Contestatie decizie concediere

DOSAR NR. 48281/3/2009

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A VIII A

CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINŢA CIVILĂ NR. 4235

ŞEDINŢA  PUBLICĂ DE LA 18.05.2010

TRIBUNALUL COMPUS DIN:

PREŞEDINTE: CLAUDIA ALBEANU

JUDECĂTOR: ROXANA BUDULAN

ASISTENT JUDICIAR: LIVIA SOARE

ASISTENT JUDICIAR: TUDOR ANDREESCU

GREFIER : MARIANA DINCĂ

Pe rol soluţionarea cauzei civile având ca obiect contestaţie decizie de concediere, formulată de contestatoarea C.A., în contradictoriu cu pârâta D.G.A.S.P.C.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă contestatoarea, prin apărător ales, cu împuternicire avocaţială la dosar şi intimata, prin consilier juridic, cu delegaţie la dosar.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că părţile au avut termen în cunoştinţă pentru această dată.

Tribunalul acordă părţilor prezente cuvântul, în formulare de probe.

Contestatoarea, prin apărător, solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse şi arată că a solicitat să se prezinte de către intimata cele patru hotărâri indicate prin contestaţie.

Intimata, prin consilier juridic, arată că a invocat excepţia de tardivitate a formulării contestaţiei, având în vedere că partea a făcut precizarea ca dispoziţia a fost comunicată la 3.11.2009 iar contestaţia a fost înregistrată la data de 7.12.2009.

Tribunalul pune în vedere părţii că cererea de chemare în judecată a fost înaintată instanţei prin poştă conform plicului de la fila 4 din dosar, la data de 27.11.2009.

Intimata, prin consilier juridic, arată că renunţă la invocarea excepţiei de tardivitate.

În apărare, solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile de la dosar.

Deliberând, în temeiul dispoziţiilor art. 167 C.pr.civ. şi art. 287 C. muncii, Tribunalul încuviinţează în cauză proba cu înscrisuri, apreciind-o pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.

Nemaifiind cereri de formulat şi probe noi de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul la dezbateri în fond.

Contestatoarea, prin apărător, solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi să se constate că dispoziţia a fost nelegală. Solicită reîncadrarea pe postul deţinut anterior concedierii şi plata drepturilor băneşti pe care le-ar fi încasat dacă nu era concediată.

Arată că nu contestă modalitatea desfăşurării concedierii colective ci temeinicia şi nelegalitatea din perspectiva actelor normative invocate, respectiv Legea 448/2006.

Contestatoarea, prin apărător, solicită să se constate că prin întâmpinare se confirmă faptul că susţinerile sale sunt corecte, dar sub o altă formă. Articolul 35 din Legea 448/ 2206 prevede că persoana cu handicap grav are dreptul la asistent personal, în bază evaluării psihomedicale. În întâmpinare s-a afirmat de către intimată că nu este ilegală măsura şi că persoana cu handicap grav poate opta pentru o indemnizaţie. Totodată art. 43 din Legea 448/2006 prevede că autorităţile locale au obligaţia de a angaja asistenţi personali şi de a suporta salariul acestor.  Intimată arată că persoana cu handicap a optat însă a precizat că nu poate plăti asistentul personal.

Solicită să se constate că persoana care a îndeplinit această funcţie este mama persoanei cu handicap, şi că timp de 24 ani a îngrijit această persoană.

Criteriile stabilite pentru concediere au fost: cumulul pensiei cu salariul şi respectiv, îndeplinirea condiţiilor de pensionare.

Prima măsura s-a stabilit prin Legea 329/2009, care stabileşte că nu se poate cumula pensia cu salariul. Privitor la reducerea posturilor, acesta trebuia făcut prin planul de masuri stabilite de DGASPC Sector 1 şi prin programul emis.

Solicită să se observe că din 3192 posturi nu se concediază 8 directori generali, niciunul din cei 306 consilieri, din cei 106 referenţi şi niciunul din cei 119 referenţi.

Din acest serviciu, privitor la persoanele cu handicap grav, s-au desfiinţat 101 posturi din cele 751 posturi asistenţi personali, iar din cele 650 de posturi rămase sunt ocupate doar 574 de posturi, deci au rămas 76 de posturi libere. Sub acest aspect, solicită să se observe că se reduce postul unei persoane angajate în asemenea condiţii şi rămân 76 de posturi libere iar una din justificările intimatei este faptul că nu se poate asigura plata salariului.

Totodată solicită să se constate că D.G.A.S.P.C. nu plăteşte salariile din buzunarul propriu ci de la bugetul de stat, prin Ministerul Muncii.

Solicită admiterea acţiunii fără cheltuieli de judecată şi să se constate că partea contestatoare este lipsită de orice venit din noiembrie 2009.

Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea acţiunii, să se constate că nu se contestă modalitatea de concediere şi nu se arată motivele de anulare a dispoziţiei, astfel cum sunt menţionate în art. 78 C. muncii.

Cu privire la susţinerile contestatoarei, arată că a depus la dosar Hotărârea Consiliului Local de aprobare a statului de funcţii, anterior şi ulterior concedierii colective.

Arată că au rămas 475 de asistenţi personali, în planul de masuri sunt identificate locurile rămase şi precizează că au fost concediate 90 de persoane.

Solicită să se constate că decizia emisă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege întrucât nu s-a îngrădit dreptul persoanei cu handicap să solicite indemnizaţia cuvenită.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII a, sub nr.48281/3/2009, contestatoarea C.A. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 6102/30.10.2009 emisă de D.G.A.S.P.C., prin care i s-a desfăcut contractul de muncă, solicitând  anularea deciziei contestate şi obligarea intimatei la plata tuturor drepturilor salariale ce i se cuvin pe perioada până la reîncadrarea sa pe postul de asistent personal, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare acţiunii contestatoarea arată că a funcţionat ca asistent personal al unei persoane cu handicap grav, este vorba de fiul său C.M. Încadrarea sa s-a făcut în baza prevederilor Legii nr.448/2006 - privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Precizează că a fost încadrată pe acest post din anul 2000 în baza contractului individual de muncă nr. 406/2000.

Contestatoarea arată că din anul 2000 – a  fost încadrată cu contract de muncă pe perioada nedeterminată pe postul de asistent personal (al fiului său). Statul român a înţeles să ajute şi să susţină persoane grav bolnave – permanent iar P.S.1 şi CLS1 au găsit de cuviinţă că îşi pot reduce cheltuielile prin concedierea sa.

Contestatoarea precizează că s-a avut în vedere faptul - motivat şi prin Notificarea de concediere şi prin Dispoziţia nr. 6102/30.10.2009 - că ar fi pensionară (pentru limita de vârstă) şi angajată în acelaşi timp, deci ar cumula pensia cu salariul.

Precizează contestatoarea că este absolventă de studii superioare (Politehnica) şi că în baza contractului de muncă ar fi trebuit să presteze activitatea zilnică de 8 ore . În realitate activitatea sa este continuă timp de 24 ore pe zi.

Consideră că măsura luată este discriminatorie, deci ca atare ilegală şi că la data la care s-a luat măsura desfacerii contractului său de muncă (1.11.2009) măsura nu avea nicio bază legală.

Interzicerea cumulului pensie - salariu a fost stabilită prin Legea 329/9.11.2009. Intrarea în vigoare a acesteia - respectiv a Cap. IV din Lege - art. 17 şi 18 se va face la 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial - adică 15 zile după data de 9.11.2009, adică 24.11.2009.

Contestatoarea arată că s-au avut în vedere în luna octombrie 2009 prevederile unei legi intrată în vigoare în noiembrie 2009.

Contestatoarea precizează că nici nu se încadrează în dispoziţiile acestei legi deoarece pensia cumulată cu salariul nu ating plafonul stabilit de lege -  adică salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Se mai arată că motivarea din dispoziţia nr. 6102/30.10.2009 - că reducerea postului său se face din considerente „economice", consecinţă a diminuării bugetului D.G.A.S.P.C. sector 1 este nereală, întrucât prin Hotărârea nr. 304/23.07.2009 nr. 337/17.08.2009, nr. 356/16.09.2009 şi 420/29.10.2009 ale Consiliului Local Sector 1 s-a majorat bugetul acestui sector de activitate.

Sumele cu care s-a majorat bugetul prin aceste hotărâri a fost de 15.575 milioane Ron pe august, 68,36 milioane Ron pe septembrie, 0,91 milioane Ron, pe octombrie şi 6,30 milioane Ron pe noiembrie 2009.

Precizează că procedând în acest fel angajatorul a încălcat în mod flagrant dispoziţiile  Legii 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap ( a se vedea art.6 lit. d, art. 8, art. 30, art. 31, art. 35, art. 40 şi art. 44.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 283 din Codul Muncii precum şi toate celelalte dispoziţii legale arătate deja în cuprinsul plângerii.

Intimata D.G.A.S.P.C. a formulat întâmpinare prin care solicită  instanţei respingerea cererii de chemare în judecată formulată de contestatoare.

În combaterea susţinerilor contestatoarei potrivit cărora decizia de concediere este emisă ilegal, solicită respingerea acestui capăt de cerere pentru următoarele motive:

Iniţierea procedurii de concediere colectivă a fost efectuată de către DGASPC Sector 1, în calitate de angajator cu respectarea prevederilor art. 65 şi ale art. 68 şi următoarele din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare.

Urmare emiterii Dispoziţiilor nr. 5598/7.09.2009 şi nr. 5765/16.09.2009 de către Primarul Sectorului 1, privind reducerea cu 20% faţă de bugetul aprobat şi rectificat pe anul 2009 a cheltuielilor de personal (prin reorganizare sau după caz, concediere colectivă, sau prin alte modalităţi prevăzute de lege), din structura aparatului de specialitate al Primarului, instituţiile şi serviciile publice de interes local, precum şi de HCSL1 nr. 337/17.08.2009 privind aprobarea rectificării bugetului consolidat de venituri şi cheltuieli al Consiliului Local al Sectorului 1.

Începerea procedurilor specifice concedierilor colective a fost determinată de situaţia economică şi principalele caracteristici ale politicii bugetare în perioada următoare, care impun reducerea cheltuielilor publice în scopul păstrării echilibrului bugetar, iar criteriile avute în vedere la aplicarea efectivă a reducerii de personal sunt: contractele individuale de muncă ale salariaţilor care cumulează pensia cu salariul; contractele individuale de muncă ale salariaţilor care îndeplinesc condiţiile cumulative de vârstă şi vechime integrală în muncă pentru a solicita pensionarea şi nu au procedat la aceasta.

Planul de măsuri şi Proiectul de concediere colectivă a fost adoptat de Colegiul Director al D.G.A.S.P.C. Sector 1 şi Sindicatul Sanitas din Spitalul de Boli Cronice „Sf. Luca" şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 1, reprezentativ la nivelul instituţiei, ţinând seama de nevoia de redimensionare a instituţiei în scopul realizării de economii în sfera cheltuielilor de personal.

De asemenea, în vederea verificării modului de respectare a prevederilor legale privind concedierea colectivă, prin Anexa nr. 1 la Procesul verbal de control nr. 65612/28.09.2009 încheiat de reprezentanţii Inspectoratului de Muncă al Municipiului Bucureşti s-a constatat că D.G.A.S.P.C. Sector 1 în calitate de angajator a respectat prevederile art. 70 raportat la prevederile art. 69 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit prevederilor Legii nr. 448/2006, republicată, cu modificări şi completări, legiuitorul a stabilit ca sursele de finanţare a acordării drepturilor salariale ale asistentului personal şi ale acordării drepturilor persoanei cu handicap să se suporte din bugete diferite. Astfel, sumele necesare salarizării precum şi a celorlalte drepturi cuvenite asistentului personal se asigură din bugetul autorităţilor administraţiei publice locale, raportat la cauza dedusă judecăţii, bugetul Consiliului Local al Sectorului 1. Legiuitorul a stipulat, astfel, în sensul de a reveni consiliilor locale obligaţia de angajare a unui asistent personal şi de suportare a salariului acestuia, însă, Consiliul Local Sector 1 s-a aflat în imposibilitatea de a menţine în plată toţi salariaţii, fiind nevoit să procedeze la luarea deciziei concedierii colective, motivele fiind de ordin obiectiv, nefiind reţinută obligaţia angajatorului de a menţine şi salariza personal, în condiţiile în care nu se poate asigura plata salariului şi a drepturilor ce decurg din derularea contractului individual de muncă.

Cu privire la susţinerile contestatoarei potrivit cărora prin Hotărârile adoptate de Consiliul Local al Sectorului 1 sub nr. 304/23.07.2009, nr. 337/17.08.2009, nr. 356/16.09.2009 şi nr. 420/29.10.2009, „...s-a majorat bugetul acestui sector de activitate!", solicită instanţei să nu ţină seama de aceste precizări, şi reiterează susţinerile potrivit cărora, începerea procedurilor specifice concedierilor colective a fost determinată de situaţia economică şi principalele caracteristici ale politicii bugetare în perioada următoare, care impun reducerea cheltuielilor publice în scopul păstrării echilibrului bugetar, având la bază actele emise de Primarul Sectorului 1, respectiv Dispoziţiile nr. 5598/7.09.2009 şi nr. 5765/16.09.2009, privind reducerea cu 20% faţă de bugetul aprobat şi rectificat pe anul 2009, a cheltuielilor de personal (prin reorganizare sau după caz, concediere colectivă, sau prin alte modalităţi prevăzute de lege), din structura aparatului de specialitate al Primarului, instituţiile şi serviciile publice de interes local, precum şi de Hotărârea Consiliului Local al Sectorului 1 nr. 337/17.08.2009 privind aprobarea rectificării bugetului consolidat de venituri şi cheltuieli al Consiliului Local al Sectorului 1. Prin Hotărârile invocate de către contestatoare nu s-au majorat cheltuielile de personal, măsurile dispuse fiind menţinute cu privire la reducerea cheltuielilor de personal de către Primarul Sectorului 1, în calitate de autoritate executivă şi de către Consiliul Local Sector 1 în calitate de autoritate deliberativă, constituite la nivelul Sectorului 1.

Intimata susţine că, în perioada următoare se preconizează ca la nivelul D.G.A.S.P.C. Sector 1 să se iniţieze o nouă procedură de concediere colectivă, ţinând seama de actele de dispoziţie şi normative invocate.

Cu privire la susţinerile contestatoarei potrivit cărora la data desfacerii contractului individual de muncă s-au avut în vedere prevederile Legii nr. 329/9.11.2009, care au intrat în vigoare în noiembrie 2009, solicită  instanţei să respingă aceste susţineri pentru următoarele motive:

Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, cu modificările ulterioare, a fost publicată în Monitorul oficial Partea I nr. 761 din data de 9 noiembrie 2009.

Prevederile Capitolului IV - Măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare, potrivit prevederilor art. 70 din Legea nr. 329/2009, intră în vigoare în 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial şi nu se aplică speţei deduse judecăţii.

Or, astfel cum se poate observa, procedura concedierii colective pentru motive care nu ţin de persoana salariatului a fost demarată începând cu data de 14 septembrie 2009, odată cu elaborarea Planului de măsuri şi Proiectul de Concediere Colectivă elaborate la nivelul D.G.A.S.P.C. Sector 1, perioadă în care Legea nr. 329/2009 nu era publicată şi nici nu poate să producă efecte, iar decizia de concediere nu a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 329/2009, astfel cum în mod greşit a susţinut contestatoarea.

Cu privire la susţinerile contestatoarei potrivit cărora angajatorul a încălcat prevederile Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, solicită să fie respinse aceste susţineri, pentru următoarele motive:

Decizia de concediere colectivă s-a făcut cu respectarea actelor normative şi ţinând seama de situaţia de fapt, care au determinat decizia de a se proceda la concedierea colectivă pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, fără să se încalce drepturile persoanei cu handicap de a beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanei cu handicap, republicată.

Face precizarea că sumele necesare acordării drepturilor persoanei cu handicap la prestaţii sociale se asigură din transferuri de la bugetul de stat către bugetele locale, prevăzute cu această destinaţie în bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în acest sens operând o degrevare a bugetului local, şi nu se poate reţine încălcarea drepturilor persoanei cu handicap de a i se asigura îngrijirea necesară, întrucât legiuitorul a prevăzut care sunt serviciile şi prestaţiile de care poate beneficia aceasta, iar în cazul în care nu i se poate asigura asistent personal poate opta pentru acordarea unei indemnizaţii lunare echivalentă cu salariul net al asistentului social debutant cu studii medii din unităţile de asistenţă socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi.

Precizează că, potrivit prevederilor Legii nr. 448/2006, republicată, promovarea şi respectarea drepturilor persoanelor cu handicap revin, în principal, autorităţilor administraţiei publice locale unde îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana cu handicap şi, în subsidiar, respectiv complementar, autorităţilor administraţiei publice centrale, societăţii civile şi familiei sau reprezentantului legal al persoanei cu handicap. Astfel, în vederea asigurării exercitării drepturilor persoanei cu handicap, în această cauză, reprezentantul legal al persoanei cu handicap poate opta pentru a i se acorda o indemnizaţie echivalentă cu salariul net al asistentului social debutant cu studii medii din unităţile de asistenţă socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, şi nu se poate reţine de către instanţă încălcarea drepturilor persoanei cu handicap.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.  115-118 Cod procedură Civilă şi ale Legii nr. 53/2003 Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare.

Au fost depuse la dosar, în copie, înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarele:

Prin contractul de muncă nr. 406 depus, în copie, la fila 15 din dosar, între contestatoare în calitate de salariată şi Primăria Sectorului 1, în calitate de angajator, s-a încheiat un contract de muncă de durată nedeterminată începând cu data de 02.10.2000 pentru funcţia de asistent personal al persoanei Ciulei Mihai.

Prin dispoziţia nr. 666/11.01.2007 emisă de Primarul Sectorului 1 Bucureşti, depusă, în copie, la fila 16 din dosar, s-a dispus începând cu data de 01.01.2007 delegarea atribuţiilor de încheiere a contractului individual de muncă cu asistentul personal al persoanei cu handicap grav D.G.A.S.P.C..

În aceeaşi dispoziţie se menţionează că salarizarea şi celelalte drepturi cuvenite asistentului personal vor fi suportate din bugetul D.G.A.S.P.C. care va include în proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli al acesteia, sumele necesare acoperirii cheltuielilor.

Prin Dispoziţia nr. 5598/07.09.2009 emisă de P.S.1, depusă, în copie, la fila 18 din dosar, s–a dispus reducerea cu 20% faţă de bugetul aprobat şi rectificat pe anul 2009 a cheltuielilor de personal(prin reorganizare sau după caz concediere colectivă sau prin alte modalităţi prevăzute de lege) din structura aparatului de specialitate al primarului, instituţiile şi serviciile publice de interes local.

Ulterior, prin decizia nr. 5765/16.09.2009 emisă de Primarul Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, depusă, în copie, la fila 19 din dosar, s-a dispus modificarea art. 1 al Dispoziţiei Primarului Sectorului 1 nr. 5598/07.09.2009 care va avea următorul conţinut: „Reducerea cu 20% a cheltuielilor de personal(prin reorganizare sau după caz concediere colectivă  sau prin alte modalităţi prevăzute de lege) din structura aparatului de specialitate al primarului, instituţiile şi serviciile publice de interes local, aferente lunilor octombrie, noiembrie şi decembrie 2009”.

Prin decizia nr. 6102/30.10.2009 emisă de Consiliul Local Sector 1 Bucureşti – Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 1 s-a dispus, începând cu data de 01.11.2009, după expirarea termenului de preaviz de 20 zile lucrătoare acordat în perioada 05.10.2009-30.10.2009, încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei, având funcţia de asistent personal la persoana cu handicap grav C.M. în cadrul Serviciului Familial Persoane cu Handicap Grav, din iniţiativa angajatorului pentru motive ce nu ţin de persoana salariatei, ca urmare a concedierii colective.

Măsura concedierii a fost fundamentată pe: Hotărârea Consiliului Local Sector 1 nr. 337/17.08.2009 privind aprobarea rectificării bugetului consolidat de venituri şi cheltuieli al Consiliului Local Sector 1 prin care bugetul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 1 a fost diminuat cu valoarea de 10171 mii lei; dispoziţiile nr. 5598/07.09.2009 şi nr. 5765/16.09.2009 emise de Primarul Sectorului 1 privind reducerea cu 20% faţă de bugetul aprobat şi rectificat pe anul 2009 a cheltuielilor de personal(prin reorganizare sau după caz concediere colectivă sau prin alte modalităţi prevăzute de lege) din structura aparatului de specialitate al primarului, instituţiile şi serviciile publice de interes local; pe adresele nr. 26957/10.09.2009 şi nr. 27711/17.09.2009 înaintate ITM Bucureşti, nr. 26956/10.09.2009 şi nr. 27713/17.09.2009 înaintate AMOFM, nr. 26919/10.09.2009 şi nr. 27710/17.09.2009 înaintate Sindicatului SANITAS din Spitalul de Boli Cronice Sf. Luca şi DGASPC Sector 1, nr. 28701/28.09.2009 şi nr. 27712/17.09.2009 înaintate Agenţiei Locale pentru Ocuparea Forţei de Muncă Sector 1 prin care se efectuează procedura de concediere colectivă, aşa cum este prevăzută de legislaţia muncii în vigoare şi procesul verbal de control nr. 65612/28.09.2009 încheiat între ITM şi DGASPC Sector 1 ce a avut ca obiective de control modul de respectare a procedurilor legale privind concedierea colectivă; planul de măsuri şi Proiectul de concediere colectivă elaborate la nivelul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 1 nr. 42866/14.09.2009 prin care se stabilesc criteriile avute în vedere la aplicarea efectivă a reducerii de personal, respectiv încetarea contractelor individuale de muncă ale salariaţilor care cumulează pensia cu salariul, şi încetarea contractelor individuale  de muncă ale salariaţilor care îndeplinesc condiţiile cumulative de vârstă şi vechime integrală în muncă pentru a solicita pensionarea şi nu au procedat la aceasta; pe Hotărârea Consiliului Local Sector 1 nr. 363/24.09.2009 privind aprobarea modificării şi completării Organigramei, Statului de Funcţii şi Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 1; pe notificarea privind decizia de concediere/preavizul de concediere nr. 29123/30.09.2009 prin care contestatoarei i s-a acordat un preaviz de 20 de zile lucrătoare în perioada 05.10.2009-30.10.2009, aşa cum este prevăzut în art. 143 din CCM înregistrat sub nr. 1556/02.04.2009 aplicabil la nivel de instituţie; pe contractul individual de muncă nr. 406/2000 al contestatoarei asistent personal la persoana cu handicap grav C.M., încheiat pe durată nedeterminată conform certificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap grav nr. 2467/26.06.2000, permanent şi a certificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap grav nr. 1524/01.09.2004 permanent; pe motivele de fapt care au dus la concedierea colectivă(cuprinse în Planul de măsuri şi Proiectul de Concediere Colectivă invocat mai sus) şi anume reducerea din considerente economice a postului ocupat de salariată, consecinţă a diminuării bugetului DGASPC Sector 1 aferent fondului de salarii; pe dispoziţia nr. 666/11.01.2007 emisă de Primăria Sector 1, pe dispoziţiile art. 58 alin.1, art. 65, art. 66, art. 68 alin.1 lit. c, art. 69 alin.2 lit. d, art. 73, art. 74, art. 75 din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, art. 39 alin.3 din Legea nr. 448/2006, art. 283 alin.1 lit. a din Legea nr. 53/2003, art. 67-72 din Legea nr. 168/1999.

Potrivit dispoziţiilor art. 58  alin.1 din Legea nr. 53/2003 concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului.

Conform dispoziţiilor art. 65  alin.1 din Legea nr. 53/2003 concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. (2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Conform art. 66 concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului poate fi individuală sau colectivă.

În speţă, decizia de concediere este calificată drept o măsură de concediere colectivă, după cum rezultă din decizie.

În decizia de concediere sunt cuprinse: a) motivele care determină concedierea(în speţă este menţionat ca motiv al concedierii reducerea din considerente economice a postului ocupat de salariată, consecinţă a diminuării bugetului DGASPC Sector 1; b) durata preavizului(este menţionată durata de 20 zile lucrătoare acordat în perioada 05.10.2009-30.10.2009); c) criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective(sunt indicate aceste criterii respectiv încetarea contractelor individuale de muncă ale salariaţilor care cumulează pensia cu salariul şi încetarea contractelor individuale de muncă ale salariaţilor care îndeplinesc condiţiile cumulative de vârstă şi vechime integrală în muncă pentru a solicita pensionarea şi nu au procedat la aceasta), conform art. 74 din Legea nr. 53/2003.

De altfel, chiar din motivarea cererii de chemare în judecată şi din notele scrise depuse la dosar rezultă că partea nici nu a criticat decizia din perspectiva formei de elaborare a acesteia.

Critica pe care contestatoarea a formulat-o împotriva deciziei referitoare la împrejurarea că interzicerea cumulului cu salariul a fost dispusă abia prin Legea nr. 329/2009 nu este întemeiată, pentru că din motivarea deciziei de concediere contestată în cauză, rezultă că intimata a avut în vedere alte temeiuri de drept care au stat la baza luării măsurii concedierii, respectiv reducerea din considerente economice a postului ocupat de salariată, art. 65 şi următoarele din Legea nr. 53/2003, iar nu dispoziţiile actului normativ indicat de contestatoare.

Cumulul pensiei cu salariul reprezintă doar unul dintre criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art. 69 alin. (2) lit. d), în cazul concedierilor colective şi nu motivul pentru care s-a procedat la concedierea contestatoarei.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv invocat referitor la faptul că motivarea din dispoziţia nr. 6102/30.10.2009, în sensul că reducerea postului se face din considerente economice, consecinţă a diminuării bugetului DGASPC Sector 1, deşi prin Hotărârile nr. 304/23.07.2009, nr. 337/17.08.2009, nr. 356/16.09.2009 şi 420/29.10.2009 ale Consiliului Local Sector 1 s-a majorat bugetul acestui sector de activitate, Tribunalul menţionează că din motivarea dispoziţiei contestate rezultă care sunt argumentele utilizate de intimată pentru reducerea postului ocupat de contestatoare, care în esenţă pot fi rezumate în aceea că s-a încercat încadrarea într-o disciplină bugetară ca urmare a diminuării bugetului instituţiei.

În condiţiile în care nu se face dovada că o eventuală majorare a bugetului ar fi fost dispusă pentru finanţarea tuturor posturilor de asistent salarial aflate în organigrama instituţiei anterior emiterii deciziei de concediere, nu se poate considera că reducerea bugetului menţionată în motivarea deciziei nu ar fi una reală, pentru că majorarea bugetului poate să aibă ca temei nu doar cheltuielile de salarizare ale asistenţilor personali ci şi finanţarea altor cheltuieli.

Deşi contestatoarea susţine că intimata ar fi încălcat în mod flagrant dispoziţiile Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, Tribunalul face menţiunea că, în speţă, nu se pune în discuţie dreptul persoanei cu handicap protejate prin acest act normativ, ci litigiul priveşte modalitatea de încetare a raporturilor de muncă ale contestatoarei în calitate de asistent personal.

Tribunalul menţionează că nu se poate proceda la analizarea temeiniciei concedierii din perspectiva dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 448/2006, deoarece dreptul persoanei cu handicap la un asistent personal nu atrage un alt regim juridic raporturilor de muncă dintre părţile din proces, decât cel reglementat prin dispoziţiile Legii nr. 53/2003.

Prin urmare, în aceste condiţii, contractului de muncă încheiat al contestatoarei îi sunt aplicabile dispoziţiile legale referitoare la încetarea contractului individual de muncă reglementate prin Legea nr. 53/2003.

În ce măsură persoana cu handicap ar fi afectată de o astfel de decizie de încetare a contractului de muncă al asistentului personal nu poate forma obiectul analizării din perspectiva temeiniciei deciziei de concediere, ci acesta ar fi un aspect care se reglementează în raportul dintre autoritatea căreia îi revine obligaţia legală de a acorda drepturile stabilite de lege  şi persoana cu handicap.

Faptul că o persoană a fost angajată ca asistent personal nu înseamnă că nu îi sunt aplicabile dispoziţiile legale referitoare la încetarea raporturilor de muncă pentru că o astfel excepţie nu este prevăzută de lege.

Ca atare, angajatorul poate dispune de prerogativa desfacerii contractului individual de muncă în limitele prevăzute de Legea nr. 53/2003.

Potrivit dispoziţiilor art. 45 alin.4 din Legea nr. 448/2006 contractul de muncă al asistentului personal profesionist se încheie de către direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, sau de către furnizorii de servicii sociale privaţi, acreditaţi în condiţiile legii.

Opinia instanţei referitoare la faptul că acestui contract i se aplică inclusiv regulile referitoare la încetare menţionate în Legea nr. 53/2003, este confirmată şi de dispoziţiile art. 39 alin.3 din Legea nr. 448/2006 potrivit cărora modalităţile şi condiţiile de încheiere, modificare şi încetare a contractului individual de muncă al asistentului personal se completează cu prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare.

Dispoziţia legală anterior menţionată nu conţine vreo derogare în privinţa cazurilor de încetare a raporturilor de muncă specifice reglementate prin Legea nr. 448/2006.

Deşi contestatoarea arată, în notele scrise, că prin întâmpinare intimata a precizat că sumele necesare acordării drepturilor persoanei cu handicap la prestaţii sociale se asigură din transferuri de la bugetul de stat către bugetele locale, Tribunalul face menţiunea că respectiva precizare nu se interpretează în sensul expus prin notele scrise, pentru că nu trebuie confundate prestaţiile sociale acordate persoanelor cu handicap şi nici sursele de finanţare ale acestora cu salariul asistentului personal(ce nu este o prestaţie socială ci contravaloarea muncii conform contractului de muncă)cu sursele de finanţare ale acestui salariu.

Astfel, potrivit art. 40 alin.1 din Legea nr. 448/2006 autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să prevadă şi să garanteze în bugetul local sumele necesare din care se suportă salarizarea, precum şi celelalte drepturi cuvenite asistentului personal, potrivit legii.

În aceste condiţii, faptul reducerii cheltuielilor de personal, al diminuării bugetului, este evident că poate constitui un motiv care să justifice măsura concedierii astfel cum s-a dispus în speţă, numai că efectiva desfiinţare a postului trebuie să fie reală şi serioasă.

Tribunalul consideră că pentru ca măsura concedierii să fie conformă cu dispoziţiile legale  incidente în cauză este necesar ca demersurile anterioare luării unei astfel de măsuri să fie la rândul lor temeinice.

În acest sens, Tribunalul va avea de analizat datele menţionate în Planul de măsuri şi proiect de concediere colectivă elaborate la nivelul D.G.A.S.P.C., pentru a se verifica dacă măsura de concediere a contestatoarei a avut la bază o analiză şi o fundamentare care impunea reducerea postului de asistent personal ocupat de contestatoare.

Din Planul de măsuri şi proiect de concediere colectivă elaborate la nivelul D.G.A.S.P.C., mai exact din menţiunile de la fila 58 din dosar - etapa I - rezultă că Serviciul Familial Persoane cu Handicap Grav din cadrul Direcţiei Protecţia Persoanei şi Familiei are în componenţă 1+19 posturi de specialitate  şi 751 posturi de asistent personal. În acelaşi document se menţionează că se desfiinţează 101 posturi asistent personal; rămân în componenţă 650 posturi asistent personal, dintre care sunt ocupate în prezent 574 faţă de 582 la 03.08.2009.

Rezultă o diferenţă de posturi neocupate(650 posturile – 574 ocupate=76 posturi neocupate) care nu au fost reduse în această etapă şi care erau libere.

În cea de a doua etapă s-a prevăzut că întrucât măsurile menţionate pentru prima etapă sunt insuficiente, având în vedere motivele de ordin economic care determină reorganizarea, se conturează necesitatea angajatorului de a recurge la încetarea contractelor individuale de muncă determinate de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat pentru motive care nu ţin de persoana salariatului. Se face menţiunea că au fost identificaţi 175 asistenţi personali care cumulează pensia cu salariu.

Din Anexa nr. 2 la hotărârea Consiliul Local al Sectorului 1 nr. 306/23.07.2007 de la filele 25 – 30 din dosar, respectiv din statul de funcţii rezultă că existau un număr total de 751 funcţii de asistent personal(fila nr. 28 din dosar).

Prin Hotărârea privind aprobarea modificării şi completării Organigramei, Statului de funcţii şi Regulamentului de organizare şi funcţionare ale Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilul Sector 1 de la filele 31-33 din dosar înregistrată sub nr. 363/24.09.2009, şi din anexa nr. 3 de la filele 42-47 din dosar, rezultă că a fost aprobat un număr de 475 posturi de asistent personal(fila 46).

Aşadar, din 751 posturi de asistent personal au rămas 475 posturi, ca urmare a reducerii în primă etapă a numărului de posturi la 650  , şi după aceea a reducerii cu încă 175 urmare concedierii colective(650-175=475).

Ceea ce rezultă din acest calcul este împrejurarea că numărul de 76 de posturi care figurau neocupate după prima etapă(din 751 posturi de asistent personal se desfiinţează 101 posturi asistent personal; rămân în componenţă 650 posturi asistent personal, dintre care sunt ocupate în prezent 574), fac parte din totalul de 475 de posturi care sunt în indicate în Organigrama intimatei, numai aşa  putând fi explicat numărul de 475 de posturi(650 – în care erau incluse şi cele neocupate au fost ulterior reduse cu 175 şi au rămas 475).

Despre cele 76 de posturi parte din cele 475 rămase nu se cunoaşte dacă erau posturi finanţate şi dacă nu ar fi putut fi acestea reduse câtă vreme nu erau ocupate, până la a se lua măsura desfiinţării postului ocupat de către contestatoare.

Or, în condiţiile în care au fost menţinute aceste posturi libere este evident că măsura de concediere poate ridica semne de întrebare cu privire la necesitatea desfiinţării postului contestatoarei din raţiuni economice pentru că păstrarea lor presupune şi potenţialul intimatei(chiar dacă nu în lunile octombrie, noiembrie şi decembrie 2009 faţă de menţiunile din Dispoziţia nr. 5765/16.09.2009 emisă de Primarul Sectorului 1) de a finanţa aceste posturi în continuare.

Din criteriile indicate în notificările adresate ITM, A.L.O.F.M.S.1, A.M.O.F.M.B depuse, în copie la dosar, rezultă că printre criteriile avute în vedere la aplicarea efectivă a reducerii de personal au fost menţionate contractele de muncă ale salariaţilor care cumulează pensia cu salariul şi contractele de muncă ale salariaţilor care îndeplinesc condiţiile cumulative de vârstă şi vechime integrală în muncă pentru a solicita pensionarea şi nu au procedat la aceasta. Se face menţiunea că în cazul acestor salariaţi nu se va aplica şi reducerea efectivă a postului(filele 72,76, 80).

Or, faptul că intimata arată că în acest caz nu se va aplica reducerea efectivă a postului înseamnă că măsura nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 65 din Legea nr. 53/2003 fiind că de esenţa acesteia este însăşi desfiinţarea postului iar nu păstrarea lui. 

Pentru motivele de fapt şi de drept anterior expuse, conform art. 78 alin.1 din Legea nr. 53/2003, se va dispune anularea deciziei nr. 6102/30.10.2009 emisă de intimată.

În baza dispoziţiilor art. 78 alin.2 din Legea nr. 53/2003, potrivit cărora la solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, ţinând cont de faptul că o astfel de solicitare a fost formulată, se va dispune reîncadrarea contestatoarei în funcţia şi pe postul avut anterior concedierii .

Având în vedere dispoziţiile imperative ale art. 78  alin.1 din Legea nr. 53/2003,  potrivit cărora în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, se va dispune obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata începând cu data concedierii până la reintegrarea efectivă.

Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de contestatoarea C.A. în contradictoriu cu intimata D.G.A.S.P.C.S.1.

Anulează decizia nr. 6102/30.10.2009 emisă de intimată.

Dispune reîncadrarea contestatoarei în funcţia şi pe postul avut anterior concedierii.

Obligă intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata începând cu data concedierii până la reintegrarea efectivă.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Cu recurs în  10  zile de la comunicare.

Pronunţată  în şedinţă publică, azi, 18.05.2010.

Preşedinte Judecător 

CLAUDIA ALBEANU ROXANA BUDULAN

Asistent judiciar Asistent judiciar 

LIVIA SOARE TUDOR ANDREESCU

Grefier

MARIANA DINCĂ

Domenii speta

Spete similare