Atitudinea subiectivă a fostului administrator de a refuza predarea actelor contabile, poate îmbrăca atât forma intenţiei directe sau indirecte, cât şi forma culpei, dacă aceasta îmbracă o formă gravă nescuzabilă, însă ceea ce este esenţial pentru a fi incidentă prezumţia instituită de legiuitor, este a se putea determina existenţa uneia dintre aceste forme ale vinovăţiei.
În cauză, contabilitatea societăţii nu a fost predată lichidatorului judiciar, deoarece trimiterea notificării pe adresa societății debitoare a fost realizată într-o perioadă când administratorul societăţii nu se afla în ţară, iar corespondenţa a fost returnată de oficiul poştal cu menţiunea „birou închis".
Prin urmare, nu se poate reţine o faptă a destinatarului notificării de a nu se conforma obligaţiei de predare a documentelor contabile, atâta vreme cât notificarea nu a ajuns la destinatar iar acesta din urmă nu a cunoscut despre obligaţia ce îi revine.
Această stare de fapt, expusă de apelantă prin motivele de apel și necontestată de intimata-creditoare, nu converge înspre reţinerea unei atitudini subiective culpabile a fostului administrator – apelanta-pârâtă – ci spre concluzia că nu există vinovăţie, neexistând nicio probă că pârâta ar fi ştiut despre notificarea sa de predare a actelor contabile şi ar fi urmărit ori ar fi neglijat, înmânarea lor către practicianul de insolvenţă.
Tribunalul București
Angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului societăţii debitoare
Curtea de Apel Timișoara
Contract comercial. Acţiune în constatarea nulităţii absolute. Competenţă materială. Nelegalitate.
Tribunalul Arad
Procedura insolventei
Curtea de Apel Oradea
Recurs. Procedura insolvenţei. Cerere formulată de un creditor, de obligare a debitoarei la plata unei sume de bani reprezentând cheltuieli de conservare şi administrare a bunurilor debitoarei, întemeiată pe prevederile art. 121 din Legea nr. 85/2006 şi p
Tribunalul București
Acţiune în anulare