Motive reglementate de disp. art.503 C.p.c

Asupra contestației în anulare, de faţă;

Prin cererea înregistrată sub nr. X/04.08.2022, ce face obiectul dosarului nr. X/104/2022, contestatorii D M şi D A au solicitat anularea deciziei civile nr. X/09.06.2022, pronunțată de Tribunalul Olt, în dosar nr. X/311/2021, decizie ce le-a fost comunicată la 26.07.2022 şi pe care o consideră nelegală, în temeiul art. 503 alin. 2 pct. 2 şi alin. 3 Cod procedură civilă.

În motivare, au arătat că prin sentința nr. X/2022, în mod nelegal, Judecătoria Slatina a respins plângerea formulată împotriva încheierii nr. X/17.09.2021 şi cererea de rectificarea înscrierii la imobilul X, ca inadmisibilă.

Prin decizia nr. X/09.06.2022, pronunțată de Tribunalul Olt, s-a dispus respingerea apelului declarat de apelanții petenţi D M şi D A, ca nefondat.

În motivarea deciziei nr. X/2022, instanța de apel a reținut că instanța de fond ar fi respins în mod legal şi temeinic împrejurarea că această plângere ar fi avut un caracter contencios.

Apreciază contestatorii că dezlegarea dată apelului soluționat prin decizia nr. X/2022 este rezultatul unei erori materiale (art. 503 alin. 2 pct. 2 C.p.c.) pentru argumentele de mai jos.

Conform art. 20 alin. 1 din legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate asupra unui bun imobil se înscrise în CF, în baza actului prin care s-a constituit ori s-a transmis în mod valabil dreptul de proprietate. Solicitarea apelanților privind înscrierea în CF a terenului intravilan în suprafața de 500 mp pe care se află casa de locuit cu anexe şi a cărei proprietate au dovedit-o cu contractul autentic de vânzare-cumpărare. X/1992, a fost respinsă în mod evident nelegal de către OCPI prin încheierea atacată  (respectiv  încheierea  nr. X/02.09.2021), cu motivaţia că apelanţii petenţi nu ar fi făcut dovada dreptului de proprietate.

Instanţa de apel a apreciat, în mod eronat, ca fiind legală soluţia de respingere ca inadmisibilă a plângerii prin sentinţa apelată, reţinând în mod greşit că cererea apelanţilor privind înscrierea în CF ar fi avut un caracter contencios.

În analiza pretinsului caracter contencios al cererii de înscriere a petenților, instanţa de apel a făcut trimitere la înscrierea imobilului în CF X având ca titular proprietatea vecină aparţinând autoarei S S.

Apreciază contestatorii că este o eroare materială din partea instanţei de fond ca în analiza pretinsului caracter contencios al cererii de înscriere în CF al apelanților, în loc să analizeze dacă apelanții petenţi şi-au dovedit ori nu dreptul de proprietate asupra terenului față de care au solicitat înscrierea, a reţinut pretinsul caracter contencios prin raportare la altă proprietate, reţinând radierea dispusă prin sentinţa nr. X/2008 ce a avut ca obiect revendicare imobiliară.

Dacă tot s-a reţinut caracterul contencios în baza sentinţei nr. X/2008, instanţa de apel nu a observat probabil din cauza unei erori materiale întregul dispozitiv al sentinţei X/2008.

Mai arată contestatorii că, prin sentinţa nr. X/2008, instanţa deşi a admis cererea în revendicare cu privire la terenul situat în T32 P26, a respins însă cererea aceleiaşi reclamante S S privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr. X/1992 al apelanţilor petenţi pentru autoritate de lucru judecat.

Astfel că, din dispozitivul sentinţei X/2008, dar şi din motivarea acestei sentinţe la care se adaugă autoritatea de lucru judecat X/2006 rezultă fără putinţă de tăgadă că dreptul de proprietate al apelanţilor petenţi, dovedit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. X/1992, este perfect valid, produce efecte juridice în sensul dovedirii proprietăţii apelanţilor petenţi, iar cererea acestora de înscriere în CF a imobilului ce face obiectul acestui contract autentic a fost respinsă nelegal de către registratorul CF, iar instanţa de apel a omis a analiza toate dispoziţiile sentinţei nr. X/2008.

Mai mult, aceeaşi sentinţă X/2008 - revendicare, a avut ca obiect terenul situat în T32 P26, iar terenul apelanţilor petenţi pentru care au cerut înscrierea în CF este situat în T32 P25, conform tuturor înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.

De aceea contestatorii apreciază că instanţa de apel dintr-o eroare materială neobservând dispozitivul integral şi motivaţia sentinţei X/2008 a reţinut în mod evident greşit că: "Este de altfel şi considerentul pentru care registratorul de carte funciară a apreciat că respectivul contract de vânzare - cumpărare nr. X/1992 nu poate constitui temei pentru înscrierea în cartea funciară a terenului de 500 mp, în temeiul cererii nr. X/2021."

Se mai arată că, sigur că plângerea apelanţilor petenţi vizează legalitatea soluţiei de respingere a cererii de înscriere a dreptului petenţilor pentru cei 500 mp, însă instanţa de apel nu observă că acest teren este situat în P25 şi nu în P26 ce a făcut obiectul sentinţei X/2008.

Probabil tot dintr-o eroare materială, instanţa de apel a reţinut că şi capătul de cerere privind cererea de rectificare a menţiunii la înscrierea nr. X CF ar fi fost soluţionat legal de instanţa de fond prin respingerea ca inadmisibil, reţinând că sentinţa civilă nr. X/2011 nu statuează nimic cu privire la încetarea efectelor sentinţei nr. X/2008.

Referitor la apelul pe acest petit, instanţa de apel a omis a verifica: - procesul - verbal din 29.05.2012 încheiat de Bej Ţ R în dosarul de executare nr. X/0686/311/2012, prin care se constată impedimentul la executarea sentinţei nr. X/2008.

Acest înscris este depus la dosarul cauzei, dar şi menţionat în considerentele sentinţei nr. X/2011, act emis de executorul judecătoresc şi prin care s-a constatat că S S, (reclamantă în sentinţa nr. X/2008) are în proprietate şi posesie întreaga suprafaţă de teren intravilan, respectiv cei 1.160 mp, în care sunt incluşi cei 597 mp situaţi în T32 P26 şi care au făcut obiectul sentinţei nr. X/2008. Prin urmare, efectele juridice ale sentinţei X/2008 au încetat prin constatarea posesiei terenului ce făcuse obiectul revendicării că acesta se află chiar în posesia reclamantei S S. De altfel, cele două proprietăţi, respectiv cea a familiei D şi cea a defunctei S S, în concordanţă cu actele de proprietate ale fiecărei părţi, se află în proprietatea şi posesia fiecărui titular şi sunt îngrădite de aproape 100 de ani;

Mai arată contestatorii că, tot în analiza apelului privind cererea în rectificare a petenţilor, instanţa de apel a omis a observa că sentinţa nr. X/2008 privind revendicarea nu a făcut decât să valideze titlul de proprietate nr. X/81/02.09.1996 al autoarei S S şi în nici un caz prin sentinţa nr. X/2008 nu i s-a mărit suprafaţa de teren intravilan al autoarei S S.

Aceasta înseamnă fără putinţă de tăgadă că înscrierea imobilului nr. X în CF are la bază numai TP nr. X/81/02.09.1996, iar menţionarea sentinţei X/2008 nu poate produce nici un efect asupra acestei proprietăţi, întrucât conform art. 20 alin. 1 din Legea 7/1996, dreptul de proprietate asupra unui imobil se înscrie în CF în baza actului prin care s-a constituit ori s-a transmis în mod valabil dreptul de proprietate.

Ca atare, dreptul de proprietate al defunctei S S trebuie să fie înscris în CF în baza TP nr. X/81/02.09.1996, iar dreptul de proprietate al apelanţilor pârâţi ar fi trebuit înscris în CF, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. X/23.07.1992, act autentic ce nu a fost anulat niciodată de nici o instanţă, ba mai mult, prin două sentinţe definitive, acest act a rămas perfect valid şi este actul în baza căruia, apelanţii petenţi au solicitat înscrierea în CF a imobilului, teren intravilan 500 mp situat în T32 P25.

În concluzie, au solicitat admiterea contestaţiei în anulare.

În drept, au fost invocate prevederile art. 503 alin. 2 pct. 2 şi alin. 3 C.p.c..

Intimatul Oficiul de Cadastrul şi Publicitate Imobiliară nu a formulat întâmpinare.

Analizând contestaţia în anulare formulată, Tribunalul  reţine următoarele:

Potrivit art. 503 C. proc. civ.:

(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză."

(3) Dispoziţiile alin.2 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care ,potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs”.

Prin cererea supusă analizei, contestatorii au susţinut că dezlegarea dată apelului soluţionat prin decizia nr. X/2022 este rezultatul unei erori materiale dar şi că instanţa de apel a omis  să observe anumite aspecte de fapt sau înscrisuri care ar fi condus la pronunţarea unei alte soluţii.

Tribunalul  reţine că aceste critici pot fi analizate din perspectiva art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ.

Textul art.503 alin.2 pct.2 C.pr.civ vizează greşeli materiale cu caracter procedural, esenţiale, determinante pentru soluţia pronunţată, greşeli care să fi dus la pronunţarea unei soluţii eronate. În această categorie intră greşeli de fapt, involuntare, comise prin confundarea unor date esenţiale ale dosarului cauzei.

Din conţinutul deciziei contestate nu rezultă existenţa unor greşeli materiale, în sensul textului de lege invocat,care să ducă la anularea acesteia. Când instanţa de judecată, cunoscând actele şi lucrările dosarului, realizează o apreciere, o interpretare a normelor legale incidente şi a probelor administrate în speţă, nu poate fi vorba de o greşeală materială în sensul textului legal, ci eventual o greşeală de judecată.

În speţă, contestatorii au formulat critici vizând eventuale greşeli de judecată, susţinând că sunt erori materiale din partea instanţei de fond că în analiza pretinsului caracter contencios al cererii de înscriere în CF a apelanţilor , în loc să analizeze dacă apelanţii şi-au dovedit ori nu dreptul de proprietate asupra terenului faţă de care au solicitat înscrierea ,reţine pretinsul caracter contencios prin raportarea la altă proprietate , reţinând radierea dispusă prin sentinţa nr. X/2008 ce a avut ca obiect revendicare imobiliară ,că instanţa de apel nu a observat întregul dispozitiv al sentinţei nr.X/2008 ,că din dispozitivul sentinţei X/2008, dar şi din motivarea acestei sentinţe la care se adaugă autoritatea de lucru judecat 1859/2006 rezultă fără putinţă de tăgadă că dreptul de proprietate al apelanţilor petenţi, dovedit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. X/1992, este perfect valid, produce efecte juridice în sensul dovedirii proprietăţii apelanţilor petenţi, iar cererea acestora de înscriere în CF a imobilului ce face obiectul acestui contract autentic a fost respinsă nelegal de către registratorul CF, iar instanţa de apel a omis a analiza toate dispoziţiile sentinţei nr. X/2008,că instanţa de apel nu observă că acest teren este situat în P25 şi nu în P26 ce a făcut obiectul sentinţei X/2008,că a reţinut că şi capătul de cerere privind cererea de rectificare a menţiunii la înscrierea nr. X CF ar fi fost soluţionat legal de instanţa de fond prin respingerea ca inadmisibil, reţinând că sentinţa civilă nr. X/2011 nu statuează nimic cu privire la încetarea efectelor sentinţei nr. X/2008, că instanţa de apel a omis a verifica - procesul - verbal din 29.05.2012 încheiat de Bej T R în dosarul de executare nr. X/0686/311/2012, prin care se constată impedimentul la executarea sentinţei nr. X/2008, că instanţa de apel a omis a observa că sentinţa nr. X/2008 privind revendicarea nu a făcut decât să valideze titlul de proprietate nr. X/81/02.09.1996 al autoarei S S şi în nici un caz prin sentinţa nr. X/2008 nu i s-a mărit suprafaţa de teren intravilan al autoarei S S.

În înţelesul normei prevăzute de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., greşeala materială care deschide calea contestaţiei în anulare vizează o eroare formală, evidentă, care, deşi distinctă de eroarea materială care poate fi îndreptată în condiţiile art. 442 C. proc. civ., nu poate fi iniţiată pentru remedierea unor greşeli decurgând din aprecierea probelor sau a interpretării unor dispoziţii legale cu incidenţă în speţă ori din stabilirea eronată a situaţiei de fapt.

Fiind un text de excepţie, noţiunea de greşeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv, pentru că s-ar ajunge, pe o cale ocolită, la judecarea încă o dată a aceluiaşi apel. Or, împrejurările reclamate de contestatori nu se circumscriu motivului de contestaţie în anulare prevăzut de dispoziţiile art. 503 alin.(2) pct.2 C.proc.civ. pentru promovarea căii extraordinare de atac, ci reprezintă, de fapt, adevărate critici pe fondul cauzei, care însă au fost deja supuse analizei unei instanţe de apel.

În plus,Tribunalul reţine că soluţia instanţei de apel se circumscrie analizei inadmisibilităţii reţinute de prima instanţă cu privire la cererea introductivă şi nu a unor chestiuni de fapt sau de drept ce au făcut obiectul litigiului în care s-a pronunţat sentinţa nr. X/2008 sau a ceea ce s-a întâmplat în cadrul executării silite a acestei sentinţe.

Aşadar ,Tribunalul constată că în cauză criticile deduse judecăţii nu se circumscriu motivului de contestaţie în anulare reglementat de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.,astfel că urmează a fi respinse.

În ceea ce priveşte criticile legate de omisiunea instanţei de apel de a observa anumite aspecte sau de a verifica anumite înscrisuri ,Tribunalul constată că nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 503 alin.2 pct.3 C.pr.civ ,care se referă strict la nepronunţarea de către instanţa de apel asupra unuia dintre motivele de apel.

Contestatorii pun semnul egalităţii între motivele de apel invocate şi argumentele aduse pentru susţinerea fiecărui motiv de apel în parte, însă dispoziţiile art. 503 alin. 2 pct. 3 C. proc. civ. au în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de apel invocate în termen de către apelant, iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care oricât de larg ar fi dezvoltate sunt întotdeauna subsumate motivului de apel pe care îl sprijină.

Prin urmare, neexaminarea distinctă a fiecărui aspect de fapt aferent fiecărui motiv de apel  sau a fiecărui înscris depus în susţinerea motivelor de apel  nu constituie prin ea însăşi, o omisiune în sensul art.503 alin.2 pct.3 C.proc.civ.,dacă instanţa a răspuns motivelor de apel prin considerente complete şi precise.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa va respinge contestaţia în anulare formulată.

Data publicarii pe portal: 09.12.2022

Domenii speta

Spete similare