Dovadă plată salariu

Dovadă plată salariu

- art. 162, 163 alin.1, 272 Codul muncii

Plata salariului se dovedeşte prin semnarea statului de plată, precum şi cu orice documente justificative, care demonstrează efectuarea unei astfel de plăţi. Atâta timp cât, prin expertiza efectuată, s-a constatat că semnăturile aplicate pe statele de plată nu au fost efectuate de salariat, nefiind produse alte dovezi în sensul dispoziţiilor legale incidente în materie care să facă dovada plăţii drepturilor salariale, s-a impus păstrarea dispoziţiei sentinţei apelate prin care angajatorul a fost obligat la plata acestora.

Decizia civilă nr. 400/08.06.2017

Prin sentinţa civilă nr. 369/LMA din 29.06.2016, Tribunalul ... a admis în parte acţiunea civilă exercitată de reclamanta ... - CNP ..., domiciliată în ..., în contradictoriu cu pârâta  SC ... SRL, înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. .../2001, având C.U.I. ..., cu sediul în .......

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 24156 lei reprezentând drepturi salariale restante, suma de 1768 lei reprezentând indemnizaţia pentru concediul de odihnă, precum şi dobânda legală aferentă acestor sume, de la scadenţa fiecăreia până la data efectivă a  plăţii.

A respins capătul de cerere privind plata de daune morale.

A obligat pârâta să plătească statului suma de 3870 lei în baza art.18 din OG 51/2008.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a fost angajată la societatea pârâtă în baza contractului de muncă încheiat la 1 aprilie 2006, pe perioadă nedeterminată, ca muncitor necalificat, aceasta susţinând că, deşi a lucrat în perioada 1 martie 2012 - 1 martie 2015, angajatorul nu i-a achitat drepturile băneşti cuvenite, semnăturile de pe statele de plate fiind efectuate de o altă persoană.

S-a constatat că, pârâta, căreia îi revine sarcina probei, a depus statele de plată purtând semnătura,  pretinsă a fi a reclamantei, la rubrica corespunzătoare numelui său.

Potrivit art.168 Codul muncii plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de plată, precum şi prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea  plăţii.

S-a apreciat că instanţa nu poate reţine apărările pârâtei legate de ajutorul dat reclamatei constând în diverse sume de bani, de natură a conduce la prezumţia că aceasta ar fi primit în egală măsură şi salariul, deoarece prezumţiile nu sunt admisibile ca mijloc de dovadă în această materie.

Instanţa de fond a procedat la verificarea de scripte, dar nu a putut fi lămurită, astfel că a repus cauza pe rol şi a dispus efectuarea unei expertize grafice.

Din concluziile expertizei a rezultat că semnăturile aplicate pe statele de plată (36 file) aferente  perioadei în litigiu nu au fost efectuate de reclamantă.

Scriptele de comparaţie au fost stabilite în şedinţa publică din data de 16 martie 2016, au fost cuprinse în adresa emisă către Laboratorul interjudeţean de expertize criminalistice Timişoara, au fost suplimentate la cererea expertului după ce această cerere a fost pusă în discuţia părţilor (filele 8, 9 vol. II), astfel că,  nefiind formulate obiecţiuni la termenul la care părţile au fost prezente, sau cel mai târziu la următorul termen cu procedura completă, acestea au decăzut din dreptul de a propune alte scripte de comparaţie,  cu atât mai puţin ca motiv de completare sau refacere a lucrării de expertiză.

În consecinţă, instanţa de fond a admis acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 24156 lei drepturi salariale pentru perioada 1 martie 2012 – 1 martie 2015,  precum şi suma de 1768 lei cu titlu de indemnizaţie de concediu pentru anii 2012 - 2015, precum şi dobânda legală aferentă fiecărei sume de la data scadenţei şi până la plata efectivă.

Prima instanţă  a respins capătul de cerere referitor la plata de despăgubiri întrucât reclamanta nu a făcut dovada unui prejudiciu patrimonial sau nepatrimonial în raport de cauzalitate cu neplata salariului, cu atât mai mult cu cât a stat în pasivitate timp îndelungat şi a tolerat situaţia, în pofida numeroaselor căi legale de a soluţiona problema.

În temeiul art. 18 din OG nr.51/2008, a obligată pârâta să plătească statului suma de 3870 lei, achitată cu titlu de onorariu de expert ca urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel pârâta SC ... SRL ..., solicitând  în urma analizării probatoriului administrat în cauză şi a dispoziţiilor legale incidente, admiterea apelului astfel cum a fost formulat şi în consecinţă, schimbarea în parte a sentinţei Tribunalului ... iar rejudecând să se dispună respingerea în întregime a cererii introductive ca nefondată, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.

Prin motivele de apel, apelanta a formulat următoarele critici:

- hotărârea atacată este sumar motivată, pe de o parte, iar pe de altă parte a fost dată cu încălcarea dreptului la apărare, a dreptului la un proces echitabil şi cu nerespectarea dispoziţiilor art.22 Cod procedură civilă, ca atare nelegală;

- instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia în mod exclusiv pe raportul de expertiză criminalistică întocmit în cauză, fără a avea în vedere celelalte mijloace de probă administrate şi fără a motiva în vreun fel înlăturarea acestora în acord cu dispoziţiile art.425 alin.1 lit. b) Cod procedură civilă, de asemenea, au fost respinse cererile în probaţiune formulate de către apelanta pârâtă în mod injust;

- în mod tendenţios sau nu, intimata reclamantă a uzat în perioada calendaristică supusă analizei de cel puţin cinci semnături aplicate pe diferite acte, aceste apărări privind actele ce conţin 5 semnături total diferite una de cealaltă, fiind ignorate cu desăvârşire de instanţa de fond care şi-a limitat analiza la o singură probă, respectiv raportul de expertiză criminalistică, mai mult, s-a solicitat ataşarea dosarelor nr. 193/296/2014 şi nr. 12382/296/2013 ale Judecătoriei ..., pentru a se verifica semnăturile diferite ale intimatei, atât pe înscrisurile certificate de mediator cât şi pe citaţiile comunicate intimatei, dar instanţa de fond nu a realizat această analiză, comunicând Institutului Naţional de Expertize Criminalistice Timişoara doar actele întocmite de mediator în cele două dosare menţionate;

- proba cu interogatoriul a fost respinsă fiind considerată inutilă şi nenecesară soluţionării cauzei;

- ulterior repunerii cauzei pe rol, instanţa de fond a refuzat discutarea în contradictoriu a acestei probe, de asemenea, completarea raportului de expertiză solicitată de apelantă a fost respinsă, considerându-se, în mod eronat, că toate scriptele de comparaţie necesar a fi comunicate Institutului Naţional de Expertize Criminalistice Timişoara au fost puse în discuţia contradictorie a părţilor:

- în mod injust a fost respinsă şi proba privind încuviinţarea a doi martori pentru a proba împrejurarea încasării efective a salariului;

- nu a fost avută în vedere nici proba privind procesul-verbal de control nr..../16.02.2015 întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă ... în care s-a concluzionat că societatea respectă dispoziţiile legale în materie de salarii;

- apelanta a depus în probaţiune inclusiv înscrisurile fiscale emise de Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice ... din care rezultă fără echivoc că societatea nu are debite către bugetul de stat, probe neanalizate de instanţa de fond;

- dacă instanţa de fond ar fi realizat o analiză exhaustivă a întregului material probator, ar fi ajuns în mod cert la concluzia că este vădit neverosimilă susţinerea din acţiune privind neplata drepturilor salariale către intimata reclamantă pe întreaga perioadă calendaristică reclamată de 3 ani;

- referitor la modul de calcul al drepturilor salariale şi al contravalorii indemnizaţiei de concediu solicitate, instanţa de fond, de plano, a acceptat calculul realizat de intimata reclamantă, cu toate că potrivit propriilor sale susţineri nu a semnat contractul de muncă şi nici nu i s-a înmânat vreodată vreun exemplar al acestuia, ca atare este cel puţin discutabil atât modul în care a luat la cunoştinţă de cuantumul acestuia, cât şi modul de calcul al drepturilor cuvenite;

- judecătorul fondului nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului, în acord cu dispoziţiile art.22 alin.2 Cod procedură civilă;

- instanţa de fond s-a îndepărtat de analizarea împrejurării esenţiale în cauză, şi anume plata sau neplata efectivă a drepturilor salariale, limitându-se la analiza, sumară şi aceasta, a semnării sau nesemnării statelor de plată de către intimată.

În drept s-au invocat dispoziţiile art.480, art.6, 13, 14 alin.5 şi 6, art.22, art.425 alin.1 lit. b), art.450, art.453 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului, ca fiind nefondat, cu motivarea că apelanta nu a reuşit să dovedească prin mijloacele de probă admisibile conform legii faptul că şi-ar fi îndeplinit obligaţiile de plată a drepturilor salariale cuvenite intimatei. Întreg discursul apelantei se poartă strict pe supoziţii, ipoteze şi susţineri proprii, ignorând mijlocul de probă principal şi anume raportul de expertiză criminalistică. Referitor la interogatoriul intimatei, nu vede utilitatea acestuia, atâta timp cât poziţia ei a fost de contestare a semnăturilor şi susţinere a faptului că nu şi-a primit drepturile salariale în intervalul de timp indicat în acţiune. Cât priveşte numărul semnăturilor expertizate, acestea provin de la numeroase acte anterioare semnate de intimată, au fost chiar suplimentate la solicitarea experţilor, iar raportul de expertiză a fost întocmit prin compararea semnăturilor de pe statele de plată aferente întregii perioade pentru care se solicită plata drepturilor salariale.

Examinând sentinţa apelată prin prisma motivelor de apel cât şi din oficiu, instanţa de apel a constatat următoarele:

Pe plan probator, trebuie a se reţine că în actuala etapă procesuală, în aplicarea prevederilor art.479 alin.2 din Codul de procedură civilă, s-a încuviinţat completarea probelor administrate la prima instanţă, apreciindu-se că este necesară luarea interogatoriului părţii intimate şi respectiv efectuarea unei noi  expertize de către institutul specializat, iar cât priveşte proba cu martori propusă înaintea instanţei de fond şi reiterată în apel, o atare probă apare ca fiind inadmisibilă, din perspectiva dispoziţiilor art.255 alin.1 din Codul de procedură civilă, având în vedere teza probatorie ce s-a tins a fi dovedită prin intermediul probei testimoniale, şi anume probarea împrejurării privind încasarea efectivă a salariului de către intimata reclamantă.

Prin interogatoriul administrat în şedinţa publică din 19.01.2017, intimata reclamantă a învederat că nu a văzut şi nu ştie să fi existat state de plată, recunoscând că a primit împrumuturi băneşti în cuantum de 100 lei, 150 lei sau 50 lei lunar de la patroana societăţii apelante.

Concluziile raportului de contraexpertiză nr.27 din 17 martie 2017, întocmit în etapa apelului de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice sunt similare concluziilor lucrării de specialitate întocmite la fond de Laboratorul Judeţean de Expertize Criminalistice Timişoara, în sensul că semnăturile de pe statele de salarii ale SC ... SRL, pe perioada ianuarie 2012-ianuarie 2015, din dreptul poziţiei ... descrise în capitolul „Materiale supuse examinării”, nu au fost executate de titulara .... La fond, prin raportul de expertiză criminalistică nr.63 din 2 iunie 2016 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Timişoara fusese formulată opinia că semnăturile de pe statele de plată întocmite pe perioada ianuarie 2012-decembrie 2014 – nu au fost executate de titulara ..., iar înscrisul „Stat de plată pe luna ianuarie 2015”, nu prezintă semnătura la poziţia nr.15 în dreptul numelui ....

Obligaţia principală a angajatorului este cea de plată a salariului, a contraprestaţiei pentru munca îndeplinită de salariat, iar în caz de nerespectare a obligaţiei menţionate, salariatul interesat este îndreptăţit să solicite instanţei obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale. În plus, art.161 alin.4 din Codul muncii statorniceşte că întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia determină obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.

Potrivit art.163 alin.1 din Codul muncii, plata salariului se dovedeşte prin semnarea statului de plată, precum şi orice alte documente justificative, care demonstrează efectuarea unei astfel de plăţi. Referitor la acest text, Curtea Constituţională a reţinut prin Decizia nr.1010/2010 publicată în Monitorul Oficial nr.571 din 12 august 2010 Partea I că el „nu creează o situaţie discriminatorie sau favorizantă vreuneia dintre părţile contractului de muncă, ci pune doar în aplicare principiul general de drept comun prevăzut şi de art.1191 din Codul civil, potrivit căruia actele juridice se dovedesc prin înscrisuri, fiind exclusă proba cu martori”. S-a reţinut totodată că această cerinţă nu vine decât să contribuie la protejarea siguranţei raporturilor juridice dintre salariaţi şi angajatori, de asemenea, nu este împiedicată nici exercitarea dreptului la apărare al angajatorului, întrucât acesta este cel care deţine documentele justificative prevăzute de textul de lege criticat, fiind necesară şi firească obligaţia acestuia de a prezenta aceste probe.

În acelaşi sens s-a statuat şi prin Decizia nr.494/2004, publicată în Monitorul Oficial nr.59 din 18 ianuarie 2005 Partea I, stabilindu-se că în conflictele de drepturi, sarcina probei este răsturnată, ea nu revine salariatului, ci angajatorului, deoarece acesta se află în posesia documentaţiei pentru elucidarea conflictului şi pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor părţilor raportului juridic de muncă, concluzionându-se că textul art.272 din Codul muncii este în concordanţă cu legea fundamentală.

Prin  urmare, în speţă, neproducerea dovezilor legale de către apelanta pârâtă, este de natură a determina obligarea  sa la plata drepturilor salariale solicitate de partea reclamantă, astfel cum cu justeţe a considerat şi instanţa de fond.

Împrejurarea că prin procesul verbal de control nr. ... din 16.02.2015 întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă ... s-a concluzionat că angajatorul a făcut dovada calculării drepturilor salariale aferente perioadei ianuarie 2014-ianuarie 2015, excepţie făcând dovada achitării acestora pentru toţi salariaţii pentru ianuarie 2015, nu este de natură a schimba datele problemei, pentru că în speţă problema supusă rezolvării este dacă intimata reclamantă a încasat sau nu salariul lunar la nivelul perioadei din litigiu, iar conform documentelor existente răspunsul nu a putut fi altul decât negativ, atâta timp cât statele de plată purtau semnătura altei persoane. În contextul sus-arătat, trebuie a se adăuga că textul art.162 din Codul muncii dispune că salariul se plăteşte direct titularului sau persoanei împuternicite de acesta. Ridicarea drepturilor salariale de către alte persoane, fără să existe o împuternicire în acest sens, reprezintă o faptă prejudiciabilă pentru salariat, ceea ce-i dă dreptul să recupereze de la angajator sumele respective, pe calea unei acţiuni în răspundere patrimonială.

De asemenea, aspectele relevate de apelantă prin trimiterea pe care o face la înscrisurile fiscale (filele 22-43 dosar de fond) din care rezultă că societatea nu figurează cu debite către bugetul statului ori că  nu are întârzieri în efectuarea plăţilor către salariaţi şi furnizori, nici aceste aspecte nu se pot constitui în temeiuri pentru ca demersul în justiţie iniţiat de partea reclamantă să fie privit ca neîntemeiat, atâta timp cât societatea pârâtă, în calitate de angajator, căreia îi incumba sarcina probei în condiţiile dispoziţiilor art.272 din Codul muncii, nu a adus probe convingătoare pentru a dovedi pe deplin că salariata sa a încasat drepturile salariale pretinse.

Argumentele expuse conduc la concluzia că soluţia criticată este legală şi temeinică, astfel că nu se impune a-i fi aduse modificări în sensul celor solicitate prin cererea de apel.

Faţă de considerentele ce preced, instanţa, în baza dispoziţiilor art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, a respins ca nefondat apelul, sentinţa apelată fiind păstrată în totul.

Apelanta a fost obligată la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând valoarea onorariului avocaţial prin chitanţa seria BVR nr. ... din 31.05.2017, în aplicarea dispoziţiilor art.453 alin.1 din Codul de procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare