Contestaţie în anulare –art.426-431 cpp

Sentinţă penală 950 din 24.10.2017


La termenul din 24.10.2017 instanţa a invocat excepţia de inadmisibilitate a cererii şi a rămas în pronunţare pe excepţia invocată.

Apărătorul desemnat din oficiu  a solicitat admiterea excepţiei.

Excepţia este întemeiată pentru următoarele considerente:

- potrivit art. 429 din NCPP , aplicabil în speţă „  ((1) Contestaţia în anulare se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere”  .

- potrivit art. 427 din NCPP „  (1) Contestaţia în anulare poate fi făcută de oricare dintre părţi, de persoana vătămată sau de către procuror. (2) În cererea de contestaţie în anulare contestatorul trebuie să arate cazurile de contestaţie pe care le invocă, precum şi motivele aduse în sprijinul acestora.”

- potrivit art. 426 din NCPP „  Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea din apel a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) când şedinţa de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanţa de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.”

- potrivit art.431 din NCPP „ (1) Instanţa examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, cu citarea părţilor şi cu participarea procurorului. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică examinarea admisibilităţii în principiu. (2) Instanţa, constatând că cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.”

- în speţă se observă că petentul  nu a precizat temeiul contestaţiei în anulare, astfel că nu se poate verifica nici dacă a fost formulată în termen şi nici dacă este vreunul dintre cele prevăzute expres de art. 426 NCPP.

În consecinţă instanţa urmează a respinge ca inadmisibilă contestaţia  în anulare.