Caracter fraudulos al operaţiunii de vânzare-cumpărare; îndeplinirea condiţiilor cerute de art. 79 şi art.80 lit. b din Legea 85/2006; anularea transferului patrimonial şi repunerea părţilor în situaţia anterioară

Faliment

Tribunalul Mehedinţi – sentinţă din 17.03.2014. Caracter fraudulos al operaţiunii de vânzare-cumpărare; îndeplinirea condiţiilor cerute de art. 79 şi art.80 lit. b din Legea 85/2006; anularea  transferului patrimonial şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. X reclamanţii A şi B, în calitate de lichidator judiciar al C, societate în faliment, a chemat în judecată pe pârâţii  D şi C prin administrator special E, solicitând instanţei să dispună anularea actului fraudulos constând în transferul patrimonial efectuat de C  către D a autoturismului marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare Y prin factura fiscală nr. Z, transfer identificat prin Raportul de expertiză extrajudiciară efectuat de expertul F şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

A motivat, că urmare a dispoziţiilor stabilite de Comitetul Creditorilor debitorului C din data de M, prin care s-a dat eficienţă solicitării G privind efectuarea unui raport de expertiză contabilă, expertul contabil F a efectuat un raport de expertiză contabilă extrajudiciară, prin care au fost identificate o serie de operaţiuni susceptibile de a intra în sfera de aplicare a art. 79 - 80 din Legea nr. 85/2006.

În conformitate cu art. 79 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.

Potrivit art. 80 din acelaşi act normativ, practicianul poate introduce la judecătorul sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte:

a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizările în scop umanitar;

b) operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;

c) acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;

d) acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer;

e) constituirea ori perfectarea unei garanţii reale pentru o creanţă care era chirografară, în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii;

f) plăţile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii;

g) actele de transfer sau asumarea de obligaţii efectuate de debitor într-o perioadă de 2 ani

anteriori datei deschiderii procedurii, cu intenţia de a ascunde/întârzia starea de insolvenţă ori de a frauda o persoană fizică sau juridică faţă de care era la data efectuării transferului unor operaţiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv ducerea la îndeplinire a unui acord de compensare bilaterală (netting), realizate în baza unui contract financiar calificat, ori a devenit ulterior debitor, în sensul prezentei legi.

Următoarele operaţiuni, încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, să fie anulate şi prestaţiile recuperate, dacă sunt în dauna creditorilor:

a) cu un asociat comanditat sau cu un asociat deţinând cel puţin 20% din capitalul societăţii reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor, atunci când debitorul este respectiva societate în comandită, respectiv o societate agricolă, în nume colectiv sau cu răspundere limitată;

b) cu un membru sau administrator, atunci când debitorul este un grup de interes economic;

c) cu un acţionar deţinând cel puţin 20% din acţiunile debitorului ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a acţionarilor, atunci când debitorul este respectiva societate pe acţiuni;

d) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului, societate cooperativă, societate pe acţiuni cu răspundere limitată sau, după caz, societate agricolă;

e) cu orice altă persoană fizică ori juridică, deţinând o poziţie dominantă asupra debitorului sau a activităţii sale;

f) cu un coindivizar asupra unui bun comun.

Din prevederile art. 79 rezultă fără echivoc că, pe de o parte, titularul acţiunii în anularea actelor frauduloase încheiate de către debitor în dauna creditorilor este administratorul judiciar sau lichidatorul, după caz, iar pe de altă parte, că acţiunea în anularea vizează actele frauduloase.

Ca atare, caracteristicile acţiunii în anulare reglementată de art. 79 din Legea insolvenţei sunt următoarele:

a) acţiunea este limitată în timp, ea putând fi introdusă în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut de art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii, sub sancţiunea decăderii;

b) acţiunea în anulare este o acţiune specială ce implică preexistenta insolvenţei debitorului ca parte în actul juridic contestat, cererea fiind scutită de la plata taxelor judiciare;

c) acţiunea în anulare are un domeniu de aplicare limitat la constituirile sau transferurile de drepturi patrimoniale către terţi realizate de debitor prin acte şi operaţiuni neobişnuite sau care depăşesc limitele normale ale activităţii sale, administratorul judiciar sau lichidatorul putând solicita şi restituirea de către terţi a bunurilor transmise ori a contravalorii acestora, dacă restituirea în natură nu mai este posibilă, precum şi a valorii altor prestaţii executate în baza actelor, constituirilor sau a transferurilor anulate.

Printre condiţiile de admisibilitate a acţiunii in anularea actelor frauduloase se pot menţiona următoarele:

a) actul juridic a cărui anulare se solicită trebuie să fie un act fraudulos, cerinţă care impune ca prin actul contestat debitorul să fi urmărit fraudarea intereselor creditorilor înscrişi la masa credală; ca atare, pentru ca acţiunea să poată fi promovată este necesar, aşadar, ca debitorul să urmărească sau să conştientizeze măcar că actul săvârşit va conduce, total sau parţial, la destabilizarea activităţii sale, patrimoniul său putând ajunge într-o stare de insuficienţă de fonduri băneşti disponibile;

b) actul juridic încheiat să aibă ca efect prejudicierea creditorilor;

c) actul a cărui revocare se cere să fi fost încheiat în perioada suspectă, respectiv în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii colective, perioadă în care unii debitori, simţind apropierea stării de încetare de plăţi, încearcă să diminueze efectele negative pentru sine ale insolvenţei, externalizând fraudulos sau prin mijloace ruinătoare activele de care dispun, îşi diminuează pasivul în dauna unora dintre creditori, efectuează plăţi fără contraprestaţie, constituie unele garanţii pentru creanţe neprioritare etc.

Expertul a precizat că în perioada celor 3 ani anterior deschiderii procedurii şi cu precădere în lunile august noiembrie 2012 debitorul a înstrăinat cea mai mare parte a imobilizărilor patrimoniale (clădiri, terenuri, utilaje, mijloace de transport, etc.) sub valoarea rămasă neamortizată, fără a avea la bază o evaluare care să stabilească valoarea de piaţă a imobilizărilor.

În acest context, pârâta C a înstrăinat către pârâtul D autoturismul Dacia Logan cu numărul de înmatriculare X prin factura fiscală nr. Y, pentru preţul de 3.453 lei, deşi valoarea de inventar era de 27.774,84 lei.

Acest act de transfer a fost încheiat de către debitorul insolvent în dauna drepturilor creditorilor proprii, care au fost prejudiciaţi în posibilitatea de realizare a creanţelor înscrise în prezent la masa credală.

Prin urmare, instanţa urmează a supune controlului judecătoresc situaţia de fapt relevată de expert referitoare la susceptibilitatea aplicării dispoziţiilor art. 79 - 80 din Legea nr. 85/2006 în privinţa actelor de înstrăinare a imobilizărilor patrimoniale.

În drept, şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 79 - 80 din Legea nr. 85/2006.

La dosar a depus în copie : factura seria O, raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert F.

În apărare pârâtul B a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

A motivat că administratorul judiciar a apreciat că actul de vânzare-cumpărare a autoturismului Dacia Logan se încadrează în categoria operaţiunilor comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, apreciere care are la bază opinia expertului contabil care a considerat că preţul de vânzare a autoturismului cumpărat de el este mult sub valoarea de inventar.

A susţinut că raţionamentul expertului este greşit deoarece expertul se raportează la preţul cu care autoturismul a intrat în patrimoniul debitorului, deşi autoturismul respectiv a intrat în patrimoniul debitorului cu aproximativ 4 ani înainte , perioadă în care valoarea lui a scăzut considerabil. Totodată  expertul nu a efectuat o evaluare reală, care să se bazeze pe starea autoturismului la data încheierii actului a cărui anulare se solicită.

A arătat că la momentul achiziţionării autoturismul nu era în stare de funcţionare, fiind ridicat de la sediul firmei debitoare pe platformă, prezentând următoarele deficienţe:motor defect şi demontat de pe autoturism, fiind transportat nemontat pe caroserie, injectoare defecte, pompă injecţie defectă, turbină lipsă, caroserie lovită în mai multe locuri, scaune rupte, lipsă plastic-uri bord.

A menţionat că a luat acest autoturism doar pentru piese de schimb, deoarece pentru a fi pus în circulaţie, costurile de reparaţie ar fi fost foarte ridicate.

A precizat că la data de 25.04.2011 , la circa 6 luni după achiziţionare , a predat respectivul autoturism la un centru de colectare fier vechi pentru suma de 320 lei.

Practica judiciară s-a exprimat în sensul că aprecierea diferenţei de valoare între prestaţiile reciproce în cazul unui contract de vânzare-cumpărare cu titlu oneros al unui bun  trebuie să se plece de la starea de fapt, reală, a bunului la momentul încheierii contractului.

A mai arătat că el a achiziţionat autoturismul în anul 2010, cu peste 2ani înainte de deschiderea procedurii insolvenţei debitorului, iar a aprecia acest act ca fiind fraudulos echivalează cu a susţine că debitorul şi-a pregătit intrarea în insolvenţă cu cel puţin doi ani înainte.

A depus la dosar în copie: factura seria X, cartea de identitate a autoturismului, adeverinţa de primire şi plată nr.P eliberată de SC S, comandă deviz de antecalculaţie nr.89/05.11.2010 emisă de V–Timişoara.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Debitorul  C, în calitate de vânzător, a înstrăinat  autoturismul  Dacia  Logan cu nr. de înmatriculare X  către  pârâtul D la preţul de 4281,72 lei, operaţiunea de transfer patrimonial a cărui anulare, ca act fraudulos, se solicită de  către  lichidatorul judiciar al C, în temeiul art.79 din Legea nr.85/2006, fiind consemnată în factura seria X.

Conform art. 79 din Legea nr. 85/2006 Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.

Potrivit art. 81 alin. 1  din acelaşi act normativ acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor sau pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale la care se referă art.79 şi 80 poate fi introdusă de administratorul judiciar sau lichidator în termen de 1 an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. 1 lit. b, dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii.

În speţă, prin sentinţa  nr. W pronunţată  de Tribunalul Mehedinţi  în dosarul nr.Q s-a deschis procedura insolvenţei împotriva debitorului C şi a fost numit administrator judiciar provizoriu  B şi  Cabinet individual de insolvenţă A, asociaţi prin contract.

Data transferului patrimonial( vânzarea-cumpărarea) este 27.10.2010, iar data deschiderii procedurii este 12.11.2012, acţiunea în anulare fiind promovată la 12.11.2013, deci în termenul de 18 luni prevăzut în mod expres, de lege.

 Operaţiunea de vânzare-cumpărare a avut loc la data de 27.10.2010, în cei trei ani anterior deschiderii procedurii, aceasta fiind, de altfel, o condiţie pentru exercitarea acţiunii în anulare.

O altă condiţie priveşte proba existenţei caracterului fraudulos al actului în dauna drepturilor creditorilor.

Art.79 din Legea nr.85/2006  are în vedere frauda la lege  şi frauda împotriva creditorilor.

Astfel, actele frauduloase sunt definite ca fiind actele încheiate cu rea  credinţă pentru a leza drepturile altor persoane sau încălca legea, în vederea obţinerii unui profit în favoarea debitorului sau  a altei persoane. Actul fraudulos trebuie să afecteze drepturile creditorilor, respectiv să producă prejudicii materiale acestora, iar titularul cererii de chemare în judecată trebuie să demonstreze  că actul  este fraudulos şi că prin efectele sale determină daune creditorilor, în sensul că au scăzut şansele satisfacerii creanţelor acestora.

În ceea ce priveşte terţul cu care debitorul a încheiat actul, legea nu pretinde complicitatea  acestuia la fraudă, ceea ce înseamnă că proba cu privire la existenţa relei-credinţe se referă numai la debitor.

În speţă, în data de 27.10.2010 debitorul C a vândut pârâtului D  autoturismul Dacia Logan cu numărul de înmatriculare X,  autoturism fabricat în anul 2006, la preţul de 4.281 lei,  operaţiune menţionată în factura  seria X.

Astfel debitorul C a transferat dreptul de proprietate asupra acestui autoturism, cu o vechime de 4 ani, a cărui valoare de inventar era de 27.774 lei din patrimoniul său în patrimoniul pârâtului D pentru preţul de 4281,72 lei, preţ inferior valorii de inventar a autoturismului.

Faptul că acest autoturism nu era în stare de funcţionare şi necesita reparaţii în valoare de 20.199,60 lei , precum şi faptul că la data de 25.04.2011 caroseria acestui autoturism a fost predată către S  la preţul de 320,10 lei nu duc la concluzia că acest autoturism a fost înstrăinat la valoarea reală de piaţă, în absenţa unui raport de evaluare a bunului efectuat anterior vânzării.

Mai mult decât atât nu s-a făcut dovada că pârâtul a achitat preţul autoturismului achiziţionat, în raportul de expertiză contabilă ( fila 38 dosar) fiind consemnat că la data de 12.11.2012( data deschiderii procedurii insolvenţei)  soldul restant era de 4.281,72 lei.

Rezultă aşadar din probele administrate că prin acest transfer debitorul şi-a diminuat patrimoniul  anterior deschiderii procedurii insolvenţei, a lezat drepturile  creditorilor săi, fiind diminuate  şansele satisfacerii creanţelor acestora.

Toate acestea fac dovada caracterului fraudulos al operaţiunii de vânzare-cumpărare, fiind astfel îndeplinite condiţiile cerute de art. 79 şi art.80 lit.b din Legea 85/2006, astfel încât acţiunea va fi admisă şi se va  dispune anularea  transferului patrimonial şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Cauza de mai sus este irevocabilă prin respingerea recursului formulat împotriva sentinţei.

Domenii speta

Spete similare