Tentativă la omor. Leziuni care nu au pus în primejdie viața victimei. Cerere de schimbare a încadrării juridice. Delimiterea infracțiunilor contra vieții de cele îndreptate împotriva integrității corporale.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R.V., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzuta de art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art.188 alin.1 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 199 alin. 1 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în seara de 30.05.2017, în jurul orei 20:00, întorcându-se acasă de la serviciu și constatând că persoana vătămată (soția sa) se afla în stare de ebrietate și totodată nici nu-l hrănise pe bunicul său, și-a pierdut controlul și a împins-o, iar când persoana vătămată a căzut, a început să o lovească cu pumnii și picioarele în zona feței și a abdomenului, oprindu-se abia în momentul în care a observat că victimei îi curgea sânge din nas și gură.

Instanța a apreciat că esenţial pentru încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz în tentativă la omor, ori vătămare corporală este stabilirea formei şi modalităţii vinovăţiei cu care a fost săvârşită fapta. Dacă în cazul infracţiunii de lovire sau alte violenţe făptuitorul acţionează cu intenţia generală de lovire, în cazul tentativei la omor acesta acționează cu intenţia de ucidere.

În cazul infracțiunii de omor rămasă în forma tentativei actele de punere în executare a omorului, săvârşite până în momentul intervenţiei evenimentului întrerupător, trebuie să releve, prin natura lor şi prin împrejurările în care au fost săvârșite, că inculpatul a avut intenţia specifică de omor, iar nu intenţia generală de a lovi. 

Astfel, există tentativă la omor  şi nu o infracţiune contra integrităţii corporale, ori de câte ori inculpatul acţionează în aşa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei sau folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanţă timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală şi nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional.

Anumite stări ale inculpatului ori defectuozitatea actelor folosite de el în executarea actului nu au relevanță în sine, întrucât intenția de omor se deduce din modul în care a acţionat, nu din elemente exterioare.

Forma şi modalitatea intenţiei, element al laturii subiective a infracţiunii, rezultă din materialitatea actului, printre altele, din relaţiile personale anterioare existente între inculpat şi victimă, din obiectul vulnerant folosit, numărul şi intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului, etc.

Raportat la aceste elemente, în speţă, fapta s-a produs pe fondul unui conflict între inculpat şi persoana vătămată, prin aplicarea unor lovituri puternice care au vizat o zonă anatomică vitală (zona abdominală ),  lovituri  care a avut consecințe grave (pierderea splinei şi numeroase leziuni la nivelul regiunii abdominale). Modul de săvârşire a faptei, precum şi împrejurările în care aceasta a fot săvârșită, astfel cum au fost relevate de probele administrate, şi anterior menționate, exclud astfel apărarea inculpatului în sensul că nu ar fi acţionat cu intenția de omor. Este adevărat că inculpatul nu a acţionat cu intenţia directă, însă în cauză se reţine intenția indirectă a acestuia, dedusă de instanţă din rezultatul produs asupra persoanei vătămate urmare a loviturilor aplicate de inculpat într-o zonă vitală coroborat cu vulnerabilitatea victimei dată fiind constituția acesteia şi posibila stare de ebrietate. Prin raportare la elementele enumerate anterior se conturează intenţia indirectă cu care a acţionat inculpatul care deşi nu a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii decesului persoanei vătămate, decesul fiind o consecinţă posibilă a unui asemenea tratament.

Pe cale de consecință, Tribunalul Galați a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat.

Domenii speta

Spete similare