Reziliere contract întreținere

Deliberând asupra cererii de faţă, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, constată următoarele:

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Judecatoriei  Vaslui la data de 08.04.2016 sub nr.  2292/333/2016, reclamanta B.M., prin av. T.O., a chemat în judecată pârâta S.E., solicitand instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună rezilierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. (...), cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, împreună cu soțul său B.D. (decedat în anul 2002) a încheiat în data de 15.03.1992 un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere cu pârâta (nepoată de soră) și cu soțul acesteia – S.R. (decedat în anul 2014), întrucât la momentul respectiv erau foarte bolnavi și aveau nevoie de sprijin.

A susținut reclamanta că, din momentul încheierii contractului și până la decesul soțului, debitorii nu și-au îndeplinit obligația de întreținere și nici în urma decesului soțului său nu au contribuit cu nimic la cheltuielile de înmormântare.

A mai arătat reclamanta că pârâta și soțul acesteia au ridicat o casă pe terenul ce face obiectul contractului de mai sus, în apropierea locuinței reclamantei și a soțului său, pentru a face mai ușoară prestarea întreținerii, însă construcția imobilului s-a finalizat ulterior decesului numitului B.D..

Reclamanta a explicat că la scurt timp după ridicarea casei, debitorii s-au despărțit, pârâta s-a stabilit în Italia, iar S.R. s-a mutat în mun. Vaslui, decedând în anul 2014. Deși pârâta s-a întors în țară în urmă cu 2-3 ani și locuiește în imobilul sus-amintit, nu a ajutat-o cu nimic pe reclamantă, ba mai mult, a manifestat un comportament inadecvat față de aceasta, vorbindu-i urât și agresând-o fizic în repetate rânduri.

Cu toate că a ajuns într-o stare de neputință totală, dată fiind vârsta și starea de sănătate precară, reclamanta beneficiază de sprijin doar din partea unei alte persoane din sat, care o ajută din milă.

După un incident petrecut în data de 15.12.2015, când pârâta ar fi udat-o cu un furtun, deși era foarte frig afară, reclamanta a apelat la o altă nepoată, M.A. și la soțul acesteia, care au luat-o pe reclamantă să locuiască cu ei, au îngrijit-o și au dus-o la spital când a avut nevoie.

S-a precizat că, deși în contractul de mai sus se face vorbire despre plata unei sume de bani, în realitate nu s-a achitat nimic, fiind trecută în contract doar în vederea stabilirii taxei notariale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1549 şi urm. Cod Civil.

În susţinerea cererii, reclamanta a solicitat instanţei încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale cu martorii G.F., T.R. și M.A..

Au fost depuse înscrisuri: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2424 din 15.03.1992 (f. 6 ds.), copie B.I. reclamantă (f. 7 ds.), certificat deces B.D. (f. 8 ds.), bilet de externare (f. 9 ds.), împuternicire avocațială (f. 10 ds.).

Prin întâmpinarea depusă în data de 16.05.2016 (f. 15-17 ds.), pârâta a solicitat, în esență, respingerea acțiunii.

S-a arătat, în motivare, că prin contractul de mai sus a fost stabilit ca preț al vânzării terenului suma de 30 000 lei, din care s-a achitat, cu ocazia încheierii  actului, suma de 15 000 lei, restul constituind obligația de întreținere datorată creditorilor B.M. și B.D., constând în hrană, medicamente în caz de nevoie și suportarea cheltuielilor de înmormântare.

A susținut pârâta că și-a îndeplinit în mod constant obligația de acordare a hranei, a medicamentelor și a îngrijirilor medicale, atât înaintea, cât și ulterior decesului numitului B.D..

În ceea ce o privește pe reclamantă, a susținut pârâta că aceasta a fost și este în putere, fiind capabilă să se întrețină, fiind chiar situații când a refuzat sprijinul oferit de către pârâtă.

S-a mai arătat că, în anul anterior introducerii acțiunii, relațiile dintre părți s-au răcit, culminând cu plecarea reclamantei la o altă nepoată – M.A..

A mai arătat pârâta că, în timpul internărilor reclamantei, a fost vizitată zilnic de ea sau de fiul său, fiindu-i procurate toate cele necesare.

Cu privire la cheltuielile de înmormântare a numitului B.D., a precizat pârâta că au fost suportate  împreună de ea și reclamantă și că, ulterior, a organizat praznice, conform datinilor creștinești.

A apreciat pârâta că reclamanta se află sub captația anumitor persoane din anturajul actual, membri ai familiei numitei M.A., care urmăresc să dobândească în proprietate terenul în cauză. Martorele propuse de către reclamantă – G.F. și T.R. ar face parte din anturajul zilnic al acesteia.

A mai arătat pârâta că reclamanta este cea care a refuzat ajutorul oferit, dând în acest sens chiar o declarație scrisă la poliție, în luna februarie 2016.

Tot astfel, confruntându-se cu refuzul constant al reclamantei privind sprijinul oferit, pârâta a depus înscrisuri la Poliție și la Primăria com. Cozmești, prin care a solicitat să fie anunțată ori de câte ori reclamanta ar fi în nevoie.

Au fost depuse înscrisuri (f. 19 – 46 ds.).

Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 06.06.2017, reclamanta a combătut susţinerile pârâtei, arătând că nu i-a fost oferit sprijin, nici ei și nici defunctului soț, deși s-au aflat în nevoie.

Cu privire la afirmațiile pârâtei privind relațiile în care se află cu martorele propuse, reclamanta a arătat că nu sunt decât menite a discredita credibilitatea acestora. Nu este adevărat că pârâta ar fi contribuit, măcar în parte, la cheltuielile de înmormântare a numitului B.D..

Nereale sunt și susținerile că reclamanta se află sub captația altor persoane, tocmai actele de violență la care a fost supusă de către pârâtă în luna decembrie 2015 fiind motivul pentru care reclamanta s-a văzut nevoită să apeleze la ajutorul nepoatei sale, M.A..

Sub aspect probatoriu, la termenul de judecată din data de 13.09.2016, instanța a încuviințat în parte probele solicitate de către părți, respectiv: proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul ambelor părți, proba testimonială cu martora G.F., pentru reclamantă și martora M.M. pentru pârâtă.

La termenul de judecată din data de 17.11.2016 a fost audiată martora G.F., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei la f. 59 ds., iar la termenul de judecată din data de 09.02.2017 a fost audiat martorul N.G.C., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei la f. 110 ds.

La termenul de judecată din data de 27.04.2017, instanța a dispus înlocuirea martorei T.R. cu martorul P.C., suplimentând probatoriul cu martorul G.C., aceștia fiind audiați în data de 08.06.2017, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (f. 125-127 ds.).

Au fost depuse concluzii scrise de către reclamantă, în data de 19.06.2017 şi de către pârâtă în data de 15.06.2017.

Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:

În data de 15.03.1992 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat sub nr. 2424 la Notariatul Public de Stat (fila 6 ds.), având ca părţi, pe de-o parte reclamanta B.M. şi numitul B.D., în calitate vânzători și de creditori ai întreținerii şi pe de altă parte, pe pârâta S.E. și S.R., în calitate de cumpărători, respectiv de debitori ai obligației de întreținere.

Astfel, vânzătorii au transmis nuda proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafață de 2200 m.p., situat în intravilanul sat Bălești, com. Cozmești, a construcției edificate pe acest teren - locuință cu trei camere, un paravan, un hol și un coridor, precum și a anexelor gospodărești, în schimbul unui preț al vânzării în cuantum de 30.000 lei, cu rezerva uzufructului viager asupra locuinței.

Potrivit par. 4 al contractului de mai sus, din prețul vânzării, cumpărătorii au achitat la momentul încheierii actului suma de 15.000 lei, urmând ca pentru restul de preț, să fie prestată întreținere vânzătorilor, până la decesul acestora, prin prestații succesive constând în hrană, medicamente în caz de nevoie, precum și acoperirea cheltuielilor de înmormântare.

Contrar susținerilor reclamantei, instanța va reține că mențiunile înscrise în contractul de vânzare-cumpărare, privind achitarea a jumătate din prețul stabilit, la momentul încheierii acestuia, sunt conforme realității, actul autentic bucurându-se de prezumția de veridicitate a mențiunilor făcute, până la înscrierea în fals.

Potrivit art. 6 alin. 2 C. civil, actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz săvârşite înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevazute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, săvârşirii ori producerii lor.

Deşi prezenta acţiune este înregistrată pe rolul instanţei la data de 08.04.2016, întrucât contractul de întreţinere este încheiat înainte de intrarea în vigoare a Codului civil actual, sunt incidente dispoziţiile legii sub imperiul căruia a fost încheiat, respectiv C.civ. 1864.

Aşadar, în soluţionarea prezentei cauze sunt incidente următoarele texte de lege:

Articolul 969 din Codul civil din 1864, conform căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Articolul 970 din acelaşi cod, conform căruia convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă.

Dispozitiile art. 1021 C.Civ.  prevăd că în cazul în care una din părţi nu-şi îndeplineşte obligaţia asumată printr-un contract, cealaltă parte poate solicita instanţei rezoluţiunea actului juridic în faţa instanţei de judecată.

Pe de altă parte, art. 1079 pct. 3 C.Civ. arată că debitorul este de drept în întarziere în cazurile în care obligaţia nu putea fi îndeplinită decât într-un timp determinat, ce debitorul a lasat să treacă.

Dat fiind caracterul alimentar al obligaţiei de întreţinere, instanţa reţine incidentă în cauză a acestui text, pârâta fiind, prin urmare, de drept în întârziere şi nefiind necesară punerea sa în întarziere prin unul din modurile cerute de lege  pentru introducerea acestei cereri de rezoluţiune.

Raportând textele de lege mai sus enunţate la situaţia de fapt reţinută, instanţa constată că prezenta acţiune este neîntemeiată şi o va respinge, pentru următoarele considerente:

Aşa cum s-a reţinut anterior, părţile au încheiat  un contract de  vânzare-cumpărare, convenind ca pentru jumătate din prețul vânzării (15.000 lei), să presteze vânzătorilor întreținere, la nevoie.

Deși a fost utilizată denumirea de „vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere”, denumire care poate crea confuzii, ceea ce interesează este natura contractului, determinând în funcţie de aceasta, regulile aplicabile.

Tot astfel, deși reclamanta a utilizat termenul de reziliere, având în vedere faptul că, în cazul contractului de întreținere, cel puțin prestația creditorilor întreținerii este cu executare uno ictu (transmisiunea nudei proprietăți asupra imobilului), în caz de neîndeplinire culpabilă a obligațiilor părților, intervine rezoluțiunea și nu rezilierea.

Pentru rezolvarea problemei naturii juridice a contractului, trebuie să se stabilească obligaţia principală, scopul principal urmărit de către părţi la încheierea contractului.

Astfel cum s-a arătat în doctrină, în lipsă de alte criterii, pentru stabilirea obiectului principal al contractului urmează ca prestaţia în bani să fie raportată la valoarea bunului; contractul va fi de întreţinere dacă prestaţia în bani reprezintă mai puţin de jumătate din valoarea bunului înstrăinat, iar în caz contrar va fi de vânzare.

Cu toate acestea, în cauza de față, este neîndoielnic faptul că reclamanta B.M.și soțul defunct al acesteia B.D.au urmărit ca scop principal, la încheierea contractului, obținerea întreținerii din partea debitorilor.

Aceasta derivă nu doar din valoarea estimată a întreținerii – 15000 lei, din prețul total de 30 000 lei, ci și din rezerva uzufructului viager, alături de gradul de rudenie dintre părți, pârâta S.E.fiind nepoata de soră a reclamantei.

În raport de această calificare a contractului încheiat de părţi şi ţinând cont de cuprinsul cererii de chemare în judecată în ceea ce priveşte fondul litigiului, instanţa va avea în vedere principiile generale care guvernează materia obligaţiilor înscrise în art. 1020 şi 1021 C civil cu privire la condiţia rezolutorie.

Astfel, reclamanta, prin acţiunea formulată, solicită rezoluţiunea contractului de întreţinere deoarece nu i-a fost prestată întreţinerea. Fundamentul rezoluţiuni, ca şi al rezilierii îl constituie reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor ce izvorăsc din contractul sinalagmatic. Pentru a se putea opera desfiinţarea convenţiei prin rezoluţiune sau reziliere, este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiţii: să existe o neexecutare chiar şi parţială (dar substanţială, deci suficient de importantă) sau totală a obligaţiei asumată de cealaltă parte decât cea care solicită rezoluţiunea sau rezilierea, neexecutarea obligaţiei să fie imputabilă debitorului acesteia, debitorul să fi fost pus în întârziere.

În speţă, sarcina probei se împarte între reclamant şi pârâtă, primul trebuind să dovedească existenţa obligaţiei respective (adică existenţa actului sau faptul juridic generator al acestei obligaţii), după care pârâta trebuie să dovedească, la rândul său, executarea acestei obligaţii sau faptul că neexecutarea obligaţiei nu îi este imputabilă.

În ceea ce priveşte ultima condiţie – a punerii în întârziere a debitorului, dată fiind natura specifică a obligaţiei de întreţinere, respectiv caracterul de obligaţie continuă, debitorul este de drept în întârziere (conform art. 1079 pct. 3 Cod civil) şi nu i se poate acorda termen de graţie pentru plată.

Analizând în acest context cererea principală dedusă judecăţii, instanţa constată că reclamanta a făcut dovada existenţei obligaţiei în sarcina pârâtei, obligaţia rezultând, aşa cum instanţa a reţinut, din contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere.

Debitorii s-au obligat să presteze întreţinere ambilor creditori, la nevoie, până la sfârșitul vieții, precum și suportarea cheltuielilor de înmormântare, obligaţia de întreţinere nefiind susceptibilă de executare parţială, neputând fi considerată îndeplinită decât dacă s-a executat integral faţă de toţi beneficiarii dreptului de întreţinere.

Drept consecinţă, neexecutarea obligaţiei faţă de unul dintre beneficiari îndreptăţeşte pe cel sau pe cei faţă de care obligaţia nu s-a îndeplinit să ceară desfiinţarea convenţiei şi restabilirea situaţiei anterioare cu privire la întregul imobil.

Noţiunea de întreţinere include multiple prestaţii, iar executarea corespunzătoare a obligaţiei de întreţinere, implică pe lângă prestaţia materială şi o componentă psihologică, dată de caracterul intuitu personae al contractului de întreţinere, care se întemeiază pe un raport de de încredere şi apropiere.

Instanța apreciază că o mare parte dintre înscrisurile depuse la dosarul cauzei, fie în susținerea acțiunii de către reclamantă, fie în apărare de către pârâtă, au fost constituite pro causa, imediat anterior formulării acțiunii sau chiar în cursul desfășurării procesului civil, motiv pentru care nu le va acorda relevanță probatorie.

Esențiale în determinarea neexecutării culpabile a obligației de întreținere sunt declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

Pe de-o parte, martorii propuși de către reclamantă – G.F. și P.C. au arătat că în ultimii ani au ajutat-o în mai multe rânduri pe reclamantă, cu procurarea alimentelor, a medicamentelor, lemnelor pentru foc etc., prestând aceste servicii la solicitarea reclamantei. Martorii nu au relatat incidente dintre părţi la care să fi participat direct, toate aspectele evidenţiate în cuprinsul declaraţiilor cunoscându-le de la reclamantă. În legătură cu presupusele acte de violență la care pârâta ar fi supus-o pe reclamantă, martorii au arătat că nu cunosc decât ce le-a relatat chiar aceasta din urmă, aspecte ce nu vor fi reținute în cauză.

De remarcat că martora G.F. nu a precizat în ce condiţii a luat la cunoştinţă despre faptul că pârâta nu ar fi prestat întreţinere reclamantei începând cu anul 2007, chiar dacă a vizitat-o în mod frecvent pe reclamantă, fiind apropiate, respectiv a văzut personal sau i s-a confesat aceasta. Faptul că martora a înţeles să îşi sprijine vecina, vizitându-o, ducându-i mâncare gătită, sau spălându-i rufele la maşina sa de spălat, în virtutea relaţiei lor de prietenie, nu poate genera concluzia neîndoielnică că întreţinătoarea ar fi prestat o întreţinere insuficientă şi necorespunzătoare.

Pe de altă parte, martorii audiați în cauză la propunerea pârâtei au evidenţiat aspecte pe care le-au perceput direct.

Potrivit art. 977 din Codul civil 1864, „Interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante, iar nu după sensul literal al termenilor”. În lumina acestor dispoziţii, instanţa reţine că din probele administrate în cauză reiese faptul că pârâta locuia la data încheierii contractului în Vaslui şi a construit un imobil în curtea reclamantei care a fost finalizat în anul 2015. De la data încheierii contractului dintre părţi şi până în anul 2015 pârâta a mai fost plecată pentru anumite perioade de timp în străinătate, aspecte care conduc la concluzia că nu se putea presta întreţinere zilnic, fapte cunoscute de către reclamantă, astfel că în mod evident nu putea să fie voinţa părţilor ca pârâta să presteze zilnic întreţinerea, ceea ce rezultă şi din faptul că pe o perioadă relativ lungă, de aproape 23 ani, nu au fost probleme între părţi cu privire la modul de prestare a întreţinerii, deşi aceasta nu era prestată zilnic, după cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

Mai mult, din declaraţia martorului N.C.F., care locuieşte în casa aflată în imediata vecinătate a proprietăţii reclamantei, a cărei construcţie a început în vara anului 2014, acesta fiind momentul începând cu care martorul a luat contact cu părţile, rezultă faptul că acesta a putut observa faptul că pârâta s-a îngrijit de reclamantă, atât direct, cât şi prin intermediul fiului acesteia, în perioada în care pârâta a fost plecată în străinătate, reclamanta fiind cea care îl contacta telefonic pe fiul pârâtei direct sau prin intermediul martorului şi îi solicita alimente şi medicamente. Din declaraţia aceluiaşi martor reiese că reclamanta s-ar fi plâns că nu are lemne şi că ar fi dorit ca fiul pârâtei să vină să o viziteze, iar în urmă cu aproximativ un an de zile reclamanta i-a solicitat martorului să-l contacteze pe fiul pârâtei pentru a o duce la un azil, lucru care nu s-a mai materializat.

Pentru ca un contract de întreţinere să fie rezoluţionat este necesar ca: debitorul întreţinerii să nu îşi fi executat obligaţiile ce îi revin şi neexecutarea să îi fie imputabilă, condiţii ce rezultă din dispoziţiile art.1020 din Codul civil.

Din probele administrate în cauză nu rezultă o neexecutare a obligaţiei de întreţinere care să fie imputabilă pârâtei.

Din declaraţia martorului G.C., prieten de familie cu pârâta, reiese faptul că acesta a fost prezent în imobilul reclamantei în intervalul 2000-2015, în fiecare an, pentru diferite perioade de timp, ajutând-o pe pârâtă la edificarea unei construcţii proprii în curtea reclamantei. Martorul a precizat că pârâta făcea mâncare şi îi servea pe toţi cei prezenţi, inclusiv pe reclamantă, a observat că reclamanta se mai supăra şi se ducea în casa ei, dar nu cunoaşte motivele pentru care ar fi fost nemulţumită.

Totodată, din declaraţia martorului P.C. reiese faptul că în anul 2013 cu ocazia transportării unei căruţe de lemne la solicitarea reclamantei au fost întâmpinaţi de pârâtă care le-a reproşat că nu ei sunt cei care trebuie să îi presteze aceste servicii reclamantei, această atitudine conducând la concluzia că relaţia dintre părţi era tensionată, culminând la sfârşitul anului 2015 cu plecarea reclamantei la locuinţa nepoatei sale M.A..

Singurul aspect care poate fi reţinut în legătură cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei este referitor la afirmaţia reclamantei din cuprinsul cererii de chemare în judecată în sensul că pârâta nu s-ar fi interesat de soarta sa de când a plecat reclamanta să locuiască la nepoata sa M.A., afirmaţie care, în raport de conţinutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, apare ca fiind necorespunzătoare realităţii, pârâta întreprinzând o serie de demersuri pentru a obţine informaţii în legătură cu starea de sănătate a reclamantei şi oferindu-i acesteia diverse sume de bani sau alimente, pe care reclamanta le-a refuzat.

De asemenea, instanţa reţine că, din chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată reiese faptul că intenţia părţilor din momentul încheierii contractului a fost de avea sprijin atunci când reclamanta şi soţul acesteia vor fi în stare de nevoie, neurmărind, aşadar, de la pârâtă şi de la soţul acesteia, care era în viaţă în anul 1992, asigurarea întreţinerii zilnice.

Totodată, din declaraţia martorului P.C. reiese faptul că soţul reclamantei a lucrat toată viaţa sa, până aproape de momentul decesului, iar reclamanta a lucrat mereu în grădină, se ducea singură la medicul de familie. În acest context, apare ca nefiind veridică afirmaţia reclamantei din cererea de chemare în judecată potrivit căreia chiar de la momentul încheierii contractului, respectiv din anul 1992 şi până în prezent, ar fi avut nevoie de ajutorul pârâtei şi al soţului acesteia cu munca în gospodărie, procurat lemne şi alimente, întrucât atât ea cât şi soţul ei ar fi avut probleme de sănătate. În realitate, din probatoriul administrat în cauză reiese faptul că starea de sănătate a reclamantei s-a deteriorat în ultima vreme, odată cu înaintarea în vârstă, dar pe parcursul vieţii sale aceasta era în putere, aşa cum a precizat chiar martorul P.C..

Pentru toate aceste considerente, având în vedere că în cauză nu rezultă, din probele administrate, motivele temeinice pentru rezoluţiunea contractului de întreţinere, urmează ca acţiunea formulată de reclamantă să fie respinsă.

Faţă de soluţia la care a ajuns în urma deliberării, în temeiul disp. art. 453 C.proc.civ., instanţa nu va dispune obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată solicitate de către reclamantă. Totodată, în ceea ce priveşte cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, instanţa constată că nu a fost depusă nicio dovadă în acest sens de către pârâtă, motiv pentru care nu vor fi acordate cheltuieli de judecată acestei părţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B.M., având (…), în contradictoriu cu pârâta S.E., având (…), având ca obiect reziliere contract vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. 2424 din 15.03.1992 la Notariatul de Stat Vaslui.

Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea pentru exercitarea căii de atac a apelului se depune la Judecătoria Vaslui.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 26.06.2017.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare