Contestatia în anulare. Regimul juridic de invocare a excepției de necompetentă materială.

Pentru verificarea respectării normei de necompetentă materială contestatorii  nu pot folosi direct calea extraordinară de atac a contestației în anulare.

Excepția de necompetentă materială  trebuia invocată până la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului. In cazul nerespectării acestei limite temporale instanța sesizată rămâne competentă să soluționeze cauza, invocarea ulterioară a excepției de necompetență  nemaifiind posibilă în căile de atac, ordinare sau extraordinare.

Prin sentința civilă nr... ..... pronunţată de Judecătoria Craiova  în dosarul civil nr......, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.

A fost admisă acţiunea formulată de reclamantul....., în contradictoriu cu pârâţii...., intervenient in interes propriu......, intervenient.........

A fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul....

A fost admisă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta......

Au fost obligaţi pârâţii ..........să demoleze construcţia cu destinaţie de spaţiu comercial situată în .......

S-a  luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâţii, criticând-o pentru netemeinicie  şi nelegalitate.

Prin decizia civilă nr....., pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. .....a fost respins apelul declarat de apelanţii-pârâţi .

 A fost respinsă excepţia lipsei de interes a intervenienţilor .....invocată ca motiv de ordine publică.

A fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată în faza apelului de intervenientul .....în sprijinul intimatului reclamant.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii ........criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Recurenții au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea recursului, în principal casarea cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond, întrucât atât instanța de fond cât şi cea de apel nu s-au pronunţat asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, nu au intrat în cercetarea fondului, mulţumindu-se să pronunţe o hotărâre în temeiul unei sentinţe anterioare rămase irevocabile, iar în subsidiar să se admită recursul să se desfiinţeze hotărârea pronunţată în apel şi pe cale de consecinţă să se respingă acţiunea formulată şi precizată.

Recursul a fost întemeiat pe disp. art.304 pct.7 pct.8, pct.9, şi art.312 Cod proc.civ.

Prin decizia civilă nr....., pronunțată de Curtea de Apel Craiova – Secţia I Civilă în dosarul nr......, s-a  respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâţi , împotriva deciziei civile nr. ....pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. ......

 S-au respins cererile de intervenţie formulate de intervenienţi

Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare contestatorii...., criticând-o pentru nelegalitate.

În motivare au arătat că invocă ca motiv de contestație dispozițiile art. 317, alin. (2) din vechiul Cod de Procedură Civilă.

 Au susținut că obiectul cererii de chemare în judecată este unul evaluabil în bani, fiind vorba despre un imobil construcție. Cu toate acestea, instanța de fond, a calificat din oficiu, fără a pune în discuția părților, obiectul cererii de chemare în judecată ca fiind „obligația de a face", neevaluabil  pecuniar.

Cum valoarea imobilului depăşeşte cu mult cuantumul de 5 miliarde lei vechi, prevăzut de dispoziţiile art. 2, pct. 1, lit. b) din vechiul Cod de Procedură Civilă, judecătoria a judecat pricina, ca primă instanţă, cu toate că era necompetentă material.

În raport de dispozițiile art. 2, pct. 1, lit. b) din vechiul Cod de Procedură Civilă şi valoarea construcției în litigiu, competența materială de a judeca în primă instanță dosarul numărul ..... aparţinea Tribunalului Dolj,  nicidecum Judecătoriei Craiova.

Necompetenţa materială este una de ordine publică iar această excepție poate fi invocată în orice stare a pricinii în conformitate cu dispozițiile art. 105, coroborate cu dispozițiile art. 108 din vechiul Cod de Procedură Civilă, texte de lege care au caracter imperativ, neputându-se deroga de la acestea.

Astfel, regulile cu caracter imperativ nu pot fi eludate în nici un fel, astfel încât chiar dacă părţile ar face o convenție în acest sens, instanța nu ar putea să ţină cont de aceasta, iar în speța de faţă, tocmai pentru a asigura respectarea unor norme ce vizează interesele întregii societăţi şi prestigiul justiţiei, instanța de judecată avea dreptul dar şi obligația, de a invoca din oficiu excepția de necompetenţa absolută.

In cazul în care o hotărâre a devenit deja irevocabilă, necompetența absolută poate fi invocată pe calea contestației în anulare, în conformitate cu dispozițiile art. 317, alin. (2) din Vechiul Cod de Procedură Civilă. O hotărâre judecătorească pronunţată de către o instanţă necompetentă material este una care nu poate produce efecte juridice, întrucât necompetenţa absolută nu poate fi acoperită.

Având în vedere cele mai sus expuse, au solicitat admiterea contestaţiei în anulare, astfel cum a fost formulată.

Contestaţia în anulare este nefondată.

In mod prioritar se impune a se preciza că procesul fiind început la data de 30.05.2012, cauzei îi sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865, în vigoare până la 14 februarie 2013.

In conditiile invocării de către contestatori a prevederilor art. 317 alin.1 pct. 2 din  C.proc.civ. 1865, text ce prevede că pot fi atacate cu contestație în anulare hotărârile irevocabile pronunțate de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competentă, instanța are de verificat, cu prioritate, respectarea regimului juridic de invocare a excepției de necompetentă materială.

Curtea constată că acest regim juridic este conturat prin următoarele dispoziții legale: art. 159 al 1 pct 2 C.proc.civ modificat prin legea 202/2010 potrivit căruia necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, art. 1591 al. 2 C.proc.civ. , introdus prin legea 202/2010 conform căruia necompetența materială de ordine publică poate fi invocată de părţi ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului, respectiv prin art. 304 pct. 3 C.proc.civ., modificat prin legea 202/2010, în accepțiunea căruia modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii.

Toate aceste prevederi legale stabilesc o limită temporală pentru invocarea excepției de necompetență materială, și anume, până la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului. In cazul nerespectării acestei limite temporale instanța sesizată rămâne competentă să soluționeze cauza, invocarea ulterioară a excepției de necompetență  nemaifiind posibilă în căile de atac.

Cum excepția de necompetentă materială nu a fost invocată în condițiile precizate la judecătorie, a rămas stabilit că acesteia îi revine competenta de a soluționa cauza în primă instanță, fiind astfel fără finalitate susținerea din contestație potrivit căreia tribunalul ar fi trebuit să judece cauza în primă instanță, cu argumentația oferită de contestatori că acțiunea este evaluabilă patrimonial, valoarea obiectului cererii depășind suma de 5 miliarde lei  vechi.

Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor art.2 pct.2  si art.3 pct.3 C.proc.civ, în mod legal tribunalul a judecat cauza ca instanță de apel, recursul revenind spre competentă soluționare Curții de Apel Craiova, cele două fiind instanțe de control ierarhic superioare judecătoriei.

Prevederile legale enunțate sunt corelate cu cele ale art. 317 al 1 si 2 C.proc.civ.  verificarea respectării normei de competentă în cadrul contestației în anulare fiind permisă numai dacă în fazele procesuale anterioare invocarea excepției de necompetentă materială s-a făcut în condițiile legii, iar instanțele de control judiciar, din motivele precizate de text, nu au dat dezlegări asupra acestui motiv de critică.

Concluzia ce se impune este că pentru verificarea respectării normei de necompetentă materială contestatorii nu pot folosi direct calea extraordinară de atac a contestației în anulare.

Dreptul de acces la justiție, garantat de art. 21 din Constituție trebuie raportat la alte norme constituționale care prevăd că procedura de judecată este prevăzută de lege ( art. 126 alin 2) şi că împotriva  hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac, în condițiile legii ( art. 129).

 Aceste dispoziții duc la concluzia că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condițiilor impuse de lege. Numai astfel se poate respecta principiul preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției Europene  a Drepturilor Omului şi, implicit, principiul securității raporturilor juridice, potrivit cu care o hotărâre irevocabilă nu mai poate fi pusă în discuție, în afara căilor extraordinare de atac stabilite de lege.

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 320 C.proc.civ. de la 1865 Curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare