Ne aflăm în situaţia culpei comune în producerea accidentului, pe de o parte partea civilă având un comportament imprudent, de traversare a străzii fără să se asigure că o poate face fără pericol pentru acesta şi pentru ceilalţi participanţi la trafic....

Ne aflăm în situaţia culpei comune în producerea accidentului, pe de o parte partea civilă având un comportament imprudent, de traversare a străzii fără să se asigure că o poate face fără pericol pentru acesta şi pentru ceilalţi participanţi la trafic, iar pe de altă parte inculpatul încălcând regulile privind circulaţia pe drumurile publice.

 Potrivit art. 72 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, pietonii surprinşi şi accidentaţi ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roşie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligaţii stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condiţiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulaţia prin acel sector. Partea civilă care traversa drumul public nu poartă întreaga răspundere a accidentării sale, în condiţiile în care inculpatul nu a respectat prevederile legale privind circulaţia pe respectivul drum public, având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. De asemenea, se reţine în sarcina inculpatului şi încălcarea prevederii legale cuprinsă în articolul 35 alin. 1 şi 48 din O.U.G. nr. 195/2002, în vigoare la data săvârşirii faptei, potrivit căreia participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private (art. 35 alin. 1) şi conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă (art. 48), în condiţiile în care inculpatul nu a adaptat viteza în funcţie de condiţiile de drum, respectiv prezenţa unui autoturism oprit şi a pietonului pe partea carosabilă, procedând la depăşirea autoturismului staţionat şi punând în pericol integritatea corporală a persoanei vătămate.

Legislaţie aferentă: infracţiunea de vătămare corporală din culpă  este prevăzută de art. 196 din Codul penal

Asupra apelurilor penale de faţă,

Constată că prin sentinţa penală nr. 71/22 iunie 2016 a Judecătoriei Rupea, pronunţată în dosarul nr. xxxx/293/2015, în baza art. 17 alin. 2  raportat la art. 16 alin.1  lit. b teza a doua Noul Cod de procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului A. sub aspectul săvârşirii  infracţiunii de vătămare corporală  din culpă  prev. de art. 196 alin. 2  şi 3  Noul Cod penal.

A fost respinsă acţiunea civilă  formulată  de  părţile civile B. şi C..

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului  prevăzute de art. 336 alin. 1 Noul Cod penal cu aplicarea art. 374 alin. 4, 375, 396 alin. 10 Noul Cod de procedură penală.

În baza art. 91 Noul Cod penal pedeapsa aplicată inculpatului a fost dispusă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. A fost stabilit un termen de încercare de 2 ani.

În baza art. 93 alin. 1 Noul Cod penal pe durata termenului de supraveghere inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere: a. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune  de pe lângă Tribunalul Y. la datele fixate de acesta, b. să primească vizitele consilierului de probaţiune  desemnat cu supravegherea sa, c. să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, d. să comunice schimbarea locului de muncă, e. să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor de existenţă.

În temeiul  art. 93 alin. 2 lit. a  Noul Cod penal instanţa a impus inculpatului  obligaţia  de a urma un curs de pregătire şcolară  ori de calificare profesională.

În temeiul art. 93 alin. 3 Noul Cod penal pe parcursul termenului de supraveghere  inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul  comunităţii pe o perioadă  de 60 zile  pe raza Primăriei X..

În temeiul art. 96 alin. 1 Noul Cod penal inculpatului i s-a atras atenţia că dacă pe parcursul termenului de supraveghere cu rea credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei.

În temeiul art. 96 alin. 4 Noul Cod penal i s-a atras atenţia inculpatului că pe parcursul termenului de supraveghere dacă va săvârşi o nouă infracţiune descoperită până la împlinirea termenului şi pentru care se pronunţă o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei.

În temeiul art. 274 Noul Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 500  lei. 

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut ca stare de fapt că prin rechizitoriul nr. xxx/P/ 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rupea înregistrat la instanță sub nr. xxxx/293/2015 din data de 19.10.2015 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală din culpă şi conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzute de art. 196 alin. 1 şi 3 Cod penal şi art. 336 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 38 alin. 2  Cod penal.

În actul de sesizare s-a reţinut, în fapt că la data de 15.07.2014 inculpatul A. se deplasa pe DN […] la volanul autoutilitarei marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare […] aparţinând D., dinspre Y. spre Z. Trecând prin localitatea Q. Gară, inculpatul s-a oprit în parcarea Staţiei PECO […]  unde a consumat  aproximativ 750 ml bere, după care şi-a continuat drumul. În jurul orelor 14,50 inculpatul se deplasa prin loc. V., timp în care  după ce a  executat o uşoară curbă la dreapta, a constatat că pe partea dreaptă a carosabilului se află staționat pe sensul său de circulație un autoturism Dacia papuc de culoare albă, lângă care, pe partea stângă faţă, în dreptul şoferului se afla o persoană de sex masculin, aplecată spre interiorul mașinii discutând cu conducătorul auto. Inculpatul a claxonat, a intrat în depășirea acestora trecând peste axul drumului, iar când a revenit pe sensul său de circulație, a observat că persoana care stătuse de vorbă cu șoferul  se afla căzută. A încetinit, a mai verificat încă o dată  în oglindă pentru a se  convinge de cele constatate, după care a oprit pe dreapta într-o parcare situată la aproximativ 150 m de locul impactului, după care s-a îndreptat spre persoana accidentată. Inculpatul a declarat că nu a ajuns la fața locului întrucât deja sosise ambulanța, iar la scurt timp au sosit organele de poliție. Cu ocazia testării cu aparatul alcooltest  s-a constatat că la data de 15.07.2014 ora 16,24  inculpatul prezenta 0,55 mg/l alcool în aerul expirat. În urma examenului clinic efectuat la Spitalul or. Q s-au constatat tulburări de echilibru dinamic  reţinându-se mențiunea mers ezitant.

 Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1046/T/17.07.2014 rezultă că inculpatul avea la data de 15.07.2014 ora 16,35 o alcoolemie de 0,90 g %, iar la ora 17,35  o alcoolemie de 0,7 g %. Persoana vătămată B. a fost transportată iniţial la camera de gardă  a Spitalului  or. Q unde a declarat că a consumat un litru de bere, împrejurare în care i-au fost recoltate de asemenea probe biologice de sânge, stabilindu-se că la ora 16,20 avea  o alcoolemie de 1,80 g % alcool în sânge. Apoi persoana vătămată a fost transportată la C. unde a fost internată în perioada 15-18.07.2014 cu diagnosticul Politraumatism în accident rutier, Fractură treime distală tibie dreaptă cominutuvă tratată ortopedic. Hemoperitoneu prin ruptură  de splină. Pnaumotorace stang posttraumatic cu fracture costale stângi. Contuzii pulmonare bilaterale. Fractură  cominutivă  omoplata stang. S-a intervenit chirurgical de urgenţă  iar în urma constatărilor consecutive deschiderii cavităţii abdominale s-a decis şi s-a practicat splenectomia. De asemenea s-a practicat şi pleurostomie minimă stângă  cu drenaj pleural evacuându-le  cca 100 ml sânge.

Din concluziile raportului de expertiză  medico-legală  nr. 2226/E/19.08.2014 rezultă  că persoana vătămată B. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 15.07.2014 prin lovire  cu şi de corpuri dure, posibil în cadrul unui accident de trafic rutier. A necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale cu menţiunea că leziunile traumatice  i-au pus acestuia viaţa în primejdie, iar în urma splenectomiei de necesitate a rămas cu infirmitate fizică  permanentă.

În faţa instanţei inculpatul a înţeles să se prevaleze de dreptul la tăcere. În cauză au fost administrate în fața instanței de fond proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorii E., F. şi G..

În ceea ce priveşte infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzută de art. 196 alin.1 şi 3 Cod penal şi art. 336 alin.1 Cod penal instanţa  a avut  în vedere poziţia de recunoaştere a inculpatului din cursul urmăririi penale, coroborată cu celelalte probe administrate în cauză. În consecinţă a considerat dovedită întrunirea elementelor constitutive ale acestei infracţiuni. Elementul material al infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului constă în acţiunea inculpatului A. de a conduce cu o îmbibaţie alcoolică  de peste 0,80  g/l  alcool pur în sânge  autoutilitara marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare […] pe DN […]. Sub aspectul laturii subiective s-a reținut că inculpatul A. a săvârşit fapta cu intenţie indirectă  prevăzută de art. 16  alin. 3  lit. b Cod penal. 

La individualizarea judiciară a pedepsei şi a modului de executare, instanţa a ținut seama şi de criteriile prevăzute Codul penal, respectiv de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al faptei săvârşite şi de împrejurările concrete în care a fost comisă, de persoana inculpatului, precum şi de împrejurările care atenuează  ori agravează  răspunderea penală.

Instanţa a reținut faptul că inculpatul A. este căsătorit şi lucrează ca şofer la S.C. D. S.R.L.. În societate este cunoscut cu un comportament corespunzător. Din examinarea fişei de evidenţă auto pe numele inculpatului se remarcă multiplele abateri la regimul circulaţiei, majoritatea pentru depăşirea vitezei, precum şi o suspendare a permisului de conducere pentru consum de alcool. Nu este cunoscut cu antecedente penale.

În consecinţă instanţa l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzută de art. 336 alin. 1 Noul Cod penal cu aplicarea art. 374 alin. 4, 375, 396 alin. 10 Noul Cod de procedură penală. În baza art. 91 Noul Cod penal pedeapsa aplicată inculpatului a fost suspendată  sub supraveghere, pe termenul de încercare de 2 ani.

În ceea ce priveşte  infracţiunea de vătămare corporală din culpă instanţa a dispus în baza art. 17 alin. 2  raportat la art. 16 alin.1  lit. b teza a doua Noul Cod de procedură penală achitarea inculpatului A. şi respingerea acţiunii civile formulată de părţile civile B. şi C.  cu sediul în […].

Instanţa a avut în vedere în acest sens prevederile imperative ale art. 72  alin. 1 O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu modificările ulterioare conform cărora pietonii sunt obligați să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia pe acostamentul din partea stângă  a drumului, în direcția lor de mers. Când şi acostamentul lipseşte pietonii sunt obligaţi să circule cât mai aproape  de marginea din partea stângă a părţii carosabile, în direcţia lor de mers. 

Conform art. 72 alin. 4 din acelaşi act normativ pietonii surprinşi şi accidentaţi  ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roşie a semaforului destinat acestora sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele  rutiere poartă  întreaga răspundere a accidentării lor.

Aceste prevederi se coroborează cu alin. 7 al art. 72  din O.U.G. nr. 195/2002  republicată, cu modificările ulterioare conform cărora este interzisă ocuparea trotuarelor cu vehicule imobilizate iar când aceasta este permisă, conform indicatoarelor sau marcajelor, lățimea  minimă a trotuarului  lăsat la dispoziția  pietonilor  trebuie să fie de cel puțin  un metru.

Din perspectiva acestor acte normative, instanța de fond a stabilit că în prezenta cauză,  consecințele accidentului rutier trebuie suportate de pietonul B. care a circulat  şi staţionat pe partea dreaptă  a sensului  său de mers al DN […] cu concursul evident al conducătorului auto al autoutilitarei Dacia, martor în prezentul dosar care a imobilizat autovehiculul pe acostamentul DN […] în direcţia de mers Y.- Z., tot pe partea dreaptă.

Din fotografiile existente la dosarul cauzei făcute de lucrătorii de poliţie la faţa locului  rezultă că aproape toată lăţimea Dacia se afla pe banda de circulaţie.  De altfel  acostamentul de la locul accidentului  nu măsoară  mai mult de 30 cm.  În condiţiile în care lăţimea autoutilitarei Dacia este de 1,636, dacă adăugăm şi corpul pietonului este clar că  acesta se afla la propriu în mijlocul drumului. Dacă adăugăm acestei analize şi aspectul că  pietonul B. avea o alcoolemie de 1,8%  putem observa că acesta era nesigur pe picioare în condiţiile în care coma alcoolică se instalează în jurul valorii de 2,2 g la mie, iar în momentul în care a încercat să înceapă  deplasarea către magazinul aflat la 200 m de locul accidentului să cumpere un bidon de bere acesta s-a clătinat, lovindu-se de autovehiculul condus de inculpat, fiind apoi aruncat pe capota Daciei şi ulterior în faţa acesteia la cca 0,5-1 m.

Afirmaţiile martorilor care au fost audiaţi la termenul de judecată  din data de  13.06.2016 conform cărora B. s-a deplasat 4 m înspre Z. nu sunt susţinute de fotografiile  existente la dosar, care arată  poziţia victimei la 0,5-1 m de capota autoutilitarei Dacia condusă de unul dintre martori şi imobilizată de către acesta pe carosabil cu încălcarea  prevederilor legale, contribuind astfel la producerea evenimentului.

La momentul efectuării depăşirii, inculpatul având o vastă experienţă a lăsat destul loc  între autovehiculul pe care îl conducea şi pietonul B., incidentul producându-se în modalitatea descrisă mai sus. Inculpatul nu a fost presat de un alt autovehicul să se încadreze înapoi pe  banda sa de circulaţie. Autovehiculul care venea dinspre Z. la momentul producerii accidentului  era  în curba unde se află magazinul spre care se îndrepta pietonul B..  În concluzie manevra de depăşire efectuată de către inculpat a fost realizată cu respectarea tuturor regulilor şi obligațiilor prevăzute de lege.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Rupea, partea civilă B. şi partea civilă C..

Apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rupea privește netemeinicia sentinței penale atacate deoarece în mod eronat instanța de fond a considerat în cauză aplicabil art. 16 lit. b teza a II-a din Codul de procedură penală și a dispus achitarea inculpatului A. relativ la infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. 2, 3 Cod penal reținută în sarcina acestuia săvârșită față de persoana vătămată B..

În motivarea apelului se arată că deși persoana vătămată B. nu a respectat regula de circulație pe drumurile publice potrivit dispozițiilor art. 72 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, privind traversarea drumului public de către pietoni, accidentul rutier nu s-a produs exclusiv din vina acestuia. Se mai arată că, potrivit art. 72 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoare roșie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector. Se invocă faptul că potrivit art. 35 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private, iar potrivit art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002,  conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.

Se motivează de către parchet că având în vedere faptul că inculpatul A. conform buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 1046/T/17.07.2014 avea la data de 15.07.2014 ora 16.35 o alcoolemie de 0,90 g/l, iar la ora 17,35 o alcoolemie de 0,7 g/l, a încălcat prevederile art. 35 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, neavând cum să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private, faptul că la momentul  examinării clinice inculpatul era liniștit nu este de natură să conducă la ideea că fapta sa este mai puțin gravă dacă luăm în considerare faptul că, astfel cum rezultă din fișa de examinare de la fila 31, acesta era ezitant, iar situațiile care se pot ivi în trafic implică deseori reacții spontane și controlate din partea conducătorului auto – chiar acesta a arătat în declarația de la filele 61,62 că tronsonul de drum era unul periculos, declarând că a oprit mai departe la circa 50 de metri pentru a nu încurca circulația fiind o curbă periculoasă la stânga.  Se mai arată că martorii G. și E. au învederat faptul că persoana vătămată B. s-a deplasat 4 metri înspre Z. astfel că susținerea instanței că la momentul efectuării depășirii, inculpatul având o vastă experiență, ar fi lăsat destul loc între autovehiculul pe care îl conducea și pietonul B., nu poate fi avută în vedere întrucât sub influența băuturilor alcoolice vigilența conducătorilor auto scade ceea ce conferă faptei sale un grad de pericol social sporit, cu atât mai mult cu cât inculpatul s-a urcat la volan, în condițiile în care era conștient că anterior consumase băuturi alcoolice, iar în calitate de conducător auto cunoștea consecințele consumului de alcool asupra abilităților necesare conducerii în siguranță a autovehiculelor. Se solicită astfel condamnarea inculpatului A. și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală  din culpă prevăzută de art. 196 alin. 2, 3 din Codul penal.

Suplimentar, la termenul de judecată din data de 25 ianuarie 2017, procurorul a solicitat și aplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. i din Codul penal, respectiv dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de către instanță, având în vedere consecințele faptei dar și conduita inculpatului în trafic. S-a mai solicitat majorarea termenului de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere, impunerea unor obligații în sarcina inculpatului din cele prevăzute la art. 93 din Codul penal, impunându-se aplicarea unei obligații din cele prevăzute la art. 93 alin. 2 lit. b sau d din Codul penal și nu art. 93 alin. 2 lit. a din Codul penal, și să se aibă în vedere că inculpatul are domiciliul pre raza municipiului X. pentru a fi desemnat Serviciul de probațiune competent cu supravegherea.

Partea civilă C.  a formulat apel solicitând admiterea acțiunii civile formulate prin care se arată că inculpatul prin conduita sa culpabilă a produs un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a numitului B. care a fost internat la C. în perioada 15.07.2014 / 13.08.2014, prestațiile medicale acordate părții vătămate pe perioada internării fiind în cuantum de 18875, 63 lei. Faptul că instanța a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă nu înlătură caracterul civil al faptei, respectiv nu înlătură obligația făptuitorului de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale. Se invocă incidența dispozițiilor art. 320 din Legea nr. 95/2006 și se solicită admiterea acțiunii civile și obligarea inculpatului A. la plata sumei de 18875,63 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale acordate persoanei vătămate, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare conform Ordonanței nr. 13/2011. Partea civilă C. a anexat înscrisuri medicale doveditoare pentru acțiunea civilă formulată.

Partea civilă B. a formulat apel solicitând condamnarea inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. 2 și 3 din Codul penal și admiterea acțiunii civile formulată de partea civilă așa cum a fost formulată. Se arată că hotărârea instanței de fond de achitare a inculpatului ca fiind nelegală și netemeinică deoarece instanța de fond face aplicarea greșită a dispozițiilor art. 72 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, omițând să rețină conduita culpabilă a conducătorului auto, în speță conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, ca fiind una din cauzele sau cauza determinantă a producerii accidentului rutier soldat cu vătămarea corporală a părții civile. Se invocă faptul că instanța de fond omite aspectul esențial prevăzut de teza finală a art. 72 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, acela că pentru a opera exonerarea de răspundere a conducătorului auto este obligatoriu ca respectivul conducător auto să fi respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector. În situația în care instanța de fond a constatat că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice și alcoolemia era peste limita prevăzută de lege pentru ca fapta să fie infracțiune și l-a condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 336 alin. 1, este evident faptul că în acest caz nu poate opera exonerarea de răspundere a inculpatului întemeiată pe prevederile art. 72 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002.

Partea civilă B. mai invocă faptul că instanța de fond reține o stare de fapt care este contrazisă de materialul probator. Se arată că este complet eronată starea de fapt potrivit căreia partea civilă s-ar fi deplasat de lângă mașina marca Dacia spre axul drumului și s-ar fi lovit de autospeciala condusă de inculpat care se afla deja pe sensul opus de mers, angajată în depășire. Se arată că martorii E. și G. au declarat că partea civilă s-a deplasat în direcția Z, deci paralel cu direcția de mers a vehiculului care a accidentat-o. Se mai arată că potrivit examenului clinic făcut inculpatului cu ocazia prelevării primei probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultat conform căruia inculpatul prezenta tulburări de echilibru dinamic, mers ezitant. Se apreciază că inculpatul se face vinovat de vătămarea corporală a părții civile, forma de vinovăție fiind culpa cu prevedere. Se arată că faptul că inculpatul este șofer profesionist nu poate conduce instanța la presupunerea că acesta este capabil să efectueze manevre în siguranță chiar în condițiile unei alcoolemiei de 0,90 g/l, inculpatul fiind sancționat de mai multe ori pentru abateri la legea circulației, abateri printre care se găsește inclusiv o suspendare a dreptului de a conduce vehicule pentru consum de alcool. Se arată că există o legătură de cauzalitate între conducerea autovehiculului de către inculpat cu o îmbibație alcoolică de 0,90 g/l în sânge și producerea accidentului de circulație, soldat cu vătămarea părții civile. Pentru a respecta obligațiile stabilite de art. 35 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, inculpatul ar fi trebuit să oprească autospeciala pe care o conducea și nu să se angajeze în depășire, iar decizia greșită a inculpatului de a claxona și depăși, fără ca măcar să reducă viteza, decizie luată sub influența alcoolului, este cauza determinantă a producerii accidentului de circulație soldat cu vătămarea părții civile.

În fața instanței de apel, la termenul de judecată din data de 25 ianuarie 2017, au fost readministrate probele cu ascultarea părții civile B. și a martorilor G. și E., iar inculpatul A. la termenul de judecată din 14 decembrie 2016 nu a dorit să dea o declarație în fața instanței de apel în condițiile art. 83 lit. a din Codul de procedură penală.

Examinând cauza potrivit art. 420 din Codul de procedură penală, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, se constată că apelurile formulate sunt întemeiate pentru următoarele considerente:

Din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, precum și cele administrate în fața instanței de apel, se constată că prima instanţă a stabilit în mod corect vinovăţia inculpatului la săvârşirea faptei de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului şi încadrarea juridică a acestei fapte, dispunând însă în mod greșit achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă deoarece fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.

Argumentele invocate atât de parchet cât și de partea civilă prin motivele de apel conduc la reținerea vinovăției la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă sub forma culpei prevăzută de art. 16 alin. 4 lit. a din Codul penal, prevăzând rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Examinând mijloacele de probă administrate, se constată că partea civilă B. a declarat în fața instanței de apel că a mers la geamul șoferului, martorul E., a purtat o discuție pe geamul acestuia, după care a plecat în fața mașinii lui spre magazin, pe marginea parapetului, deplasându-se înainte de a fi lovit circa 4-5 metri distanță de mașina lui E. înainte de a fi lovit.

Martorul E. a declarat în fața instanței de apel că partea civilă a venit în dreptul geamului său, a vorbit cu aceasta, apoi s-a deplasat circa 3-4 metri în fața mașinii, într-o fracțiune de secundă a fost atins, fără a vedea acest moment, partea civilă fiind lovită și trântită în fața mașinii martorului. Martorul a mai declarat că inculpatul când s-a apropiat a spus că nu a putut să îl evite pe B. pentru că veneau mașini din față.

Iar martorul G. a declarat că discuția cu partea civilă a fost purtată în timp ce aceasta se afla în fața mașinii, prin parbrizul autoutilitarei, iar nu lângă geamul șoferului, că în timp ce partea civilă gesticula, într-o fracțiune de secundă a văzut că nu mai este, martora văzând că tirul l-a lovit pe B. și acesta a zburat câțiva metri în fața mașinii lor, la aproximativ 4 metri, că aceasta mergea să își cumpere bere de la magazinul satului de pe aceeași parte a drumului.

Infracţiunea de vătămare corporală din culpă  este prevăzută de art. 196 din Codul penal şi are următoarea reglementare:

„(1) Fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) (Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile) săvârşită din culpă de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice ori a unei substanţe psihoactive sau în desfăşurarea unei activităţi ce constituie prin ea însăşi infracţiune se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) (Fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele consecinţe: a) o infirmitate; b) leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale; c) un prejudiciu estetic grav şi permanent; d) avortul; e) punerea în primejdie a vieţii persoanei),  săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(3) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârşită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

(5) Dacă nerespectarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere sau desfăşurarea activităţii care a condus la comiterea faptelor prevăzute în alin. (1) şi alin. (3) constituie prin ea însăşi o infracţiune se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(6) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.”

În raport de probele administrate, este dovedită acţiunea inculpatului A. care a condus la data de 15.07.2014 pe drumurile publice cu o îmbibaţie alcoolică  de peste 0,80  g/l  alcool pur în sânge autoutilitara matca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare […] pe DN […]. În aceleaşi împrejurări, în timp ce se deplasa prin localitatea V., în jurul orelor 14.50, după ce a executat o curbă uşoară, a întâlnit staţionat pe partea dreaptă a carosabilului un autoturism Dacia papuc, la volanul căruia se afla martorul E., lângă care se afla persoana vătămată, constituită parte civilă B., care se afla pe partea carosabilă în picioare şi care a discutat cu şoferul pe geamul din faţă, timp în care inculpatul A. a claxonat şi a depăşit acel autoturism, acroşând partea civilă care se deplasa pe partea dreaptă a carosabilului spre un magazin şi care a căzut în urma impactului. Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 2226/E/19.08.2014 a rezultat că persoana vătămată B. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 15.07.2014 prin lovire cu şi de corpuri dure, posibil în cadrul unui accident de trafic rutier, necesitând pentru vindecare 70-80 de zile de îngrijiri medicale cu menţiunea că leziunile traumatice i-au pus acestuia viaţa în primejdie, iar în urma splenectomiei de necesitate a rămas cu infirmitate fizică permanentă.

Din coroborarea declaraţiilor inculpatului, părţii civile şi martorilor E. şi G. rezultă fără nici un dubiu legătura de cauzalitate existentă între fapta inculpatului A. şi urmarea produsă constând în vătămarea corporală a părţii civile B..

În privinţa culpei în producerea accidentului, se constată că ne aflăm în situaţia culpei comune, pe de o parte partea civilă având un comportament imprudent, de traversare a străzii fără să se asigure că o poate face fără pericol pentru acesta şi pentru ceilalţi participanţi la trafic, iar pe de altă parte inculpatul încălcând regulile privind circulaţia pe drumurile publice.

Astfel, instanţa de apel are în vedere dispoziţiile din O.U.G. nr. 195/2002 republicată privind circulaţia pe drumurile publice, în vigoarea la data săvârşirii faptelor, 15.07.2014.

Potrivit art. 72 din O.U.G. nr. 195/2002, pietonii sunt obligaţi să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia, pe acostamentul din partea stângă a drumului, în direcţia lor de mers. Când şi acostamentul lipseşte, pietonii sunt obligaţi să circule cât mai aproape de marginea din partea stângă a părţii carosabile, în direcţia lor de mers. Pietonii au prioritate de trecere faţă de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajaţi în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate şi semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor. Traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locurile special amenajate şi semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora, în localităţi, pe la colţul străzii, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei şi pentru ceilalţi participanţi la trafic. (4) Pietonii surprinşi şi accidentaţi ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roşie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligaţii stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condiţiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulaţia prin acel sector.

Criticile parchetului şi ale părţii civile sunt întemeiate în ceea ce priveşte faptul că potrivit art. 72 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, partea civilă B. care traversa drumul public nu poartă întreaga răspundere a accidentării sale, în condiţiile în care inculpatul A. nu a respectat prevederile legale privind circulaţia pe respectivul drum public, având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. De asemenea, se reţine în sarcina inculpatului A. şi încălcarea prevederii legale cuprinsă în articolul 35 alin. 1 şi 48 din O.U.G. nr. 195/2002, în vigoare la data săvârşirii faptei, potrivit căreia participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private (art. 35 alin. 1) şi conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă (art. 48), în condiţiile în care inculpatul A. nu a adaptat viteza în funcţie de condiţiile de drum, respectiv prezenţa unui autoturism oprit şi a pietonului pe partea carosabilă, procedând la depăşirea autoturismului staţionat şi punând în pericol integritatea corporală a persoanei vătămate B..

Astfel s-a constatat că fapta inculpatului A. care la data de 15 iulie 2014, orele 14.50 a condus autoutilitara marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare […], având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 0,90 g/l, împrejurare în care urmare nerespectării prevederilor legale privind circulaţia pe drumurile publice, a acroşat partea civilă B., pe DN […] din direcţia Y spre Z., a avut una din consecinţele indicate în cuprinsul articolului 196 alin. 2 şi 3 din Codul penal, respectiv o infirmitate şi punerea în primejdie a vieţii persoanei, deoarece persoana vătămată B. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 70-80 de zile de îngrijiri medicale incluzând şi tratamentul recuperator, leziuni traumatice care i-au pus acestuia viaţa în primejdie, iar în urma splenectomiei de necesitate a rămas cu infirmitate fizică permanentă.

Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda. Cine conduce un autovehicul pe drumurile publice, găsindu-se sub influenţa băuturilor alcoolice pune în evident pericol siguranţa traficului rutier, indiferent de împrejurările în care se comite fapta, stare de pericol care nu trebuie dovedită. În speţă atingerea valorilor apărate de dispoziţiile articolului art. 336 alin. 1 din Codul penal şi art. 196 alin. 2 şi 3 din Codul penal nu este minimă, producându-se un accident, ci ridicată şi prin conţinutul ei concret, în speţă fapta pentru care este cercetat inculpatul prezintă importanţă şi un grad de pericol social ridicat în condiţiile în care s-a produs vătămarea corporală a părţii civile B..

Raportat prevederile art. 74 din Codul penal, la datele care caracterizează persoana inculpatului A., care nu are antecedente penale, instanţa de apel apreciază că aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă este de natură să atingă scopul acesteia, acela de prevenire de săvârşire de noi infracţiuni, urmând a se face aplicarea şi a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr.76/2008 privind prelevarea în condiţiile legii a probelor biologice de la inculpat, în raport de împrejurarea că infracţiunea de vătămare corporală din culpă figurează la punctul 7 din  ANEXA 1 la lege privind infracţiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

Va înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală faţă de împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut în faţa instanţei de fond învinuirile care i se aduc, pentru a-i fi aplicabile dispoziţiile art. 374 alin. 4 şi art. 375 din Codul de procedură penală.

În ceea ce priveşte infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, în raport de cuantumul îmbibaţiei alcoolice şi consecinţele accidentului provocat de către inculpat, instanţa de apel apreciază ca justificată aplicarea unei pedepse complementare a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule, prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. i din Codul penal pe o durată de 3 ani. Astfel, pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, instanţa de apel apreciază că apelul parchetului este admisibil, fiind necesară şi aplicarea unei pedepse complementare, cea prevăzută de art. 66 lit. i din Codul penal, pe o perioadă de 3 ani. 

Urmare aplicării regulilor concursului de infracţiuni şi aplicării pedepsei rezultante, se va menţine modalitatea de executare stabilită de către instanţa de fond, cea a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, majorând termenul de supraveghere de la 2 ani la 3 ani, urmând a stabili Serviciul de probaţiune desemnat cu supravegherea în funcţie de locul de domiciliu al inculpatului, a înlătura aplicarea dispozițiilor art. 93 alin. 2 lit. a Cod penal şi a dispune aplicarea art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal şi a stabili entități din comunitate unde urmează să se execute obligația de a presta o muncă neremunerată în raport de locul de domiciliu al inculpatului, respectiv municipiul X..

Potrivit art. 1391 alin. 1 din Codul civil, în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.

În ceea ce priveşte cuantumul daunelor materiale şi morale pe acare le solicită partea civilă B., în apel se apreciază că acest cuantum se analizează şi priveşte fiecare caz în parte, raportat la urmările săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală, persoana victimei, durerea fizică şi psihică suferită de victimă prin vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii, impunându-se compensarea acestora cu sume de bani pentru trauma suferită, raportat la modul în care viaţa familială, activitatea profesională a victimei a avut de suferit, conform art. 1391 din Codul civil.

Partea civilă B. a necesitat pentru vindecare 70-80 de zile de îngrijiri medicale, leziunile traumatice punându-i acestuia viaţa în primejdie, iar în urma splenectomiei de necesitate acesta a rămas cu infirmitate fizică permanentă.

Potrivit art. 1371 („Vinovăția comună. Pluralitatea de cauze”) alin. (1) din Codul civil, „(1) În cazul în care victima a contribuit cu intenție sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o”.

Se mai au în vedere dispozițiile deciziei nr. 12/2016, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție  a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. xxxx/308/2014, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecință, a stabilit următoarele: Dispozițiile art. 1391 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că, într-o cauză penală având ca obiect o infracțiune de vătămare corporală din culpă, doar victima infracțiunii, care a suferit un prejudiciu, este îndreptățită să obțină o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială. Dispozițiile art. 1371 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că, autorul faptei va fi ținut să răspundă numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o în cazul în care victima prejudiciului a contribuit și ea cu vinovăție la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu l-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă.

În acelaşi timp, reţinându-se şi culpa părţii civile la producerea accidentului, într-o proporţie de 50 %, instanţa de apel apreciază ca justificată acordarea unui cuantum de 50% din cuantumul daunelor materiale dovedite cu înscrisurile din faţa instanţei de fond, de 294,02 lei în loc de 588,08 lei ( în raport de înscrisurile de la filele 129-132 din faţa instanţei de fond), precum şi un cuantum egal cu echivalentul în lei a 10.000 euro, luând în considerare propria culpă concurentă şi faţă de urmările pe care le-a avut de suportat victima B. în viaţa sa familială, socială şi profesională.

În aceleaşi condiţii, raportat la dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 95/2006, urmează a fi admisă în parte acţiunea civilă formulată şi de partea civilă C., admiţând pretenţiile civile formulate de către aceasta într-un cuantum de 50 % corespunzător gradului de culpă reţinută în sarcina inculpatului A..

În aceste condiţii, raportat la dispoziţiile art. 421 pct. pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, urmează a fi admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rupea, partea civilă B. şi partea civilă C., împotriva sentinţei penale nr. 71/22 iunie 2016 a Judecătoriei Rupea, pronunţată în dosarul nr. xxxx/293/2015, pe care o va desfiinţa în ceea ce priveşte achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală şi omisiunea aplicării pedepsei complementare pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, omisiunea aplicării pedepsei accesorii, durata termenului de supraveghere, obligația prevăzută de art. 93 alin. 2 lit. a Cod penal, Serviciul de Probaţiune la care să se prezinte inculpatul, omisiunea indicării a 2 entităţi pentru prestarea muncii neremunerate în folosul comunităţii, respingerea acţiunilor civile şi plata cheltuielilor judiciare către partea civilă.

Rejudecând, în baza art. 196 alin. 2, 3 din Codul penal, îl va condamna pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, va dispune prelevarea în condiţiile legii a probelor biologice de la persoana condamnată definitiv A., în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J..

Va înlătura aplicarea dispoziţiilor 374 alin. 4, 375, 396 alin. 10 din Codul de procedură penală pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. 1 din Codul penal.

Pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzută de art. 336 alin. 1 din Codul penal, îi va aplica inculpatului A. şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. i din Codul penal, aceea de interzicerea exercitării pe o perioadă de 3 ani a dreptului de a conduce autovehicule în sensul art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195 din 12 decembrie 2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

În baza art. 39 alin. 1 lit. b din Codul penal, va contopi pedepsele stabilite şi îi va aplica inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 1 an la care se adaugă un spor de 4 luni, în total 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. 1 din Codul penal, îi va aplica inculpatului A. alături de pedeapsa rezultantă a închisorii de 1 an şi 4 luni închisoare, pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. i din Codul penal în sensul interzicerii exercitării pe o durată de 3 ani, a dreptului de a conduce autovehicule în sensul art. 6 pct. 6 din  O.U.G. nr. 195 din 12 decembrie 2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

În baza art. 45 alin. 5 din Codul penal, 65 alin. 1 din Codul penal, va aplica alături de pedeapsa rezultantă şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. i din Codul penal în sensul interzicerii exercitării pe o durată de 3 ani, a dreptului de a conduce autovehicule în sensul art. 6 pct. 6 din  O.U.G. nr. 195 din 12 decembrie 2002 privind circulaţia pe drumurile public, dacă pedeapsa închisorii devine executabilă.

Va menţine modalitatea de executare a suspendării executării pedepsei de supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 3 ani în loc de 2 ani. Inculpatul A. se va prezenta la Serviciul de Probaţiune X în loc de Serviciul de Probaţiune Y. Va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 93 alin. 2 lit. a Cod penal și în baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, impune inculpatului  A. să execute pe durata termenului de supraveghere, obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

Va stabili entităţile din comunitate unde urmează a se executa de către condamnatul A.  obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii după cum urmează: Primăria Municipiului X. sau Tribunalul X..

Va admite în parte acţiunile civile formulate de părţile civile B. şi C. şi va obliga partea responsabilă civilmente S.C. H. S.A. la plata sumei de 294,02 lei cu titlu de daune materiale şi echivalentul în lei a sumei de 10.000 euro, la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune morale către partea civilă B. şi la plata sumei de 9437,815 lei şi la plata dobânzii legale de la data rămânerii definitive a hotărârii, către partea civilă C. cu titlu de despăgubiri civile şi va respinge restul pretenţiilor civile formulate de părţile civile.

Cheltuielile judiciare acordate părţilor civile nu reprezintă amenzi sau cheltuieli penale, temeiul acordării acestora fiind dispoziţiile 50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România,  potrivit cărora despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri, iar potrivit art. 55 alin. 1, despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite.  În aceste condiţii, în baza art. 276 din Codul de procedură penală, va obliga partea responsabilă civilmente S.C. H. S.A. la plata sumei de 11.020 lei către partea civilă B. cu titlu de cheltuieli judiciare în primă instanţă, reprezentând valoarea onorariului avocatului ales pe parcursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de fond (pentru care există înscrisuri doveditoare la filele 127, 128 şi 145 dosar instanţa de fond).

Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.

În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare