Recurs. litigiu privind funcţionarii publici. Spor de doctorat

Decizie 312 din 13.02.2017


Recurs. litigiu privind funcţionarii publici. Spor de doctorat

- art. 1 alin. 2 din Legea nr. 330/2009

- art. 30 alin. 6 din Legea nr. 330/2009

- art. 1 alin. 51 din O.U.G. nr. 83 din 2014

- art. 5 din O.U.G. nr. 83 din 2014

- art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 1 din 2010

- art. I din Legea nr. 193/2016

Reclamanta îndeplineşte funcţia de consilier I superior în cadrul Consiliului Judeţean ... şi începând cu data de 18.10.2010 are titlul de doctor în drept, aşa cum rezultă din Diploma de doctor aflată la fila 8 dosar fond.

Anterior modificării radicale a sistemului de salarizare a personalului plătit din fondurile publice prin Legea-cadru nr. 330/2009, sporul de 15% pentru titlul ştiinţific de doctor era acordat diferitelor categorii socioprofesionale prin legile speciale de salarizare ale acestora.

Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 330/2009, drepturile salariale ale personalului plătit din fondurile publice sunt exclusiv cele prevăzute în această lege (dispoziţia fiind reluată şi în art. 1 alin. 2 din Legea-cadru nr. 284/2010). Prin această dispoziţie, legea-cadru de salarizare consacră caracterul exclusiv al drepturilor salariale prevăzute de acest act normativ şi de actele normative anuale de salarizare.

Conform art. 30 alin. 6 din Legea nr. 330/2009, dacă sporul cu caracter permanent nu se mai regăseşte în anexele legii şi nu a fost inclus în salariul de bază/indemnizaţia lunară de încadrare (aceasta fiind şi situaţia sporului de doctorat), suma corespunzătoare acestui spor va fi avută în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestuia. Această normă este edictată în aplicarea intenţiei legiuitorului de a oferi o perioadă tranzitorie între cele două sisteme de salarizare prin implementarea treptată, etapizată a dispoziţiilor legii-cadru de salarizare.

La data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea ...1/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, lege prin care s-a introdus alin. 5 ind. 1 la art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 conform căruia „prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Prin art. I pct. 6 din Legea ...1/2015 de aprobare a OUG nr. 83/2014 a fost completat art. 5 din OUG nr. 83/2014, clarificându-se conceptul de "nivel de salarizare în plată pentru funcţii similare", după cum urmează: "Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţii similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării."

Coroborând dispoziţiile legale menţionate anterior, rezultă că sporul salarial de 15% acordat pentru deţinătorul titlului ştiinţific de doctor (sporul de doctorat), nu s-a mai regăsit, ca atare, în Legile-cadru de salarizare nr. 330/2009 şi nr. 284/2010. Prin urmare, acesta nu a mai fost acordat la încadrarea/reîncadrarea personalului, potrivit noilor legi de salarizare.

Pentru cei care, la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, aveau în plată sporul de doctorat, soluţia legislativă a fost aceea de a introduce cuantumul acestui spor, nu procentual, ci ca sumă compensatorie acordată potrivit OUG nr. 1/2010. Această sumă compensatorie a fost prevăzută pentru a respecta dispoziţia legală potrivit căreia nivelul salariilor în plată nu poate scădea prin aplicarea noii legi.

Rezultă că sporul de doctorat a supravieţuit prin introducerea lui în salariul de bază, conform art. 6 alin. 1 din OUG nr. 1/2010, acest tratament juridic fiind continuat de legile anuale de salarizare. Aşadar, legiuitorul nu a operat o abrogare veritabilă şi efectivă, ci a instituit o natură juridică nouă pentru suma ce recompensează angajatul care îşi perfecţionează pregătirea profesională prin obţinerea titlului ştiinţific de doctor. Altfel spus, dreptul a supravieţuit, chiar dacă a cunoscut o evoluţie în planul reglementării şi a dobândit o nouă denumire: "sumă compensatorie", fiind inclus în salariul de bază.

În acest sens, prin Decizia nr. 21/21.11.2016 dată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 30 alin. (6) şi art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea nr. 330/2009, art. 4 alin. (1), art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 şi art. 8 din anexa nr. 5 a Legii nr. 63/2011, au dreptul la sume compensatorii persoanele care au dobândit titlul de doctor după intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009.”

Dispoziţiile menţionate din Legea ...1/2015, precum şi cele ale OUG nr. 20/2016 şi ale Legii nr. 193/2016 au confirmat, ulterior, această interpretare.

Prin OUG nr. 20/2016 a fost modificată şi completată OUG nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, în sensul introducerii, după articolul 3 a şase noi articole, articolele 3^1 - 3^6.

Potrivit art. 3 ind. 1 alin. 8: „Începând cu luna august 2016, personalul care deţine titlul ştiinţific de doctor, îşi desfăşoară activitatea în domeniul în care a obţinut acest titlu şi nu beneficiază de suma compensatorie inclusă în anul 2010 în salariul de bază, solda/salariul de funcţie, indemnizaţia lunară de încadrare, beneficiază de suma compensatorie aferentă titlului ştiinţific de doctor stabilită la nivelul similar în plată pentru aceeaşi funcţie, grad didactic, tranşă de vechime în învăţământ şi gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă pentru personalul didactic din învăţământ, respectiv grad/treaptă profesională şi gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă sau, după caz, vechime în funcţie în cazul celorlalte categorii de personal, din instituţia sau autoritatea publică respectivă sau, după caz, într-o instituţie sau autoritate publică similară.”

Legea nr. 193/2016, în vigoare de la 5 noiembrie 2016, a statuat la art. I că Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, se completează după cum urmează: „1. După articolul 19 se introduce un nou articol, articolul 19^1, cu următorul cuprins: Personalul care deţine titlul ştiinţific de doctor, indiferent de data obţinerii acestuia, beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază/solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază/indemnizaţia de încadrare, dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

 a) îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care posedă titlul ştiinţific sau conducătorul instituţiei apreciază că pregătirea doctorală este utilă compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea persoana respectivă;

b) nu a beneficiat de acordarea acestui spor sau nu i-a fost introdus în salariul de bază, potrivit reglementărilor legale anterioare, ca sumă compensatorie."

 Rezultă, aşadar, că, prin legile anuale de salarizare, aceste sume compensatorii ar fi trebuit incluse în salariul de bază, indiferent de data dobândirii titlului ştiinţific de doctor.

 Existenţa mai multor acte normative, adoptate succesiv, în baza cărora s-a intenţionat salarizarea unică a bugetarilor nu poate constitui un temei legal pentru instituirea unui tratament diferenţiat şi pentru nesocotirea principiului egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi care presupune plată egală pentru muncă de valoare egală.

Pentru toate categoriile de personal aflate în situaţii identice, salarizarea trebuie să se facă la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică unde sunt încadraţi.

În consecinţă, în mod corect a apreciat instanţa de fond că reclamanta este îndreptăţită la acordarea sporului de 15% din salariul de bază, ca sumă compensatorie.

Referitor la invocarea de către pârât a necesităţii îndeplinirii condiţiei ca titularul să desfăşoare activitate în domeniul în care a obţinut titlul ştiinţific de doctor, pentru acordarea acestui spor, tribunalul a reţinut corect, contrar susţinerilor recurentului pârât, că dispoziţiile art.5 alin.1/1 din OUG nr.83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.71/2015, se aplică întregului personal încadrat în instituţiile şi autorităţile publice care a obţinut titlul ştiinţific de doctor, legiuitorul necondiţionând ca titularul titlului de doctor să desfăşoare activitate în domeniul în care a obţinut titlul ştiinţific.

Dispoziţiile art. 5 alin. 1 ind.1 din OUG nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea ...1/2015, se aplică întregului personal încadrat în instituţiile şi autorităţilor publice care a obţinut titlul ştiinţific de doctor şi nu doar personalului din instituţiile şi autorităţile publice care îşi desfăşoară activitatea în domeniul în care a obţinut titlul ştiinţific de doctor, având în vedere că nu se poate interpreta diferit acest act normativ şi nu se pot introduce restricţii şi diferenţieri pe care legea nu le instituie expres, raportat la principiul de drept „ ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”. Ori, în speţă, dispoziţiile art. 5 alin. 1 ind.1 din OUG nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea ...1/2015, nu fac menţiunea că sporul de doctorat se acordă doar personalului din instituţiile şi autorităţile publice care îşi desfăşoară activitatea în domeniul în care a obţinut titlul ştiinţific de doctor.

Este justificată, astfel, aprecierea judecătorului fondului în sensul că excepţiile sunt de strictă interpretare iar în situaţia în care legiuitorul ar intenţiona să instituie anumite excepţii de la regulă le-ar prevedea în mod expres în textul legal, ceea ce nu s-a realizat în norma de drept incidentă.

Pe de altă parte, s-a reţinut şi că actele normative şi prevederile legale invocate de recurentul pârât în susţinerea soluţiei de admiterea a recursului şi de respingere a acţiunii au fost abrogate (OUG nr. 6/1998 în integralitatea ei şi art. 14 din OG nr. 6/2007) ori au devenit lipsite de orice consecinţe juridice, în condiţiile în care OUG nr. 1/2010 a fost respinsă prin Legea nr. 30/2012.

În consecinţă, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 496 Cod procedură civilă, cu raportare la textele legale menţionate în cuprinsul prezentei decizii, Curtea de Apel ... a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul Consiliul Judeţean ....

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta ...., instanţa a apreciat că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta .... în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean ... şi a dispus obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantei a unor despăgubiri materiale constând în sumele echivalente sporului de 15 % din salariul funcţiei de bază ca urmare a obţinerii titlului ştiinţific de doctor, începând cu data de 9 aprilie 2015 - data intrării în vigoare a Legii ...1/2015, sume actualizate cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective. Totodată, a dispus includerea pe viitor a sporului de 15 %, mai sus menţionat, în salariul funcţiei de bază al reclamantei şi a respins celelalte pretenţii solicitate.

Instanţa de recurs a constatat că prin Decizia nr. 21/21.11.2016 – RIL, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 30 alin. (6) şi art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea nr. 330/2009, art. 4 alin. (1), art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 şi art. 8 din anexa nr. 5 a Legii nr. 63/2011, au dreptul la sume compensatorii persoanele care au dobândit titlul de doctor după intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009.”

Drept urmare, prin raportare la această decizie, este parţial greşită soluţia instanţei de fond de respingere a pretenţiilor reclamantei pentru perioada cuprinsă între data obţinerii titlului de doctor (18.10.2010) şi data intrării în vigoare a Legii ...1/2015 ( 09.04.2015 ), cu motivarea că nu au nici un fundament juridic, neexistând nici un act normativ care să reglementeze în mod expres acordarea respectivelor drepturi.

Decizia nr. Decizia 312/13.02.2017

Prin sentinţa nr. 1580 din 20.09.2016 Tribunalul ... a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta ...., în contradictoriu cu pârâţii CONSILIUL JUDEŢEAN ... şi CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII şi, în consecinţă a dispus obligarea pârâtului Consiliul Judeţean ... la plata în favoarea reclamantei a unor despăgubiri materiale constând în sumele echivalente sporului de 15 % din salariul funcţiei de bază ca urmare a obţinerii titlului ştiinţific de doctor începând cu data de 9 aprilie 2015, sume actualizate cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective; a dispus includerea pe viitor a sporului de 15 %, mai sus menţionat, în salariul funcţiei de bază al reclamantei. A respins celelalte pretenţii solicitate. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele :

Reclamanta îndeplineşte funcţia de consilier I superior în cadrul Consiliului Judeţean ... şi începând cu data de 18.10.2010 are titlul de doctor în drept, aşa cum rezultă din Diploma de doctor aflată la fila 8 dosar.

Prin acţiunea formulată, reclamanta solicită acordarea sporului de 15% din salariul de bază începând cu data obţinerii titlului ştiinţific de doctor.

Sporul de 15% pentru titlul de doctor a avut o reglementare legală începând cu data de 01.09.2006, respectiv OG nr.64/2006, aprobată prin Legea nr.462/2006, spor care a avut o fundamentare legală până la data de 31.12.2009, când, în conformitate cu art.30 alin.1 din Legea nr.330/2009, legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, s-a prevăzut că începând cu 01.01.2010 sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale guvernului şi, după caz, indemnizaţiile de conducere care, potrivit legii, făceau parte din salariul de bază, din soldele funcţiilor de bază, respectiv din indemnizaţiile lunare de încadrare, se introduc în salariul de bază, în soldele funcţiilor de bază, respectiv în indemnizaţiile lunare de încadrare corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuţie, cât şi pentru funcţiile de conducere. Din acel moment, sporul pentru titlul de doctor nu a mai avut o reglementare distinctă până la data intrării în vigoare a Legii nr.71/2015, pentru aprobarea OUG nr.83/2014, privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice, care la art.5 alin.1/1 prevede că „prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării”.

Prin adoptarea Legii nr.71/2015, legiuitorul a urmărit înlăturarea oricărei forme de discriminare salarială existentă între salariaţii având aceeaşi funcţie, înlăturând inechităţile la care reclamanta a făcut referire prin acţiunea formulată, respectiv între personalul care a obţinut titlul de doctor anterior intrării în vigoare a Legii nr.330/2009 şi cei care au obţinut acest titlu ulterior acestei date.

Pentru perioada anterioară datei de 9 aprilie 2015, data intrării în vigoare a Legii nr.71/2015, instanţa urmează să constate că pretenţiile formulate de către reclamantă nu au nici un fundament juridic, neexistând un act normativ care să reglementeze în mod expres acordarea acestor drepturi, ca o reglementare distinctă.

Referitor la invocarea de către pârât a necesităţii îndeplinirii condiţiei ca titularul să desfăşoare activitate în domeniul în care a obţinut titlul ştiinţific de doctor, pentru acordarea acestui spor, Tribunalul a reţinut că dispoziţiile art.5 alin.1/1 din OUG nr.83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.71/2015, se aplică întregului personal încadrat în instituţiile şi autorităţile publice care a obţinut titlul ştiinţific de doctor, legiuitorul necondiţionând ca titularul titlului de doctor să desfăşoare activitate în domeniul în care a obţinut titlul ştiinţific. Ori, excepţiile sunt de strictă interpretare, astfel încât, în situaţia în care legiuitorul ar intenţiona să instituie anumite excepţii de la regulă le-ar prevedea în mod expres în textul legal, ceea ce nu s-a realizat în norma de drept incidentă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurentul pârât CONSILIUL JUDEŢEAN ..., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei atacate şi pe cale de consecinţă respingerea acţiunii formulate de .... ca neîntemeiată.

În motivele de recurs a arătat următoarele :

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta .... a solicitat instanţei de judecată să dispună obligarea Consiliului Judeţean ... „să acorde reclamantei despăgubiri constând în contravaloarea sumei compensatorii cu caracter tranzitoriu reprezentând sporul de 15% pentru titlul ştiinţific de doctor în drept, şi în continuare pentru viitor, prin includerea acestuia în indemnizaţia lunară de încadrare, suma restantă urmând a fi actualizată cu indicele de inflaţie Ia data plăţii efective". În motivarea acţiunii reclamanta arată că a obţinut titlul de doctor în drept în data de 18.10.2010, iar angajatorului îi revine obligaţia de a acorda sporul de doctorat şi celor care au obţinut diploma de doctor după data de 01.01.2010, în temeiul prevederilor art. 5 alin. 11 din OUG nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea ...1/2015, în caz contrar prin refuzul angajatorului de a aplica prevederile mai sus amintite creându-se o situaţia de discriminare faţă de alţi colegi care obţin acest spor.

În fapt, d-na .... îşi desfăşoară activitatea în baza Dispoziţiei nr. 156/02.12.2002 privind numirea acesteia în funcţia publică de execuţie de inspector SP din cadrul Consiliului Judeţean .... în prezent intimata reclamantă ocupă funcţia de consilier I superior în cadrul Serviciului dezvoltare durabilă şi planificare din Consiliului Judeţean ..., aceasta beneficiind de majorările de salariu aplicate tuturor funcţionarilor publici din instituţie, în conformitate cu prevederile OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015.

Potrivit actelor depuse la dosarul cauzei, intimata reclamantă a obţinut titlul ştiinţific de doctor în drept, ulterior anului 2009, şi anume în data de 18.10.2010.

În conformitate cu dispoziţiile art. 6 din OUG nr. 6/1998 privind majorarea salariilor personalului din unele instituţii publice, cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 92/1998, personalul care are titlul ştiinţific de doctor şi îşi desfăşoară activitatea în instituţii publice „în domeniul în care a obţinut acest titlu, beneficiază de un spor pentru titlu ştiinţific de 15% din salariul de bază". Art. 14 din OG nr. 6 /2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007 stipulează: „funcţionarii publici care posedă titlul ştiinţific de "doctor" beneficiază de un spor pentru titlul ştiinţific de 15% din salariul de bază, dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care posedă titlul ştiinţific respectiv, care se plăteşte cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a solicitat acordarea acestuia."

Începând cu anul 2010, sporul pentru titlul ştiinţific de doctor nu se mai acordă personalului identificat în normele mai sus citate, ca urmare a abrogării OUG nr. 6/1998 prin art. 14 lit. 1 OUG nr. 1/2010 şi a art. 14 din O.G. nr. 6/2007(care reglementa acordarea sporului pentru titlul ştiinţific de „doctor" pentru funcţionarii publici) prin Legea-cadru nr. 330/2009.

În lumina prevederilor art. 6 alin. 1 din OUG nr. 1/2010 personalului care a beneficiat de sporul pentru titlul ştiinţific de doctor în luna decembrie 2009 i se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere şi suma aferentă acestui spor, avută în luna decembrie.

Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcţiei de bază sau indemnizaţia lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcţie de acestea.

Din economia actelor normative mai sus amintite este indubitabil că intenţia legiuitorului a fost aceea de a proteja interesele instituţiilor publice şi de a acorda un spor salarial acelor persoane care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:

- angajatul are un plus de cunoştinţe profesionale în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea în cadrul instituţiei, prin deţinerea titlului ştiinţific de doctor; cunoştinţe suplimentare obţinute în baza titlului ştiinţific de doctor sunt folositoare angajatorului şi aduc plus valoare instituţiei publice în care angajatul îşi desfăşoară activitatea, prin folosirea cunoştinţelor suplimentare de către angajat în activitatea pe care acesta şi-o desfăşoară în cadrul instituţiei.

În acest context, aşa cum a învederat şi instanţei de fond, momentul dobândirii titlului ştiinţific de doctor (ulterior anului 2009) şi neîndeplinirea condiţiei privitoare la desfăşurarea activităţii în domeniul în care s-a obţinut acest titlu, exclud intimata reclamantă din sfera beneficiarilor sporului de doctorat respectiv a sumei compensatorii cu caracter tranzitoriu.

În mod greşit a apreciat instanţa de fond că dispoziţiile art. 5 alin. 11 din OUG nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea ...1/2015, se aplică întregului personal încadrat în instituţiile şi autorităţile publice care a obţinut titlul de doctor, legiuitorul necondiţionând ca titularul titlului de doctor să desfăşoare activitate în domeniul în care a obţinut titlul ştiinţific de doctor.

Art. 5 alin. 11 din OUG nr. 83/2014 nu prevede acordarea sporului pentru titlul ştiinţific de doctor sau repunerea în vigoare a textului de lege care prevedea anterior acordarea sporului, ci instituie o măsură reparatorie în privinţa personalului care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi pe funcţii de acelaşi fel cu cei care au beneficiat de sporul pentru doctorat anterior abrogării normelor care l-au reglementat. Aşadar dispoziţiile art. 5 alin. 11 din OUG nr. 83/2014 nu-şi găsesc aplicabilitate în privinţa intimatei reclamante, având în vedere neîndeplinirea condiţiei esenţiale pentru acordarea sporului pentru doctorat - prevăzută atât de art. 6 din OUG nr. 6/1998 cât şi de art. 14 din OG nr. 6/2007 - constând în desfăşurarea activităţii în domeniul în care s-a obţinut titlul ştiinţific.

Intimata reclamantă deţine titlul ştiinţific de doctor în drept dar nu desfăşoară nicio activitate în acest domeniu şi nu exercită nicio atribuţie specifică acestui domeniu, aspect ce reiese din studierea fişei postului - secţiunea „descrierea sarcinilor ce revin postului". Aşadar plusul de cunoştinţe deţinut de către aceasta în domeniul drept nu serveşte angajatorului - Consiliul Judeţean ... întrucât aceasta nu îşi utilizează cunoştinţele suplimentare în interesul autorităţii judeţene neavând nicio atribuţie specifică acestui domeniu, ba mai mult, condiţiile specifice pentru ocuparea postului includ perfecţionări în alte domenii decât cel amintit.

Dacă intimata reclamantă deţinea funcţia de consilier juridic în cadrul autorităţii publice şi desfăşura activitatea specifică acestei profesii, era îndreptăţită a beneficia de suma compensatorie aferentă sporului pentru titlul ştiinţific de doctor.

În prezent, potrivit dispoziţiilor art.1.1 din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, începând cu luna august 2016, personalul care deţine titlul ştiinţific de doctor, îşi desfăşoară activitatea în domeniul în care a obţinut acest titlu şi nu beneficiază de suma compensatorie inclusă în anul 2010 în salariul de bază, solda/salariul de funcţie, indemnizaţia lunară de încadrare, beneficiază de suma compensatorie aferentă titlului ştiinţific de doctor stabilită la nivelul similar în plată pentru acelaşi grad/treaptă profesională şi gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă sau, după caz, vechime în funcţie din instituţia sau autoritatea publică respectivă sau, după caz, într-o instituţie sau autoritate publică similară.

În concluzie, în accepţiunea pe care legiuitorul a avut-o de-a lungul timpului privitor la acordarea sporului de 15% pentru titlul ştiinţific de doctor, se desprind următoarele condiţii pe care angajatul trebuie să le îndeplinească pentru a beneficia de suma compensatorie aferentă titlului ştiinţific de doctor:

-să deţină titlul ştiinţific de doctor;

-să îşi desfăşoare activitatea în domeniul în care a obţinut acest titlu;

-să nu beneficieze de suma compensatorie;

-să existe în cadrul instituţiei publice funcţie similară în plată.

În drept a invocat prevederile art. 483 şi următoarele C. Pr.'Civ.

Intimata reclamantă .... prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de CONSILIUL JUDEŢEAN ..., cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei atacate, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:

Dispoziţiile art. 5, alin. (11) din OUG nr. 83 / 2014, astfel cum a fost ca aprobată prin Legea ...1/2015, se aplică întregului personal încadrat în instituţiile şi autorităţile publice, care a obţinut titlul ştiinţific de doctor şi nicidecum doar personalului din instituţiile şi autorităţile publice, care îşi desfăşoară activitatea în domeniul în care a obţinut titlul ştiinţific de doctor, având în vedere că nu se poate interpreta în mod diferit acest act normativ şi nu se pot introduce restricţii şi diferenţieri pe care legea nu le instituie expres, raportat la principiul de drept „ ubi lex nou distinguit, nec nos distinguere debemus ", conform căruia „ unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate să distingă ". De altfel, nici recurentul nu interpretează în mod diferit actul normativ indicat mai sus în cazul altor persoane, de vreme ce numitei .... (funcţionar public în cadrul aceleiaşi Direcţii de Dezvoltare Regională, Programe şi Proiecte cu finanţare externă din cadrul Consiliului Judeţean ..., în cadrul căreia şi reclamanta îşi desfăşoară activitatea) i-a acordat sporul de doctorat, cu toate că aceasta a obţinut titlul ştiinţific de doctor în domeniul geografie şi ea activează într-un alt domeniu decât cel în care a obţinut titlul ştiinţific.

Mai mult, excepţiile sunt de strictă interpretare, astfel că atunci când legiuitorul doreşte să instituie anumite excepţii de la regulă ( de exemplu, să înlăture o anumită categorie de persoane de la acordarea sporului de doctorat ), este obligat să prevadă în mod expres care sunt aceste excepţii.

Ori, în speţă, dispoziţiile art. 5, alin. (11) din OUG nr. 83/2014, astfel cum a fost ea aprobată prin Legea ...1/2015, nu fac menţiunea că sporul de doctorat sc acordă doar personalului din instituţiile şi autorităţile publice, care îşi desfăşoară activitatea în domeniul în care a obţinut titlul ştiinţific de doctor.

Oricum, actele normative şi prevederile legale invocate de recurent în susţinerea soluţiei de admitere a recursului şi de respingere a acţiunii nu sunt aplicabile în cauză, ele fiind, fie abrogate ( OUG nr. 6 / 1998 în integralitatea ei şi art. 14 din OG nr. 6 / 2007), fie lipsite de orice consecinţe juridice, în condiţiile în care OUG nr. 1 / 2010 a fost respinsă prin Legea nr. 30 /2012.

Pe de altă parte, este important de menţionat faptul că reclamanta îşi desfăşoară activitatea în administraţia publică, iar titlul ştiinţific de doctor l-a obţinut în domeniul dreptului administrativ, cu o teză de doctorat care a avut ca şi tematică tocmai administraţia publică locală în sens larg (teza de doctorat intitulându-se " Evoluţia administraţiei locale: cazurile României şi Franţei începând cu anii 1990 " ), astfel că nu se poate reţine că nu îşi desfăşoară activitatea în domeniul în care a obţinut titlul ştiinţific de doctor şi că nu îşi utilizează cunoştinţele suplimentare dobândite, ca urmare a specializării sale în străinătate, în activitatea pe care o desfăşoară în cadrul instituţiei.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs şi recurenta reclamantă ...., solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a sentinţei atacate şi admiterea în totalitate a acţiunii în contencios administrativ, astfel cum a fost ea formulată. Cu cheltuieli de judecată în recurs.

În motivele de recurs a arătat următoarele :

Hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală, fiind dată cu încălcarea disp. art. 1, 2, 3 şi 27, alin. 1 din O.G. nr. 137 / 2000, art. 4, 16 şi 41 din Constituţie, art. 14 din CEDO, Directiva Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L180 din 19 iulie 2000, Directiva Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament, în ceea ce priveşte încadrarea în munca şi ocuparea forţei de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L303 din 2 decembrie 2000, prev. art. 26 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi prev. art. 23, alin. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, motiv de casare, conform art. 488, pct. 8 NCPC.

Instanţa de fond a admis în parte acţiunea şi a dispus, atât obligarea pârâtului Consiliul Judeţean ... la plata în favoarea reclamantei a unor despăgubiri materiale constând în sumele echivalente sporului 15 % din salariul de bază ca urmare a obţinerii titlului ştiinţific de doctor, începând cu data de 09.04.2015 - data intrării în vigoare a Legii nr.71/2015 - sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, cât şi includerea pe viitor a sporului de 15% mai sus menţionat în salariul funcţiei de bază al reclamantei.

Pentru perioada cuprinsă între data obţinerii de către reclamantă a titlului de doctor (18.10.2010) şi data intrării în vigoare a Legii 71/2015 (09.04.2015) prima instanţă a respins pretenţiile formulate, reţinând că respectivele pretenţii nu au nici un fundament juridic, neexistând nici un act normativ care să reglementeze în mod expres acordarea respectivelor drepturi.

Soluţia instanţei de respingere a pretenţiilor reclamantei pentru perioada mai sus menţionată este nelegală, de vreme ce :

-potrivit art. 27 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000 "persoana care se consideră discriminată poate formula în faţa instanţei de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun ".

-potrivit prevederilor art. 1, 2 şi 3 din O.G. 137 / 2000 în România, stat de drept, democratic şi social, demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane reprezintă valori supreme şi sunt garantate de lege. (2) Principiul egalităţii între cetăţeni al excluderii privilegiilor şi discriminării sunt garantate în special în exercitarea dreptului la muncă, la libera alegere a ocupaţiei, la condiţii de muncă echiatbile şi satisfăcătoare, la protecţia împotriva şomajului, la un salariu egal pentru muncă egala, la o renumeraţie echitabilă şi satisfăcătoare. Art. 2. Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie social, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.

Art. 3 Dispoziţiile prezentei ordonanţe se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private, precum şi instituţiilor publice cu atribuţii în ceea ce priveşte condiţiile de încadrare în muncă, criteriile şi condiţiile de recrutare, selectare şi promovare, accesul la toate formele şi nivelurile de orientare, formare şi perfecţionare profesională. Ori, pornind de la dispoziţiile legale mai sus menţionate, este evident că în cazul neacordării sporului de 15 % pentru titlul ştiinţific de doctor, de la data obţinerii respectivului titlu, s-ar crea o discriminare directă evidentă între persoanele care au deţinut titlul ştiinţific de doctor la data de 31.12.2009 şi persoanele care au obţinut acest titlu ştiinţific ulterior, ceea ce este vădit nelegal, în condiţiile în care s-ar încălca principiile constituţionale ale egalităţii între cetăţeni ( art. 4 din Constituţie ), ale egalităţii în drepturi (art. 16 din Constituţie ), ale dreptului la muncă şi protecţie socială (art. 41 din Constituţie) şi s-ar aplica un tratament diferit unor persoane care fac parte din aceeaşi categorie de personal, care au aceeaşi calificare şi care-şi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

De asemenea, în cazul neacordării sporului de 15 % pentru titlul ştiinţific de doctor, de la data obţinerii respectivului titlu, s-ar încălca şi prevederile art. 14 din CEDO, prevederile Directivei Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L180 din 19 iulie 2000, prevederile Directivei Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament, în ceea ce priveşte încadrarea în munca şi ocuparea forţei de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L303 din 2 decembrie 2000, prev. art. 26 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum şi prevederile art. 23, alin. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Referitor la art. 14 din CEDO, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferenţa de tratament devine o discriminare în măsura în care se induc distincţii între situaţii analoge şi comparabile.

Dreptul instituit de CEDO de a nu fi discriminare este încălcat nu doar atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situaţii comparabile, analoge, fără a oferi justificări obiective şi rezonabile, ci şi atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective şi rezonabile, persoane aflate în situaţii diferite, necomparabile ( vezi cauza Thlimmenos contra Greciei).

De asemenea, art. 23, alin. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului prevede în mod expres că toţi oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.

Consideră că, în speţă, discriminarea, respectiv tratamentul diferenţiat a fost introdus prin disp. art. 30 alin. 6 din Legea cadru nr. 330 / 2009, potrivit cărora nu se mai acordau sporuri salariaţilor, însă sumele corespunzătoare respectivelor sporuri urmau să fie avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea lor fiind acordate compensaţii tranzitorii. Aceste compensaţii tranzitorii, însă, nu s-au acordat decât acelor persoane care aveau în plată la data de 31 decembrie 2009 aceste sporuri. Aşadar nu a fost respectat principiul egalităţii şi nediscriminării, ca urmare a sistemului diferit de stabilire a indemnizaţiei de bază pentru aceeaşi categorie de salariaţi, principiu care în această materie specifică presupune plată egală pentru muncă egală. Situaţia discriminatorie constă, în esenţă, în acordarea sporului respectiv ca parte a salariului de bază nu doar unei anumite categorii, ci doar acelor persoane care au obţinut titlul ştiinţific de doctor anterior datei de 31.12.2009. Aşadar persoanele care desfăşoară muncă egală, au aceleaşi condiţii de vechime şi studii, aceeaşi calificare profesională, sunt recompensate în mod inegal, în funcţie de un criteriu neraţional, respectiv dacă la data de 31 decembrie 2009 aveau sau nu în plată un spor reglementat de lege.

De altfel, în speţă, şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a stabilit existenţa discriminării dintre angajaţii care au obţinut titlul de doctor după intrarea în vigoare a Legii 330/2009 şi a OUG nr. 1/2010 şi cei care au obţinut titlu de doctor înainte de intrarea în vigoare a actelor normative mai sus menţionate (a se vedea Punctul de vedere al acestei instituţii depus la dosar în faţa instanţei de fond).

Intimatul pârât CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta reclamantă .... împotriva Sentinţei nr. 1580/CA/2016 pronunţată de Tribunalul ... în dosarul nr. 689/111/2016 în şedinţa publică din data de 20.09.2016 ca neîntemeiat, pentru următoarele motive:

Potrivit actelor depuse la dosarul cauzei, recurenta reclamantă a obţinut titlul ştiinţific de doctor în drept în data de 18.10.2010.

Potrivit art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000 pentru a se reţine existenţa unei fapte de discriminare, trebuie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:

-Existenţa unui tratament diferenţiat manifestat prin orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă;

-Existenţa unui criteriu de discriminare, conform criteriilor reţinute de art. 2 alin. 1;

-Tratamentul diferenţiat să aibă ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii sau exercitării, în condiţii de egalitate a unui drept recunoscut de lege;

-Tratamentul diferenţiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate şi necesare.

Calificarea academică (titlul de doctor) presupune că, angajatul a dobândit deprinderi şi cunoştinţe aprofundate într-un domeniu de studiu, care asigură un plus de valoare muncii prestate de acesta. Sporul de doctorat presupune dobândirea de experienţă profesională prin care angajatul poate oferi un plus de valoare muncii sale. Nu trebuie pierdut din vedere faptul că recurenta reclamantă deţine titlul ştiinţific de doctor în drept dar nu desfăşoară nicio activitate în acest domeniu şi nu exercită nicio atribuţie specifica acestui domeniu. Aşadar plusul de cunoştinţe deţinut de către aceasta în domeniul drept nu serveşte angajatorului - Consiliul Judeţean ... întrucât aceasta nu îşi utilizează cunoştinţele suplimentare în interesul autorităţii judeţene neavând nicio atribuţie specifică acestui domeniu, ba mai mult, condiţiile specifice pentru ocuparea postului includ perfecţionări în alte domenii decât cel amintit.

Stabilirea acestui spor nu constituie discriminare în sensul dispoziţiilor OUG nr. 137/2000 întrucât recurenta reclamantă nu se găseşte într-o situaţie analogă cu beneficiarii titlului de doctor, nedeţinând acest titlu la data de 31.12.2009 .

Conform prevederilor OUG nr. 6/1998 (art. 6), OG nr. 6 /2007 (art. 14), L. nr. 330/2009, OUG nr. 1/2010 (art. 6) este indubitabil că intenţia legiuitorului a fost aceea de a proteja interesele instituţiilor publice şi de a acorda un spor salarial acelor persoane care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:

-angajatul are un plus de cunoştinţe profesionale în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea în cadrul instituţiei, prin deţinerea titlului ştiinţific de doctor;

-cunoştinţe suplimentare obţinute în baza titlului ştiinţific de doctor sunt folositoare angajatorului şi aduc plus valoare instituţiei publice în care angajatul îşi desfăşoară activitatea, prin folosirea cunoştinţelor suplimentare de către angajat în activitatea pe care acesta şi-o desfăşoară în cadrul instituţiei.

În acest context, aşa cum a învederat şi instanţei de fond, momentul dobândirii titlului ştiinţific de doctor (ulterior anului 2009) şi neîndeplinirea condiţiei privitoare la desfăşurarea activităţii în domeniul în care s-a obţinut acest titlu, exclud recurenta reclamantă din sfera beneficiarilor sporului de doctorat respectiv a sumei compensatorii cu caracter tranzitoriu.

Art. 5 alin. 11 din OUG nr. 83/2014 nu prevede acordarea sporului pentru titlul ştiinţific de doctor sau repunerea în vigoare a textului de lege care prevedea anterior acordarea sporului, ci instituie o măsură reparatorie în privinţa personalului care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi pe funcţii de acelaşi fel cu cei care au beneficiat de sporul pentru doctorat anterior abrogării normelor care l-au reglementat. Aşadar dispoziţiile art. 5 alin. 11 din OUG nr. 83/2014 nu-şi găsesc aplicabilitate în privinţa recurentei reclamante, având în vedere neîndeplinirea condiţiei esenţiale pentru acordarea sporului pentru doctorat - prevăzută atât de art. 6 din OUG nr. 6/1998 cât şi de art. 14 din OG nr. 6/2007 - constând în desfăşurarea activităţii în domeniul în care s-a obţinut titlul ştiinţific.

Aşadar în accepţiunea pe care legiuitorul a avut-o de-a lungul timpului privitor la acordarea sporului de 15% pentru titlul ştiinţific de doctor, se desprind următoarele condiţii pe care angajatul trebuie să le îndeplinească pentru a beneficia de suma compensatorie aferentă titlului ştiinţific de doctor:

-să deţină titlul ştiinţific de doctor;

să îşi desfăşoare activitatea în domeniul în care a obţinut acest titlu;

-să nu beneficieze de suma compensatorie;

-să existe în cadrul instituţiei publice funcţie similară în plată.

Opţiunea legiuitorului nu poate fi controlată de instanţe, acestea nefiind abilitate de a lărgi câmpul de aplicare a unei dispoziţii pe motiv că este discriminatorie sau inechitabilă, ci doar s-o aplice în litera sa.

