Litigiu de muncă. Locul muncii a fost definit ca fiind localitatea şi unitatea în care prestează munca, dar şi cadrul în care se desfăşoară o activitate în care se materializează raporturile de muncă, noţiune suprapusă în majoritatea cazurilor cu funcţia

Litigiu de muncă. Locul muncii a fost definit ca fiind localitatea şi unitatea în care prestează munca, dar şi cadrul în care se desfăşoară o activitate în care se materializează raporturile de muncă, noţiune suprapusă în majoritatea cazurilor cu funcţia sau postul ocupat.

art. 17 şi art. 41 alin. 3 lit. b din Codul muncii, art. 5 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 76/2002

Păstrarea salariatului pe funcţia de consilier juridic, în structura aceluiaşi compartiment, parte componentă a unei unităţi a cărei denumire a fost modificată succesiv, în urma reorganizărilor, fără a interveni aspecte substanţiale asupra rolului şi activităţii acesteia în cadrul societăţii nu reprezintă o modificare unilaterală a locului muncii, nefiind necesar consimţământul expres al salariatului în acest sens.

(Curtea de Apel București, Secţia a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, decizia Nr.2697 din 3 mai 2017)

Prin apelul formulat în termen şi motivat apelanta S.C. C. N. T. A. R. – T. S.A. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de apel, apelantul a arătat că după cum a rezultat din deciziile contestate, intervine o mutare a celor două compartimente existente în cadrul Serviciului Juridic, astfel cum acestea erau constituite, cu posturile existente şi cu cei care ocupau aceste posturi, de la vechiul Serviciu Juridic, către noua Direcţie Juridică.

Angajatorul a înţeles să transforme "Serviciul juridic" în "Direcţia Juridică", măsură adoptată prin Hotărârea nr. 5 din 03.03.2015 de Consiliul de Administraţie. Aşa cum rezultă expres din hotărâre, s-a decis menţinerea atribuţiilor pentru salariaţii din cadrul noii Direcţii Juridice.

Deşi în cuprinsul adresei înregistrate sub nr. 1156 din 03.03.2015, reprezentând Raportul Directorului General CEO pentru Consiliul de Administraţie se precizează expres la pct. G - III: „Păstrarea compartimentelor şi atribuţiilor actuale". Soluţia propusă prin adresa susmenţionată a fost aprobată de Consiliul de administraţie, prin Hotărârea 5 din 3.03.2015 (şi extras din Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 5 din 3.03.2015).

Ceea ce s-a modificat a fost structura ierarhică a Compartimentelor de specialitate juridică şi nicidecum compartimentele în sine sau posturile deţinute de reclamanţii-intimaţi. Nu s-a schimbat funcţia, fiind păstrată funcţia de consilier juridic; nu s-a schimbat nici măcar compartimentul, reclamanţii urmând să-şi continue activitatea în compartimentele în care au activat şi anterior! Faptul că acel compartiment în care reclamanţii au funcţionat şi anterior nu mai poartă denumirea de Serviciu Juridic, ci denumirea de Direcţie Juridică, nu prezintă nici un fel de relevanţă faţă de raporturile juridice existente între reclamanţii - intimaţi şi pârâta - apelantă.

Simplul fapt că în contractul individual de muncă s-ar prevedea la locul muncii: Compartimentul în cadrul „Serviciului", iar ulterior acel serviciu s-ar transforma în „Direcţie", nu reprezintă modificare de contract individual de muncă, respectiv modificare a locului muncii în condiţiile art. 41 din Codul Muncii.

În fapt, cele 2 structuri existau şi în cadrul Serviciului Juridic. Împărţirea Serviciului Juridic în Compartiment Litigii şi Compartiment Consultanţă şi Avizare, s-a realizat în baza Hotărârii Consiliului de Administraţie din 22 iulie 2014. Anterior Hotărârii Consiliului de Administraţie şi deciziilor contestate, la nivelul Angajatorului Pârât funcţionau în cadrul Serviciului Juridic cele 2 compartimente, respectiv Litigii şi Avizare.

Dacă la momentul Hotărârii Consiliului de Administraţie s-ar fi dispus o organizare care ar fi presupus divizarea structurii juridice existente în 2 substructuri cu atribuţii diferite, într-adevăr s-ar fi putut admite că aceasta ar determina şi o modificare unilaterală a contractului individual de muncă, specific posturilor existente în cele 2 structuri „nou înfiinţate". Cum însă, în realitate, această împărţire exista anterior, fiind dispusă deja prin Hotărârea CA din 22 iulie 2014, rezultă fără dubiu, că prin Hotărârea din martie 2015, concretizată în cele 3 decizii contestate, nu a intervenit nici un fel de modificare în statutul profesional al contestatorilor.

De altfel, pentru a contesta o măsură ar trebui să existe o atingere adusă drepturilor contestatorilor, or, după cum se observă din cele menţionate mai sus, toate elementele contractului individual de muncă s-au menţinut.

Modul în care un angajator înţelege să stabilească structurile interne, ţine exclusiv de prerogativa să organizatorică, dând substanţă dreptului la libera organizare, stabilită de art. 40 alin. (1) din Codul muncii. Într-adevăr, dacă astfel de împărţiri în structuri specifice ar fi de natură să determine modificări ale felului muncii, în sensul schimbării atribuţiilor de serviciu, au modificare a locului muncii, în sensul trimiterii salariatului într-o altă locaţie decât cea în care în mod normal îşi prestează activitatea, s-ar putea pune problema unei modificări unilaterale a contractului individual de muncă, făcută în afara dispoziţiilor legale. În speţă însă, celor 3 contestatori nu li s-au schimbat nici atribuţiile şi nici locaţia în care prestează activitatea, prin transformarea Serviciului juridic în Direcţie Juridică. Practic, aceştia au continuat să presteze aceeaşi activitate, în aceeaşi încăpere de la Sediul Companiei T. şi în cadrul aceluiaşi compartiment Litigii sau, după caz, Avizare.

Intimații reclamanţi C. R. F., F. G. G., P. M. au formulat întâmpinare faţă de cererea de apel, prin care au solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Apelanta pârâtă S.C. C. N. T.A. R. – T. S.A. a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând apelul declarat potrivit art.477 Cod procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:

În esenţă, apelanta intimată  C.N.T.A.R. T. SA a dezvoltat argumente de fapt şi de drept în susţinerea criticilor de nelegalitate, afirmând că nu a avut loc o modificare unilaterală a raporturilor de muncă, ci doar o modificare a structurii organizatorice a societăţii, intimaţii reclamanţi păstrându-şi funcţia şi atribuţiile negociate.

Prealabil analizării criticilor formulate, Curtea urmează a realiza o succintă prezentare a situaţie de fapt şi a pretenţiilor formulate, pentru o înţelegere corectă a raţionamentului juridic care conduce la soluţia de reformare a hotărârii instanţei de fond.

Conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 11795/01.09.2010 reclamantul C. R. F. a ocupat funcţia de consilier juridic, activitatea fiind desfăşurată la C.N.T.A.R. T. SA – Serviciul Juridic, începând cu data de 01.09.2010, iar începând cu data de 01.01.2015 şi-a desfăşurat activitatea în calitate de şef Serviciu Juridic (fila 105 dosar fond).

Conform contractului individual de muncă nr. 11744/16.08.2010, reclamanta F. G. – G. a ocupat funcţia de consilier juridic, activitatea fiind desfăşurată la C.N.T.A.R. T. SA – Serviciul Juridic, începând cu data de 16.08.2010, ulterior raporturile de muncă fiind modificate sub aspectul locului de muncă, Serviciul Juridic conform actului adiţional nr. 11744/14.12.2010, Oficiul Juridic, conform actului adiţional nr. 11744/16.02.2012, Departamentul Juridic şi Resurse Umane/Serviciul Juridic prin actul adiţional nr. 11744/01.10.2012, respectiv Compartimentul Consultanţă şi Avizare/Serviciul Juridic conform deciziei nr. 774/17.11.2014/DRU. Începând cu data de 01.01.2015 şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Serviciului Juridic – Compartimentul Litigii (fila 106 dosar fond).

Conform contractului individual de muncă nr. 32019/22.10.2012 reclamanta P. M. a fost încadrat în funcţia de consilier juridic în cadrul Departamentului Juridic şi Resurse Umane/Serviciul Juridic începând cu data de 22.10.2012, iar începând cu data de 01.01.2015 şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Serviciului Juridic – Compartimentul Litigii (fila 104 dosar fond).

Prin deciziile nr. 555/07.08.2015/DRU, nr. 557/07.08.2015/DRU, nr. 558/07.08.2015/DRU angajatorul a stabilit că, începând cu data de 04.03.2015, reclamanţii au fost încadraţi în funcţia de consilier juridic în cadrul Compartimentului Litigii din Direcţia Juridică, respectiv Compartimentului Consultanţă şi Avizare din Direcţia Juridică în cazul reclamantei F. G. G.

Temeiul care a stat la baza emiterii acestor decizii a fost reprezentat de Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 5/03.03.2015 (fila 85 din dosarul de fond) prin care a fost aprobată nota SG nr. 1156/03.03.2015 privind reorganizarea/eficientizarea structurilor interne şi a activităţilor, fiind aprobată în acest sens şi organigrama generală, anexă la nota menţionată.

Prin nota SG nr. 1156/03.03.2015 (fila 80 din dosarul de fond) s-a aprobat desfiinţarea Serviciului Juridic şi a postului de şef serviciu juridic şi înfiinţarea Direcţiei Juridice şi a postului de director Direcţie Juridică, cu păstrarea compartimentelor şi atribuţiilor actuale, respectiv Compartimentul Litigii şi Compartimentul Consultanţă şi Avizare (fila 135 dosar fond), în scopul îmbunătăţirii fluxurilor şi proceselor la nivel de companie, pentru identificarea şi gestionarea corespunzătoare a riscurilor cu caracter juridic, în vederea reducerii pierderilor financiare cauzate de procesele în instanţă.

Trebuie menţionat că anterior adoptării Hotărârii Consiliului de Administraţie nr. 5/03.03.2015, era în vigoare Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 11/22.07.2014 prin care a fost aprobată nota RS nr. 141/22.07.2014 privind transformarea Departamentului Juridic în Serviciul Juridic, cu aprobarea organigramei în sensul menţinerii celor două compartimente funcţionale: Compartimentul Litigii şi Compartimentul Consultanţă şi Avizare.

Temeiul adoptării acestui act intern a fost reprezentat de nota RS nr. 141/22.07.2014, întocmită şi semnată chiar de către reclamanţii din prezenta cauză prin care s-a propus transformarea Departamentului Juridic în Serviciul Juridic, în vederea echilibrării nivelului de remunerare, în sensul stabilirii unor remuneraţii echitabile, corecte, corespunzătoare responsabilităţilor, naturii, complexităţii şi volumului muncii fiecărui consilier.

Prezenta acţiune are ca obiect anularea deciziilor nr. 555/07.08.2015/DRU, nr. 557/07.08.2015/DRU, nr. 558/07.08.2015/DRU prin care reclamanţii sunt încadraţi în funcţia de consilier juridic în cadrul Compartimentului Litigii din Direcţia Juridică, respectiv Compartimentului Consultanţă şi Avizare din Direcţia Juridică, justificat de împrejurarea că: modificarea locului de muncă a fost realizată retroactiv cu data de 04.03.2015, angajatorul nu a respectat prevederile art. 17 din Codul muncii, urmărind în realitate o desfacere a contractelor individuale de muncă.

Instanţa de fond a reţinut că a avut loc o modificare unilaterală a raporturilor de muncă, întrucât a operat o reorganizare, dintr-o singură structură cu atribuţii juridice s-a dispus scindarea în două structuri cu atribuţii diferite şi împărţirea angajaţilor între aceste două structuri, iar pârâta nu a justificat criteriile de repartizare a angajaţilor în cele două structuri.

Aşa cum a susţinut şi apelanta intimată, considerentele instanţei de fond sunt eronate, fără a avea în vedere întreg material probator administrat în cauză.

Este adevărat că art. 41 din Codul muncii, instituie o regulă esenţială aplicabilă în executarea raportului de muncă, aceea că un contract individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor, iar modificarea se referă la oricare din elementele enumerate la alin. (3), printre care şi locul muncii. Sub acest aspect, Curtea reţine că locul muncii a fost definit ca fiind localitatea şi unitatea în care prestează munca, dar şi cadrul în care se desfăşoară o activitate în care se materializează raporturile de muncă (art. 5 alin.1, pct.2 din Legea nr. 76/2002), noţiune suprapusă în majoritatea cazurilor cu funcţia sau postul ocupat.

În cauza de faţă nu se invocă o modificare unilaterală a locului de muncă sub aspectul compartimentului în care se prestează activitatea, adică Compartimentului Litigii sau Compartimentului Consultanţă şi Avizare, ci mai degrabă denumirea structurii din care fac parte aceste subunităţi, respectiv Serviciul Juridic, aprobat denumirea prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 11/22.07.2014 şi nu Direcţia Juridică, aşa cum a fost aprobată denumirea prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 5/03.03.2015.

Împrejurarea de fapt că nu au intervenit modificări asupra structurii organizatorice a departamentului juridic o atestă atât actele interne adoptate de către organul decizional al societăţii, în care se menţionează că se păstrează compartimentele şi atribuţiile actuale,  cât şi extrasele din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare din 22.07.2014, 15.03.2015 şi 15.06.2015 a societăţii depuse în faţa instanţei de apel, din care rezultă că atât structura departamentului juridic cât şi atribuţiile specifice fiecărui compartiment au fost menţinute. Singurul aspect variabil pe parcursul perioadei de timp a fost denumirea unităţii juridice, respectiv Oficiul Juridic, Serviciul Juridic, Departamentul Juridic, Direcţia Juridică.

În aceste condiţii, respectiv păstrarea salariatului pe funcţia de consilier juridic, în structura aceluiaşi compartiment, parte componentă a unei unităţi a cărei denumire a fost modificată succesiv, în urma reorganizărilor, fără a interveni aspecte substanţiale asupra rolului şi activităţii acesteia în cadrul societăţii nu reprezintă o modificare unilaterală a locului muncii, nefiind necesar consimţământul expres al salariatului în acest sens. Angajatorul are dreptul să-şi organizeze cum consideră mai eficient activitatea şi personalul, iar în vederea atingerii acestui obiectiv, poate reorganiza activitatea prin înfiinţarea ori desfiinţarea unor compartimente, secţii, direcţii, prin gruparea celor existente, prin schimbarea denumirii unor structuri, adoptând hotărâri/emiţând decizii sau ordine de organizare internă, care însă sunt atributul său exclusiv şi nu presupun comunicarea către fiecare salariat pentru a produce efecte juridice.

De altfel, nu trebuie omis faptul că la o astfel de reorganizare, în sensul transformării Departamentului Juridic în Serviciul Juridic cu menţinerea celor două compartimente funcţionale: Compartimentul Litigii şi Compartimentul Consultanţă şi Avizare astfel cum a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 11/22.07.2014 au contribuit şi reclamanţii, care au elaborat şi întocmit nota RS nr. 141/22.07.2014.

Împrejurarea că măsura reorganizării dispusă de angajator prin desfiinţarea Serviciului Juridic şi înfiinţarea Direcţiei Juridice nu este agreată de reclamanţi nu poate susţine o modificare unilaterală a raporturilor de muncă, dat fiind faptul că activitatea specifică postului ocupat de către reclamanţi prin contractul individual de muncă se desfăşoară în cadrul aceluiaşi compartiment. Elementele raportului de muncă astfel cum acestea au fost enunţate de art. 41, alin.3 lit.b din Codul muncii vizează funcţia/ocupaţia şi atribuţiile postului în cadrul subdiviziunii organizatorice a angajatorului menţionate în contractul individual de muncă/actul adiţional, nu însă şi structura organizatorică în care se găsea respectiva subdiviziune. Prin urmare, încadrarea salariaţilor în noua structură: Direcţia Juridică a urmărit continuarea executării atribuţiilor şi responsabilităţilor astfel cum au fost menţionate în fişa postului de consilier juridic din cadrul Compartimentului Litigii sau Consultanţă şi Avizare, fiind fără relevanţă dacă această subdiviziune face parte dintr-o direcţie sau serviciu.

Cât despre retroactivitatea deciziilor analizate, şi această susţinere va fi înlăturată deoarece deciziile produc efecte juridice de la data consemnată în cuprinsul său. Angajatorul nu s-a prevalat de neexecutarea muncii la locul de muncă unde au fost trecuţi salariaţii de la 04.03.2015, pentru a i se putea opune necunoaşterea acestui fapt de către salariaţi. Singura vătămare pe care aceştia din urmă ar fi putut-o invoca era neplata salariului, dar aceasta nu a fost susţinută.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin.2 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite apelul, va schimba în tot sentinţa apelată în sensul respingerii în tot a acţiunii ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare