Contestaţie. Liberare condiţionată. Neparticipare procuror d.n.a. Curgerea termenului de contestaţie. Efecte.

Contestaţie. Liberare condiţionată. Neparticipare procuror D.N.A. Curgerea termenului de contestaţie. Efecte.

Potrivit art. 587 alin. 3 Cod procedură penală având titlul marginal „liberarea condiţionată”, hotărârea judecătoriei poate fi atacată cu contestaţie la tribunalul în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, în termen de 3 zile de la comunicare (chiar şi cu procurorul).

Potrivit art. 281 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, determină întotdeauna aplicarea nulităţii, încălcarea dispoziţiilor privind participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii. Participarea procurorului la judecată sau la alte proceduri penale este, ca regulă, obligatorie, conform art. 363 alin. 1 Cod procedură penală.

Extras hotărâre:

Analizând hotărârea atacată pe baza motivelor invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, dar în limitele contestaţiei formulate în cauză, tribunalul a reţinut următoarele:

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii contestaţiei formulate în cauză:

Inadmisibilitatea, este acea sancţiune procesuală prin care se împiedică efectuarea unui act interzis sau neprevăzut de lege sau exercitarea unui drept procesual epuizat deja printr-o altă cale procedurală. Această sancţiune trebuie analizată ca fiind corespondentul negativ al admisibilităţii, rezultând astfel că, o manifestare procesuală este inadmisibilă dacă nu este obiectiv încuviinţată de lege.

În raport cu obiectul prezentei cauze – liberare condiţionată, se va reţine că, calea de atac a contestaţiei este prevăzută de lege (art. 587 alin. 3 Cod procedură penală). În plus, în cauză nu a fost exercitată această cale de atac (de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare), aşa încât dreptul procesual nu a fost epuizat.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, „la judecarea cauzelor şi la soluţionarea propunerilor, contestaţiilor, plângerilor sau a oricăror alte cereri în care cercetarea penală a fost efectuată de Direcţia Naţională Anticorupţie potrivit legii vechi, precum şi a celor care au rămas în competenţa acesteia în condiţiile alin. 1, participă procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie”.

Rezultă astfel, că începând cu data de 01.02.2014, la judecarea oricăror cereri formulate în cauzele în care cercetarea penală a fost efectuată de către Direcţia Naţională Anticorupţie, participă procurori din cadrul acestei structuri de parchet.

În cauza de faţă, la soluţionarea pe fond a cererii formulate de către petentul condamnat A, având ca obiect liberarea condiţionată a participat un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, deşi potrivit prevederilor mai sus arătate, la soluţionarea cauzei erau îndreptăţiţi să participe procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cât timp petentul solicita liberarea condiţionată din executarea unei pedepse ce i-a fost aplicată ca urmare a trimiterii în judecată într-un rechizitoriu al D.N.A..

În temeiul dispoziţiilor legale mai sus evocate (art. 5 alin. 3 din Legea nr. 255/2013), procurorul din cadrul D.N.A. poate exercita şi căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, şi nu doar participa la şedinţele de judecată, respectiv poate exercita toate atribuţiile prevăzute de lege în favoarea Ministerului Public (conform art. 63 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară).

Cu privire la posibilitatea ca procurorul din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie să exercite calea ordinară de atac a contestaţiei împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de judecată într-o cerere formulată în cauzele în care cercetarea penală a fost efectuată de către Direcţia Naţională Anticorupţie, în condiţiile în care la judecata în fond a participat un procuror de la parchetul de pe lângă instanţa competentă, sunt pe deplin aplicabile considerentele reţinute în cuprinsul Deciziei nr. 21/2009 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în dosar nr. 10/2009, în care a fost sesizată cu pronunţarea unui recurs în interesul legii.

Cu privire la excepţia tardivităţii contestaţiei formulate în cauză:

Potrivit art. 587 alin. 3 Cod procedură penală având titlul marginal „liberarea condiţionată”, hotărârea judecătoriei poate fi atacată cu contestaţie la tribunalul în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, în termen de 3 zile de la comunicare. Se poate astfel observa, că în cauzele având ca obiect liberare condiţionată, termenul de exercitare a căii de atac a contestaţie, curge şi pentru procuror de la comunicare (reglementarea fiind similară cu cea existentă în materia căii de atac a apelului, unde potrivit art. 410 alin. 1 Cod procedură penală, se prevede că „pentru procuror,…, termenul de apel este de 10 zile, …, şi curge de la comunicarea copiei minutei”).

Spre deosebire de această reglementare specială, art. 425 indice 1 alin. 2 Cod procedură penală, prevede că „pot face contestaţie procurorul, …, în termen de 3 zile, care curge de la pronunţare pentru procuror şi de la comunicare pentru celelalte persoane …”. Aceste din urmă dispoziţii nu sunt însă aplicabile în materia liberării condiţionate cât timp potrivit art. 425 indice 1 alin. 1 Cod procedură penală, prevederile acestui articol sunt aplicabile doar când legea nu prevede altfel.

În cauză, hotărârea Judecătoriei Satu Mare prin care s-a dispus liberarea condiţionată a persoanei condamnate A a fost comunicată cu D.N.A., Serviciul Teritorial Oradea la data de 05.12.2016 (fila 55, dosar fond) iar contestaţia a fost formulată de către această unitate de parchet la aceeaşi dată, respectiv 05.12.2016 (fila 2).

Privitor la acest aspect, tribunalul mai reţine că, instanţa de fond, Judecătoria Satu Mare a fost învestită cu cererea formulată la data de ZZ.11.2016, de către petentul condamnat A, prin care acesta solicita liberarea sa condiţionată. În cuprinsul cererii petentul a arătat că se află în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. …/2015 a Curţii de Apel Cluj, a început executarea pedepsei la data de ZZ.11.2015 şi urmează a fi discutat în comisia specializată din cadrul penitenciarului la data de ZZ.LL.2016, motiv pentru care solicita fixarea unui termen de judecată la data de ZZ.LL.2016, respectiv după discutarea situaţiei sale în comisie.

Dezbaterea şi soluţionarea cauzei a avut loc la data de ZZ.LL.2016, termen pentru care Penitenciarul … a comunicat, la solicitarea instanţei de fond, procesul verbal nr. … din data de ZZ.LL.2016 şi „Caracterizarea” avută în vedere cu ocazia analizei situaţiei condamnatului A, în ce priveşte liberarea sa condiţionată.

La dezbaterea cauzei a participat un reprezentant al Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, fără ca Direcţia Naţională Anticorupţie să fi fost încunoştinţată în vreun fel (prin comunicarea unei liste de şedinţă).

Sentinţa penală nr. …/ZZ.LL.2016 prin care a fost admisă cererea petentului A şi s-a dispus liberarea sa condiţionată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. …/2015 a Curţii de Apel Cluj Napoca a fost comunicată cu Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, la data de ZZ.LL.2016 (copia minutei, fila 52, dosar fond), respectiv la data de ZZ.LL.2016 (copia întregii hotărâri după motivare, fila 59, dosar fond).

Prin adresa din data de ZZ.LL.2016 a Compartimentului executări penale din cadrul Judecătoriei Satu Mare s-a comunicat Penitenciarului … că sentinţa penală nr. … din data de ZZ.LL.2016 prin care s-a dispus liberarea condiţionată a condamnatului A a rămas definitivă (fila 53, dosar fond).

În baza acesteia, administraţia Penitenciarului … a procedat la punerea în libertate a deţinutului A, la data de ZZ.LL.2016, conform adresei nr. … din data de ZZ.LL.2016 (fila 58, dosar fond).

În condiţiile în care soluţionarea cauzei a avut loc în cadrul unei proceduri viciate (prin nerespectarea art. 5 alin. 3 din Legea nr. 255/2013), caracterul definitiv al acestei hotărâri nu poate fi reţinut. Astfel hotărârea primei instanţe urma să devină definitivă doar la expirarea termenului de 3 zile, termen care a început să curgă de la comunicarea hotărârii cu D.N.A.

Sub acest aspect, nu se impune analiza instituţiei „repunerii în termen”, reglementată de art. 425 indice 1 alin. 2 raportat la art. 411 Cod procedură penală (de altfel, în cadrul dezbaterilor nu a fost ridicată această problemă nici de către reprezentatul Ministerului Public nici de către intimatul A). 

În raport de consideraţiile mai sus expuse se va reţine caracterul nefondat al celor două excepţii invocate, ce urmează a fi respinse.

Cu privire la contestaţia formulată în cauză, de către D.N.A.:

Este nefondată critica prin care se solicită desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pe motivul existenţei unei cauze de nulitate absolută, conform art. 281 alin. 1 lit. d Cod procedură penală.

În acest sens se va reţine că, potrivit art. 281 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, determină întotdeauna aplicarea nulităţii, încălcarea dispoziţiilor privind participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii.

Participarea procurorului la judecată sau la alte proceduri penale este, ca regulă, obligatorie, conform art. 363 alin. 1 Cod procedură penală. Participarea obligatorie a procurorului la soluţionarea cauzelor având ca obiect liberarea condiţionată este prevăzută în art. 597 alin. 3 Cod procedură penală.

Soluţionarea prezentei cauze a avut loc cu participarea procurorului de la parchetul corespunzător instanţei învestite cu soluţionarea acesteia (procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare) şi nu în lipsa procurorului, situaţie care ar fi atras nulitatea absolută a hotărârii atacate.

Pe de altă parte nu este incident nici cazul de nulitate absolută, prevăzut de art. 281 alin. 1 lit. a Cod procedură penală. Potrivit art. 281 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, determină întotdeauna aplicarea nulităţii, încălcarea dispoziţiilor privind compunerea completului de judecată. Prin compunerea completului de judecată de înţelege alcătuirea lui conform legii. În noţiunea de compunere a completului de judecată intră dispoziţiile privind numărul de judecători din completul de judecată, dispoziţiile privind incompatibilitatea judecătorului, dispoziţiile privind respectarea continuităţii completului de judecată după începerea dezbaterilor precum şi dispoziţiile privind respectarea separării funcţiilor judiciare de judecător de drepturi şi libertăţi, judecător de cameră preliminară şi instanţa de judecată.

În concluzie, participarea la soluţionarea pe fond a cauzei de faţă, a unui procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare nu atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunţate, în condiţiile art. 281 alin. 1 Cod procedură penală.

În ce priveşte soluţionarea pe fond a cererii formulate de către petentul condamnat A, privind liberarea sa condiţionată, tribunalul reţine următoarele:

În mod corect prima instanţă de judecată a reţinut şi a analizat cererea formulată de către persoana condamnată A privind liberarea sa condiţionată, în baza dispoziţiilor legale cuprinse în vechiul Cod penal în raport de succesiunea legilor penale în timp şi a principiului aplicării legii penale mai favorabile.

Potrivit dispoziţiilor art. 59 alin. 1 Cod penal din 1969, se poate dispune liberarea condiţionată din executarea unei pedepse privative de libertate după executarea a cel puţin două treimi din durata pedepsei atunci când aceasta nu depăşeşte 10 ani, dacă condamnatul este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale. Potrivit dispoziţiilor art. 60 alin. 2 Cod penal din 1969, „cei condamnaţi în timpul minorităţii, când ajung la vârsta de 18 ani, precum şi condamnaţii trecuţi de vârsta de 60 de ani pentru bărbaţi şi de 55 de ani pentru femei, pot fi liberaţi condiţionat, după executarea unei treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau a unei jumătăţi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplinesc celelalte condiţii prevăzute în art. 59 alin. 1”.

În cauză, prima instanţă de judecată a reţinut că sunt îndeplinite toate aceste condiţii şi a dispus punerea în libertate a condamnatului A de sub puterea mandatului de executare a pedepsei emis în baza sentinţei penale nr. …/2015 a Curţii de Apel Cluj Napoca.

La data soluţionării cauzei în primă instanţă, persoana condamnată A se afla în executarea unei pedepse privative de libertate de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin Sentinţa penală nr. …/2015 a Curţii de Apel Cluj Napoca, pentru săvârşirea, în calitate de autor a unei infracţiuni prevăzute în Legea nr. 656/2002, pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, faptă constând în aceea că „în calitate de avocat, în luna ianuarie 2012, prevalându-se de influenţa pe care ar avea-o asupra unor judecători, a pretins şi primit suma de …. euro de la X, în vederea pronunţării unor hotărâri favorabile acestuia. La data de 28.02.2012 a falsificat contractul de asistenţă juridică întocmit cu X”.

Executarea acestei pedepse a început la data de ZZ.LL.2015 şi urmează să expire în termen la data de ZZ.LL.2018, fiindcă se scade o zi, ce a fost executată în stare de arest preventiv.

Intimatul A a fost discutat în comisia specializată privind liberarea condiţionată din cadrul unităţii de detenţie la data de ZZ.LL.2016 (după data formulării de către acesta a cererii de liberare condiţionată), ocazie cu care s-a propus liberarea condiţionată.

În raport de prevederile art. 59 combinate cu art. 60 alin. 2 Cod penal din 1969, mai sus redate (aplicabile conform art. 5 Cod penal), liberarea condiţionată poate fi dispusă doar în cazul în care condamnatul, care a executat fracţia de pedeapsă prevăzută în mod obligatoriu de lege, este stăruitor în muncă, disciplinat (respectiv nu a fost sancţionat pentru abateri săvârşite pe durata detenţiei) şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se cont şi de antecedentele sale penale.

Persoana condamnată A, născut în anul … (în vârstă de peste 60 de ani) a executat fracţia de pedeapsă prevăzută de lege, respectiv a executat mai mult de un an, din pedeapsa de trei ani (a executat 366 de zile la data discutării situaţiei sale în comisia specializată), nu are antecedente penale şi nu a fost sancţionat disciplinat pe durata executării pedepsei.

Conform procesului verbal nr. …/ZZ.LL.2016 a Penitenciarului …, condamnatul nu a fost selecţionat la activităţi lucrative din motive de sănătate (fila 41, verso, dosar fond). Conform cererilor depuse în copie de către intimat (filele 35-36 şi 38, dosar fond), acesta a solicitat administraţiei locului de deţinere să fie selecţionat pentru participare la muncă (bibliotecă).

În ce priveşte condiţia privind dovezile temeinice de îndreptare, tribunalul reţine că legea nu prevede în mod concret în ce constau aceste dovezi, aşa încât urmează ca instanţa să evalueze îndeplinirea acestei condiţii prin raportare la natura infracţiunii pentru care a fost aplicată condamnarea şi la conduita generală a persoanei condamnate pe parcursul detenţiei din cuprinsul cărora urmează a se trage concluzia dacă scopul şi funcţiile pedepsei au fost sau nu atinse.

În acest sens se va reţine că scopul pedepsei constă în prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. Pedeapsa este atât o măsură de constrângere cât şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Funcţiile pedepsei reprezintă mijloace de realizare a scopului acesteia şi acestea sunt funcţia de reeducare, de constrângere, de exemplaritate şi de eliminare.

În ce priveşte infracţiunea comisă, se constată că intimatul A a fost condamnat pentru că în calitate de avocat şi prevalându-se de influenţa pe care acesta ar avea-o asupra unor judecători, a pretins şi primit suma de … euro de la o persoană, în vederea pronunţării unor hotărâri favorabile acesteia, după care a falsificat contractul de asistenţă juridică întocmit cu această persoană. După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi începerea executării pedepsei ce i-a fost aplicată pentru această faptă, persoana condamnată A nu a acceptat faptul că ar fi comis o ilegalitate şi nu şi-a asumat consecinţele faptei sale. Acest aspect rezultă chiar din susţinerile intimatului din şedinţa publică în care a avut loc dezbaterea prezentei contestaţii, ocazie cu care a susţinut că pentru fapte similare, în prezent se pronunţă soluţii de achitare, depunând în acest sens chiar o soluţie de practică judiciară. De asemenea, din situaţia privind prezentarea persoanei condamnate la instanţele de judecată, rezultă că după încarcerare, intimatul A a formulat numeroase cereri, inclusiv contestaţie la executare, adresată Curţii de Apel Cluj Napoca (dosar cu nr. …/33/2016). În plus, acesta a formulat şi alte cereri de liberare condiţionată cu mult înainte a fi îndeplinită condiţia privind executarea fracţiei de pedeapsă prevăzută de lege (dosar cu nr. …/296/2016 şi …/296/2016 ale Judecătoriei Satu Mare), dosare în care şi-a retras ulterior cererile.

Nu în ultimul rând din cuprinsul aceloraşi evidenţe rezultă că intimatul A se află în curs de judecată, în calitate de apelant în dosar nr. …/35/2014, dosar aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Toate aceste ultime elemente impun concluzia că intimatul A nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, pe durata executării pedepsei.

Sub acest aspect, soluţia primei instanţe este neîntemeiată, aşa încât se impune admiterea contestaţiei formulate în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 425 indice 1 alin.7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, cu consecinţa desfiinţării în întregime a hotărârii atacate. Desfiinţarea în întregime a hotărârii atacate are ca şi efect şi anularea formelor de punere în libertate, prin liberare condiţionată, dispuse în baza acestei hotărâri.

Rejudecând cererea formulată de către petentul condamnat A, privind liberarea condiţionată, tribunalul reţine că îndeplinirea în parte a condiţiilor legale de către condamnat pentru liberare condiţionată nu creează pentru acesta un drept, ci doar o vocaţie iar acordarea liberării condiţionate este lăsata la aprecierea instanţei, care trebuie sa-si formeze convingerea ca reeducarea condamnatului se realizează şi fără executarea restului de pedeapsa în penitenciar.

În cazul persoanei condamnate A sunt îndeplinite doar în parte condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea acestui beneficiu. Astfel, din conduita petentului condamnat rezultă că acesta nu şi-a format o atitudine corectă faţă de ordinea de drept, contestând hotărârea definitivă de condamnare, pe care o pune pe seama unei răzbunări personale a procurorului care a emis rechizitoriul (aspect repetat de mai multe ori cu ocazia dezbaterilor în cauză). În plus, acesta este judecat şi pentru săvârşirea unei alte infracţiuni. Toate acestea formează convingerea tribunalului că persoana privată de libertate A nu s-a îndreptat pe durata detenţiei executate până în prezent.

În raport de împrejurările mai sus reţinute, Tribunalul va respinge cererea formulată de către petentul condamnat A, privind liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. …/2015 a Curţii de Apel Cluj Napoca, în baza art. 587 alin. 1 Cod procedură penală.

Totodată, în baza art. 587 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul va fixa un termen de 3 luni după expirarea căruia cererea petentului condamnat sau propunerea comisiei specializate din cadrul unităţii de detenţie, privind liberarea condiţionată a acestuia, poate fi reînnoită. La stabilirea acestui termen (scurt) instanţa are în vedere atât împrejurarea că numitul A este la prima încarcerare cât şi faptul că pe durata detenţiei acesta a fost recompensat de trei ori (ultima dintre recompense fiind aplicată chiar după pronunţarea sentinţei, de către prima instanţă).

Domenii speta

Spete similare