Contract comercial. Acţiune în constatarea nulităţii absolute. Competenţă materială. Nelegalitate.

Contract comercial. Acţiune în constatarea nulităţii absolute. Competenţă materială. Nelegalitate.

C. pr. civ., modificat prin O.G. nr. 58/2003 – art. 2 pct. 1 lit. a

Constarea nulităţii absolute a unui contract de colaborare vizând decontări de tarife, ca urmare a divizării unei societăţi de lichidare excede atribuţiilor judecătorului sindic.

Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ,

 decizia nr. 2219 din 30 noiembrie 2005

Prin sentinţa civilă nr. 574/JS din 20 iunie 2005 pronunţată de judecătorul sindic în dosar nr.7564/COM/2000 al Tribunalului Caraş-Severin sa respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. „E.CO.” S.R.L. împotriva pârâtei S.C. „E.CS.” S.R.L., pentru pretenţii privind acordarea a 50% din tarifările ce urmează a fi încasate de pârâta societate comercială în calitate de lichidator judiciar în desfăşurarea procedurii falimentului instituită prin Legea nr. 64/1995, republicată, în cazul debitoarei S.C. „A.L.” S.R.L. Reşiţa, societate comercială ce se află în faliment.

Prin decizia civilă nr. 2219/R din 30 noiembrie 2005, pronunţată în dosar nr. 10240/COM/2005, Curtea de Apel a admis recursul reclamantei, a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Caraş-Severin.

Curtea de Apel a reţinut că acţiunea reclamantei, prin care acesta solicita acordarea a 50% din tarifările ce urmează a fi încasate de pârâta societate comercială în calitate de lichidator judiciar în desfăşurarea procedurii falimentului instituită prin Legea nr. 64/1995, republicată, în cazul debitoarei a fost formulată în baza clauzelor unui contract de colaborare încheiat între reclamantă şi pârâtă şi a prevederilor hotărârii de divizare a societăţii pârâte, urmare căreia sa înfiinţat societatea reclamantă.

Or, atunci când potrivit obiectului şi motivării în fapt a cererilor, acestea sunt bazate pe dispoziţii legale de drept comun, aplicabile situaţiilor în care se invocă efectele unei convenţii încheiate de către două societăţi comerciale, chiar dacă acestea privesc exercitarea atribuţiilor de administrator sau lichidator judiciar, acţiunea este supusă regulilor generale cu privire la competenţa de soluţionare, excedând procedurilor avute în vedere de dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicată, pentru care este prevăzută, în mod derogatoriu, competenţa exclusivă a tribunalului în jurisdicţia căruia se află sediul debitorului, care figurează în registrul comerţului, şi care sunt exercitate de un judecător-sindic desemnat de către preşedintele tribunalului, în condiţiile art. 9 din lege.

Potrivit art. 2 pct. 1 lit. a C. pr. civ., astfel cum au fost modificate prin art. 1 din O. G. nr. 58/2003, procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani, cum este cazul în speţă, în lipsa determinării cuantumului pretenţiilor formulate de reclamantă şi, indubitabil, în ce priveşte cererea pârâtei de constatare a nulităţii, se judecă în primă instanţă de către tribunale.

Prin urmare existând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. pr. civ., motiv de ordine publică care poate fi invocat în orice stare a pricinii, şi că sunt aplicabile dispoziţiile art. 312 alin. 6 C. pr. civ., recursul a fost admis pentru acest motiv care face inutilă cercetarea celorlalte motive invocate de către recurentă, s-a casat hotărârea menţionată şi s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului CaraşSeverin.

Domenii speta

Spete similare