajuns la locul incidentului vaca era căzută la pământ, între stupi şi gard, fiind atacată de albine şi acesta împreună cu reclamantul B. au reuşit să scoată priponul de care era legată vaca.

Martorii audiaţi mai arată că ulterior, reclamantul a sacrificat bovina, neputând-o salva, însă datorită toxinelor din veninul albinelor, nu a putut fi consumată şi a fost predată pentru furajare larve de muscă pentru pescuit, după cum rezultă de altfel şi din înscrisul depus de reclamanţi la fila 7 din dosar. Totodată, reclamanţii, încercând să salveze vaca, au fost şi ei înţepaţi de albine, necesitând ulterior îngrijiri medicale.

Rezultă astfel, fără îndoială că datorită albinelor pârâtului S., reclamantul B.D. a suferit un prejudiciu prin decesul vacii, care era şi gestantă, însă din probele administrate în cauză, rezultă că acest incident se datorează culpei exclusive a reclamantului B.D.I., care, nu a ţinut cont de avertizările pârâtului S. şi ale martorilor, în sensul de a nu-şi priponi bovina în apropierea stupilor de albine amplasaţi de pârât, cu acordul proprietarului terenului, în acea zonă.

Potrivit disp.art.1.352 din Codul civil, “Fapta victimei înseşi şi fapta terţului înlătură răspunderea chiar dacă nu au caracteristicile forţei majore, ci doar pe cele ale cazului fortuit, însă numai în cazurile în care, potrivit legii sau convenţiei părţilor, cazul fortuit este exonerator de răspundere.”, iar art.1.380 C.civ., prevede că, „În cazurile prevăzute la art. 1.375, 1.376, 1.378 şi 1.379 nu există obligaţie de reparare a prejudiciului, atunci când acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei înseşi ori a unui terţ sau este urmarea unui caz de forţă majoră.”

Astfel, instanţa reţine în urma coroborării tuturor probelor administrate în ce priveşte acţiunea principală, că sunt îndeplinite condiţiile de exonerare a răspunderii pârâtului, prevăzută de dispoziţiile art.1.380, raportat la disp. art. 1.352 Cod Civil, pentru prejudiciile suferite de reclamanţi, motiv pentru care, va respinge ca nefondată acţiunea civilă principală formulată de reclamanţii B.D.I. şi S.C.M.

În ce priveşte însă cererea reconvenţională formulată de pârâtul S.T., privitor la obligarea reclamantului B.D.I. la plata de despăgubiri pentru pagubele suferite prin distrugerea stupilor şi familiilor de albine, de vaca reclamantului, cerere întemeiată pe disp.art.1.349 şi art.1.357 Cod civil, instanţa constată că aceasta este doar în parte întemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Reclamantul reconvenţional a solicitat obligarea pârâtului reconvenţional la acoperirea prejudiciului în cuantum total de 7.800 lei, din care 3.000 lei contravaloarea a 6 familii de albine, 1.200 lei contravaloarea a 6 lăzi (stupi) de albine şi 3.600 lei contravaloarea producţiei anului 2013 pentru cei 6 stupi distruşi.

Instanţa reţine faptul că răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale are natura juridică a unei garanţii prin care terţii prejudiciaţi sunt protejaţi de riscul suportării prejudiciului, garanţie ce se grefează pe culpa prezumată a persoanei ce avea paza juridică a animalelor ce au provocat paguba. Prin urmare, pentru angajarea răspunderii, victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de animalul ce s-a aflat în paza juridică a persoanei chemate să răspundă, în speţă a pârâtului-reconvenţional B.D., acesta necontestând nici un moment calitatea sa de proprietar al bovinei ce a provocat prejudiciul, aspect probat în cauză, având în vedere şi considerentele adoptării soluţiei cu privire la acţiunea principală. Întrucât aceste elemente au fost dovedite, se declanşează, în mod automat, răspunderea în conformitate cu art.1.375 Cod civil, celelalte elemente ale răspunderii delictuale fiind prezumate irefragabil.

Analizând succesiunea evenimentelor ce au dus la decesul vacii şi răsturnarea/distrugerea celor 6 stupi, respectiv familii de albine apare evidentă culpa exclusivă a pârâtului reconvenţional B.D.I. care în ciuda faptului că a fost atenţionat să nu mai ducă vaca pe terenul pe care au fost amplasaţi stupii nu numai că a dus vaca pe acel teren, ci a şi amplasat-o în imediata vecinătate a stupilor, deranjând astfel albinele.

În ce priveşte suma de bani solicitată cu titlu de prejudiciu de către reclamantul S.T., respectiv 3.000 lei contravaloarea a 6 familii de albine, 1.200 lei contravaloarea a 6 lăzi (stupi) de albine şi 3.600 lei contravaloarea producţiei anului 2013 pentru cei 6 stupi distruşi, instanţa reţine din declaraţiile martorului A.A. (f.70-71), că în momentul în care acesta a scos priponul, vaca a fugit direct între stupii de albine, iar martorul A.I. (f.72-73), a văzut vaca căzută peste gardul lui G.A., martorul arătând că, probabil când a fost dezlegată, vaca a răsturnat stupii de albine, stupi ce erau aşezaţi de-a lungul gardului lui G., iar acesta din urmă (f.74-75), declară de asemenea că a văzut, în momentul în care a ajuns la faţa locului, vaca căzută între stupi şi gardul de la grădina sa. Acelaşi martor arată că a văzut mai multe lăzi de albine răsturnate. De asemenea, a aruncat apă pe vacă pentru a îndepărta albinele, apă care a ajuns şi pe stupi.

În declaraţia dată la Postul de poliţie (f.99), martorul A.A., arată că, după ce au dezlegat vaca, aceasta a fugit către familiile de albine, răsturnând lăzile a 5-6 familii, după care s-a agăţat în gard, aspecte confirmate şi de martora G.M. (f.111-112).

Faptul că vaca a răsturnat cei 6 stupi de albine rezultă şi din fotografiile anexate în probaţiune de pârât la dosar (f.40-42), însă, tot din aceste fotografii, se poate constata că lăzile de albine, deşi au fost răsturnate şi dezasamblate, nu au fost distruse în totalitate, acestea putând fi ulterior folosite în proporţie de 70 %, motiv pentru care instanţa, din suma de 1.200 lei solicitată pentru cele 6 lăzi, va acorda doar suma de 360 lei.

În ce priveşte suma de 3.000 lei, pentru cele 6 familii de albine distruse (prin faptul că a fost aruncată apă pe acestea, în încercarea de a fi salvată vaca) pârâtul reclamant-reconvenţional a depus la dosar o adresă a Societăţii Cooperativă Agricolă de gr. I APIS M. din care rezultă că preţul de achiziţie a unei familii de albine este de 500 lei (f.37).

Pârâtul nu face însă în nici un fel dovada sumei de 3.600 lei, solicitată de la reclamant, cu titlu de contravaloare a producţiei de miere de albine.

Pentru considerentele expuse, instanţa va admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul reclamant-reconvenţional S.T., formulată în contradictoriu cu  reclamantul pârât-reconvenţional  B.D.I. şi îl va obliga pe acesta, să plătească reclamantului-reconvenţional S.T., suma de 3.360 lei, cu titlu de despăgubiri civile, pentru prejudiciul cauzat, în temeiul răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul cauzat de animale, urmând a respinge restul pretenţii formulate prin cererea reconvenţională.

Raportat la prevederile art. 451,452 şi 453 din Codul de procedură civilă, pârâtul-reconvenţional B.D.I., va fi obligat să plătească reclamantului-reconvenţional S.T., cheltuielile de judecată parţiale, în sumă totală de 590,2 lei, reprezentând: taxă judiciară de timbru de 240,2 lei şi onorariu avocaţial parţial, în cuantum de 350 lei, proporţional cu pretenţiile admise de instanţă.

Împotriva sentinţei expuse au declarat apel, în termen legal, reclamanţii B.D.I. şi S.C.M., solicitând admiterea acestuia, astfel cum acesta a fost formulat şi pe cale de consecinţă, schimbarea în tot a Hotărârii civile nr. 3180/2015, pronunţată în data de 24 Aprilie 2015 în dosar nr. 982/190/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Bistriţa, în sensul: admiterii acţiunii în angajarea răspunderii intimatului-pârât pentru prejudiciul cauzat de animale; obligarea intimatului-pârât la plata sumei de 8.700 lei către apelantul-reclamant B.D.I. şi 1.100 lei apelantului-reclamant S.C.M., reprezentând prejudiciile cauzate fiecăruia; respingerii cererii reconvenţionale promovate de intimatul-pârât şi pe cale de consecinţă respingerea tuturor cererilor subsecvente; cu cheltuieli de judecată, în temeiul art. 451- 455 C. proc. civ. - taxa judiciară de timbru achitară atât în primă instanţă, cât şi în apel, respectiv onorariul avocaţial.

În temeiul art. 480 Cod proc. civ. apelul declarat va fi respins ca nefondat, iar în baza art. 453 din acelaşi cod apelanţii urmează a plăti în solidar intimatului cheltuieli de judecată în apel în cuantum de 600 lei reprezentând onorariu avocaţial, justificat cu chitanţa ataşată la dosar f.35.

Domenii speta

Spete similare