Minori și familie - Ordin de protecție - Legea nr. 217/2003

JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI

MINORI ȘI FAMILIE - Ordin de protecție - Legea nr. 217/2003

SENTINŢA CIVILA Nr. 356/20 Iulie 2017

Emiterea unui ordin de protecţie reprezintă o măsură luată pentru protejarea drepturilor unei persoane, dar totodată constituie şi o ingerinţă în dreptul la viaţa privată a persoanei împotriva căreia s-a dispus, ingerinţă care trebuie justificată şi proporţională cu gravitatea faptelor săvârşite.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamanta A L,  a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M N emiterea unui ordin de protecţie împotriva pârâtului prin care instanţa să dispună obligarea pârâtului să părăsească imobilul, proprietatea ei, interzicerea oricărui contact al agresorului cu aceasta si membrii familiei, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod, obligarea agresorului la păstrarea unei distante minime determinate fata de ea, de 10 metri, precum si de locuinţa acesteia

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că a trăit in concubinaj cu pârâtul, acesta locuind in casa proprietate a ei, iar, în urma hotărârii de a se despărţi de acesta, din cauza consumului de alcool, paratul a început să devina violent atât fizic cat si verbal.

Mai precizează ca in noaptea de 10/11.06.2017, in timp ce se afla in imobilul proprietate personala, a fost agresata de către paratul M N, agresiune in urma căreia a suferit leziuni ce au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale, aşa cum rezulta din copia certificatului medico-legal nr…..

În drept: Legea nr. 217/2003

În dovedirea cererii au fost depuse la dosar înscrisuri.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare şi nici nu  s-a prezentat în instanţa.

Examinând conţinutul dispoziţiilor Legii nr. 217/2003, se constată că situaţia de fapt dedusă judecăţii se încadrează formal situaţiilor reglementate, care se dedică exclusiv protecţiei şi promovării intereselor victimelor violenţei în familie.

 La soluţionarea prezentei cauze, instanţa va avea în vedere, în egală măsură, dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, practica Curţii Europene a drepturilor Omului, instituţii ce abordează într-o manieră generală protejarea drepturilor omului la nivelul întregii Europe, ca făcând parte din dreptul nostru intern întrucât, potrivit Constituţiei României, tratatele ratificate de Parlament, conform legii, fac parte din dreptul intern.

Raportând la situaţia de fapt descrisă în cererea de chemare în judecată, instanţa constată incidente pentru protejarea drepturilor acesteia dispoziţiile art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care protejează dreptul la viaţa privată a persoanei.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat anterior, în diverse contexte, că noţiunea de viaţă privată include integritatea fizică şi psihică a unei persoane şi că statele, prin intermediul structurilor sale, inclusiv al autorităţii judecătoreşti, au o obligaţia pozitivă de a preveni nerespectarea de către alte persoane a integrităţii fizice si morale a unui individ atunci când autorităţile ştiu sau ar fi trebuit sa ştie despre aceste nerespectări (a se vedea, Costello-Roberts impotriva Regatului Unit, nr. 38.719/97, pct. 118, 10 octombrie 2002, si M.C. impotriva Bulgariei, nr. 39.272/98, pct. 73 si 149, CEDO 2003-XII).

În cauza de faţă, în mod concret, nu există suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că au existat acte de ameninţare, de agresiune verbală cu consecinţa afectării integrităţii psihice a reclamantei şi a minorilor, a  vieţii intime a acestora, precum şi acte de agresiune fizică de natură să provoace temere oricărei persoane şi să creeze convingerea producerii în viitor a unor consecinţe negative, săvârşite recent de către pârât.

Instanţa apreciază că susţinerile reclamantei din cererea de chemare în judecată sunt confirmate doar parţial de concluziile certificatelor medico-legale.

Trebuie arătat că emiterea unui ordin de protecţie reprezintă o măsură luată pentru protejarea drepturilor unei persoane, dar totodată constituie şi o ingerinţă în dreptul la viaţa privată a persoanei împotriva căreia s-a dispus, ingerinţă care trebuie justificată şi proporţională cu gravitatea faptelor săvârşite.

Reglementarea procedurii emiterii ordinului de protecţie are drept scop înlăturarea imediată a unei stări de pericol ce riscă să escaladeze, consecinţele emiterii ordinului de protecţie fiind, în cazul de faţă, limitarea libertăţii precum şi a exercitării dreptului de a  lua legătura cu famlia. Or, restrângerea drepturilor fundamentale ale unei persoane trebuie să urmărească un scop legitim şi să fie proporţională cu acest scop legitim şi cu situaţia care a determinat-o, condiţie care nu este îndeplinită în cauză, în opinia instanţei, nefiind dovedită violenţa constantă a pârâtului, chiar reclamanta arătând că nu are alte probe ale ameninţărilor şi violenţelor pârâtului, decât cele cu înscrisuri, cele trei certificate medico-legale, din anul 2017. De asemenea, reclamanta  nu a precizat că pârâtul o hărţuieşte şi  o urmăreşte, astfel că nu se justifică obligarea acestuia la păstrarea unei distanţe minime faţă de reclamantă, iar motivarea reclamantei - că solicită ordin de protecţie, în condiţiile în care pârâtul nu mai stă în domiciliu de două zile,  pe considerentul  că pârâtul a violentat-o pe fondul consumului de alcool, acestea fiind incidente izolate, în raport de probele pe care le-a administrat reclamanta nu îndeplineşte condiţiile de urgenţă şi nu are caracterul unui pericol iminent pentru reclamantă la acest moment.

Pentru aceste considerente, apreciază că prezenta cerere este neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare