Anulare prevederi Ordin comun al Preşedintelui Curţii de Conturi şi al Preşedintelui Casei Naţionale de Pensii Publice nr. 285/138/12.04.2016. Vârstă standard de pensionare. Reducere.

Rezumat:

Reducerea vârstei de pensionare a reclamantei pentru munca depusă în condiţii speciale nu este o reducere a vârstei standard de pensionare, ci o reducere de la vârsta standard de pensionare acordată reclamantei în considerarea situaţiei sale particulare.

Contrar opiniei reclamantei, definiţia vârstei standard de pensionare, aşa cum a fost consacrată legislativ la art. 3 alin. 1 lit. v din Legea nr. 263/2010 nu instituie două categorii ale vârstei standard de pensionare – vârsta neredusă şi vârsta redusă în condiţiile legii, ci, definind vârsta standard de pensionare – vârsta stabilită de lege pentru bărbaţi şi femei, la care aceştia pot obţine pensie pentru limită de vârstă, statuează că aceasta este totodată şi vârsta din care se fac reducerile pentru cei care au desfăşurat munca în condiţii atipice.

Hotărârea

Prin cererea adresată Curţii de Apel Suceava – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 26 iunie 2017 şi înregistrată cub nr. 429/39/2017, reclamanta A.  a chemat în judecată pe pârâtele Casa Naţională de Pensii Publice şi Curtea de Conturi a României, solicitând a se constata nulitatea parţială a art. 2 din Normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea şl funcţionarea Curţii de Conturi, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 7/2016, aprobate prin Ordinul comun al Preşedintelui Curţii de Conturi şi al Preşedintelui Casei Naţionale de Pensii Publice nr. 285/138/12.04.2016, publicat în Monitorul Oficial nr. 294/18.04.2016 (în continuare, „Normele") în sensul eliminării, din lit. a) şi b) ale acestui articol, a sintagmei „anexa nr. 5 la”, sintagmă care atrage nelegalitatea parţială a acestor dispoziţii prin raportare la Legea nr. 94/1992, la Legea nr. 263/2010 şi la Codul civil.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, la data de 21.11.2016, având vârsta de 58 de ani, două luni şi 8 zile, a depus cererea de pensionare la Casa teritorială de pensii B., solicitând acordarea pensiei de serviciu prev. de art. 51 din Legea nr. 94/1992.

Astfel cum s-a reţinut în decizia nr. 334693/10.01.2017 a Casei teritoriale de pensii Suceava (Anexa nr. 1), petenta a realizat un stagiu de cotizare în sistemul public de pensii de 42 ani şi 3 zile. Din aceasta perioadă totală, o durată de 14 ani, 11 luni şi 17 zile a reprezentat activitate desfăşurată în grupa a II-a de muncă, în regimul Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială.

De asemenea, pentru o perioadă de peste 7 ani, petenta a avut calitatea de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi, desfăşurându-şi activitatea potrivit dispoziţiilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi - situaţie dovedită prin adeverinţa-tip emisă de către Curtea de Conturi (Anexa nr. 2).

Cu toate că la punctele D.4 şi F.a.1 din decizia cotnestată s-a luat act de faptul că vârsta standard de pensionare - 61 de ani şi două luni conform Legii nr. 163/2010 - se reduce cu 3 ani pentru perioada de peste 14 ani de muncă desfăşurată în grupa a II-a de muncă (conform legii nr. 3/1977), Casa teritorială de pensii B. a respins solicitarea de stabilire a pensiei de serviciu cu motivarea că „pensia de serviciu se acordă conform Legii nr. 94/1992 modificată şi completată cf. Legii 7/2016 la vârsta standard de pensionare cf. Legii nr. 263/2010”.

Contestaţia formulată împotriva deciziei de pensionare (Anexa nr. 3) a fost respinsă prin Hotărârea nr. 19344/18.04.2017 a Comisiei Centrale de Contestaţii din cadrul CNPP (Anexa nr. 4). În pagina 4 (paragraful 3) din hotărâre, Comisia de Contestaţii s-a întemeiat pe art. 2 din Norme, care dispune că, pentru acordarea pensiei de serviciu, trebuie îndeplinite condiţiile de vârstă standard de pensionare şi stagiu minim de cotizare prevăzute în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010.

Or, referirea la anexa nr. 5 din Legea nr. 263/2010, care prevede eşalonarea vârstelor standard de pensionare până la limita de 65 de ani pentru bărbaţi şi de 63 de ani pentru femei, este nelegală deoarece contravine art. 51 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 94/1992 raportat la art. 3 alin. (1) lit. v) din Legea nr. 263/2010, precum şi art. 30 Cod civil. Această contradicţie, decurge din împrejurarea că, potrivit definiţiei legale din art. 3 alin. (1) Iit. v) din Legea nr. 263/2010, vârsta standard de pensionare nu este numai vârsta prevăzută în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010, din care se operează reducerile prevăzute de lege pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, ci şi vârsta astfel redusă, la care persoana poate beneficia de pensia pentru limită de vârstă. De asemenea, nelegalitatea art. 2 din Norme decurge din introducerea unui regim discriminatoriu în privinţa pensiei de serviciu, contrar art. 2 lit. d) din Legea nr. 263/2010 şi art. 30 Cod civil.

Dispoziţiile cuprinse în art. 2 din Norme sunt nelegate în parte deoarece, deşi sunt norme juridice cu forţă infralegală, adaugă la condiţiile prevăzute de Legile nr. 94/1992 şi 263/2010 pentru pensia de serviciu de care beneficiază auditorii publici externi şi, în consecinţă, restrâng sfera beneficiarilor pensiei de serviciu, determinată de normele cu forţă juridică superioară.

Având în vedere dispoziţiile art. 51 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 94/1992, rezultă că, pentru a exista dreptul la pensia de serviciu, trebuie întrunite cumulativ două condiţii, apreciate la data formulării cererii de acordare a pensiei, şi anume: solicitantul să fi îndeplinit funcţia de auditor public extern în cadrul Curţii de conturi, pentru o perioadă de cel puţin 4 ani (durata mai mică de 14 ani nu lipseşte solicitantul de dreptul la pensia de serviciu, ci influenţează numai cuantumul acestei pensiei, conform alin. 3 al art. 51 din legea nr. 94/1992; respectiv, solicitantul să întrunească condiţiile standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii.

Legea nr. 94/1992 nu defineşte condiţiile standard de pensionare, ci face trimitere, pentru lămurirea acestei sintagme la „legislaţia privind sistemul public de pensii”.

Legea nr. 263/2010, la rândul său, nu defineşte sintagma de „condiţii standard de pensionare”. Totuşi, din împrejurarea că pensia pentru limită de vârstă (art. 52-61) reprezintă pensia de drept comun, iar pensiile anticipate, anticipate parţiale, de invaliditate şi de urmaş au caracter excepţional, rezultă cu certitudine că, în sensul Legii nr. 263/2010, condiţiile standard de pensionare sunt condiţiile prevăzute de lege pentru pensia pentru limită de vârstă. Într-adevăr, această concluzie este coroborată clar de legea nr. 94/1992, care prevede – în art. 51 alin. 13 – că „pensia prevăzută de prezentul articol are regimul juridic al unei pensii pentru limită de vârstă”. De asemenea, alin. 6 şi 7 ale aceluiaşi articol prevăd că pensia de serviciu şi pensia pentru limită de vârstă din sistemul public se stabilesc simultan, iar solicitantul are dreptul la primirea celei mai avantajoase dintre cele două forme de pensie.

Aşadar, condiţiile standard de pensionare la care face trimitere Legea nr. 94/1992 sunt condiţiile pensiei pentru limită de vârstă, potrivit art. 52 din Legea nr. 263/2010, vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare sau în specialitate.

