Tentativă la omor. Leziuni care nu au pus în primejdie viața victimei. Cerere de schimbare a încadrării juridice. Delimiterea infracțiunilor contra vieții de cele îndreptate împotriva integrității corporale.

Prin rechizitoriul parchetului s-a reţinut în sarcina inculpatului P.D. că, la data de 30.06.2017, pe fondul consumului de alcool şi al unui conflict spontan cu persoana vătămată T.A., i-a aplicat acestuia o lovitură de cuţit în zona toracică, cauzându-i o leziune tăiată care necesită 7-9 zile de îngrijiri medicale şi care nu a pus în primejdie viaţa persoanei vătămate.

Instanța de judecată a reținut că în literatura juridică s-a susţinut, în mod unanim, că tentativa la omor se deosebeşte de vătămarea corporală/lovirea sau alte violențe numai sub aspectul laturii subiective. Dacă în cazul infracţiunilor de lovirea sau alte violențe/vătămare corporală făptuitorul acţionează cu intenţia generală de vătămare, în cazul tentativei la omor acesta acţionează cu intenţia de a suprima viata unei persoane (animus necandi).

În cazul infracţiunii de omor (rămasă în forma tentativei), actele de punere în executare a omorului, săvârșite până în momentul intervenţiei evenimentului întrerupător, trebuie să releve - prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite - că infractorul a avut intenţia specifică de omor, iar nu intenţia generală de a vătăma.

Intenţia de a ucide (animus necandi) trebuie stabilită în raport de toate împrejurările cauzei (dolos ex re), cum sunt: instrumentul folosit de făptuitor, regiunea corpului vizată, intensitatea și numărul loviturilor aplicate, raporturile dintre făptuitor şi victimă, atitudinea făptuitorului după comiterea faptei (I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 4526 din 14 decembrie 2010).

Astfel, în literatura de specialitate dar și la nivel jurisprudențial se apreciază că există tentativă de omor și nu vătămare corporală/lovire sau alte violențe ori de câte ori infractorul acţionează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanţă timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracţiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracţional (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1227 din 2 aprilie 2009). Cu alte cuvinte, criteriul subiectiv pentru sancţionarea unor fapte ca lovirea sau alte violențe/vătămare corporală gravă sau tentativă la omor trebuie dedus din elemente obiective, cum ar fi, de exemplu, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta.

În speța de față, la stabilirea atitudinii psihice a inculpatului față de potențialul rezultat al faptei sale (moartea unei persoane) vom avea în vedere următoarele aspecte:

- zona vizată de lovitură- zona toracelui unde se află organe vitale;

- obiectul vulnerant folosit – un cuțit – obiect care, prin natura lui, este apt să producă moartea.

Acţionând în modul descris, inculpatul a prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al faptei sale – suprimarea vieţii victimei – rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat. Mijlocul folosit în agresiune – un cuțit, zona vitală vizată – torace, constituie elemente suficiente pentru a se reţine intenţia (indirectă) de a ucide.

Pentru aceste motive, Tribunalul Galați a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat.

Domenii speta

Spete similare