Acţiuni în regres

Sentinţă civilă 585 din 04.04.2018


Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 01.08.2016, sub nr. 3637/260/2016, reclamantul, S.C. A. T. A.  S.A., prin reprezentant legal, in contradictoriu cu paratul R. G. Ş., a solicitat instanţei obligarea pârâtului la plata sumei de 37.389,29  lei reprezentând despăgubiri în regres, la care se adauga  dobânda legală calculată de la data formulării acţiunii si pana la data achitarii integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul  a arătat că la data de 08.11.2014, pe DN 2G – km 35, numitul P. S,, în timp ce conducea autoturismul marca Toyota HILUX cu nr. de înamtriculare /../ în direcţia Moineşti-Bacău, a intrat în coliziune cu un vehicul cu tracţiune animală condus de numitul R.G. Ş. în vârstă de 19 ani.

A precizat că în urma analizelor de laborator efectuare în cadrul SML Bacău, a rezultat că pârâtul, conducătorul atelajului hipo, avea o alcoolemie de 2,25 g/00. A adăugat că, din cercetările efectuate, a rezultat că atelajul hipo nu era semnalizat luminos şi nici conducătorul acestuia nu purta vestă reflectorizantă iar acesta nu s-a asigurat la efectuarea manevrei de pătrundere de pe acel drum lateral.

A arătat reclamantul că în conformitate cu dispozitiile  art. 1594 C.civ., înţelege să se  subroge în drepturile asiguratului şi solicită obligarea persoanei vinovate de producere a pagubei la plata despăgubirilor, întrucât sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de răspunderea paratului pentru fapta proprie.

În drept,  s-au invocat dispozitiile  art. 1357-1359 C.civ.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 1726 lei.

Pârâtul, R. G. Ş.,  desi legal citat, nu a depus la dosar intampinare pentru a combate justetea celor afirmate de reclamant in cererea de chemare in judecata.

Instanta a administrat, la solicitarea partilor, proba cu inscrisuri şi a dispus, din oficiu, suplimentarea probatoriului cu proba cu expertiză tehnică auto.

Analizând materialul probator administrat, instanţa reţine urmatoarea situatie de fapt:

La data de 08.11.2014, pe DN 2G – km 35, numitul P. S., în timp ce conducea autoturismul marca Toyota HILUX cu nr. de înamtriculare /…/ în direcţia Moineşti-Bacău, a intrat în coliziune cu un vehicul cu tracţiune animală condus de numitul R. G. Ş., în vârstă de 19 ani, care a pătruns pe carosabil din partea stângă, de pe un drum lateral, obstrucţionând astfel calea de rulare a conducătorului auto. Aceste aspecte rezultă din ordonanţa de clasare din data de 20.04.2015 depusă la dosar (f. 8)

In urma coliziunii a fost avariat autoturismul marca Toyota HILUX cu nr. de înamtriculare /../, motiv pentru care a fost constituit de reclamantă dosarul de daune, vehiculul arătat beneficiind de asigurare CASCO- poliţa nr. /../(f. 17).

Pentru remedierea avariilor înregistrate, au fost efectuate reparaţii în valoare de 37.389,29 lei (f. 19 verso), sumă achitata de reclamant  conform inscrisurilor aflate la  dosar (f. 10 verso).

Prin promovarea prezentei acţiuni, reclamantul urmăreşte recuperarea sumei de 37.389,29 lei reprezentând despăgubiri în regres, invocând mecanismul subrogaţiei personale, în virtutea căruia asigurătorul preia, în limitele indemnizaţiei plătite persoanei păgubite prin producerea cazului asigurat - în speţă, accidentul rutier soldat cu avarierea autoturismului - acţiunea în regres în contra autorului faptei cauzatoare a  prejudiciului.

Instanţa constată că pretenţiile deduse judecăţii sunt fondate.

Potrivit Art. 1357 C.Civ- (1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

Art. 1365 C.Civ prevede că - instanţa civilă nu este legată de dispoziţiile legii penale şi nici de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal, în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.

Rezultă din dispoziţiile legale precitate cele patru conditii ale raspunderii civile delictuale, anume fapta ilicită a paratului, prejudiciul cert si nereparat inca şi persoana în patrimoniul căreia este localizat, legătura de cauzalitate şi vinovăţia, deci toate elementele cumulative ale răspunderii civile delictuale prevăzute de lege, care justifică dreptul persoanei păgubite de a obţine plata despăgubirilor.

Din aprecierea ansamblului probator rezultă că incidentul rutier din data de 08.11.2014 a fost provocat de pârâtul R. G. Ş., care, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, conducând un atelaj hipo a pătruns pe carosabil din partea stângă, de pe un drum lateral, obstrucţionând calea de rulare a conducătorului auto al autoturismul marca Toyota HILUX cu nr. de înamtriculare /…/. 

 Starea de pericol, in cazul de fata, putea fi evitata daca pârâtul nu ar fi consumant băuturi alcoolice şi s-ar fi asigurat in mod corespunzator, cu respectarea cerintelor impuse de lege. 

Astfel, conducătorii de atelaje hipo trebuie să se comporte preventiv, în aşa fel încât să nu constituie un pericol sau o stânjenire pentru circulaţie.

In acest sens,  art. 35 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 prevede ca participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private. 

In privinţa sumei reprezentând despăgubirea suportată, reclamantul a probat  existenţa şi întinderea creanţei invocate. 

In acest sens, concluziile raportului de expertiză depus la dosar de expert V. T. (f. 62), nota de deviz de reparatie coroborata cu facturile emise (f. 12-29) fac dovada cu privire la existenţa în sine a avariilor şi la contravaloarea reparatiilor efectuate.

Capatul de cerere privind obligarea paratului la plata dobanzii legale este intemeiat, intrucat în lumina principiului reparaţiei integrale a prejudiciului, persoana păgubită este îndreptăţită să pretindă atât repararea prejudiciului efectiv (damnum emergens), dar şi beneficiul nerealizat (lucrum cessans), care, în cazul obligaţiilor băneşti, este prezumat de legiuitor la nivelul dobânzii legale. Dobânda legală reprezintă un accesoriu inerent oricărei obligaţii pecuniare, astfel încât acordarea acestor dobânzi corespunzătoare indemnizaţiei de asigurare nu excede limitei fixate prin lege, ci răspunde exigenţei unei reparaţii integrale a prejudiciului bănesc.

În ceea ce priveşte data acordării dobânzii, în virtutea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, urmează a acorda dobânda legală de la data de 01.08.2016, astfel cum a solicitat reclamantul.

Faţă de admiterea a pretenţiilor formulate, în baza art. 453 C.proc.civ, pârâtul aflat în culpă procesuală va fi obligat la suportarea cheltuielilor de judecată avansate de reclamant, respectiv taxa judiciară de timbru şi onorariul expert în cuantum total de 2.527 lei.