În acest sens sunt şi prevederile Deciziilor Curţii Constituţionale nr.818, nr.819, nr.820 şi nr.821/2008, obligatorii pentru instanţe potrivit art. 147 al.4 din Constituţie. Prin aceste decizii, instanţa de contencios administrativ a declarat neconstituţionale prevederile art.1, art.2 al.3 şi art.27 al.1 din OG nr. 137/2000, în măsura în care se interpretează că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerându-le discriminatorii şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. S-a reţinut că un asemenea înţeles al dispoziţiilor ordonanţei, prin care se conferă instanţelor competenţa de a desfiinţa norme juridice instituite prin lege şi de a crea în locul acestora alte norme sau a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituţional, întrucât încalcă principiul separaţiilor puterilor în virtutea căruia Parlamentul şi, pe cale de delegare legislativă, Guvernul, au competenţa de a institui, modifica şi abroga norme de aplicare generală. Instanţele judecătoreşti nu au o asemenea competenţă, misiunea lor fiind aceea de a realiza justiţia, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenţa, întinderea şi exercitarea drepturilor lor subiective.

În drept a invocat 205 şi următoarele Cod procedură civilă.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, instanţa a apreciat recursul declarat de recurentul Consiliul Judeţean ... ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Reclamanta îndeplineşte funcţia de consilier I superior în cadrul Consiliului Judeţean ... şi începând cu data de 18.10.2010 are titlul de doctor în drept, aşa cum rezultă din Diploma de doctor aflată la fila 8 dosar fond.

Anterior modificării radicale a sistemului de salarizare a personalului plătit din fondurile publice prin Legea-cadru nr. 330/2009, sporul de 15% pentru titlul ştiinţific de doctor era acordat diferitelor categorii socioprofesionale prin legile speciale de salarizare ale acestora.

Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 330/2009, drepturile salariale ale personalului plătit din fondurile publice sunt exclusiv cele prevăzute în această lege (dispoziţia fiind reluată şi în art. 1 alin. 2 din Legea-cadru nr. 284/2010). Prin această dispoziţie, legea-cadru de salarizare consacră caracterul exclusiv al drepturilor salariale prevăzute de acest act normativ şi de actele normative anuale de salarizare.

Conform art. 30 alin. 6 din Legea nr. 330/2009, dacă sporul cu caracter permanent nu se mai regăseşte în anexele legii şi nu a fost inclus în salariul de bază/indemnizaţia lunară de încadrare (aceasta fiind şi situaţia sporului de doctorat), suma corespunzătoare acestui spor va fi avută în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestuia. Această normă este edictată în aplicarea intenţiei legiuitorului de a oferi o perioadă tranzitorie între cele două sisteme de salarizare prin implementarea treptată, etapizată a dispoziţiilor legii-cadru de salarizare.

La data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea ...1/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, lege prin care s-a introdus alin. 5 ind. 1 la art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 conform căruia „prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Prin art. I pct. 6 din Legea ...1/2015 de aprobare a OUG nr. 83/2014 a fost completat art. 5 din OUG nr. 83/2014, clarificându-se conceptul de "nivel de salarizare în plată pentru funcţii similare", după cum urmează: "Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţii similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării."

Coroborând dispoziţiile legale menţionate anterior, rezultă că sporul salarial de 15% acordat pentru deţinătorul titlului ştiinţific de doctor (sporul de doctorat), nu s-a mai regăsit, ca atare, în Legile-cadru de salarizare nr. 330/2009 şi nr. 284/2010. Prin urmare, acesta nu a mai fost acordat la încadrarea/reîncadrarea personalului, potrivit noilor legi de salarizare.

Pentru cei care, la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, aveau în plată sporul de doctorat, soluţia legislativă a fost aceea de a introduce cuantumul acestui spor, nu procentual, ci ca sumă compensatorie acordată potrivit OUG nr. 1/2010. Această sumă compensatorie a fost prevăzută pentru a respecta dispoziţia legală potrivit căreia nivelul salariilor în plată nu poate scădea prin aplicarea noii legi.

Rezultă că sporul de doctorat a supravieţuit prin introducerea lui în salariul de bază, conform art. 6 alin. 1 din OUG nr. 1/2010, acest tratament juridic fiind continuat de legile anuale de salarizare. Aşadar, legiuitorul nu a operat o abrogare veritabilă şi efectivă, ci a instituit o natură juridică nouă pentru suma ce recompensează angajatul care îşi perfecţionează pregătirea profesională prin obţinerea titlului ştiinţific de doctor. Altfel spus, dreptul a supravieţuit, chiar dacă a cunoscut o evoluţie în planul reglementării şi a dobândit o nouă denumire: "sumă compensatorie", fiind inclus în salariul de bază.

În acest sens, prin Decizia nr. 21/21.11.2016 dată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 30 alin. (6) şi art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea nr. 330/2009, art. 4 alin. (1), art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 şi art. 8 din anexa nr. 5 a Legii nr. 63/2011, au dreptul la sume compensatorii persoanele care au dobândit titlul de doctor după intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009.”

Dispoziţiile menţionate din Legea ...1/2015, precum şi cele ale OUG nr. 20/2016 şi ale Legii nr. 193/2016 au confirmat, ulterior, această interpretare.

Prin OUG nr. 20/2016 a fost modificată şi completată OUG nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, în sensul introducerii, după articolul 3 a şase noi articole, articolele 3^1 - 3^6.

Potrivit art. 3 ind. 1 alin. 8: „Începând cu luna august 2016, personalul care deţine titlul ştiinţific de doctor, îşi desfăşoară activitatea în domeniul în care a obţinut acest titlu şi nu beneficiază de suma compensatorie inclusă în anul 2010 în salariul de bază, solda/salariul de funcţie, indemnizaţia lunară de încadrare, beneficiază de suma compensatorie aferentă titlului ştiinţific de doctor stabilită la nivelul similar în plată pentru aceeaşi funcţie, grad didactic, tranşă de vechime în învăţământ şi gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă pentru personalul didactic din învăţământ, respectiv grad/treaptă profesională şi gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă sau, după caz, vechime în funcţie în cazul celorlalte categorii de personal, din instituţia sau autoritatea publică respectivă sau, după caz, într-o instituţie sau autoritate publică similară.”

