Apel. Litigii cu profesionişti. Pretenţii. Lipsa calităţii procesuale pasive a reprezentantului în România al unui asigurator străin (în speţă polonez) într-un litigiu având ca obiect plata daunelor pe care trebuia să le suporte însuşi asiguratorul

Apel. Litigii cu profesionişti. Pretenţii. Lipsa calităţii procesuale pasive a reprezentantului în România al unui asigurator străin (în speţă polonez) într-un litigiu având ca obiect plata daunelor pe care trebuia să le suporte însuşi asiguratorul

Decizia nr. 58/C/2017 – A din 14.03.2017

- art. 20 - 256 din Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16.09.2009

Prin Sentinţa nr. 417/COM/24.11.2015, Tribunalul ... a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta ... SRL ....

A admis în parte cererea formulată şi precizată de reclamantul ..., domiciliat în ......, în contradictoriu cu pârâţii ... SA, cu sediul în ... SA Sucursala ..., cu sediul în ...,..., ... SRL, ..., ... SRL Sucursala ..., cu sediul în ...,..., Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii,  cu sediul ales în ..., …,  Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.), ...,  persoana vinovată  ... domiciliat în Polonia, …, în calitate de intervenient forţat şi asiguratorul ... SA, cu sediul în … Polonia, şi în consecinţă:

A obligat pârâţii ... SA - prin corespondentul din România al acestei societăţi pârâta ... SRL ..., să plătească reclamantului suma de 4374 lei daune materiale; suma de 20.000 lei daune morale şi suma de 1815,20 lei cheltuieli de judecată.

A respins ca nefondate celelalte pretenţii ale reclamantului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în fapt, la de 11.10.2011, în loc. ..., Polonia, pe DN nr… reclamantul ... se afla la volanul autoutilitarei ..., cu nr. de înmatriculare ... care tracta semiremorca specială-cisternă, având nr. de înmatriculare .... În timp ce se deplasa în mod regulamentar în loc. ..., Polonia, pe DN nr…., a fost lovit frontal de autoutilitara marca ... numărul de înmatriculare  ... , care era condusă de intervenientul forţat  .... Imediat după producerea coliziunii cu respectiva remorcă, vehiculul condus de ... a intrat pe contrasens unde a avut o coliziune frontală cu autoutilitara ..., cu nr. ... cu remorcă specială-cisternă, având nr. de înmatriculare ... condusă de reclamant.

Urmare a faptei a suferit leziuni, respectiv vătămări corporale constând lovituri la nivelul capului, implicit comoţie, o fractură a osului cotului stâng, fractură deschisă a falangei proximale a degetului mare, aceste răni ducând la dereglarea activităţii organelor interne ale sale şi necesitând îngrijiri medicale multiple, intervenţii chirurgicale şi imobilizare gipsată.

Conform raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză de către Serviciul de medicină Legală ..., leziunile provocate au necesitat un număr de 45 de zile de îngrijirii medicale pentru vindecarea reclamantului – filele 83-86 dosar.

Ulterior producerii accidentului rutier amintit, pe numele numitului ... s-a deschis un dosar penal de către autorităţile din Polonia. Cercetat sub aspectul săvârşirii de infracţiuni, printre care şi vătămarea corporală a reclamantului datorită accidentului provocat de acesta, s-a dispus printr-o hotărâre judecătorească condamnarea acestuia.

Prin Sentinţa pronunţată în data de 11.05.2012 de Judecătoria Regională din  ..., Polonia, secţia a II a penală, în dos. II K.../2012, definitivă şi irevocabilă, s-a stabilit vinovăţia celuilalt conducător auto în producerea accidentului rutier din data de 11.10.2007, respectiv a inculpatului .... Acesta a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.157 alin. 1 şi 177 alin. 1 din Codul penal al Poloniei, fiind condamnat la o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare cu suspendare condiţionată a executării acesteia, pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni - filele 48-52 dosar.

Reclamantul nu a avut cunoştinţă de existenţa desfăşurării procesului din Polonia, localitatea  ..., nu a fost citat în acel dosar, implicit nu a ştiut dacă are vreo calitate în acel dosar şi nici nu a luat la cunoştinţă de actele existente în dosarul respectiv. Cu toate acestea, a efectuat mai multe demersuri în scris la autorităţile polone pentru a-i fi recunoscută calitatea de parte vătămată raportat la accidentul amintit. Într-un final, la data de 18.10.2012, Ambasada României în Republica Polonă îi  aduce la cunoştinţă de existenţa procesului penal din  ..., care s-a finalizat între timp, şi, totodată, îi comunică hotărârea penală pronunţată în cauza respectivă. Ulterior, pe plan naţional, a solicitat B.A.A.R. printr-o cerere scrisă să comunice corespondentul în România a societăţii de asigurare care a eliberat asigurarea de răspundere civilă auto "Carte verde", cu seria TPP nr. ..., având în vedere producerea riscului asigurat prin respectiva Carte Verde filele 19, 53 dosar.

Prin răspunsul nr. .../27.11.2012, Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, răspunde solicitării reclamantului şi indică societatea ... ca fiind corespondentul/ reprezentantul de despăgubiri pe teritoriul României al companiei ... Polonia - fila 56 dosar.

Urmare a demersurilor efectuate, reclamantului i s-a propus o despăgubire de 11.150 lei de către ... SA în calitate de reprezentant al societăţii de asigurare ... Polonia, sumă cu care reclamantul nu a fost de acord – fila 44 dosar.

În cauză sunt incidente dispoziţiile legale privind răspunderea civilă delictuală şi răspunderea asiguratorului pentru prejudiciile rezultate în urma unui accident de circulaţie.

Potrivit dispoziţiile Legii 136/1995 Art. 49: Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, în conformitate cu: a) legislaţia în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de autovehicul şi cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislaţia respectivă şi cel prevăzut în contractul de asigurare;

Art. 51: Despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 şi 50, se acordă şi în cazul în care cel care conducea autovehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul.

Art. 48:  (2) Contractul de asigurare atestă existenţa asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule. Încheierea contractului de asigurare de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule se dovedeşte cu poliţa de asigurare/documentul Carte Verde.

Din poliţa de asigurare rezultă că despăgubirea maximă ce se poate acordă în cazul ivirii unui risc asigurat este de 500.000 euro –fila 19 dosar.

Întrucât nu s-a făcut dovada că în legislaţia statului unde s-a produs accidentul prevede o despăgubire mai mare decât cea indicată în poliţa de asigurare, instanţa a reţinut că în cauză sunt incidente şi următoarele dispoziţii ale Codul Civil: Art. 1381: Obiectul reparaţiei (1) Orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie.(2). Dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.

Art. 1385: Întinderea reparaţiei:(1)Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. (2)Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică.

Art. 1390: Persoana îndreptăţită la despăgubire în caz de deces. (1)Despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptăţiţi, potrivit legii, la întreţinere din partea celui decedat.

Art. 1390: Persoana îndreptăţită la despăgubire în caz de deces; (1)Despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptăţiţi, potrivit legii, la întreţinere din partea celui decedat.

Art. 1391: Repararea prejudiciului nepatrimonial; (2) Instanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu.

Art. 1392: Cheltuieli de îngrijire a sănătăţii. Cheltuieli de înmormântare.

Instanţa a reţinut că în cauză s-a dovedit întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale.

Astfel, în ce priveşte conducătorul autoturismului asigurat, ... s-a stabilit că a fost cel vinovat de  vătămarea corporală a reclamantului sub forma culpei penale, aşa cum s-a arătat mai sus, aspect necontestat de către pârâta ... SA - prin corespondentul din România al acestei societăţi pârâta ... SRL ....

De asemenea, s-a probat existenta faptei ilicite şi a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul produs reclamantului ca urmare a vătămării sale  în accidentul de circulaţie menţionat mai sus.

Contractul de asigurare în baza căruia pârâta ... SA - prin corespondentul din România al acestei societăţi pârâta ... SRL ... s-a obligat să suporte daunele produse de conducătorul autoturismului asigurat este valabil încheiat.

Prejudiciul cauzat este cert sub aspectul existenţei lui.

În privinţa daunelor materiale în sumă de 4374 lei solicitate de către reclamant, instanţa a apreciat că acestea sunt justificate cu actele depuse la dosar, reprezentând cheltuieli cu traducerea actelor şi pentru comunicarea lor cu pârâta ... SA şi intervenientul forţat-1600 lei - fila 26, cheltuieli necesare restabilirii sănătăţii (ochelari de vedere-1192 lei) fila 27, contravaloare materiale sanitare, transport în sumă de 1582 lei –filele 28-36 dosar.

În ce priveşte daunele morale solicitate instanţa a reţinut că acestea reprezintă un prejudiciu nepatrimonial şi constau în suferinţa reclamantului suportată ca urmare a accidentului rutier, faţă de care sunt necesare evidenţierea următoarelor aspecte:

Principiul care guvernează asigurarea obligatorie RCA este repunerea în situaţia anterioară producerii accidentului în condiţii echivalente celor anterioare producerii accidentului şi crearea de noi satisfacţii în viaţă, după caz.

În acest moment cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, iar jurisprudenţa (precedentul judiciar) nu este izvor de drept cu excepţia deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a hotărârilor CEDO; totodată jurisprudenţa în materie este neunitară.

În absenţa unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale acestea urmând a fi stabilite de către instanţă în raport de consecinţele negative a traumei psihice suferite  de către reclamant, de consecinţele familiale, profesionale.

Literatura juridică a definit dauna morală sau prejudicial moral astfel: dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existenţa psihică şi fizică a omului, la sănătate şi integritate corporală, la cinste şi demnitate onoare la prestigiul social şi profesional.

Secţia penală a ÎCCJ prin Decizia nr. 2617 din 09.07.2009 pronunţată în recurs, referitor la despăgubirile ce reprezintă daune morale a statuat că acestea se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că nu pot fi probate ci sunt stabilite de către instanţă prin evaluare.

În acest scop pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogăţire fără justă cauză trebuie să fie analizată toate consecinţele faptului prejudiciabil.

De asemenea ICCJ secţia civilă de proprietate intelectuală prin Decizia nr. 1179 /11.02.2011 referitor la acordarea daunelor morale  a stabilit că nu operează criterii prestabilite ci principiul judecării în echitate procedându-se la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare ale cauzei în funcţie de care se stabileşte întinderea reparaţiei pentru prejudiciul suferit.

În speţă, aşa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză de către Serviciul de medicină Legală ..., leziunile provocate au necesitat un număr de 45 de zile de îngrijirii medicale pentru vindecarea reclamantului.

Din declaraţia martorului audiat în instanţă reiese că reclamantul în discuţiile cu acesta a relevat faptul că urmare a accidentului are dureri când se schimbă timpul, are coşmaruri câteodată şi că aceste dureri se datorează tijei de la mâna stângă implantată ca urmare a accidentului menţionat - fila 90 dosar.

Instanţa a reţinut că în cauză este  de necontestat că reclamantului i s-a cauzat o suferinţă psihică  ca urmare a accidentului de circulaţie, însă în raport de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare,  instanţa a apreciat că suma de 20.000 lei este suficientă pentru a compensa această suferinţă.

În ce priveşte  renta viageră solicitată de reclamant în sumă de 300 de euro lunar, instanţa a apreciat că în cauză acest capăt de cerere este neîntemeiată, întrucât din raportul de expertiză nu reiese că reclamantul a suferit o diminuare a capacităţii de muncă - filele 83-86 dosar.

Faţă de cele reţinute instanţa a admis în parte cererea formulată şi precizată de reclamant şi în consecinţă a obligat pârâţii ... SA - prin corespondentul din România al acestei societăţi pârâta ... SRL ..., să plătească reclamantului suma de 4374 lei daune materiale şi suma de 20.000 lei daune morale.

Instanţa a respins celelalte pretenţii ale reclamantului ca fiind nefondate.

În ce priveşte cheltuielile de judecată, instanţa în temeiul art. 453 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ a obligat pârâţii ... SA - prin corespondentul din România al acestei societăţi pârâta ... SRL ..., să plătească reclamantului suma de 1815,20 lei reprezentând onorariu expertiză 1215, 20 lei şi onorariu avocat -600 lei justificate cu chitanţele depuse la dosar 91,93.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel apelanţii ... şi SC ... SRL.

Prin apelul declarat în cauză, apelantul ... a solicitat admiterea apelului si, pe cale de consecinţă, modificarea sentinţei apelate în parte, în sensul majorării cuantumului daunelor morale acordate de instanţa de fond prin raportare la suma solicitata prin acţiunea introductiva, precum şi acordarea în întregime a cheltuielilor de judecată, astfel cum acestea au fost solicitate şi dovedite în fata instanţei de fond, cu cheltuieli de judecata în apel.

În motivarea apelului, apelantul a arătat că la data de 11.10.2011, în loc. ..., Polonia, pe DN-nr. …, se afla la volanul autoutilitarei ..., cu nr. de înmatriculare .... În timp ce se deplasa în mod regulamentar a fost lovit frontal de autoutilitara marca ... cu numărul de înmatriculare  ... , care era condusă de numitul ....

Urmare a faptei inculpatului, a suferit leziuni, respectiv vătămări corporale constând în spargerea capului, implicit comoţie, o fractură a osului cotului stâng, fractură deschisă a falangei proximale a degetului mare, intervenţii chirurgicale, imobilizare gipsată, aceste răni ducând la dereglarea activităţii organelor interne ale părţii vătămate şi necesitând 45 de zile de îngrijiri medicale, conform expertizei medico-legale efectuata în prezenta cauza.

Cronologic, firul evenimentelor s-a derulat în felul următor: ulterior producerii accidentului rutier amintit, pe numele numitului ... s-a deschis un dosar penal de către autorităţile din Polonia. Cercetat sub aspectul săvârşirii de infracţiuni, printre care şi vătămarea sa corporală datorită accidentului provocat de acesta, s-a dispus printr-o hotărâre judecătorească condamnarea acestuia. Astfel, prin Sentinţa pronunţată în data de 11.05.2012 de Judecătoria Regională din  ... , Polonia, secţia a II a penală, în dos. II K...2012, definitivă şi irevocabilă, s-a stabilit în mod indubitabil vinovăţia celuilalt conducător auto în producerea accidentului rutier din data de 11.10.2007, respectiv a inculpatului .... Acesta a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.157 alin. l şi 177 alin. l din Codul penal al Poloniei, fiind condamnat la o pedeapsă de 6(şase) luni închisoare cu suspendare condiţionată a executării acesteia, pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.

A arătat că nu a avut cunoştinţă de existenţa desfăşurării procesului din Polonia, localitatea  ... , nu a fost citat în acel dosar, implicit nu a ştiut dacă are vreo calitate în acel dosar şi nici nu a luat la cunoştinţă de actele existente în dosarul respectiv. Cu toate acestea, a efectuat mai multe demersuri în scris la autorităţile polone pentru a-i fi recunoscută calitatea de parte vătămată raportat la accidentul amintit. Într-un final, la data de 18.10.2012, Ambasada României în Republica Polonă răspunde solicitării sale şi i-a adus la cunoştinţă de existenţa procesului penal din  ... , care s-a finalizat între timp, şi, totodată, i-a comunicat hotărârea penală pronunţată în cauza respectivă. Ulterior, pe plan naţional, a solicitat B.A.A.R. printr-o cerere scrisă să îi comunice corespondentul în România a societăţii de asigurare care a eliberat asigurarea de răspundere civilă auto "Carte verde",cu seria TPP nr. ..., în sensul de a se adresa acesteia cu o cerere de daune, având în vedere producerea riscului asigurat prin respectiva Carte Verde. Prin răspunsul nr. .../27.11.2012, Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, a răspuns solicitării sale şi i-a indicat societatea ... ca fiind corespondentul/reprezentantul de despăgubiri pe teritoriul României al companiei ... Polonia.

În urma unei corespondenţe destul de greoaie purtată societatea ... şi având în vedere şi faptul că nu s-a ajuns la nici o înţelegere cu privire la solicitarea de despăgubire adresată, a formulat acţiunea unde a fost pronunţata soluţia atacata.

În urma evenimentului rutier generat de inculpat a suferit mai multe fracturi, astfel cum reiese şi din biletul de ieşire din spital eliberat la 20.10.2011. I-a fost grav şi iremediabil afectată integritatea corporală înlocuindu-i-se părţi din sistemul osos cu diferite componente: tija metalica, placă anatomica. 8 şuruburi, etc.

Leziunile iniţiale au determinat efecte secundare în sensul unor boli sau infecţii corporale. Totodată, în urma numeroaselor intervenţii chirurgicale o parte din suprafaţa tegumentului este marcată cu numeroase cicatrice, iar în unele părţi ale corpului lipsesc din ţesuturile musculare. Mai mult tegumentul feţei sale prezintă numeroase cicatrici ramase în urma accidentului şi a intervenţiilor chirurgicale imediat ulterioare, care îi sluţesc înfăţişarea, îl exclude de la participarea la anumite evenimente sociale, şi constituie un real impediment în constituirea unei relaţii de cuplu.

Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existenţa lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilităţile de orientare a judecătorului, în cunoaşterea sufletului uman şi a reacţiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale solicitate, a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu o poate împiedica, prin ea însăşi, pe onorata instanţă ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanţele acestui caz dat, ar putea constitui o reparaţie suficientă.

Este indubitabil faptul că în afara daunelor patrimoniale pe care le-a suferit, au existat şi prejudicii morale decurgând din internarea în spital, traumele fizice şi psihice, vătămările şi leziunile ce au adus atingeri armoniei fizice sau înfăţişării persoanei subsemnatului, sechele posttraumatice care afectează negativ participarea sa la viaţa socială, profesională şi de familie, comparativ cu situaţia lor anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului. Cu toate că durerea sufletească este incomensurabilă în vreun echivalent bănesc considerăm justificată acordarea unor compensaţii materiale pentru cei ale căror posibilităţi de viaţă familială şi socială au fost alterate ca urmare a faptelor ilicite săvârşite de alte persoane. Aceste compensaţii sunt destinate să creeze condiţii de viaţă care să aline într-o oarecare măsură suferinţele psihice generate de restrângerea posibilităţilor sale de a se bucura de viaţă, de a avea parte din plin de satisfacţii materiale şi spirituale pe care aceasta i le-ar putea oferi.

Datorită celor mai sus expuse a fost supus unor suferinţe de ordin psihic, ce încă dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană. Aceste tulburări au creat şi creează în continuare o stare de nelinişte, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm şi paşnic al vieţii sale sufleteşti, deci o daună. În afara daunelor patrimoniale pe care le-a suferit, au existat şi prejudicii morale decurgând din internarea în spital, traumele fizice şi psihice, vătămările şi leziunile ce au adus atingeri armoniei fizice sau înfăţişării persoanei sale, sechele posttraumatice care afectează negativ participarea sa la viaţa socială, profesională şi de familie, comparativ cu situaţia lor anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului. Cu toate că durerea sufletească este incomensurabilă în vreun echivalent bănesc considerăm justificată acordarea unor compensaţii materiale pentru cei ale căror posibilităţi de viaţă familială şi socială au fost alterate ca urmare a faptelor ilicite săvârşite de alte persoane. Aceste compensaţii sunt destinate să creeze condiţii de viaţă care să aline într-o oarecare măsură suferinţele psihice generate de restrângerea posibilităţilor subsemnatului de a se bucura de viaţă, de a avea parte din plin de satisfacţii materiale şi spirituale pe care aceasta i le-ar putea oferi.

A solicitat a avea în vedere depoziţia martorului propus care confirma efectele negative care s-au revărsat asupra familiei sale în urma producerii acestui accident rutier. Astfel, chiar pe parcursul derulării acestui proces au fost situaţii critice prin care a trecut, nemaivorbind de nevoile sale medicale.

A solicitat instanţei de judecata ca la stabilirea despăgubirilor să nu aibă în vedere Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale, el neconstituind decât un reper informativ şi într-o oarecare măsură statistic al daunelor deja acordate, fără a avea o putere legislativă şi fără a putea oferi soluţii în cazul acţiunilor având ca obiect daune morale.

A solicitat a avea în vedere împrejurările decesului, relaţia interpersonală dintre victimă şi părţile civile, vârsta victimei în strânsă corelaţie cu gradul de previzibilitate al decesului, reacţiile emoţionale similare ale oricărei alte persoane care şi-a pierdut unul dintre soţi, respectiv părintele.

Fata de cele mai sus expuse, a apreciat că suma de 20.000 lei acordata cu titlu de daune morale de către instanţa de judecata ce a soluţionat fondul cauzei, este mica raportat la suferinţa sa, motiv pentru care a solicitat majorarea acestei sume la un cuantum pe care onorata instanţa il va aprecia, în echitate, ca fiind decent ca urmare a suferinţei şi traumei prin care a trecut în urma producerii accidentului. Din aceste motive, daunele morale în suma solicitată apar, din punctul său de vedere, ca fiind justificate faţă de leziunile suferite conform înscrisurilor medicale (aflate la dosar), numărul de îngrijiri medicale, tulburările de ordin psihic, prejudiciul de agrement suferit, vârsta părţii vătămate precum şi practica judecătoreasca a instanţelor de judecata în speţe similare.

Cu toate ca are cunoştinţa despre faptul ca practica judiciara a aceleiaşi instanţe sau altor instanţe nu constituie un izvor de drept şi nici nu leagă în vreun fel instanţa de judecata investita cu soluţionarea prezentului apel, a făcut trimitere la Sentinţa penala nr. 152/17.09.2010 pronunţata în Dos. nr. 1699/242/2009 al Judecătoriei Huedin, menţinută prin Deciziei penale nr. 170 din data de 18/04/2011, pronunţată de către Tribunalul Cluj, în Dos. nr. 1699/242/2009, respectiv Decizia nr. 1430/R/2011 a Curţii de Apel Cluj. În acel dosar instanţele au acordat pârtii vătămate, victima a unui accident de circulaţie ce a avut loc tot intre doua camioane, suma de 80.000 euro cu titlu de daune morale raportat la un nr. de 100 zile de îngrijiri medicale.

În drept, a invocat prevederile art. 466 şi urmat din NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ.

Prin apelul declarat în cauză, apelanta SC ... SRL a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii şi admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, apreciind că nu sete asigurătorul de răspundere civila al autovehiculului vinovat de producerea accidentului rutier din data de 11.10.2011 şi nici mandatata pentru a reprezenta asigurătorul extern în procedurile judiciare.

În motivarea apelului, apelanta a considerat că hotărârea este netemeinica şi nelegală, întrucât potrivit art. 36 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ, "Calitatea procesuala rezulta din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecaţii." Aşadar, calitatea procesuala presupune justificarea dreptului sau a obligaţiei unei persoane de a participa ca parte în procesul civil.

În speţa, obligaţia de plata a despăgubirilor catre terţii prejudiciaţi prin accident revine asigurătorului RCA al vinovatului, emitentul poliţei de asigurare (... s.a.).

Asa cum rezulta din actele aflate la dosarul cauzei, nu are calitatea de asigurător, în accepţiunea legislaţiei în materie, ci calitatea de reprezentant în România al asigurătorului străin şi în aceasta calitate acţionează în numele şi pe seama respectivului asigurător, în legătura cu daunele produse de autovehiculele asigurate RCA la acesta.

Instanţa a reţinut în hotărâre ca între ... ... SA şi ea s-a încheiat Protocolul 18 prin care ... a transferat toate obligaţiile şi drepturile de reprezentant catre societatea ... ... SRL". Or, calitatea de reprezentant nu implica transferul drepturilor şi obligaţiilor din patrimoniul celui reprezentat în patrimoniul reprezentantului, astfel încât în mod evident singurul titular al obligaţiei de plata a despăgubirii rămâne asigurătorul străin.

De asemenea, soluţia instanţei se întemeiază pe prevederile Directivei 2009/103/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, coroborate cu cele ale Ordinului CSA nr.14/2011 al CSA, în vigoare la momentul producerii accidentului.

Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European şi a Consiliului codifica cele patru directive din domeniul asigurării de răspundere civila auto. Potrivit prevederilor art. 20 din aceasta Directiva „articolele 20-26 au ca obiect stabilirea unor dispoziţii speciale aplicabile persoanelor vătămate care au dreptul la despăgubire pentru orice prejudiciu rezultat în urma unor accidente produse într-un stat membru diferit de statul de reşedinţa al persoanei vătămate şi provocate de circulaţia unor vehicule asigurate într-un stat membru şi care staţionează în mod obişnuit în acest stat membru".

Potrivit aceluiaşi act normativ, întreprinderea de asigurare îşi desemnează în fiecare stat membru, diferit de cel în care a primit autorizaţia administrativa, un reprezentant însărcinat cu soluţionarea cererilor de despăgubire.

Calitatea de reprezentant presupune existenta unui înscris, cu valoare de mandat, general sau special, emis de societatea de asigurare ... s.a.

Or, în speţa dedusa judecaţii, a fost împuternicita sa instrumenteze dosarul de dauna doar în faza amiabila şi nu a primit vreun mandat în vederea reprezentării intereselor în fata instanţei de judecata, motiv pentru care nu poate fi obligata la plata de despăgubiri.

În drept, a invocat dispoziţiile art.466 şi următoarele din NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ, Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16.09.2009.

Intimata B.A.A.R., prin întâmpinarea formulată în cauză, a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în această cauză.

În susţinerea excepţiei invocate, a menţionat faptul că accidentul rutier din

data de 11.10.2011, în care a fost stabilită vinovăţia conducătorului

autovehiculului cu nr. de înmatriculare  ... , s-a petrecut pe teritoriul Poloniei.

În conformitate cu prevederile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 136/1995 privind

figurările şi reasigurările în România, cu modificările şi completările ulterioare şi ale

propriului Statut, deţine calitatea de mandatar legal al asigurătorilor din străinătate, dar numai pentru prejudicii cauzate de asiguraţii lor prin accidente produse pe teritoriul României. Art.54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 are următorul conţinut: drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului ..... prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, .... dacă sunt îndeplinite

condiţiile prevăzute la art. 48 alin. 2."

Astfel, având în vedere că accidentul s-a produs pe teritoriul Poloniei, nu are nicio competentă în acest caz, iar pe cale de consecinţă a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive în acest dosar.

De asemenea, a arătat că nu are competenţă de intervenţie în acest caz (şi deci nici calitate procesuală în acest litigiu aşa cum a precizat mai sus) şi nici nu deţine informaţii cu privire la reprezentanţii de despăgubiri numiţi de societăţile de asigurare din-celelalte state membre ale U.E. în România.

Evidenţa „Reprezentanţilor de despăgubiri" este ţinută de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii (wwwifpvs.ro) în baza prevederilor art. 19 din Normele puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008 prevederi care reprezintă transpunerea în legislaţia din România a prevederilor art. 4 din Directiva 2000/26/CE (Jurnalul Oficial al U.E. nr. L. 181/65).

Prin precizările depuse la dosar la data de 16.06.2016, intimatul Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive.

În apărare, a susţinut că accidentul s-a produs pe teritoriul Republicii Polone, stat membru al Spaţiului Economic European, autovehicul condus de persoana responsabilă de producerea accidentului era legal înmatriculat în Republica Polonă la data accidentului; autovehiculul condus de persoana responsabilă de producerea accidentului era asigurat la data producerii accidentului la societatea ... din Republica Polonă.

În ceea ce priveşte reglementarea europeană referitoare la condiţiile intervenţiei sale, trebuie menţionat că prin Directiva Europeană 84/5/CEE (a-II-a) s-a dispus înfiinţarea în fiecare din statele membre a unui organism în măsură să protejeze victimele accidentelor de circulaţie produse de autori neidentificaţi sau de persoane neasigurate RCA (în România, Organism de Plată a despăgubirilor).

Ulterior, prin Directiva Europeană 2000/26/CE (a-IV-a) s-a dispus înfiinţarea în fiecare din statele membre a unor organisme în măsură să ofere asistentă persoanelor prejudiciate, în recuperarea prejudiciilor suferite prin accidente produse în alte state decât cele în care îşi au rezidenţa (Centrul de informare şi Organism de Compensare).

A precizat că prevederile directivelor menţionate anterior aşa cum au fost modificate prin Directiva 2005/14/CEE, au fost preluate în Directiva 2009/103/CE (a-VI-a) a Parlamentului European şi Consiliului privind asigurarea de răspundere civilă auto şi controlul obligaţiei de asigurare a acestei răspunderi, care reprezintă o versiune consolidată a tuturor directivelor în acest domeniu şi care a intrat în vigoare începând cu data de 27.10.2009 (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 263 din 07.10.2009). Reglementările europene au fost transpuse în legislaţia naţională în prevederile art.251 din Legea nr.32/2000 şi Ordinul CSA nr. 1/2008. Reglementarea naţională a fost structurată astfel încât cele trei instituţii anterior menţionate (organism de plată a despăgubirilor, centrul de informare şi organismul de compensare) să funcţioneze în cadrul unei singure organizaţii, aceasta fiind Asociaţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii.

În ceea ce priveşte atribuţiile sale, a precizat că îndeplineşte atribuţiile celor trei instituţii, acestea fiind : Organism de Plată a Despăgubirilor - reglementarea Europeană, art.10 Directiva 2009/103/CE - capitolul 2, Ordinul CSA nr. 1/2008 - singura calitate în care FPVS care poate sta în proces, fiind organismul menit să despăgubească persoanele prejudiciate prin accidente de vehicule cu autor neidentificat sau neasigurat, produse de vehicule înmatriculate în România şi să furnizeze persoanelor prejudiciate sau a centrelor de informare din celelalte state membre, date cu privire la asigurarea de răspundere civilă obligatorie a persoanelor vinovate de producerea accidentului de circulaţie; Centru de informare – fiind organismul menit să furnizeze persoanelor prejudiciate sau a centrelor de informare din celelalte state membre, date cu privire la asigurarea de răspundere civilă obligatorie a persoanelor vinovate de producerea accidentului de circulaţie; Organism de Compensare - reglementarea Europeană, art.24 Directiva 2009/103/CE - capitolul 4 Ordinul CSA nr. 1/2008, fiind organismul care facilitează obţinerea de despăgubiri de către persoanele prejudiciate (în calitate de vizitatori) pe teritoriul altor state decât cel de rezidenţă.

În materia contractului de asigurare, Comisia Europeană a acordat o atenţie deosebită asigurării de răspundere civilă auto obligatorie (RCA). În acest sens, se poate observa că elementul central al reglementării europene este constituit de protecţia persoanei prejudiciate. Având în vedere intensificarea traficului rutier transfrontalier şi dificultăţile cu care se confruntau persoanele prejudiciate prin accidente de circulaţie produse pe teritoriul altui stat decât cel de reşedinţă, au fost create mecanisme care să permită persoanelor prejudiciate să formuleze pretenţii de despăgubire şi să beneficieze de compensaţiile cuvenite, la reîntoarcerea în statul de reşedinţă, utilizând un sistem familiar, mai uşor şi ieftin de accesat.

Astfel, prin Directiva 2000/26/CE, ale cărei prevederi au fost preluate ulterior în cadrul Directivei 2009/103/CE, au fost create entităţi precum Reprezentantul de Despăgubiri, Organismul de Compensare sau Centrul de Informare, menite să permită persoanei prejudiciate prin accidente produse în străinătate să obţină pe cale amiabilă despăgubirile cuvenite, direct în statul său de reşedinţă.

Totodată, pentru situaţia în care demersurile pe cale amiabilă nu se pot soluţiona favorabil, i-au fost puse la dispoziţia persoanei prejudiciate, pârghii legislative în măsură să-i permită exercitarea unei acţiuni pe cale judecătorească împotriva asigurătorului din străinătate, prin investirea unei instanţe judecătoreşti din statul său de reşedinţă, în acest sens fiind prevederile art.3 din Directiva 2000/26/CE, dar mai ales, cele ale art.9 din Regulamentul CE nr.44/2001.

Prevederile art. 24 alin.(l) lit. b) din Directiva 2009/103/CE, stabilesc în favoarea persoanelor prejudiciate prin accidente de autovehicule, pe teritoriul altui stat decât cel în care au rezidenţa (vizitatori), dreptul de a prezenta cereri de despăgubire Organismului de Compensare din statul lor de reşedinţă, pentru prejudiciile ce trebuie a fi reparate de către asigurătorul RCA al persoanei vinovate, doar în cazul în care respectivul asigurător nu a desemnat un reprezentant de despăgubire pe teritoriul acelui stat.

Având în vedere prevederile directivelor europene anterior enunţate şi ale Regulamentului CE nr.44/2000, legiuitorul român în mod corect a făcut distincţia între funcţia de Organism de Plată a Despăgubirilor şi cea de Organism de Compensare, în ceea ce priveşte calitatea sa procesuală pasivă.

Astfel, dacă în calitate de Organism de Plată a Despăgubirilor se precizează în mod expres în art. 11 alin.2 din Ordinul CSA nr.1/2008 că are legitimitate procesuală pasivă.

În ceea ce priveşte calitatea de Organism de Compensare a acestuia, legiuitorul nu mai face respectiva referire, înţelegând să delimiteze şi să plaseze aria sa de activitate strict în sfera amiabilă, prin prevederile art.21. alin.3 din Ordinul CSA nr.1/2008, făcând incompatibilă intervenţia sa cu existenţa pe rolul instanţelor a unei acţiuni împotriva asigurătorului străin (în acord de altfel cu prevederile art.24 din Directiva 2009/103/CE care exclude posibilitatea intervenţiei Organismului dacă persoana prejudiciată a iniţiat o acţiune în justiţie împotriva asigurătorului).

După cum se poate observa, Organismul de Compensare este destinat să ofere asistentă persoanei prejudiciate în obţinerea de despăgubiri strict pe cale amiabilă de la asigurătorul responsabil, neexistând nici un temei legal prin care acesta să fie obligat la plata de despăgubiri în locul asigurătorului.

Având în vedere natura litigiului, a considerat că răspunderea civilă delictuală este elementul central, care trebuie dovedit şi stabilit cu prioritate, pentru a permite apoi determinarea drepturilor şi obligaţiilor de despăgubire.

Prin întâmpinarea formulată în cauză la apelul declarat de apelanta ... SRL, apelantul ... a solicitat respingerea apelului declarat de apelanta ... SRL.

A arătat că a efectuat demersuri înainte de a formula acţiunea în instanţa în vederea identificării corespondentului în România a societăţii de asigurare care a eliberat asigurarea de răspundere civilă auto "Carte verde",cu seria TFP nr...., pentru a ne putea adresa acesteia cu o cerere de daune, având în vedere producerea riscului asigurat prin respectiva Carte Verde. Prin răspunsul nr. .../27.11.2012, Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, răspunde solicitării sale şi a indicat societatea parata ... ca fiind corespondentul/reprezentantul de despăgubiri pe teritoriul României al companiei ... Polonia.

... nu a negat pana în cererea de apel ca ar avea calitatea de reprezentantul de despăgubiri pe teritoriul României al companiei ... Polonia.

A apreciat că instanţa de judecata a procedat corect când a reţinut ca ... are calitate procesuala în cauza şi când a obligat-o pe aceasta la plata de despăgubiri în calitate de corespondent al asigurătorului de răspundere civila în România.

Astfel, potrivit art. 3 alin. 1 din Ordinul 1/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind FPVS : „Fondul acorda despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat ori nu era asin urat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate ca legea prevedea obligativitatea asigurării.”

Prin întâmpinarea formulată în cauză la apelul declarat de apelantul ..., apelanta ... SRL a respingerea acestuia ca nefondat.

A susţinut că este chemată în prezenta cauza în calitate de asigurător ai inculpatului, în temeiul contractului de asigurare obligatorie de răspundere civila auto. Condiţiile şi limitele răspunderii asigurătorului sunt reglementate de normele speciale emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, actualmente Autoritatea de Supraveghere Financiara.

Potrivit art. 1 alin. 2 din Normele aprobate prin Ordinul 5/2010, contractul de asigurare obligatorie de răspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule acoperă răspunderea civila delictuala a proprietarului sau utilizatorului unui vehicul pentru prejudiciile unei terţe părţi, prin intermediul vehiculului.

Rezulta de aici ca răspunderea asigurătorului este condiţionată de existenta răspunderii conducătorului auto, iar pentru a se stabili răspunderea civila delictuala a acestuia se cer întrunite mai multe elemente: fapta, prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre fapta şi prejudiciu şi vinovăţie.

În ce priveşte fapta, legătura de cauzalitate şi vinovăţia, acestea rezulta din actele dosarului penal. În ce priveşte prejudiciul, acesta trebuie dovedit de persoana vătămata şi circumscris reglementarilor RCA.

Normele speciale detaliază în art. 49 categoriile de prejudicii care pot fi suportate de asigurător.

Art. 49. - La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele: în caz de vătămare corporală diferenţa dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, şi indemnizaţia primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îşi desfăşoară activitatea si/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării şi a concediului medical; venitul mediu lunar net realizat din activităţi desfăşurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat; salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare; eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative, şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare; cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacităţii de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie; daunele morale în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.

În speţa, apelul formulat vizează suma acordata cu titlu de daune morale, apreciata drept nejustificat de mica, solicitându-se majorarea acestei despăgubiri. A arătat că prin acţiunea introductiva s-au solicitat 80.000 euro cu titlu de daune morale.

A considerat că hotărârea pronunţata este legala şi temeinica în privinţa sumei acordate pentru prejudiciul moral, suma de 20.000 lei reprezentând o despăgubire justa şi echitabila raportat la vătămarea suferita.

La determinarea acestei sume, instanţa a avut în vedere împrejurările concrete ale spetei: numărul de zile de îngrijiri medicale (45 de zile), împrejurarea ca reclamantul nu a suferit o diminuare a capacităţii de munca şi nu a fost încadrat intr-un grad de invaliditate.

Prin urmare, reclamantul nu a făcut dovada vreunor consecinţe negative ale accidentului care sa se perpetueze în timp, astfel încât nu se justifica majorarea despăgubirilor acordate la fond.

Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta ... SRL a arătat că reprezentantul de despăgubiri nu este asigurător de răspundere civila si, în consecinţa, nu poate avea calitate procesuala pasiva într-o cauza în care obligaţia de plată revine asigurătorului de răspundere civila.

Rolul reprezentatului de despăgubiri este să faciliteze recuperarea despăgubirii de catre persoana prejudiciata, prin asigurarea unei comunicări eficiente a acesteia cu asigurătorul de răspundere civila din alt stat. În niciun caz însa reprezentantul de despăgubiri nu poate fi ţinut sa plătească el despăgubirea, nefiind aceasta menirea sa. De aceea, el nu poate sta parte în proces în nume propriu, ci numai în calitate de reprezentant al asigurătorului străin. Conform art. 37 din Directiva 2009/103/CE,

Se recomandă să se prevadă ca statul membru în care este autorizată întreprinderea de asigurare să îi impună acesteia să desemneze reprezentanţi însărcinaţi cu soluţionarea cererilor de despăgubire produse sau stabilite în celelalte state membre, care vor aduna toate informaţiile necesare în legătură cu cererile de despăgubire rezultate din acest tip de accidente şi vor lua măsurile care se impun pentru soluţionarea cererilor de despăgubire, în numele şi în contul întreprinderii de asigurare, inclusiv plata despăgubirii. Aceşti reprezentanţi însărcinaţi cu soluţionarea cererilor de despăgubire ar trebui să dispună de prerogative suficiente pentru a reprezenta întreprinderea de asigurări pe lângă persoanele care au suferit un prejudiciu în urma acestor accidente şi, de asemenea, pentru reprezentarea întreprinderii de asigurări pe lângă autorităţile naţionale - inclusiv în faţa instanţelor, după caz, în măsura în care acest lucru este compatibil cu regulile de drept internaţional privat privind competenţa jurisdicţională.

După cum se poate observa, în cuprinsul acestei reglementari se vorbeşte doar despre reprezentare, nu despre preluarea obligaţiilor de plata de către reprezentantul de despăgubiri, astfel încât nu exista niciun temei pentru a considera ca ar exista un drept la acţiune directa împotriva reprezentantului de despăgubiri.

1.Apelul declarat de apelanta intimată ... S.R.L.

Prin apelul declarat, apelanta a reiterat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, dată fiind calitatea sa de reprezentant în România a asigurătorului străin. Potrivit apelantei, aceasta a fost împuternicită să instrumenteze dosarul de daună doar în faza amiabilă şi nu a primit vreun mandat în vederea prezentării intereselor în faţa instanţei de judecată.

Pentru a răspunde acestei excepţii, se impune realizarea unei analize a situaţiei de fapt care a determinat formularea cererii de chemare în judecată. În acest sens, instanţa de apel va a reţinut că reclamantul ... a fost victima unui accident de circulaţie la data de 11.10.2011, în loc. ..., Polonia, în timp ce conducea autoutilitara cu număr de înmatriculare ..., fiind lovit frontal de către o altă autoutilitară cu număr de înmatriculare  ... , condusă de numitul .... Ulterior producerii accidentului, pe numele şoferului polonez vinovat de producerea accidentului s-a deschis un dosar penal de către autorităţile judiciare din Polonia, ir printr-o sentinţă pronunţată la data de 11.05.2012 de Judecătoria Regională din  ... , Polonia, s-a stabilit în mod definitiv şi irevocabil vinovăţia acestuia în producerea accidentului rutier din data de 11.10.2011.

Persoana vinovată de producerea accidentului conducea un autovehicul care deţinea RCA/Carte Verde eliberată de asigurătorul polonez ... S.A. (…). La data producerii accidentului, S.C. ... S.A. era desemnată în calitate de reprezentant de despăgubiri în România al societăţii poloneze de asigurare. Începând cu data de 01.05.2012, între ... ... S.A. şi S.C. ... S.R.L. s-a încheiat protocolul 18, prin care ... a transferat toate obligaţiile şi drepturile de reprezentant către societatea apelantă S.C. ... S.R.L.

În acest context, ca urmare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul ..., pârâta ... a fost obligată, prin corespondentul său în România, S.C. ... S.R.L, să plătească reclamantului daune materiale, daune morale şi cheltuieli de judecată.

Pentru a se stabili în ce măsură reprezentantul în România al asigurătorului polonez poate fi obligat în cadrul unui litigiu la plata daunelor pe care trebuie să le suporte însuşi asigurătorul, se impun a fi analizate prevederile Directivei 2009/103/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16.09.2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto şi controlul obligaţiei de asigurare a acestei răspunderi, care la art. 20-26 conţine dispoziţii speciale privind despăgubirea persoanelor vătămate în urma unui accident produs într-un alt stat membru decât statul lor de reşedinţă.

Potrivit considerentului 20 al Directivei, legiuitorul Uniunii Europene a intenţionat să garanteze părţilor vătămate în urma unui accident de circulaţie un tratament comparabil, indiferent de locul în care are loc accidentul pe teritoriul Comunităţii. În acest sens, articolul 21 aliniatul 1 din Directivă prevede că fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru ca toate întreprinderile de asigurare care acoperă riscurile clasificate în clasa de asigurare 10 de la punctul A din anexa la Directiva 73/239/CEE, cu excepţia răspunderii civile a transportatorului, să desemneze în fiecare stat membru diferit de cel în care au primit autorizaţia administrativă un reprezentant însărcinat cu soluţionarea cererilor de despăgubire. Acesta are misiunea de a trata şi soluţiona cererile de despăgubire rezultate în urma unui accident în cazurile prevăzute la articolul 20 alineatul (1). Reprezentantul însărcinat cu soluţionarea cererilor de despăgubire are reşedinţa sau este stabilit în statul membru în care este desemnat.

Scopul avut în vedere prin edictarea acestor prevederi este acela ca, persoana vătămată în urma unui accident rutier care intră sub incidenţa prezentei directive şi produs într-un alt stat decât cel de reşedinţă să poată să invoce dreptul la despăgubire, în statul membru de reşedinţă, în faţa reprezentantului însărcinat cu soluţionarea cererilor de despăgubire şi desemnat, pentru statul respectiv, de către întreprinderea de asigurare a persoanei responsabile. Această soluţie permite repararea prejudiciului suferit de persoana vătămată în afara statului membru de reşedinţă, în conformitate cu procedurile cu care aceasta este familiarizată.

Articolul 21 alin. 4 din Directivă arată care sunt competenţele reprezentantului din statul membru de reşedinţă, respectiv acesta strânge, cu privire la aceste cereri, toate informaţiile necesare în legătură cu soluţionarea cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare pentru a negocia soluţionarea cererilor de despăgubire.

Aliniatul 5 prevede, de asemenea, că reprezentantul însărcinat cu soluţionarea cererilor de despăgubire dispune de competenţe suficiente pentru a reprezenta întreprinderea de asigurare pe lângă persoanele vătămate în cazurile prevăzute la articolul 20 alineatul (1) şi pentru a satisface integral cererile de despăgubire ale acestora. Acesta trebuie să fie în măsură să analizeze cererea în limba sau în limbile oficiale ale statului membru de reşedinţă al persoanei vătămate.

Din interpretarea acestor dispoziţii, instanţa de apel a reţinut că acestea nu presupun ca un astfel de reprezentant să poată fi chemat în judecată, în locul sau alături de întreprinderea de asigurare, la instanţa naţională, deoarece prin intermediul dispoziţiilor menţionate legiuitorul Uniunii s-a limitat să precizeze sarcinile care îi revin respectivului reprezentant în cadrul unei negocieri a soluţionării cererilor de despăgubire, fără a face referire la eventualele proceduri judiciare. Articolul 22 din Directivă, care reglementează procedura de despăgubire, face referire numai la faza procedurii de despăgubire la finalul căreia ia naştere oferta de despăgubire sau refuzul unei astfel de despăgubiri, fără a reglementa nicidecum o eventuală fază jurisdicţională. În faza nejurisdicţională, reprezentantul nu se substituie cu nimic întreprinderii pe care o reprezintă şi îndeplineşte doar funcţia de intermediar, care are în mod necesar un caracter limitat. Acest lucru nu ar putea fi diferit în faza jurisdicţională, decât dacă legiuitorul Uniunii ar fi prevăzut altfel, aspect care nu reiese din dispoziţiile Directivei.

Instanţa de apel a avut în vedere şi faptul că, prin Hotărârea pronunţată de CJUE în Cauza C-558/15, instanţa europeană a fost chemată să interpreteze prevederile art. 4 din Directiva 2000/26/CE, abrogată prin Directiva 2009/103/CE (aceste prevederi regăsindu-se la art. 21 din noua Directivă 2009/103/CE), reţinându-se că prevederile arătate trebuie interpretate în sensul că nu impun statelor membre să prevadă ca reprezentantul însărcinat, în temeiul acestui articol, cu soluţionarea cererilor de despăgubire să poată fi chemat în judecată el însuşi, în locul întreprinderii de asigurare pe care o reprezintă, la instanţa naţională sesizată cu o acţiune în despăgubire intentată de o parte vătămată.

Deşi în speţa de faţă reclamantul nu l-a chemat în judecată doar pe reprezentatul din România al societăţii de asigurare, ci şi pe asigurătorul polonez, considerentele anterior arătate sunt valabile şi pentru situaţia în speţă, deoarece în contextul în care s-a reţinut că reprezentantul român are doar calitatea de intermediar al societăţii de asigurare poloneze în faza nejurisdicţională, acest mandat nu poate fi extins până la a permite ca acţiunea părţii vătămate la instanţa naţională în scopul de a obţine o despăgubire de la societatea de asigurare, să poată fi intentată şi împotriva reprezentantului acestei societăţi. Or, prin modul în care instanţa de fond a înţeles să soluţioneze acţiunea – obligarea pârâţilor ... prin reprezentantul său în România S.C. ... S.R.L. – se subînţelege că cel obligat în final la plata despăgubirii ar fi tocmai reprezentatul român, ceea ce este contrar prevederilor Directivei.

Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 2 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ, a fost admis apelul declarat de apelanta S.C. ... S.R.L. şi schimbată în parte sentinţa, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate în contradictoriu cu aceasta.

2.Apelul declarat de apelantul reclamant ...

Prin apelul declarat, apelantul a solicitat majorarea daunelor morale acordate de instanţa de fond, precum şi acordarea în întregime a cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea procesului în prima instanţă.

Din acest punct de vedere, prejudiciul moral constă în durerile fizice şi suferinţele psihice pe care le resimte victima în urma săvârşirii unei fapte ilicite. Cauzarea unor prejudicii morale justifică aplicarea răspunderii civile, deoarece acestea, alături de prejudiciile materiale, reprezintă componentele prejudiciului civil.

Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanţa a reţinut că reclamantul a suferit leziuni multiple localizate la nivelul capului şi membrelor, care au necesitat 45 zile de îngrijiri medicale, cauzate în urma accidentului produs la data de 11.10.2011, cele mai grave fiind la nivelul membrului superior stâng. Din raportul de expertiză medico-legală întocmit în faţa instanţei de fond de Spitalul Clinic de Urgenţă ... (filele 83-86), rezultă că reclamantul, în vârstă de 22 ani la data accidentului, a suferit mai multe intervenţii chirurgicale în urma cărora a rămas cu cicatrici la nivelul membrelor superioare şi al feţei, fără a prezenta, însă un prejudiciu estetic, dar care presupune o revizie chirurgicală şi tratament postintervenţie chirurgicală pe o perioadă de 6 luni până la un an. De asemenea, la nivelul antebraţului stâng, acesta are montată o placă cu şuruburi.

Este evident, astfel, că, în urma acestui accident, reclamantul a suferit un prejudiciu care constă atât în durerea fizică, cât şi în suferinţa psihică. Este adevărat că prejudiciile morale, datorită naturii lor, nu pot fi evaluate în bani. Dar această realitate nu implică nicidecum imposibilitatea stabilirii cuantumului indemnizaţiei de reparare a daunelor morale, care are efect reparatoriu, compensatoriu şi care oferă o satisfacţie pentru suferinţele îndurate de către acestea.

 Aşa cum s-a statuat şi în practica judiciară, determinarea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză apreciabilă de arbitrar, instanţa trebuind să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi consecinţele negative suferite de victimă, atât în plan fizic, cât şi psihic, importanţa valorilor morale care i-au fost lezate acestuia, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectata situaţia familială, profesională şi socială. De asemenea, ceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul. 

Raportat la aceste criterii, instanţa de apel a avut în vedere, în stabilirea cuantumului daunelor morale, situaţia concretă a reclamantului, rezultată în urma producerii accidentului rutier, astfel cum a fost evidenţiată anterior. De asemenea, nu poate fi contestat că, în urma accidentului rutier, şi starea emoţională a reclamantului a avut de suferit, astfel că accidentul a produs o schimbare profundă în viaţa acestuia.

Raportat la toate acestea, se impune stabilirea unor daune morale care să compenseze, pe cât posibil, toate aceste consecinţe negative resimţite de reclamant. Din acest punct de vedere, criteriul echităţii exprimă cerinţa ca indemnizaţia să reprezinte o justă şi integrală dezdăunare a părţii vătămate. În temeiul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Prin urmare, în opinia instanţei de apel, reclamantul este îndreptăţit la majorarea daunelor morale până la valoarea de 40.000 lei, Curtea considerând că această sumă compensează suferinţa fizică şi psihică a reclamantului, fără a constitui, totodată, venituri nejustificate pentru acesta, sens în care, în temeiul art. 480 alin. 2 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ, a fost admis apelul apelantului reclamant.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată acordate de instanţa de fond, instanţa de apel a observat că acestea sunt reprezentate de onorariul traducătorului şi onorariu avocaţial, fără a se acorda reclamantului şi contravaloarea expertizei medico-legale, deşi în considerentele sentinţei se face referire şi la aceasta. Astfel, raportat la culpa procesuală a pârâtei ... S.A., în temeiul art. 453 alin. 1 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ, aceasta a fost obligată şi la plata sumei de 63 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul pentru efectuarea expertizei medico-legale. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, care nu au făcut obiect al apelurilor.

Totodată, faţă de admiterea apelului formulat de apelantul reclamant, intimata pârâtă ... S.A. a fost obligată şi la plata cheltuielilor de judecată efectuate de acesta în apel, în cuantum de 560 lei, reprezentând contravaloarea traducerilor, justificată prin înscrisurile depuse la dosar.

Domenii speta

Spete similare