Antrenarea răspunderii administratorului statutar pentru ajungerea debitoarei în insolvență. Condiții impuse de art. 169 lit. c) și d) din Legea nr. 85/2014

Atitudinea subiectivă a fostului administrator de a refuza predarea actelor contabile, poate îmbrăca atât forma intenţiei directe sau indirecte, cât şi forma culpei, dacă aceasta îmbracă o formă gravă nescuzabilă, însă ceea ce este esenţial pentru a fi incidentă prezumţia instituită de legiuitor, este a se putea determina existenţa uneia dintre aceste forme ale vinovăţiei.

În cauză, contabilitatea societăţii nu a fost predată lichidatorului judiciar, deoarece trimiterea notificării pe adresa societății debitoare a fost realizată într-o perioadă când administratorul societăţii nu se afla în ţară, iar corespondenţa a fost returnată de oficiul poştal cu menţiunea „birou închis".

Prin urmare, nu se poate reţine o faptă a destinatarului notificării de a nu se conforma obligaţiei de predare a documentelor contabile, atâta vreme cât notificarea nu a ajuns la destinatar iar acesta din urmă nu a cunoscut despre obligaţia ce îi revine.

Această stare de fapt, expusă de apelantă prin motivele de apel și necontestată de intimata-creditoare, nu converge înspre reţinerea unei atitudini subiective culpabile a fostului administrator – apelanta-pârâtă – ci spre concluzia că nu există vinovăţie, neexistând nicio probă că pârâta ar fi ştiut despre notificarea sa de predare a actelor contabile şi ar fi urmărit ori ar fi neglijat, înmânarea lor către practicianul de insolvenţă.

Domenii speta

Spete similare