Legea nr. 193/2016, în vigoare de la 5 noiembrie 2016, a statuat la art. I că Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, se completează după cum urmează: „1. După articolul 19 se introduce un nou articol, articolul 19^1, cu următorul cuprins: Personalul care deţine titlul ştiinţific de doctor, indiferent de data obţinerii acestuia, beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază/solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază/indemnizaţia de încadrare, dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

 a) îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care posedă titlul ştiinţific sau conducătorul instituţiei apreciază că pregătirea doctorală este utilă compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea persoana respectivă;

b) nu a beneficiat de acordarea acestui spor sau nu i-a fost introdus în salariul de bază, potrivit reglementărilor legale anterioare, ca sumă compensatorie."

 Rezultă, aşadar, că, prin legile anuale de salarizare, aceste sume compensatorii ar fi trebuit incluse în salariul de bază, indiferent de data dobândirii titlului ştiinţific de doctor.

 Existenţa mai multor acte normative, adoptate succesiv, în baza cărora s-a intenţionat salarizarea unică a bugetarilor nu poate constitui un temei legal pentru instituirea unui tratament diferenţiat şi pentru nesocotirea principiului egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi care presupune plată egală pentru muncă de valoare egală.

Pentru toate categoriile de personal aflate în situaţii identice, salarizarea trebuie să se facă la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică unde sunt încadraţi.

În consecinţă, în mod corect a apreciat instanţa de fond că reclamanta este îndreptăţită la acordarea sporului de 15% din salariul de bază, ca sumă compensatorie.

Referitor la invocarea de către pârât a necesităţii îndeplinirii condiţiei ca titularul să desfăşoare activitate în domeniul în care a obţinut titlul ştiinţific de doctor, pentru acordarea acestui spor, tribunalul a reţinut corect, contrar susţinerilor recurentului pârât, că dispoziţiile art.5 alin.1/1 din OUG nr.83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.71/2015, se aplică întregului personal încadrat în instituţiile şi autorităţile publice care a obţinut titlul ştiinţific de doctor, legiuitorul necondiţionând ca titularul titlului de doctor să desfăşoare activitate în domeniul în care a obţinut titlul ştiinţific.

Dispoziţiile art. 5 alin. 1 ind.1 din OUG nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea ...1/2015, se aplică întregului personal încadrat în instituţiile şi autorităţilor publice care a obţinut titlul ştiinţific de doctor şi nu doar personalului din instituţiile şi autorităţile publice care îşi desfăşoară activitatea în domeniul în care a obţinut titlul ştiinţific de doctor, având în vedere că nu se poate interpreta diferit acest act normativ şi nu se pot introduce restricţii şi diferenţieri pe care legea nu le instituie expres, raportat la principiul de drept „ ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”. Ori, în speţă, dispoziţiile art. 5 alin. 1 ind.1 din OUG nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea ...1/2015, nu fac menţiunea că sporul de doctorat se acordă doar personalului din instituţiile şi autorităţile publice care îşi desfăşoară activitatea în domeniul în care a obţinut titlul ştiinţific de doctor.

Este justificată, astfel, aprecierea judecătorului fondului în sensul că excepţiile sunt de strictă interpretare iar în situaţia în care legiuitorul ar intenţiona să instituie anumite excepţii de la regulă le-ar prevedea în mod expres în textul legal, ceea ce nu s-a realizat în norma de drept incidentă.

Pe de altă parte, s-a reţinut şi că actele normative şi prevederile legale invocate de recurentul pârât în susţinerea soluţiei de admiterea a recursului şi de respingere a acţiunii au fost abrogate (OUG nr. 6/1998 în integralitatea ei şi art. 14 din OG nr. 6/2007) ori au devenit lipsite de orice consecinţe juridice, în condiţiile în care OUG nr. 1/2010 a fost respinsă prin Legea nr. 30/2012.

În consecinţă, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 496 Cod procedură civilă, cu raportare la textele legale menţionate în cuprinsul prezentei decizii, Curtea de Apel ... a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul Consiliul Judeţean ....

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta ...., instanţa a apreciat că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta .... în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean ... şi a dispus obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantei a unor despăgubiri materiale constând în sumele echivalente sporului de 15 % din salariul funcţiei de bază ca urmare a obţinerii titlului ştiinţific de doctor, începând cu data de 9 aprilie 2015 - data intrării în vigoare a Legii ...1/2015, sume actualizate cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective. Totodată, a dispus includerea pe viitor a sporului de 15 %, mai sus menţionat, în salariul funcţiei de bază al reclamantei şi a respins celelalte pretenţii solicitate.

Instanţa de recurs a constatat că prin Decizia nr. 21/21.11.2016 – RIL, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 30 alin. (6) şi art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea nr. 330/2009, art. 4 alin. (1), art. 6 alin. (1) din OUG nr. 1/2010, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 şi art. 8 din anexa nr. 5 a Legii nr. 63/2011, au dreptul la sume compensatorii persoanele care au dobândit titlul de doctor după intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009.”

Drept urmare, prin raportare la această decizie, este parţial greşită soluţia instanţei de fond de respingere a pretenţiilor reclamantei pentru perioada cuprinsă între data obţinerii titlului de doctor (18.10.2010) şi data intrării în vigoare a Legii ...1/2015 ( 09.04.2015 ), cu motivarea că nu au nici un fundament juridic, neexistând nici un act normativ care să reglementeze în mod expres acordarea respectivelor drepturi.

Pe cale de consecinţă, în temeiul prevederilor art. 496 Cod procedură civilă, cu raportare la dispoziţiile art. 488 pct. 8 din acelaşi cod, instanţa a admis recursul declarat de recurenta ...., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Judeţean ..., împotriva sentinţei nr. 1580/20.09.2016 pronunţată de Tribunalul ..., care a fost casată în parte şi rejudecând fondul, a dispus obligarea pârâtului Consiliul Judeţean ... la plata în favoarea reclamantei a unor despăgubiri materiale constând în sumele echivalente sporului de 15% din salariul funcţiei de bază, ca urmare a obţinerii titlului ştiinţific de doctor, începând cu data de 15.02.2013, sume actualizate cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective. Data de 15.02.2013 a fost stabilită de către instanţa de recurs în baza dispoziţiilor art. 2517 din Noul cod civil care reglementează termenul general de prescripţie extinctivă de trei ani, prin raportare la data introducerii acţiunii de către reclamantă – 15.02.2016.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

În temeiul prevederilor art. 453 Cod procedură civilă, instanţa a obligat intimatul la plata către recurentă a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat justificate prin chitanţa depusă la dosar.