Reclamanta a apreciat că dintre aceste condiţii, vârsta standard de pensionare este în discuţie în prezenta acţiune.

Astfel, având în vedere disp. art. 3 alin. 1 lit. v din Legea nr. 263/2010, care definesc clar noţiunea de vârstă standard de pensionare, rezultă că, prin limita de vârstă se înţelege vârsta neredusă care dă dreptul la pensia pentru limită de vârstă şi la care se referă art. 53 alin. 1 din legea nr. 163/2010. La această vârstă face trimitere a doua parte a definiţiei legale („precum şi vârsta in care se operează reducerile prevăzute de lege”). În acest sens, art. 53 alin. 1 din legea nr. 263/2010 prevede că”vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei”, iar atingerea acesteia „se realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5”. Aşadar, vârstele prevăzute în anexa 5 la Legea nr. 263/2010 sunt doar cele la care se referă cea de-a doua parte a definiţiei legale din art. 3 alin. 1 lit. v din aceeaşi lege.

Tot vârstă standard de pensionare, în sensul Legii nr. 263/2010 este şi vârsta redusă conform art. 54 şi urm. din aceeaşi lege, deoarece şi aceasta dă dreptul la pensia pentru limită de vârstă.

Prin urmare, de vreme ce Legea nr. 94/1992 face trimitere la condiţiile standard de pensionare prevăzute de Legea nr. 263/2010, iar acest din urmă act normativ defineşte vârsta standard de pensionare ca fiind vârsta la care persoana este îndreptăţită la pensia pentru limită de vârstă, iar nu numai vârstele prevăzute în anexa nr. 5 la lege, din care se operează reducerile, este incontestabil că sunt beneficiari ai pensiei de serviciu prevăzute de art. 52 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 94/1992 şi auditorii publici externi care, la data cererii de pensionare, au vârsta cerută de lege pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, chiar dacă nu au vârsta prevăzută în anexa 5 la Legea nr. 263/2010.

De altfel, din interpretarea sistematică a Legii nr. 94/1992 se observă clar că raţiunea legiuitorului a fost ca pensia de serviciu pe care a introdus-o prin Legea nr. 7/2016 să fie legată de pensia pentru limită de vârstă şi să presupună aceleaşi condiţii generale, la care se adaugă cerinţa specială privind activitatea de auditor extern desfăşurată la Curtea de Conturi.

Faptul că beneficiarii pensiei de serviciu prevăzute de art. 51 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 94/1992 sunt toţi auditorii publici externi care, îndeplinind şi celelalte condiţii prevăzute de aceste dispoziţii, au vârsta necesară pentru acordarea, conform legii, a pensiei pentru limită de vârstă, rezultă şi din interpretarea legii în conformitate cu principiul nediscriminării, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, de art. 30 Cod civil şi - în materia sistemului public de pensii - de art. 2 lit. d) din Legea nr. 263/2010.

Potrivit celei din urmă dispoziţii, unul dintre principiile sistemului public de pensii este „principiul egalităţii, prin care se asigură tuturor participanţilor la sistemul public de pensii, contribuabili şi beneficiari, un tratament nediscriminatoriu între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege.”

Într-adevăr, Legea nr. 263/2010 prevede – în art. 54 şi urm. – posibilitatea acordării pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, motivul recunoaşterii acestei posibilităţi fiind echivalenţa juridică dintre, pe de o parte, situaţia persoanelor care au împlinit vârstele prevăzute în anexa nr. 5 la lege şi au realizat stagiul complet de cotizare şi, pe de altă parte, situaţia persoanelor care au vârstele standard reduse prevăzute de lege, dar care au lucrat în condiţii atipice de muncă (condiţii deosebite de muncă, grupa 1 de muncă, expunere la radiaţii etc.), au fost private de libertate ori deportate în timpul regimului comunist, au realizat stagii de cotizare în condiţii de handicap preexistent sau se află în alte asemenea împrejurări deosebite, prevăzute de lege.

Aşadar, vârstele standard de pensionare reduse sunt compensate de alţi factori care caracterizează împrejurările mai dificile în care o persoană şi-a desfăşurat munca şi care determină ca legiuitorul să pună aceste persoane în poziţie de egalitate cu cele care, deşi au vârsta prevăzută în anexa nr. 5 la lege (cea din care se operează reducerile prevăzute de lege), nu au lucrat în asemenea împrejurări atipice. În concluzi, sunt beneficiari ai pensiei de serviciu prevăzute de art. 51 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 94/1992 toate persoanele care, îndeplinind ţi celelalte condiţii prevăzute de aceste dispoziţii, au împlinit vârsta standard de pensionare în sensul art. 3 alin. 1 lit. v din Legea nr. 263/2010, inclusiv persoanele care au împlinit vârstele standard reduse la care, conform Legii nr. 263/2010, se poate acorda pensia de serviciu pentru limită de vârstă.

Invocând şi inserând disp. art. 2 din Norme, reclamanta a mai susţinut că, prin trimitere la anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010 lit. a şi b din art. 2 al Normelor, se restrânge sfera beneficiarilor pensiei de serviciu prevăzute de art. 51 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 94/1992, raportat la art. 3 alin. 1 lit. v din legea nr. 263/2010, la persoanele care au cel puţin vârsta prevăzută în anexa nr. 5, adică vârsta standard neredusă, din care se fac reducerile prevăzute de lege pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă.

Restrângând astfel sfera beneficiarilor pensiei de serviciu, art. 2 din Norme este nelegal pentru cel puţin două motive:

În primul rând art. 2 din Norme contravine, prin sintagma „în anexa nr. 5 la”, art. 51 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 94/1992 raportat la art. 3 alin. (1) lit. v) din Legea nr. 263/2010. Cele din urmă dispoziţii pretind îndeplinirea condiţiei de vârstă standard de pensionare, iar aceasta include nu doar vârstele din anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010, din care se fac reducerile prevăzute de lege, ci şi - potrivit primei părţi a definiţiei legale a noţiunii - vârstele reduse la care o persoană poate beneficia de pensia pentru limită de vârstă.

Art. 2 din Norme adaugă o condiţie - vârstele trebuie să fie doar cele prevăzute de anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010 - şi, prin urmare, exclude de la acordarea pensiei de serviciu persoanele care, deşi au vârsta standard de pensionare (redusă) conform Legii nr. 263/2010, nu au vârsta neredusă prevăzută în anexa nr. 5 la Lege. Întrucât aceste persoane sunt beneficiari ai pensiei de serviciu conform normelor cu forţă juridică superioară cuprinse în art. 51 alin. 2 şi 3 din legea nr. 94/1992 raportat la art. 3 alin. 1 lit. v din Legea nr. 263/2010, această excludere este nelegală.

În al doilea rând, prin aceeaşi excludere, art. 2 din Norme contravine principiului egalităţii în faţa legii, prevăzut, în aplicarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, de art. 2 lit. d) din Legea nr. 263/2010 şi, mai general, de art. 30 Cod civil.

Într-adevăr, din cauza sintagmei „în anexa nr. 5 la”, Normele au efectul de a acorda beneficiul pensiei de serviciu persoanelor care au vârstele standard nereduse din anexa 5 la Legea nr. 263/2010 şi stagiul minim de cotizare, dar de a exclude de la acest beneficiu persoane care se află în situaţii echivalente, în sensul că, deşi au vârstele standard reduse, au realizat stagii de cotizare în împrejurările atipice prevăzute în art. 54 şi urm. din Legea nr. 263/2010.

Faptul că principiul nediscriminării impune tratamentul egal al acestor două categorii de persoane rezultă cu claritate din aceea că ambele categorii beneficiază de pensia pentru limită de vârstă conform art. 52 şi urm. din Legea nr. 263/2010. Intenţia certă a legiuitorului a fost, deci, de a trata aceste categorii de persoane în mod egal deoarece se află în situaţii echivalente.

Excluderea de la beneficiul pensiei de serviciu a persoanelor care îndeplinesc condiţiile pensiei pentru limită de vârstă (inclusiv vârsta standard redusă), dar care nu au vârsta prevăzută în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010, reprezintă o formă de discriminare pentru care nu există vreun criteriu obiectiv şi raţional, de vreme ce însuşi legiuitorul a considerat, prin dispoziţiile privind pensia pentru limită de vârstă, că aceste persoane trebuie să fie tratate în acelaşi mod ca persoanele care au vârstele nereduse prevăzute în anexa nr. 5, dar care nu au desfăşurat stagii de cotizare în împrejurările atipice prevăzute de art. 54 şi urm. din lege.

În acest context, a apreciat că, pentru a fi legal, art. 2 din Norme ar trebui să facă referire , în părţile relevante din lit. a şi b, exclusiv la „vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare, prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare”. Aşadar, ar trebui să fie eliminată sintagma „anexa nr. 5 la”.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 8, 11 din Legea nr. 554/2004, precum şi pe toate prevederile legal invocate în cadrul cererii de chemare în judecată, în dovedirea susţinerilor fiind depuse înscrisuri.

Pârâta Casa Naţională de Pensii Publice a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive – invocând în susţinerea acestei excepţii dispoziţiile art. 18 lit. e din Statutul Casei Naţionale de Pensii Publice, aprobat prin HG nr. 118/2012, iar pe fondul cauzei, respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi nelegală.

Faţă de faţă de pretenţiile reclamantei, referitoare la „constatarea nulităţii parţiale a art. 2 din Normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi”, pârâta a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 51 alin. 2 din Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, persoanele care au îndeplinit funcţia de auditor public extern pe o durată de cel puţin 14 ani în cadrul Curţii de Conturi beneficiază la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii, de pensie de serviciu.

În cadrul aceluiaşi articol, la alin. (3) se reglementează că, de pensia de serviciu prevăzută la alin. (2), beneficiază şi persoanele care au îndeplinit funcţia de auditor public extern, la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii, din care la Curtea de Conturi minimum 4 ani, caz în care cuantumul pensiei prevăzut la alin. (2) va fi micşorat cu 1% pentru fiecare an care lipseşte din vechimea de 14 ani.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. a) din Normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 7/2016, aprobate prin Ordinul nr. 285/138/2016, de pensia de serviciu prevăzută de Lege beneficiază auditorii publici externi care îndeplinesc condiţiile de pensionare prevăzute de legislaţia privind sistemul public de pensii în vigoare, respectiv vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare, prevăzute în anexa nr.5 la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi care au realizat în cadrul Curţii de Conturi, în această calitate, o vechime în specialitate de 14 ani sau mai mult.

Sintagma „vârstă standard de pensionare” este clarificată în cadrul art. 3 alin. (1) lit. v) din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că „vârsta standard de pensionare - vârsta stabilită de lege, pentru bărbaţi şi femei, la care aceştia pot obţine pensie pentru limită de vârstă, în condiţiile legii, precum şi vârsta din care se operează reducerile prevăzute de lege.”

Acelaşi act normativ, prevede la art. 53 alin. (1) că vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5.

Potrivit dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare şi care au realizat stagii de cotizare în condiţii deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare.

Coroborând dispoziţiile legale menţionate anterior, rezultă fără echivoc că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, lege generală în materie de pensii, vârstele standard de pensionare sunt cele prevăzute în anexa nr. 5 la lege. Totodată, acelaşi act normativ prevede că pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, vârstele standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5 la lege se reduc în cazul persoanelor care au realizat stagiile de cotizare în condiţii deosebite.

Pe de altă parte, din analiza textului Legii nr. 94/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, lege cu caracter special care reglementează acordarea pensiei de serviciu pentru persoanele care au îndeplinit funcţia de auditor public extern, se constată că legiuitorul a stabilit condiţii de eligibilitate reglementate în mod expres, printre care vârsta prevăzută de legislaţia privind sistemul public de pensii în vigoare, fiind aceea prevăzută în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare. Dacă ar fi dorit ca pentru acordarea pensiei de serviciu vârsta standard de pensionare sa fie cea prevăzută în anexa nr. 5 din care să opereze reducerile prevăzute de lege ar fi reglementat în mod expres acest aspect.

Solicitarea de modificare a art. 2 din Normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992 prin eliminarea sintagmei „anexa nr. 5 la” nu poate fi luată în considerare, întrucât condiţia de vârstă standard de pensionare prevăzută de legislaţia privind sistemul public de pensii în vigoare, este impusă prin Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, noţiune definită în Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

Chiar şi în situaţia eliminării sintagmei „anexa nr. 5 la Normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu, act normativ inferior legii, s-ar aplica tot vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare, prevăzute în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010, deoarece acestea sunt condiţiile standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii, la care face trimitere în mod expres Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat, în principal, respingerea ca inadmisibilă a acţiunii, iar în subsidiar, respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, pârâta a apreciat că este întemeiată această excepţie, raportat la prevederile art. 18 alin. (l) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care prevăd că instanţa poate să pronunţe, după caz, următoarele soluţii:,să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă”. Ca atare, se poate observa că printre acestea nu se regăseşte şi posibilitatea ca instanţa să dispună anularea unor acte cu caracter normativ, aflate în vigoare, cum solicită reclamanta.

Aşadar, este inadmisibilă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă, în condiţiile în care aceasta nu are ca obiect anularea unui act administrativ, aşa cum acesta este definit de art. 2 alin.(l) lit. c) din Legea contenciosului administrativ. Or, este evident că acţiunea formulată de reclamantă nu se circumscrie condiţiei prevăzute de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată şi completată, care defineşte în cuprinsul art. 2 alin.(l) lit. c) foarte clar noţiunea de act administrativ.

A admite logica reclamantei, ar conduce la situaţia nepermisă ca autoritatea judecătorească, prin instanţele judecătoreşti, să acţioneze ca o autoritate legiuitoare, fiind astfel afectat un principiu fundamental al statului de drept, respectiv „principiul separaţiei şi echilibrului puterilor-legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţie constituţionale", consacrat de art. l alin. (4) din Legea fundamentală. Ca atare, constatarea nulităţii normelor cu privire la stabilirea pensiei de serviciu, conform prevederilor Legi. nr. 94/1992 ar însemna crearea unor norme juridice care să stea la baza acordării unor drepturi care nu au fost avute în vedere de legiuitor - în acest sens fiind şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizii: nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.461 din 3 iulie 2009, Decizia nr. 818 din 03.07.2008, Decizia nr.819 din 03.07.2008, Decizia nr.820 din 03.07.2008, Decizia nr.821 din 03.07.2008, toate publicate în Monitorul Oficial al României Partea I, nr.537 din 16 iulie 2008 şi Decizia nr.1325 din 04.12.2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 872 din 23.12.2008.

În consecinţă, apreciind că solicitarea reclamantei este inadmisibilă, solicită a fi respinsă ca atare.

Pe fondul cauei, pârâta a apreciat că Normele în discuţie sunt în concordanţă cu legea, având în vedere dispoziţiile art. 77 şi 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

Văzând disp. art. 51 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 94/1992 republicată cât şi cele prev. de art. 2 lit. b din Norme, pârâta a apreciat că ambele prevederi legale sunt în perfectă concordanţă.

În concluzie, de pensia de serviciu prevăzută de lege pot beneficia auditorii publici externi la îndeplinirea condiţiilor de pensionare prevăzute de legislaţia privind sistemul public de pensii în vigoare, respectiv vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare, prevăzute în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare.

În cauza de faţă, este şi firesc ca sintagma „îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public” să respecte în totalitate condiţiile legale, inclusiv pe cele prevăzute în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Nu în ultimul rând, a apreciat că trebuie avute în vedere şi prevederile art. 51 alin. 6 din Legea nr. 94/1992.

Excepţiile sunt neîntemeiate şi vor fi respinse pentru următoarele considerente:

În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta Curtea de Conturi a României, Curtea observă că, aşa cum se exprimă textul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, text citat şi de pârâtă, instanţa de contencios administrativ este îndreptăţită „să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ…” fără a face distincţie între actele individuale şi cele normative. Ca urmare, cum în cauză se solicită anularea parţială a unui act administrativ cu caracter normativ, cererea este admisibilă.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Casei Naţionale de Pensii Publice, Curtea observă că această instituţie a fost chemată în judecată în calitatea sa de coemitent al actului administrativ contestat, aşa încât trimiterile referitoare la competenţele Casei Judeţene de Pensii B. în ce priveşte drepturile de pensie ale reclamantei sunt lipsite de relevanţă. În consecinţă, cum această pârâtă este emitent al actului administrativ contestat, aşa cum rezultă din chiar titulatura ordinului care aprobă Normele contestate, excepţia va fi respinsă ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, Curtea va respinge acţiunea ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

I. Texte de lege relevante:

Art. 2 din Normele aprobate prin Ordinul comun al Preşedintelui Curţii de Conturi şi al Preşedintelui Casei Naţionale de Pensii Publice nr. 285/138/12.04.2016:

„De pensia de serviciu prevăzută de Lege beneficiază următoarele categorii de persoane:

a) auditorii publici externi care îndeplinesc condiţiile de pensionare prevăzute de legislaţia privind sistemul public de pensii în vigoare, respectiv vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare, prevăzute în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi care au realizat în cadrul Curţii de Conturi, în această calitate, o vechime în specialitate de 14 ani sau mai mult;

b) auditorii publici externi care îndeplinesc condiţiile de pensionare prevăzute de legislaţia privind sistemul public de pensii în vigoare, respectiv vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare, prevăzute în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi care au realizat o vechime în specialitate de cel puţin 4 ani în cadrul Curţii de Conturi, în această calitate;

c) persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la lit. a) şi care, la data cererii de acordare a pensiei de serviciu în temeiul Legii au avut sau au o altă ocupaţie, numai dacă au fost eliberate din funcţia de auditor public extern din cadrul Curţii de Conturi din motive neimputabile acestora;

d) persoanele care la data solicitării pensiei de serviciu în temeiul Legii sunt pensionari pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute la lit. a) sau b), după caz.”

Art. 51 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 94/1992:

(2) „Persoanele care au îndeplinit funcţia de auditor public extern pe o durată de cel puţin 14 ani în cadrul Curţii de Conturi beneficiază, la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media veniturilor brute lunare realizate, cu caracter permanent, corespunzătoare ultimelor 12 luni de activitate anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare.

Veniturile care constituie baza de calcul al pensiei de serviciu nu includ sporul de risc şi suprasolicitarea neuropsihică de 50% şi nici majorarea de până la 75% din salariul de bază, câştigate în instanţă.

(3) De pensia de serviciu prevăzută la alin. (2) beneficiază şi persoanele care au îndeplinit funcţia de auditor public extern, la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii, din care la Curtea de Conturi minimum 4 ani, caz în care cuantumul pensiei prevăzut la alin. (2) va fi micşorat cu 1% pentru fiecare an care lipseşte din vechimea de 14 ani.”

Art. 3 alin. 1 lit. v din Legea nr. 263/2010:

„vârstă standard de pensionare - vârsta stabilită de prezenta lege, pentru bărbaţi şi femei, la care aceştia pot obţine pensie pentru limită de vârstă, în condiţiile legii, precum şi vârsta din care se operează reducerile prevăzute de lege.”

Anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010

II. Poziţia reclamantei.

Reclamanta afirmă, în esenţă, că trimiterea articolului 2 din Norme la anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010 este nelegală întrucât nu permite scăderea din vârstele prevăzute în aceste anexe a reducerilor din vârsta standard de pensionare operate ca urmare a desfăşurării activităţii în condiţii atipice de muncă. Reclamanta afirmă în acest context că vârsta redusă conform art. 54 şi următoarele din Legea nr. 263/2010 este tot vârstă standard de pensionare.

III. Analiza instanţei

Rudă apropiată a silogismului, dar fără vreo relaţie de amiciţie cu acesta, sofismul propus de reclamantă în prezenta cauză – conform căruia vârsta standard de pensionare, redusă ca urmare a desfăşurării unei perioade de activitate în grupa a II-a de muncă este tot vârstă standard de pensionare nu este susţinut nici de sensul comun al termenului „standard” nici de textul de lege invocat de reclamantă – definiţia legală a termenului. Aceasta pentru că, prin ipoteză, o vârstă standard este un concept general, predeterminat (prin voinţa legiuitorului în cauza de faţă), chiar şi dacă această predeterminare suferă în timp unele diferenţe ca urmare a creşterii etapizate a vârstei standard de pensionare până la 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei, diferenţe instituite însă, de asemenea, tot prin lege.

Reducerea vârstei de pensionare a reclamantei pentru munca depusă în condiţii speciale nu este o reducere a vârstei standard de pensionare ci o reducere de la vârsta standard de pensionare acordată reclamantei în considerarea situaţiei sale particulare.

Contrar opiniei reclamantei, definiţia vârstei standard de pensionare, aşa cum a fost consacrată legislativ la art. 3 alin. 1 lit. v din Legea nr. 263/2010 nu instituie două categorii ale vârstei standard de pensionare – vârsta neredusă şi vârsta redusă în condiţiile legii, ci, definind vârsta standard de pensionare – vârsta stabilită de lege pentru bărbaţi şi femei, la care aceştia pot obţine pensie pentru limită de vârstă, statuează că aceasta este totodată şi vârsta din care se fac reducerile pentru cei care au desfăşurat munca în condiţii atipice.

În speţa de faţă, instituind posibilitatea obţinerii unei pensii de serviciu în folosul auditorilor externi ai Curţii de Conturi, legiuitorul a dorit să-i recompenseze pe foştii auditori pentru o activitate desfăşurată în folosul acestei instituţii, la îndeplinirea vârstei standard de pensionare şi nu la împlinirea vârstei la care se poate obţine pensie pentru limită de vârstă.

De altfel, concluzia legalităţii actului administrativ contestat este cu mult mai facilă dacă, ignorând sofismul propus de reclamantă, analizăm actul contestat în raport de actul cu forţă juridică superioară. Pentru că dispoziţiile art. 51 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 94/1992 stabilesc că dreptul la pensia de serviciu se naşte „la îndeplinirea condiţiilor standard de pensionare prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul public de pensii”, iar art. 2 din Normele contestate trimite la anexa 5 din Legea nr. 263/2010, care stabileşte exact care sunt condiţiile standard de pensionare, inclusiv vârsta standard de pensionare. Ne aflăm în realitate în faţa unei interpretări legale a legii, făcută în conţinutul unui act administrativ cu caracter normativ, interpretare care nu adaugă la lege şi nu denaturează în nici un fel înţelesul acesteia.

În consecinţă, constatând neîntemeiate criticile reclamantei, Curtea va respinge acţiunea ca nefondată, în temeiul art. 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004.

Domenii speta

Spete similare