Decizie 501 din 08.02.2017

Contencios administrativ, funcționar public;

Legea nr. 188/1999, Legea nr.554/2004, H.G. nr. l 185/2014, Ordinul MADR nr.321/06.02.2015, Ordinul MADR nr. 397/18.02.2015

Instituția publică nu poate proceda la modificarea raportului de serviciu al funcționarului public care se află în incapacitate temporară de muncă şi are raportul suspendat, fără a i se cere acordul în acest sens, în caz contrar încălcându-se prevederile art. 96 alin. (3) din Statutul funcţionarilor publici şi a punctului 2.4.3 din Ordinul nr. 321/2015, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 397 /2015.

(Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal,

decizia civilă nr. 501 din 8 februarie 2017)

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti-secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.04.2014, sub nr. 2054/2/2015, reclamanta B.D.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Direcţia Pentru Agricultură a Municipiului Bucureşti şi D.M. - Directorul Executiv al Direcţiei pentru Agricultură a Municipiului Bucureşti:

-anularea actului administrativ emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, sub nr. 208157, în data de 16.03.2015;

-recunoaşterea dreptului ce constă în preluarea sa, în calitate de titular al postului cu atribuţii de inspecţie, verificare şi control, din cadrul Direcţiei pentru Agricultură Bucureşti, pe funcţie de execuţie în cadrul Direcţiei monitorizare inspecţii, verificare şi control înfiinţată conform Legii nr. 139/2014 privind unele măsuri pentru reorganizarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificările ulterioare;

-obligarea Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la emiterea Ordinului de preluare a reclamantei la Direcţia monitorizare inspecţii, verificare şi control, înfiinţată conform Legii nr. 139/2014;

-obligarea pârâţilor în solidar la repararea pagubei provocate prin refuzul nejustificat de aplicare conformă a dispoziţiilor Ordinului MADR nr.321/06.02.2015 şi a Ordinului MADR nr.397/18.02.2015 privind preluarea personalului cu atribuţii de inspecţie, verificare şi control din cadrul Direcţiei pentru Agricultură Bucureşti, pe funcţie de execuţie în cadrul Direcţiei monitorizare inspecţii, pagubă ce se ridică la suma de 500.000 lei.

-obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile din Legea nr. 554/2004, Legea nr.188/1999, H.G. nr. l 185/2014, Ordinul MADR nr.321/06.02.2015, Ordinul MADR nr.397/18.02.2015.

Pârâta Direcţia pentru agricultură a Municipiului Bucureşti a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, excepţia lipsei de interes, apreciind că nu există vreun act emis cu exces de putere sau refuz nejustificat care ar fi avut căderea să prejudicieze pe reclamantă, condiţia interesului nefiind justificată în cauză.

În drept, şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art. 205 C.pr.civ., Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, Legea nr.139/2014 privind unele măsuri pentru reorganizarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia, Hotărârea nr. 1185/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Pârâtul D.C. - Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În drept, a invocat Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, H.G. nr. 1185/2014, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei competenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată pentru lipsa cererii prealabile, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În drept, a invocat Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, H.G. nr.1185/2014, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Pârâta D.M. - Director Executiv al Direcţiei pentru Agricultura a Municipiului Bucureşti a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii pentru lipsa procedurii prealabile, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Directorului Direcţiei pentru a Agricultura a Municipiului Bucureşti, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia pentru Agricultură a Municipiului Bucureşti, excepţia lipsei de interes, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 205 C.pr.civ., Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Legea nr. 139/2014 privind unele măsuri pentru reorganizarea MADR, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia, HG nr. 1185/2014 privind organizarea şi funcţionarea MADR, OM ADR nr. 321/06.02.2015.

Prin sentinţa civilă nr. 1738 /17.06.2015 s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a dispus declinarea cauzei către Tribunalul Bucureşti-secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 10.07.2015, sub nr. 26159/3/2015.

Prin sentinţa civilă nr. 4559/08.07.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. 26159/3/2015, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a paraților Direcția pentru Agricultura a Municipiului Bucureşti, Directorul Executiv al Direcţiei Pentru Agricultura a Municipiului Bucureşti - D.M. şi Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-D.C. şi a fost respinsă respinge cererea formulata in contradictoriu cu acești parați ca fiind formulata in contradictoriu cu persoane fără calitate procesuala pasiva; a fost calificată excepţia lipsei de interes ca fiind apărare de fond; a fost respinsă cererea formulată de reclamanta B.D.S. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta B.D.S., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei în fond, cu consecinţa admiterii acţiunii.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

I.Motivul de casare prev. de art. 488 pct. 6 C.pr.civ.

Articolul 425 alin. (1) lit. b) C.pr.civ. stabileşte că hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Din hotărârea supusă recursului rezultă că instanţa nu a menţionat toate susţinerile părţilor, invocând pe larg doar acţiunea principală şi întâmpinările formulate de pârâţii: Direcţia pentru Agricultură a mun. Bucureşti (DADR), Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR). Nu a fost făcută menţiunea despre răspunsurile la întâmpinări formulate de reclamantă. Nu s-a menţionat depunerea la dosar (după declinarea competenţei la Tribunalul Bucureşti) a întâmpinării formulată de Directorul DADR, în persoana doamnei Măria Dinu, cu toate că, ulterior, o excepţie invocată prin această întâmpinare a fost soluţionată în sensul admiterii lipsei calităţii procesuale pasive a Directorului DADR. Nu s-a făcut menţiunea că la dosar a fost depusă o completare, la solicitarea instanţei, a justificării daunelor solicitate de reclamantă. Nu s-a făcut menţiunea faptului că, la termenul din data de 16.12.2015, a fost pusă în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii acţiunii, asupra căreia instanţa s-a pronunţat prin încheierea din data de 06.01.2016. De asemenea, nu s-a precizat administrarea probei cu interogatoriul pârâţilor.

Instanţa a soluţionat excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, fără să arate că părţile şi-au susţinut punctul de vedere asupra acestora în data de 10.02.2016. Prin încheierea de şedinţă din data de 10.02.2016, instanţa a consemnat că pronunţarea asupra excepţiilor discutate urma să se facă după dezbaterile fondului pricinii; această soluţie a instanţei contravine dispoziţiilor art. 248 C.pr.civ., potrivit cărora excepţiile vor putea fi unite cu fondul cauzei numai dacă pentru judecarea lor este necesar să se administreze aceleaşi dovezi ca şi pentru soluţionarea fondului. Stabilind un alt termen pentru soluţionarea excepţiilor, instanţa nu a adus nici un argument cu privire la soluţia adoptată, nefiind menţionată nici măcar necesitatea administrării probatoriului în vederea soluţionării excepţiilor.

Textul art. 425 alin. (1) lit. b) C.pr.civ. consacră principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art. 488 pct.6 C.pr.civ., rolul acestui text fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiţiei şi pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanţele superioare.

In acest context, din considerentele hotărârii atacate se observă că analiza asupra excepţiilor privind lipsa calităţii procesuale pasive ale pârâţilor DADR, Directorul Executiv al DADR şi Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, s-a întemeiat în principal pe susţinerile pârâţilor, fără a lua în considerare toate apărările, susţinerile şi cererile formulate de către reclamantă. Instanţa a verificat calitatea procesuală în raport de capătul de cerere privind anularea actului administrativ nr. 208157/16.03.2015 emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri, apreciind că acordarea de despăgubiri a fost motivată pe refuzul de încadrare a reclamantei în cadrul Direcţiei nou-înfiinţate, şi că refuzul a fost manifestat exclusiv de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin adresa invocată, fără ca ceilalţi pârâţi să fie implicaţi în vreun fel în emiterea acestui act administrativ.

Din însăşi formularea cererii reclamantei rezultă că paguba solicitată i-a fost provocată prin refuzul nejustificat de aplicare conformă a dispoziţiilor Ordinului MADR nr. 321/06.02.2015 şi Ordinului MADR nr. 397/18.02.2015 privind modificarea şi completarea Anexei la Ordinul MADR nr. 321/06.02.2015.

În susţinerea calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia pentru Agricultură a mun. Bucureşti, reclamanta a arătat că această pârâtă, în mod cu totul nelegal, nu a notificat-o cu privire la procedura în desfăşurare, cu privire la postul pentru care ar fi putut să îşi dea acordul şi cu privire la examenul ce urma a fi organizat. În condiţiile în care reclamanta ar fi fost informată asupra consecinţelor înfiinţării unei noi structuri, respectiv că trebuie realizată preluarea postului său cu activitate de inspecţie de la Direcţia pentru Agricultură a Municipiului Bucureşti la noua Direcţie monitorizare inspecţii, verificare şi control, cu siguranţă nu ar fi întârziat să îşi prezinte acordul scris expres cu privire la această preluare.

Obligaţia de informare a reclamantei, ce cade în sarcina pârâtei Direcţia pentru Agricultură a mun. Bucureşti, rezultă din dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dar şi din dispoziţiile art. 6 din Regulamentul Intern al DADR.

Dacă instanţa de fond ar fi analizat corect întreg ansamblul probator, ar fi putut să observe răspunsul DADR la întrebarea nr. 1 din interogatoriul ce i-a fost luat la cererea reclamantei. În cuprinsul acestui răspuns, pârâta DADR menţionează că şi-a îndeplinit toate atribuţiile ce-i reveneau în cadrul procedurii de preluare a personalului în cadrul Direcţiei nou-înfiinţate, invocând în mod expres obligaţiile prevăzute la pct. 2.1.1.1 din Procedura aprobată prin Ordinul MADR nr. 321/06.02.2015. Cu toate acestea, actele depuse de DADR la solicitarea reclamantei nu demonstrează îndeplinirea obligaţiei de informare a persoanelor vizate cu privire la procedura ce urma să se desfășoare ca urmare a reorganizării MADR.

Conform pct. 2.1.1.1 din Procedura invocată (fila 19 şi 83 - dosar Curtea de Apel Bucureşti), în sarcina Directorului Executiv al DADR s-a stabilit întocmirea unui tabel nominal a tuturor persoanelor cu atribuţii de inspecţii verificare şi control, precum şi semnătura de luare la cunoştinţă de prevederile prezentei metodologii.

La dosar a fost depus tabelul nominal cu personalul având atribuţii de inspecţie din cadrul DADR (fila 155 - dosar Tribunal Bucureşti) ce la rubrica "Semnătură, am luat la cunoştinţa" nu are semnătura reclamantei de luare la cunoştinţă.

Solicită recurenta instanţei de recurs să constate că hotărârea atacată nu argumentează respingerea susţinerilor reclamantei cu privire la faptul că, atât pârâta Direcţia pentru Agricultură a mun. Bucureşti, cât şi Directorul Executiv al DADR nu şi-au îndeplinit obligaţiile legale cu privire la informarea personalului vizat de schimbările intervenite cu privire la procedura ce urma să se desfăşoare.

Mai mult, din cuprinsul considerentelor nu rezultă că instanţa de fond ar fi analizat motivaţia de fapt şi de drept expusă de reclamantă în susţinerea cererii principale - prin care semnala aspecte referitoare la încălcarea dreptului său la informare. Aceeaşi motivaţie se regăseşte şi în susţinerea respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei pentru Agricultură a mun. Bucureşti şi a Directorului Executiv al acesteia.

În susţinerea calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, reclamanta a susţinut că acest pârât a fost chemat în judecată având competenţe în semnarea actelor în numele autorităţii şi nu a fost chemat în judecată în nume propriu. Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale are atribuţia de a emite ordine în exercitarea funcţiei sale, iar unul din capetele de cerere ale reclamantei constă în obligarea Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la emiterea Ordinului de preluare a reclamantei la Direcţia monitorizare inspecţii, verificare şi control, înfiinţată conform Legii nr. 139/2014.

Instanţa de fond nu a argumentat punctual admiterea excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive - pentru fiecare pârât în parte, rezumându-se la a constata că nu există identitate între cei chemaţi în judecată şi cei care au calitatea de subiect pasiv în raportul dedus judecăţii.

Solicită recurenta instanţei de recurs să constate că motivele instanţei de fond nu reflectă obiectul cererii reclamantei şi nici susţinerile acesteia. Considerentele, de asemenea, contrazic probele din dosar, ca de exemplu atunci când instanţa reţine că la data de 24.02.2015 ar fi avut loc examinarea personalului cu atribuţii de inspecţie verificare şi control din cadrul Direcţiei pentru Agricultură a mun. Bucureşti, cu toate că la dosar există acte (filele 77-83 - dosar Tribunalul Bucureşti) din care rezultă în mod explicit faptul că personalul din Bucureşti a fost preluat fără testare, întrucât la examen s-ar fi prezentat un număr de 6 persoane - exact numărul celor 6 posturi disponibile în cadrul Direcţiei nou-înfiinţate.

Instanţa de fond nu a analizat susţinerea reclamantei cu privire la încălcarea de către pârâţi a dispoziţiilor imperative ale Legii nr. 188/1999 cu privire la obligaţia autorităţii publice să rezerve postul aferent funcţiei publice pe întreaga perioadă a suspendării raportului de serviciu.

S-a depus la dosar fişa postului reclamantei dinainte de suspendarea raportului de serviciu (filele 167-168 dosar Tribunalul Bucureşti) şi fişa postului de după solicitarea de reluare a activităţii (filele 169-170 dosar Tribunalul Bucureşti). Prin comparaţie, se poate constata că scopul principal al postului a fost modificat în sensul înlocuirii atribuţiilor de inspecţie cu "activităţi specifice compartimentului". Modificarea fişei postului în mod unilateral, prin schimbarea atribuţiilor postului, are semnificaţia unei modificări a raportului de serviciu. Practic susţinerea reclamantei, că o modificare a raportului de serviciu trebuia dispusă prin admiterea contestaţiilor formulate, respectiv prin preluarea în Direcţia nou înfiinţată - luându-se act de acordul expres manifestat în acest sens în cadrul cererilor formulate de aceasta, nu a fost analizată de instanţă, cu atât mai mult cu cât din actele dosarului se putea constata cu uşurinţă încălcarea flagrantă a dispoziţiilor imperative privind rezervarea postului de către autoritatea publică cu care reclamanta era în raport de serviciu.

II.Motivul de casare prev. de art. 488 pct. 8 C.pr.civ.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 au ca scop protejarea funcţionarului public ale cărui raporturi de serviciu sunt suspendate.

Totodată, contrar prevederilor art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, instanţa reţine că o modificare a raporturilor de serviciu poate avea loc doar din iniţiativa şi cu acordul funcţionarului public.

Consideră că instanţa a restrâns nejustificat aplicarea prevederilor legale, care fac referire la necesitatea existenţei acordului funcţionarului cu privire la modificarea raportului de serviciu atunci când acesta este suspendat, dar în condiţiile în care modificarea raportului de serviciu se impune a fi realizată ca urmare a emiterii unei legi de reorganizare a autorităţii publice, exprimarea din text "sau” cu acordul funcţionarului public trebuie să fie justificată prin notificarea prealabilă a funcţionarului cu privire la modificările ce se impun.

Prin hotărârea pronunţată instanţa a nesocotit principii generale ale dreptului muncii. Prin Legea nr. 188/1999 a fost reglementat regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi autoritatea publică cu care este în raporturi de serviciu. Conform art. 117 din Legea nr.188/1999, dispoziţiile acesteia se completează cu dispoziţii din Codul muncii, iar conform art.8 din Codul muncii legiuitorul a prevăzut în mod expres faptul că relaţiile de muncă trebuie să se bazeze pe principiul consensualităţii şi al bunei-credinţe, iar pentru buna desfăşurare a relaţiilor de muncă, participanţii la raporturile de muncă au obligaţia să se informeze şi să se consulte reciproc, în condiţiile legii.

Instanţa nu numai că nu a sesizat încălcarea de către pârâţi a obligaţiilor de informare, în raport de prevederile legale invocate de reclamantă, dar a şi motivat soluţia adoptată pe faptul că pârâtului MADR nu i se poate imputa lipsa de loialitate în desfăşurarea procedurilor, reclamanta având posibilitatea de a solicita modificarea raporturilor de serviciu înainte de desfăşurarea examenului.

Instanţa a reţinut în mod cu totul nemotivat faptul că autoritatea publică nu avea, contrar susţinerilor reclamantei, obligaţia notificării sale cu privire la posibilitatea ocupării posturilor în cadrul instituţiei nou creată.

Susţinerea instanţei privind posibilitatea reclamantei de a-şi exprima acordul cu privire la preluarea în structura nou-înființată înainte de desfăşurarea examenului nu are un suport probator sau legal.

Nesocotirea de către instanţă a normelor de drept material cuprinse în dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 188/1999, în vigoare, conform cărora: "Funcţionarul public are dreptul de a fi informat cu privire la deciziile care se iau în aplicarea prezentului statut şi care îl vizează în mod direct", şi interpretarea eronată a faptelor descrise în cererea reclamantei, rezultate ca atare din înscrisurile de la dosar, reţinute greşit în raport de exigenţele textelor de lege invocate, constituie motive de nelegalitate.

Exprimarea în textul art.96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 prin folosirea sintagmei "sau cu acordul funcţionarului public" presupune existenţa anterioară a unei informări cu privire la o situaţie concretă ce poate determina necesitatea modificării raporturilor de serviciu ale funcţionarului în cauză.

De altfel, prin textul pct. 2.4.1. lit. a) din Ordinul MADR nr. 321/06.02.2015 s-a prevăzut că: "Nu participă la testare funcţionarii publici: a) ale căror raporturi de serviciu sunt suspendate, în condiţiile legii.", cu scopul de a proteja persoanele care nu s-ar fi putut prezenta, din motive obiective, la o eventuală examinare în vederea preluării în cadrul unei structuri noi.

Modificarea ulterioară, prin introducerea pct. 2.4.3 din Ordinul MADR nr. 397/18.02.2015, s-a menţionat în continuarea protejării persoanelor care au raporturile de serviciu suspendate în condiţiile legii, că acestea vor fi preluate în cadrul Direcţiei monitorizare inspecţii, verificare şi control, numai cu acordul prealabil al acestora, fiind reluată practic dispoziţia legală existentă în cuprinsul alin. (3) din art. 96 din Legea nr. 188/1999.

Prin adresa cu nr. 208157 /16.03.2015, reclamanta a fost înştiinţată că, raportul său de serviciu nu poate fi modificat, dar fără să se ofere o explicaţie concretă a motivului pentru care nu s-ar putea realiza preluarea sa la Direcţia monitorizare inspecţii, verificare şi control, înfiinţată conform Legii nr. 139/2014 privind unele măsuri pentru reorganizarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificările ulterioare.

Instanţa a considerat că acest act este legal şi refuzul autorităţii este unul corect, întrucât reclamanta nu ar fi uzat de prevederile pct. 2.4.3 din Ordinul MADR nr. 397/18.02.2015, până la data examenului organizat pentru ocuparea posturilor în noua structură.

Practic, instanţa de fond nu a analizat ceea ce reclamanta a susţinut cu privire la imposibilitatea - în concediul medical în care se afla - să cunoască despre vreo modificare în organizarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. De asemenea, nu a analizat nici în ce măsură apărările pârâţilor sunt conforme cu textele de lege invocate de reclamantă în susţinerea existenţei dreptului său la informare.

Rolul instanţei de control judiciar este acela de a raporta considerentele hotărârii de fond la situaţii de fapt şi de drept rezultate din probatoriul administrat şi de a stabili în ce măsură argumentele avute în adoptarea unei soluţii îşi găsesc sau nu suport în actele dosarului, pornind desigur de la criticile avute în vedere în cuprinsul cererii de recurs. În acest sens, în virtutea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a reţinut constant că acest drept nu poate fi exercitat efectiv decât în situaţia în care instanţa procedează la „un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa" (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, hotărârea nr. 4 din 28.04.2005, în cauza Albina contra României, publicată în M. Of. nr. 1049/25.11.2005, Cauza Vlasia Grigore Vasilescu contra României, ş.a.)

Pârâţii nu au combătut cu înscrisuri nici una dintre acuzaţiile formulate de către reclamantă, rezumându-se la a invoca faptul că numai reclamanta este în culpă pentru că nu şi-ar fi exprimat acordul pentru a i se modifica raportul de serviciu în baza unei proceduri, despre care nu avea cum să cunoască.

Solicită recurenta instanţei de recurs să constatate că la pronunţarea sentinţei recurate instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a apărărilor şi argumentelor invocate de reclamantă, referitoare la dreptul său la informare.

Procedeul juridic utilizat de instanţa de fond echivalează cu necercetarea fondului cauzei, dar şi a dispoziţiilor legale care impun judecătorului să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Aspectele evidenţiate, cu consecinţe asupra justei soluţionări a cauzei şi pronunţării unei hotărâri judecătoreşti legale şi temeinice, ca act final al dezbaterii judiciare, trebuiau clarificate de instanţa de fond.

În raport de aceste motive, la care se adaugă şi necesitatea de a asigura reclamantei o protecţie reală a dreptului la un proces echitabil aşa cum este consacrat de art. 6 alineat 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, se impune casarea sentinţei şi rejudecarea fondului, prilej cu care să fie analizate toate susţinerile şi apărările părţilor urmând să se pună în discuţia părţilor administrarea de probatorii corespunzătoare, pentru pronunţarea unei soluţii temeinice şi legale, raportat la totalitatea susţinerilor din cererile reclamantei şi a apărărilor invocate prin răspunsurile la întâmpinări. Astfel, reclamanta este beneficiarul unui drept subiectiv şi are un interes legitim pe care autorităţile publice pârâte având obligaţia să-1 respecte, nu au făcut-o.

Având în vedere toate motivele invocate, a solicitat instanţei de recurs admiterea recursului, casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei în fond, cu consecinţa admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată, în contradictoriu cu toţi pârâţii nominalizaţi.

Pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepţiei tardivităţii recursului, a excepţiei nulităţii recursului, precum şi a excepţiei lipsei interesului/ obiectului recursului, iar pe fond respingerea acestuia ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Având în vedere faptul că sentinţa a fost comunicată MADR la data de 19.10.2016, iar din datele existente pe portalul instanţelor de judecată recursul declarat împotriva acestei hotărâri judecătoreşti apare înregistrat la data de 07.11.2016, a solicitat instanţei să verifice respectarea de către recurentă a termenului de recurs de 15 zile şi dispunerea unei rezoluţii în consecinţă, în sensul respingerii cererii de recurs ca tardiv formulată.

Intimatul a mai arătat că recursul formulat de către recurenta - reclamantă nu este admisibil, întrucât nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii, în sensul că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care se impune ca acesta să fie respins ca fiind vădit nefondat, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute la art. 489 alin. (2) din codul de procedură civilă.

Referitor la motivarea în drept, deşi recurenta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 din Codul de procedură civilă, nu aduce nicio critică ce s-ar circumscrie acestor motive de recurs, pe cale de consecinţă impunându-se menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei. Intimatul a arătat că judecătorul care s-a pronunţat asupra fondului a motivat soluţia dată, atât în fapt cât şi în drept.

Recurenta - reclamantă şi-a întemeiat recursul şi pe dispoziţiile art. 488 pct.8 Cod pr. civilă, deşi nu există vreun indiciu că, analizând în fapt şi în drept situaţia, instanţa a încălcat sau a aplicat greşit normele de drept material. Prin cererea de recurs, recurenta - reclamantă nu a arătat care sunt argumentele juridice pentru care critică soluţia instanţei de fond privind respingerea ca neîntemeiată a acţiunii, adică nu a criticat soluţia instanţei sub aspectul temeiurilor juridice aplicate speţei şi care au dus la constatarea caracterului neîntemeiat al acţiunii. Reproducerea prin recurs a stării de fapt care a condus la formularea acţiunii, cu reproducerea actelor normative pe care recurenta le consideră aplicabile, nu se constituie într-o critică a sentinţei, aspect sub care recursul este nemotivat în drept, astfel că sunt incidente prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 486 alin. (3) C.pr.civ. care prevăd sancţiunea nulităţii recursului pentru nemotivarea sa în drept.

Recurenta, prin motivele invocate, nu face decât să reitereze apărările aduse şi în faţa instanţei de fond, astfel încât criticile aduse sentinţei nu se încadrează în motivele de nelegalitate şi netemeinicie invocate, motive prevăzute de dispoziţiile prevăzute de art.488 din codul de procedura civilă, care să impună casarea hotărârii şi trimiterea spre rejudecare conform prevederilor art. 496 C.pr.civ..

Intimatul a mai invocat excepţia lipsei de interes /lipsei de obiect a capătului de cerere privind obligarea Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la emiterea Ordinului de preluare la Direcţia monitorizare inspecţii, verificare şi control, înfiinţată conform Legii nr.139/2014.

Intimatul a invocat apariţia HG nr. 860 /16.11.2016, privind organizarea, funcţionarea şi stabilirea atribuţiilor direcţiilor pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti, prin care legiuitorul a prevăzut la art.3 alin. (1): "(1) Personalul direcţiilor este format din personalul fostelor direcţii pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti, al caselor agronomului, al compartimentelor funcţionale din subordinea Direcţiei monitorizare inspecţii, verificare şi control din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi cel al camerelor agricole judeţene".

Prin urmare, la data intrării în vigoare a HG nr. 860/16.11.2016 nu se mai justifică interesul recurentei - reclamante de a solicita anularea actului administrativ emis de MADR sub nr 208157/16.03.2015 şi preluarea în cadrul Direcţiei de inspecţii a din cadrul pârâtei MADR, cu atât mai mult cu cât nu mai este posibilă preluarea în cadrul unei structuri care nu mai aparţine Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Recurenta - reclamantă nu solicită instanţei de control judiciar nimic concret referitor la soluţionarea excepţiilor invocate în cauză. Mai mult, recunoaşte faptul că excepţiile au fost puse în discuţia părţilor, însă îşi exprimă nemulţumirea faţă de administrarea probelor, nu faţă de soluţia dispusă. Prin urmare, a solicitat menţinerea ca temeinică şi legală, sub puterea lucrului judecat, a soluţiei instanţei de fond referitoare la admiterea excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a Directorului Executiv al Direcţiei pentru Agricultură a Municipiului Bucureşti.

Faţă de dispoziţiile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, calitate procesuală pasivă referitor la obligaţia de emitere a unui act administrativ, are autoritatea publică şi nu persoana fizică cu competenţe în semnarea actului în numele autorităţii.

Astfel, conducerea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale se exercită, aşa cum se prevede în HG nr. 1185 din 29 decembrie 2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale cu completările şi modificările ulterioare, de către ministru, acesta reprezentând ministerul în raporturile cu celelalte ministere, cu alte autorităţi publice şi organizaţii, cu persoane juridice şi fizice din ţară sau din străinătate, precum şi în justiţie, ca reprezentant legal, nu în nume propriu.

Prin urmare, apare complet neîntemeiată susţinerea recurentei - reclamante în sensul că Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a fost chemat în judecată având competenţe în semnarea actelor în numele autorităţii. Aşa cum a precizat în apărările formulate, se poate adresa instanţei de contencios administrativ „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică".

Mai mult, recurenta - reclamantă a formulat cererea de chemare în judecată împotriva unui anumit ministru, respectiv dl D.C., care nu mai exercită funcţia de ministru din decembrie 2015. În exercitarea atribuţiilor care revin în perioada mandatului de ministru al agriculturii şi dezvoltării rurale, acesta emite ordine şi instrucţiuni, în condiţiile legii, în calitate de reprezentant legal al instituţiei pe care o conduce. Prin urmare, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin conducătorul său, este o instituţie care pune în executare şi execută în concret legea, fiind ţinut de aplicarea imediată a acesteia.

Dispoziţiile art. 488 pct. 6 C.pr.civ. vizează nemotivarea hotărârii în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Motivarea unei hotărâri este o problemă de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar. Această obligaţie a instanţei nu presupune preluarea în cuprinsul sentinţei a tuturor susţinerilor părţilor şi nici existenţa unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esenţiale care au fost supuse spre judecată instanţei, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunţării acesteia.

Instanţa de fond s-a conformat dispoziţiilor art. 425 C.pr.civ., hotărârea pronunţată cuprinzând motivele de fapt şi drept care au format convingerea instanţei, motivarea fiind explicită, instanţa examinând în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse spre analiză prin prisma susţinerilor, apărărilor şi probelor de la dosar, permiţând totodată exercitarea controlului judiciar. Este util de subliniat că hotărârea recurată respectă şi exigenţele prevăzute de art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar conform jurisprudenţei Curţii, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă să examineze în mod real problemele esenţiale cu care a fost investită.

În cauza de faţă, instanţa a analizat situaţia de fapt şi drept expusă de reclamantă, a arătat argumentele ce au format convingerea instanţei, examinând în mod real susţinerile părţilor, indicându-le si arătând, în concret, cu privire la fiecare dintre ele, cele constatate, o astfel de hotărâre respectând atât dispoziţiile art. 425 C.pr.civ. dar şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. De altfel, recurenta a invocat dispoziţiile art. 488 pct. 6 C.pr.civ. apreciind că instanţa nu a menţionat toate susţinerile părţilor însă instanţa a motivat pe larg situaţia reţinută prin raportare la dispoziţiile normelor de reorganizare administrativă incidente şi identitatea între persoana pârâţilor şi persoana căreia îi incumbă obligaţia corelativă dreptului dedus judecăţii, astfel că primul motiv de recurs invocat nu poate fi reţinut.

Nici motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C.pr.civ., invocat formal de recurentă, nu este incident, instanţa de fond respectând şi aplicând corect normele de drept material incidente.

Reorganizarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale precum şi a structurilor din subordinea acestuia, a fost aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.1185/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Hotărârea Guvernului nr.1187 pentru modificarea art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 751/2010 privind măsurile de reorganizare a direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene şi a municipiului Bucureşti.

Totodată, potrivit art. 7 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr.1185/2014, în cadrul MADR funcţiona Direcţia monitorizare inspecţii, verificare şi control prin preluarea activităţilor de inspecţie, de verificare şi control de la direcţiile pentru agricultură judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cu excepţia celor de inspecţie în domeniul zootehniei şi a celor de inspecţie privind activitatea de clasificare a carcaselor din cadrul acestora, înfiinţată în conformitate cu prevederile art. 7 Legea nr. 139/2014.

La nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, în subordinea structurii nou - înfiinţate, se organizează şi funcţionează un compartiment funcţional cu un număr maxim de 6 posturi.

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a emis Ordinul nr. 321/06.02.2015, pentru aprobarea Procedurii privind preluarea personalului cu atribuţii de inspecţii, verificare şi control, cu excepţia celor de inspecţie în domeniul zootehniei şi a celor de inspecţie privind activitatea de clasificare a carcaselor, din cadrul direcţiilor pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti pe funcţii de execuţie în cadrul Direcţiei monitorizare inspecţii, verificare şi control, publicate pe site-ul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Serviciul de Presă şi Relaţii Publice, în data de 09 februarie 2015.

De asemenea, MADR a făcut public Anunţul nr. 207861/12.02.2015 privind examinarea personalului cu atribuţii de inspecţie, verificări şi control din cadrul Direcţiilor pentru Agricultură Judeţene şi a municipiului Bucureşti, care cuprindea si Lista centralizatoare cu judeţele şi persoanele cu atribuţii de inspecţie, de verificare şi de control, listă în care fi dumneavoastră figuraţi în incapacitate de muncă. Ordinul MADR nr. 321/06.02.2015 a fost modificat şi completat prin Ordinul MADR nr. 397/18.02.2015, a cărei modificare a fost publicată pe site-ul MADR.

Reclamanta B.D.S. este funcţionar public în cadrul Direcţiei Agricole a Municipiului Bucureşti. Aşa cum susţine şi reclamanta, în perioada 21.10.2014 - 31.03.2015, având în vedere dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare, aceasta a avut raportul de serviciu suspendat pentru incapacitate temporară de muncă.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat în primul rând anularea actului administrativ emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, sub nr. 208157/16.03.2015, ce reprezintă răspunsul la petiţiile, cu conţinut identic, depuse de reclamantă la MADR şi înregistrate sub nr. 45864 /25.02.2015 şi nr.45865 /25.02.2015.

Prin petiţiile invocate anterior reclamanta a precizat că raportul său de serviciu este suspendat pentru incapacitate de muncă, condiţie care nu i-a permis prezentarea la examen în ziua susţinerii acestuia, motiv pentru care consideră i-au fost încălcate drepturile legale privind preluarea postului în cadrul Direcţiei monitorizare, inspecţii, verificare şi control din cadrul MADR. Prin adresa nr. 208157 /16.03.2015, MADR i-a răspuns reclamantei că, în conformitate cu prevederile punctului 2.4 - Excepţii din Procedura privind preluarea personalului cu atribuţii de inspecţii, verificare şi control (...) aprobată prin Ordinul nr. 321/06.02.2015 şi modificat şi completat prin Ordinul nr. 397/18.02.2015, nu participă la testare funcţionarii publici ale căror raporturi de serviciu sunt suspendate, în condiţiile legii, concluzionând că, respectând prevederile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, raportul de serviciu nu poate fi modificat. De asemenea, în vederea aplicării dispoziţiilor Legii nr. 139/2014 şi a art. 2.1.2 din Procedura de preluare prin transfer a personalului cu atribuţii de inspecţie, verificare şi control din cadrul direcţiilor pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a publicat anunţul nr. 207861/12.02.2015, privind examinarea personalului. În speţă, pe Lista centralizatoare cu judeţele şi persoanele cu atribuţii de inspecţie, verificare şi control din cadrul direcţiilor pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti care participă la examen, în dreptul Direcţiei pentru Agricultură a Municipiului Bucureşti figurează şi reclamanta ca fiind în incapacitate temporară de muncă la data afişării prezentei liste.

În acest sens, se invocă prevederile art. 2.4 din Procedura privind preluarea personalului cu atribuţii de inspecţii, verificare şi control, conform cărora "nu participă la testare funcţionarii publici ale căror raporturi de serviciu sunt suspendate".

Referitor la solicitările reclamantei privind preluarea acesteia la Direcţia monitorizare inspecţii, verificare şi control înfiinţată conform Legii nr. 139/2014, aprobată prin Ordinul nr.321/06.02.2015, modificată prin Ordinul nr. 397/18.02.2015, în lumina prevederilor legale expuse anterior, acest lucru nu a fost posibil datorită faptului că, la momentul când s-a realizat preluarea funcţionarilor publici cu atribuţii de inspecţie, verificare şi control din cadrul Direcţiei Agricole a Municipiului Bucureşti, reclamanta avea raportul de serviciu suspendat.

Prin urmare, corect s-a reţinut de tribunal respectarea prev. art. 7 din HG nr. 1185/2014, prin întocmirea şi publicarea atât a Procedurii de preluare prin transfer a personalului cât şi a anunţului nr. 207861/12.02.2015 privind evaluarea personalului precum şi Lista funcţionarilor publici care participa la procedură, listă în care reclamanta din prezenta cauză a fost inclusă ca urmare a îndeplinirii de către Direcţia Agricolă a Municipiului Bucureşti a obligaţiei stabilită la pct. 2.1.1 din Procedura aprobata prin OMADR nr. 321/06.02.2015 de comunicare a tuturor funcţionarilor cu atribuţii de inspecţie şi control, menţionându-se în mod corect, potrivit certificatelor medicale anexate de reclamantă cererii introductive, suspendarea raporturilor de serviciu în acea perioadă pentru incapacitate temporara de muncă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare, "pe perioada suspendării raportului de serviciu autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să rezerve postul aferent funcţiei publice. (...) Pe perioada suspendării, raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât din iniţiativa sau cu acordul funcţionarului public în cauză."

Legiuitorul a stabilit obligaţia funcţionarului public de a anunţa angajatorul despre orice modificare intervine în derularea raportului de serviciu atât la ivirea situaţiei de fapt cât şi la încetarea acesteia.

Faţă de cele ce preced, se arată că reclamanta nu şi-a reluat activitatea în cadrul Direcţiei Agricole a Municipiului Bucureşti înainte de demararea procedurii privind preluarea personalului cu atribuţii de inspecţie, verificare şi control din cadrul direcţiilor pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti, nu s-a prezentat la examinare şi nu şi-a exprimat acordul privind preluarea, înainte de demararea procedurii, motiv pentru care considerăm că prezenta acţiune este neîntemeiată şi solicităm dispunerea unei rezoluţii în consecinţă.

Referitor la capătul de cerere privind obligarea MADR la repararea pagubei provocate prin refuzul nejustificat de aplicare conformă a dispoziţiilor Ordinului MADR nr. 321/06.02.2015 si a Ordinului nr. 397/18.02.2015, s-a arătat că în cuprinsul cererii de recurs, recurenta - reclamantă nu face nicio menţiune cu privire la acest capăt de cerere. În acest sens, pârâtul MADR şi-a îndeplinit toate atribuţiile ce-i reveneau în cadrul procedurii de preluare a personalului cu atribuţii de inspecţie, verificare şi control din cadrul Direcţiei Agricole a Municipiului Bucureşti, motiv pentru care nu poate fi reţinută vreo culpa a MADR care să conducă la dispunerea unei obligaţii de plată în sarcina acestei instituţii cu titlu de despăgubire. Astfel, se poate constata fără putinţă de tăgadă că, reclamanta, prin capătul patru al cererii de chemare în judecată, solicită obligarea pârâţilor la plata unei sume de bani despre care aceasta susţine că ar reprezenta prejudiciul ce i-a fost cauzat ca urmare a respingerii contestaţiei privind nepreluarea acesteia în cadrul Direcţiei monitorizare inspecţii, verificare şi control, înfiinţată conform Legii nr.139/2014. Altfel spus, obiectul capătului patru al cererii de chemare în judecată îl reprezintă acordarea de despăgubiri materiale, pe care reclamanta le cuantifică la suma de 500.000 lei. Practic, capătul de cerere secundar, formulat potrivit interesului reclamantei, este raportat la obiectul principal al acţiunii.

Referitor la solicitarea obligării pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, a solicitat reducerea cuantumului acestora raportat la munca depusă de apărătorul recurentei. În speţă, subzistă criterii legale pentru exercitarea atribuţiei reducerii motivate a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor: valoarea cauzei şi munca (activitatea) desfăşurată de avocat (complexitatea cauzei fiind un subcriteriu component al muncii, chiar dacă este menţionat de sine-stătător în C.PR.CIV.). Cele două criterii sunt cumulative, aşa cum rezultă din formularea legii, „în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată", ceea ce înseamnă că ele trebuie observate concomitent de către instanţă, ceea ce este normal dacă avem în vedere că protecţia instituită pentru partea care cade în pretenţii este asigurată numai combinând cele două criterii.

În drept, au fost invocate Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, H.G. nr. 1185/2014, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Intimatul a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, în temeiul art. 223 coroborat cu prevederile art. 411 alin. (1) pct.2 Noul C.pr.civ..

Intimata D.M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, invocând şi excepţia netimbrării/insuficientei timbrări, excepţia tardivităţii recursului şi excepţia lipsei de interes.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Intimata a solicitat instanţei verificarea aspectului dacă recurenta a respectat prevederile art. 24 din OUG nr. 80/2013 privind cuantumul taxelor judiciare de timbru în recurs, iar în cazul în care taxa de timbru nu a fost achitată în cuantumul legal, a solicitat anularea cererii ca netimbrată/insuficient timbrată.

Sub aspectul tardivităţii recursului, a solicitat instanţei verificarea aspectului dacă recurenta a respectat termenul de 15 zile conferit de lege pentru exercitarea căii de atac iar în cazul în care acesta nu a fost respectat, a solicitat respingerea cererii de recurs ca tardiv formulată.

Sub aspectul interesului, intimata a arătat că recurenta nu justifică un interes legal în judecarea recursului.

Anterior declarării recursului, în M. Of. nr. 545 din 20 iulie 2016 a fost publicată Legea nr. 157 /2016 privind unele măsuri pentru reorganizarea unor structuri aflate în subordinea/coordonarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi, ulterior, în M. Of. PI nr. 939 din 22 noiembrie 2016, H.G. nr. 860/2016 privind organizarea, funcţionarea şi stabilirea atribuţiilor direcţiilor pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti, astfel încât cererea reclamantei de anulare a actului administrativ emis de MADR sub nr. 208157/16.03.2015 a pârâtei MADR şi preluare în cadrul Direcţiei monitorizare inspecţii, verificare şi control a din cadrul pârâtei MADR, a rămas fără obiect; aceasta, întrucât potrivit art. 2 din Legea nr.157/2016, direcţiile pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti sunt reinvestite cu atribuţii de inspecţii, verificare şi control, preluându-le împreună cu personalul aferent al Direcţiei monitorizare inspecţii, verificare şi control din cadrul pârâtei Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Or, activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate şi practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual. Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obţine prin promovarea acţiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamanţilor. Condiţia interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de atac. În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes. Astfel, recurenta nu justifică un folos practic, legitim, în obţinerea unei soluţii de admitere a recursului, de modificare a sentinţei atacate şi de admitere a cererii de chemare în judecată.

Pe fond, s-a arătat că nu este fondat niciunul din motivele de recurs invocate. Astfel, dispoziţiile art. 488 pct. 6 C.pr.civ., vizează nemotivarea hotărârii, în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Motivarea unei hotărâri este o problemă de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar. Această obligaţie a instanţei nu presupune preluarea în cuprinsul sentinţei a tuturor susţinerilor părţilor şi nici existenţa unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esenţiale care au fost supuse spre judecată instanţei, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunţării acesteia.

Instanţa de fond s-a conformat dispoziţiile art. 425 C.pr.civ., hotărârea pronunţată cuprinzând motivele de fapt şi drept care au format convingerea instanţei, motivarea fiind explicită, instanţa examinând în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse spre analiză prin prisma susţinerilor, apărărilor şi probelor de la dosar, permiţând totodată exercitarea controlului judiciar.

In cauza de faţă, instanţa a analizat situaţia de fapt şi drept expusă de reclamantă, a arătat argumentele ce au format convingerea instanţei, examinând în mod real susţinerile părţilor, indicându-le si arătând, în concret, cu privire la fiecare dintre ele, cele constatate, o astfel de hotărâre respectând atât dispoziţiile art. 425 C.pr.civ. dar şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Nici motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C.pr.civ., invocat formal de recurentă, nu este incident, instanţa de fond respectând şi aplicând corect normele de drept material incidente.

Prin cererea de chemare în judecată recurenta-reclamantă a solicitat anularea actului administrativ emis de MADR sub nr 208157/16.03.2015, act administrativ ce reprezintă răspunsul la petiţiile succesive, identice în conţinut, înregistrate de reclamantă la pârâta MADR sub nr. 45864/25.02.2015 şi nr. 45865/25.02.2015. În M. Of., P.I nr. 758 din 20/10/2014 a fost publicată Legea nr 139/2014 privind unele măsuri pentru reorganizarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia.

In aplicarea normei susmenţionate au fost adoptate HG nr. 1185/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, publicată in M. Of., P.I nr. 34 din 15/01/2015 şi HG nr 1187/2014 pentru modificarea art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 751/2010 privind măsurile de reorganizare a direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene şi a municipiului Bucureşti, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 18 din 09/01/2015.

Potrivit art. 7 din HG nr. 1185/2014 în cadrul pârâtei Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a fost înfiinţată Direcţia monitorizare inspecţii, verificare şi control prin preluarea activităţilor de inspecţie, de verificare şi de control de la direcţiile pentru agricultură judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, înfiinţată în conformitate cu prevederileart.7 din Legea nr.139/2014. În executarea acestor dispoziţii legale, MADR a emis Ordinul nr. 321/06.02.2015 pentru aprobarea procedurii privind preluarea personalului cu atribuţii de inspecţii, verificare si control, cu excepţia celor de inspecţie in domeniul zootehniei si a celor de inspecţie privind activitatea de clasificare a carcaselor, din cadrul direcţiilor pentru agricultura Judeţene si a Municipiului Bucureşti pe funcţii de execuţie in cadrul Direcţiei monitorizare inspecţii, verificare şi control, ordin publicat pe site-ul MADR prin intermediul serviciului de specialitate în data de 09.02.2015. Ordinul MADR nr 321 /06.02.2015 a fost modificat si completat prin OMADR nr. 397/18.02.2015, publicat de asemenea pe site-ul MADR.

Direcţia pentru Agricultură a Municipiului Bucureşti, prin directorul său executiv, şi-a respectat singura sarcină stabilită prin Procedura aprobata prin OMADR nr. 321/06.02.2015, respectiv cea de la pct. 2.1.1, să transmită MADR fisele de post şi lista personalului cu atribuţii de inspecţie, verificare si control, dovada constituind-o înscrierea reclamantei de către pârâta MADR în "Lista funcţionarilor care participă la examen" publicată pe site-ul acesteia şi anexată chiar de reclamantă cererii introductive, în cuprinsul căreia subliniază poziţia la care a fost înscrisă cu menţiunea "incapacitate temporară de muncă".

Aşa cum corect reţine instanţa fondului, în baza certificatelor medicale de la dosar, în perioada 21.10.2014 - 31.03.2015, având în vedere dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999, raporturile de serviciu ale recurentei au fost suspendate pentru incapacitate temporară de muncă, reclamanta arătând explicit în cuprinsul adreselor înregistrate la MADR sub nr. 45864/25.02.2015 şi nr. 45865/25.02.2015 că incapacitatea temporară de munca nu i-a permis prezentarea la examen în ziua susţinerii acestuia, furnizând astfel instanţei de fond dovada că a avut cunoştinţă despre derularea procedurii si data susţinerii examenului, înlăturându-şi astfel orice susţinere cu privire la încălcarea dreptului de participare la procedură.

Prin adresa nr. 208157/16.03.2015 pârâta MADR a răspuns petiţiilor formulate de reclamantă arătând că "potrivit prev. pct. 2.4 - Excepţii - din procedura de preluare a personalului aprobata prin OMADR nr. 321/06.02.2015 "nu participă la testare funcţionarii publici ale căror raporturi de serviciu sunt suspendate" - reclamanta din prezenta cauza arătând în cererea introductivă că în perioada în cauză se încadra în situaţiile de excepţie, ce respectă prevederile art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr 188/1999.

Prin urmare, corect s-a reţinut la fond respectarea prev. art. 7 din HG nr. 1185/2014, prin întocmirea şi publicarea atât a Procedurii de preluare prin transfer a personalului cât şi a anunţului nr. 207861/12.02.2015 privind evaluarea personalului precum şi Lista funcţionarilor publici care participa la procedură, listă în care reclamanta din prezenta cauză a fost inclusă ca urmare a îndeplinirii de către Direcţia Agricolă a Municipiului Bucureşti a obligaţiei stabilită la pct. 2.1.1 din Procedura aprobata prin OMADR nr. 321/06.02.2015 de comunicare a tuturor funcţionarilor cu atribuţii de inspecţie şi control, menţionându-se în mod corect, potrivit certificatelor medicale anexate de reclamantă cererii introductive, suspendarea raporturilor de serviciu în acea perioadă pentru incapacitate temporara de muncă.

Procedura a fost corect îndeplinită în raport şi de dispoziţiile art. 96 alin. (3) din Legea nr.188/1999, în lipsa oricărei probe din care să rezulte că reclamanta si-a manifestat expres voinţa de modificare a raporturilor de serviciu printr-o cerere de reluare a activităţii în cadrul instituţiei pârâte de rang 2 şi de participare la concurs anterior datei examenului.

Totodată, faţă de dispoziţiile Legii nr. 554/2004 potrivit cărora calitate procesuală pasivă referitor la obligaţia de emitere a unui act administrativ are doar autoritatea publică în sarcina căreia legea instituie obligaţia emiterii lui şi nu persoana fizică cu competenţe în semnarea actului în numele autorităţii, în mod corect a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei pentru Agricultură a Municipiului Bucureşti, a Directorului Executiv al Direcţiei pentru Agricultură a Municipiului Bucureşti şi a Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Or, faptul că urmare analizei situaţiei de fapt în raport cu normele de procedură aplicabile speţei a condus instanţa de fond la o concluzie corectă, însă nefavorabilă recurentei nu se circumscrie acestui motivului de recurs prev. de art. 488 pct. 8 C.pr.civ., reclamanta nejustificând un drept subiectiv încălcat, pentru că nu a fost împiedicată să participe la procedură, iar procedura de organizare şi desfăşurare a examenului a fost una corectă, în deplină conformitate cu normele de reglementare.

Intimata Direcţia pentru agricultură a Municipiului Bucureşti a formulat întâmpinare, prin care a invocat aceleaşi excepţii şi apărări ca şi intimata Dinu Măria.

Intimatul Achim Irimescu, în prezent Ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care a invocat aceleaşi excepţii şi apărări ca şi intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.).

Recurenta B.D.S. a formulat răspuns la întâmpinările depuse de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.). şi de Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate.

Recurenta B.D.S. a formulat răspuns la întâmpinările depuse de Direcţia pentru Agricultură a municipiului Bucureşti şi de D.M., prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate.

La termenul din 25.01.2017, Curtea a pus în discuţie excepţiile invocate prin întâmpinări, precum şi fondul recursului.

Asupra excepţiei netimbrării, invocată de intimaţii Direcţia pentru agricultură a Municipiului Bucureşti şi Dinu Măria, Curtea constată următoarele:

Intimaţii Direcţia pentru agricultură a Municipiului Bucureşti şi Dinu Măria au solicitat instanţei verificarea aspectului dacă recurenta a respectat prevederile art. 24 din OUG nr.80/2013 privind cuantumul taxelor judiciare de timbru în recurs, iar în cazul în care taxa de timbru nu a fost achitată în cuantumul legal, au solicitat anularea cererii ca netimbrată/insuficient timbrată.

Curtea constată că, potrivit art. 29 alin. (1) lit. l) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 80/2013 (care se referă la faptul că sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare şi extraordinare, referitoare la orice alte acţiuni, cereri sau acte de procedură pentru care se prevăd, prin legi speciale, scutiri de taxă judiciară de timbru) coroborat cu art. 117 din Legea nr. 188/1999 şi 270 Codul muncii, sunt scutite de taxă judiciară de timbru cauzele ce au ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale. Astfel, excepţia netimbrării este nefondată.

Asupra excepţiei tardivităţii, invocată de toţi intimaţii prin întâmpinări, Curtea constată următoarele:

Potrivit prev. art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Sentinţa recurată a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 19.10.2016, conform dovezii aflate la fila 242 verso dosar tribunal.

Recursul a fost formulat la data de 3.11.2016, data poştei, iar conform art. 183 alin. (1) C.pr.civ., „actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen.”

Termenul de recurs s-ar fi împlinit la data de 4.11.2016, dar cum cererea de recurs a fost depusă în interiorul acestuia, Curtea va respinge excepţia tardivităţii, ca nefondată.

Asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată de intimaţii Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.), Curtea constată următoarele:

Intimaţii au invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea motivelor recursului în unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 din noul C.pr.civ., susţinând că: motivele formulate de recurent nu se pot încadra în prev. art. 488 alin. (1) C.pr.civ., deşi recurenta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 din Codul de procedură civilă, nu aduce nicio critică ce s-ar circumscrie acestor motive de recurs; recurenta, prin motivele invocate, nu face decât să reitereze apărările aduse şi în faţa instanţei de fond, astfel încât criticile aduse sentinţei nu se încadrează în motivele de nelegalitate şi netemeinicie invocate; în plus, sunt şi nefondate criticile referitoare la nemotivarea hotărârii şi greşita aplicare a legii.

Curtea constată că din cercetarea recursului, nu se poate reţine neîncadrarea acestuia în motivele de casare prevăzute limitativ de lege. Dimpotrivă, recurenta indică în cadrul motivului de casare subsumat punctului 6 al art. 488 alin. (1) C.pr.civ. mai multe critici ce se încadrează la această critică; iar în cadrul punctului 8, se invocă, pe lângă alte critici, greşita aplicare a dispoziţiilor art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999ale punctelor 2.4.1. lit. a) din Ordinul nr.321/6.02.2015 şi 2.4.3. din Ordinul nr. 397/18.02.2015 emise de MADR.

Astfel, nu se poate constata nemotivarea recursului, iar criticile aduse se subsumează celor două motive de casare invocate. Împrejurarea că recurenta ar fi reiterat apărările aduse şi în faţa instanţei de fond, nu poate duce la nulitatea recursului, decât în măsura în care această reiterare ar fi complet lipsită de logică juridică raportat la soluţia prime instanţe. Or, cât timp prima instanţă a pronunţat soluţia respingând argumentele reclamantei, este normal ca aceasta să le reitereze în recurs sub forma motivelor de casare. În fine, faptul că aceste motive de casare ar fi nefondate, nu duce la nulitatea lor, fiind o susţinere ce ţine de fondul recursului.

Prin urmare, Curtea va respinge şi excepţia nulităţii recursului, ca nefondată.

Asupra excepţiei lipsei obiectului şi a lipsei de interes, invocate de intimaţii Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.), Curtea constată următoarele:

Excepţia lipsei de interes a fost invocată la fond de Direcţia pentru Agricultură a Municipiului Bucureşti, fiind calificată de prima instanţă ca şi apărare de fond. Or, niciunul din intimaţi nu a recurat sentinţa sub acest aspect, iar reiterarea excepţiei pentru aceleaşi argumente nu poate fi făcută în calea de atac a recursului, fără a exista un recurs declarat de aceştia pe acest aspect, modul de soluţionare al incidentului procesual de către prima instanţă intrând în puterea lucrului judecat.

În faza procesuală a recursului, intimaţii au invocat excepţia lipsei de interes/lipsei de obiect a capătului de cerere privind obligarea Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la emiterea Ordinului de preluare la Direcţia monitorizare inspecţii, verificare şi control, înfiinţată conform Legii nr. 139/2014, faţă de apariţia HG nr. 860/16.11.2016, privind organizarea, funcţionarea şi stabilirea atribuţiilor direcţiilor pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti, prin care legiuitorul a prevăzut la art.3 alin. (1):

"(1) Personalul direcţiilor este format din personalul fostelor direcţii pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti, al caselor agronomului, al compartimentelor funcţionale din subordinea Direcţiei monitorizare inspecţii, verificare şi control din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi cel al camerelor agricole judeţene".

Prin urmare, la data intrării în vigoare a HG nr. 860/16.11.2016, intimaţii susţin faptul că nu se mai justifică interesul recurentei - reclamante de a solicita anularea actului administrativ emis de MADR sub nr 208157/16.03.2015 şi preluarea în cadrul Direcţiei de inspecţii a din cadrul pârâtei MADR, cu atât mai mult cu cât nu mai este posibilă preluarea în cadrul unei structuri care nu mai aparţine Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Se mai susţine faptul că prin Legea nr. 157/2016 privind unele măsuri pentru reorganizarea unor structuri aflate în subordinea/coordonarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale potrivit art. 2 din Legea nr. 157/2016, direcţiile pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti sunt reinvestite cu atribuţii de inspecţii, verificare şi control, preluându-le împreună cu personalul aferent al Direcţiei monitorizare inspecţii, verificare şi control din cadrul pârâtei Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Curtea constată că un act administrativ nu poate evita controlul legalităţii sale, doar pe aspectul că, la data sesizării instanţei de recurs, norma legală ce a stat la baza emiterii lui a fost modificată/ abrogată, cât timp aceasta a produs efecte juridice, efecte constând tocmai în emiterea actului administrativ contestat. Ca urmare, modificarea regimului juridic nu poate duce la lipsirea de obiect sau de interes a acţiunii, ce urmăreşte verificarea legalităţii actului emis în baza vechiului regim juridic, ce a produs efecte.

Ca urmare, Curtea va respinge şi excepţia lipsei obiectului şi a lipsei de interes, ca nefondate.

Analizând recursul de faţă prin prisma motivelor de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct.5 (invocat implicit prin recurs), 6 şi 8 noul C.pr.civ., precum şi a apărărilor intimaţilor şi a ansamblului înscrisurilor aflate la dosar, Curtea constată următoarele:

Curtea constată că recurenta a invocat în mod expres prev. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C.pr.civ., dar şi o serie de critici ce se încadrează în prev. art. 488 alin. (1) pct. 5 C.pr.civ..

În ceea ce priveşte motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C.pr.civ.

În esenţă, recurenta a invocat faptul că sentinţa este nemotivată, deoarece prima instanţă nu a menţionat toate susţinerile părţilor, invocând pe larg doar acţiunea principală şi întâmpinările formulate de pârâţii Direcţia pentru Agricultură a mun. Bucureşti (DADR), Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR); nu a fost făcută menţiunea despre răspunsurile la întâmpinări formulate de reclamantă; nu s-a menţionat depunerea la dosar (după declinarea competenţei la Tribunalul Bucureşti) a întâmpinării formulată de Directorul DADR, în persoana doamnei Măria Dinu; nu s-a făcut menţiunea că la dosar a fost depusă o completare, la solicitarea instanţei, a justificării daunelor solicitate de reclamantă; nu s-a făcut menţiunea faptului că, la termenul din data de 16.12.2015, a fost pusă în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii acţiunii; nu s-a precizat administrarea probei cu interogatoriul pârâţilor; instanţa a soluţionat excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, fără să arate că părţile şi-au susţinut punctul de vedere asupra acestora în data de 10.02.2016; instanţa nu a motivat soluţia de unire cu fondul cauzei a excepţiilor; analiza asupra excepţiilor privind lipsa calităţii procesuale pasive ale pârâţilor DADR, Directorul Executiv al DADR şi Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, s-a întemeiat în principal pe susţinerile pârâţilor, fără a lua în considerare toate apărările, susţinerile şi cererile formulate de către reclamantă; hotărârea atacată nu argumentează respingerea susţinerilor reclamantei cu privire la faptul că, atât pârâta Direcţia pentru Agricultură a mun. Bucureşti, cât şi Directorul Executiv al DADR nu şi-au îndeplinit obligaţiile legale cu privire la informarea personalului vizat de schimbările intervenite cu privire la procedura ce urma să se desfăşoare; în susţinerea calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, reclamanta a susţinut că acest pârât a fost chemat în judecată având competenţe în semnarea actelor în numele autorităţii şi nu a fost chemat în judecată în nume propriu; instanţa de fond nu a argumentat punctual admiterea excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive - pentru fiecare pârât în parte, rezumându-se la a constata că nu există identitate între cei chemaţi în judecată şi cei care au calitatea de subiect pasiv în raportul dedus judecăţii; motivele instanţei de fond nu reflectă obiectul cererii reclamantei şi nici susţinerile acesteia; instanţa de fond nu a analizat susţinerea reclamantei cu privire la încălcarea de către pârâţi a dispoziţiilor imperative ale Legii nr.188/1999 cu privire la obligaţia autorităţii publice să rezerve postul aferent funcţiei publice pe întreaga perioadă a suspendării raportului de serviciu.

Curtea reţine că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C.pr.civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanţe de a oferi o motivare, în condiţiile art. 425 C.pr.civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunţare asupra acţiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv şi considerente, ca elemente componente esenţiale şi obligatorii ale hotărârii judecătoreşti, faţă de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) şi c).

Curtea arată şi că în acord cu dispoziţiileart. 22 alin. (2) C.pr.civ. revine judecătorului de fond ca în soluţionarea cererii de chemare în judecată să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

În cauză, apreciază Curtea că sentinţa civilă recurată respectă dispoziţiile art. 22 alin. (6) şi art. 425 C.pr.civ., căci, observând hotărârea tribunalului, se constată că aceasta reţine de o manieră corespunzătoare situaţia de fapt, la care a fost corect aplicată norma de drept incidentă, astfel că nu se poate susţine că hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază ori ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Se mai constată că omisiunea de a prezenta o parte din actele procedurale ale dosarului nu duce la concluzia neanalizării susţinerilor esenţiale ale părţilor, atâta timp cât acestea se regăsesc analizate în considerentele propriu-zise ale sentinţei (care conţin silogismul judiciar ca atare).

Apoi, cerinţa motivării hotărârii judecătoreşti nu impune necesitatea ca aceasta să analizeze în mod detaliat toate susţinerile părților, ci numai pe acelea „esenţiale”, care duc la rezolvarea speţei. Astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Albina contra României, paragraful 30: „Curtea reaminteşte că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenţie, include printre altele dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria A, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanţei" obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.”

Astfel, neanalizarea subargumentelor invocate de părţi sau a tuturor susţinerilor acestora nu duce la concluzia necercetării fondului, cât timp argumentele esenţiale au fost analizate de instanţă-ceea ce duce la caracterul nefondat al motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct.6 C.pr.civ..

În ceea ce priveşte motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 C.pr.civ.

Un prim motiv de critică se referă la faptul că în mod greşit ar fi unit instanţa excepţiile invocate cu fondul cauzei, deşi excepţiile vor putea fi unite cu fondul cauzei numai dacă pentru judecarea lor este necesar să se administreze aceleaşi dovezi ca şi pentru soluţionarea fondului. Recurenta a susţinut că instanţa nu a motivat soluţia de unire cu fondul cauzei a excepţiilor; sub acest considerent, Curtea a reţinut deja că este nefondat motivul de casare prev. de art. 488 alin.(1) pct. 6 C.pr.civ..

Curtea constată că această susţinere se încadrează în motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 C.pr.civ., neinvocat expres de recurentă, dar este nefondat. Recurenta nu a dovedit care este vătămarea procesuală suferită de aceasta prin unirea excepţiilor cu fondul şi pronunţarea asupra acestora odată cu fondul cauzei, cât timp a avut posibilitatea de a formula apărări împotriva acestora, iar pârâţii cu privire la care instanţa a admis în final excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive au figurat în citativ. Dimpotrivă, o eventuală vătămare procesuală ar putea fi invocată numai de către aceşti pârâţi, care au figurat în citativ pe tot parcursul procesului, deşi aceştia invocaseră excepţia lipsei calităţii lor procesuale pasive.

Un alt motiv de recurs subsumat punctului 5 al art. 488 alin. (1) C.pr.civ. se referă la invocarea greşitei admiteri a excepției lipsei calităţii procesuale pasive a paraților Direcția pentru Agricultura a Municipiului București, Directorul Executiv al Direcției Pentru Agricultura a Municipiului București - D.M. şi Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-D.C..

Recurenta justifică calitatea procesuală pasivă a pârâtei Direcţia pentru Agricultură a municipiului Bucureşti şi a pârâtului Directorul executiv al acestei direcţii, prin împrejurarea că aceştia aveau obligaţia de informare a reclamantei, conform dispoziţiilor art. 28 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dar şi conform dispoziţiilor art. 6 din Regulamentul Intern al DADR.

Curtea constată că acesta este mai degrabă un argument în justificarea legalităţii sau a nelegalităţii actului administrativ atacat, care este reprezentat de adresa nr. 208157/16.03.2015 emisă de Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale. Faptul că şi alte instituţii au fost implicate prin operaţiuni administrative în atingerea rezultatului final comunicat prin adresa menţionată nu duce la legitimarea procesuală pasivă a acestora, cum în mod corect a reţinut prima instanţă. Cele invocate de recurentă vor fi analizate odată cu motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.pr.civ..

Instanţa a verificat calitatea procesuală în raport de capătul de cerere privind anularea actului administrativ nr. 208157/16.03.2015 emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri, apreciind în mod corect faptul că acordarea de despăgubiri a fost motivată pe refuzul de încadrare a reclamantei în cadrul Direcţiei nou-înfiinţate şi că refuzul a fost manifestat exclusiv de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin adresa invocată, fără ca ceilalţi pârâţi să fie implicaţi în vreun fel în emiterea acestui act administrativ.

În ceea ce priveşte faptul că ar fi trebuit analizată calitatea procesuală pasivă a acestora în raport de celelalte capete de cerere, Curtea reţine împrejurarea că obligarea la plata daunelor nu poate avea ca temei decât prevederile art. 19 din Legea nr. 554/ 2004, ce instituie o prezumţie de calitate procesuală pasivă numai în sarcina emitentului actului administrativ ce a fost anulat; astfel, nici pe acest capăt de cerere, cei trei pârâţi nu justificau legitimarea procesuală pasivă.

Ca urmare, motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 C.pr.civ. referitor la greşita admitere a celor trei excepţii, este nefondat.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.pr.civ.

Pentru a proceda la verificarea modalităţii de aplicare a legii de către prima instanţă, instanţa de recurs va verifica şi modul de aplicare a legii la situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită de prima instanţă.

Prin decizia nr. 88 /05.12.2007, reclamanta a fost încadrata in funcția publica de execuție de consilier în cadrul Direcției pentru Agricultura a Municipiului București, cu atribuții de inspecție în sectorul Producerea si Valorificarea Legumelor si Fructelor proaspete si aplicarea legislației la nivelul municipiului București si a atribuțiilor compartimentului, conform fisei postului nr. 19 /14.12.2012.

Din certificatul medical nr. 429/2014 si certificatul de încadrare in grad de handicap nr.133/14.01.2015 rezulta ca reclamanta se afla in incapacitate temporara de munca, inclusiv in perioada organizării testării pentru preluarea personalului preluarea personalului cu atribuții de inspecție, verificare si control din cadrul direcțiilor pentru agricultura județene si a municipiului București pe funcții de execuție in cadrul Direcției monitorizare, inspecții, verificare si control înființata conform Legii nr. 139/2014.

Prin HG nr. 1185/2014, in cadrul Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale, s-a înființat Direcția monitorizare, inspecții, verificare si control, prin preluarea activităților de inspecție, de verificare si de control de la direcțiile pentru agricultura județene, respectiv a municipiului București.

Conform art. 7 alin. (2) si (3) din HG nr. 1185/2014 la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, se organizează şi funcţionează, în subordinea structurii nou-înfiinţate prevăzute la alin. (1), un compartiment funcţional, cu un număr maxim de 6 posturi. În situaţia în care, la nivelul direcţiilor pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti, numărul personalului cu atribuţii de inspecţie, de verificare şi de control este mai mare decât numărul maxim de posturi prevăzut la alin. (2), preluarea personalului se va face în urma unui examen organizat de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în condiţiile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza unei proceduri aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.

Având in vedere ca la nivelul Direcției pentru Agricultura a Municipiului București s-a considerat că exista un număr de peste 6 posturi cu atribuții de inspecție, verificare si control, prin Ordinul nr. 321/2015 al Ministrului Agriculturii si Dezvoltării Rurale a fost aprobata Procedura privind preluarea personalului cu atribuții de inspecție, verificare si control din cadrul direcțiilor pentru agricultura județene si a municipiului București pe funcții de execuție in cadrul Direcției monitorizare, inspecții, verificare si control înființata conform Legii nr. 139/2014.

O primă susţinere a recurentei este aceea că intimata Direcţia pentru Agricultură a mun. Bucureşti nu a notificat-o pe recurentă cu privire la procedura în desfăşurare, cu privire la postul pentru care ar fi putut să îşi dea acordul şi cu privire la examenul ce urma a fi organizat. Recurenta a susţinut că obligaţia de informare a reclamantei cădea în sarcina pârâtei Direcţia pentru Agricultură a mun. Bucureşti conform dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dar şi conform dispoziţiilor art. 6 din Regulamentul Intern al DADR.

Dincolo de textele menţionate de recurentă, care sunt de aplicabilitate generală, Curtea reţine că această obligaţie de informare era impusă chiar de actele specifice aplicabile procedurii de reorganizare din speţă.

Astfel, conform Ordinului nr. 321/6.02.2015 emis de MADR (filele 16 şi urm. dosar declinat), a fost aprobată Procedura privind preluarea personalului cu atribuţii de inspecţii, verificare şi control din cadrul direcţiilor pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti pe funcţii de execuţie în cadrul Direcţiei monitorizare inspecţii, verificare şi control înfiinţată conform Legii nr. 139/2014.

Conform art. 2.4.1 lit. a) din Ordinul menționat, nu participa la testare funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu sunt suspendate, in condițiile legii. Pe de altă parte, la punctul 2.1.1.1., se arată că directorii executivi ai direcţiilor pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti vor transmite, în termen de maxim 3 zile de la data publicării pe site-ul www.madr.ro a prezentei proceduri, a următoarelor: a) fişele de post aferente persoanelor cu atribuţii de inspecţii, verificare şi control, cu excepţia celor de inspecţie în domeniul zootehniei şi a celor de inspecţie privind activitatea de clasificare a carcaselor, în copii certificate cu originalul (fiecare pagină va purta semnătura şi ştampila „conform cu originalul”), inclusiv fişa de post a sefului de serviciu; b) tabelul nominal ce va cuprinde numele, prenumele, funcţia publică a persoanelor cu atribuţii de inspecţii, verificare şi control, cu excepţia celor de inspecţie în domeniul zootehniei şi a celor de inspecţie privind activitatea de clasificare a carcaselor, precum şi semnătura de luare la cunoştinţă de prevederile prezentei metodologii.

Conform Ordinului nr. 397/18.02.2015 emis de MADR (filele 80 şi urm. dosar declinat), a fost aprobată modificarea şi completarea Anexei la Ordinul nr. 321/2015 pentru aprobarea Procedurii privind preluarea personalului cu atribuţii de inspecţii, verificare şi control din cadrul direcţiilor pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti pe funcţii de execuţie în cadrul Direcţiei monitorizare inspecţii, verificare şi control înfiinţată conform Legii nr. 139/2014.

Potrivit art. 2.4.3 din Ordinul nr. 321/2015, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr.397/2015, persoanele care au raporturi de serviciu suspendate in condițiile legii, vor fi preluate in cadrul Direcției monitorizare, inspecții, verificare si control, numai cu acordul prealabil al acestora. De asemenea, conform art. 2.4.4 din același act normativ sunt considerate persoane care au raporturile de serviciu suspendate, în condițiile legii, funcționarii publici care se afla în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, pe o perioadă mai mare de o lună, conform prevederilor art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici.

La dosar a fost depus tabelul nominal cu personalul având atribuţii de inspecţie din cadrul DADR (fila 155 - dosar Tribunal Bucureşti) încunoştiinţat cu privire la metodologia de reorganizare, care, la rubrica "Semnătură, am luat la cunoştinţă " nu are semnătura reclamantei de luare la cunoştinţă. Acest tabel a fost constituit la 10.02.2015, anterior modificării Ordinului nr. 321/2015 prin Ordinul nr. 397 /2015.

Curtea constată că, dacă anterior acestei modificări, se justifica menţiunea din tabel referitoare la reclamantă, în sensul că se afla in incapacitate temporara de munca, conform prev. art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici, după intervenirea Ordinului nr. 397/2015, care năştea posibilitatea şi pentru funcţionarii cu raport de serviciu suspendat, să fie supuşi procedurii de reorganizare, după această modificare se impunea efectuarea unei încunoştiinţări individuale a recurentei. Altfel, în lipsa unei eficiente informări, posibilitatea de a îşi da acordul pentru reorganizarea postului său, recunoscută ca atare de Ordin, rămânea la nivelul unei posibilităţi iluzorii, iar nu efective.

Curtea mai reţine că la data de 24.02.2015, aşa cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 25.02.2015, pentru Bucureşti nu a mai avut loc susţinerea examenului (filele 77-83 - dosar Tribunalul Bucureşti), deoarece la examen s-a prezentat un număr de 6 persoane, adică exact numărul celor 6 posturi disponibile în cadrul Direcţiei nou-înfiinţate.

Astfel, pe de o parte, prin neinformarea recurentei, aceasta nu a avut posibilitatea reală de a afla de concurs şi de a participa, iar pe de altă parte, în lipsa sa, s-a procedat la preluarea automată a celor 6 persoane prezente la examen.

Indiferent de opţiunea pe care ar fi avut-o recurenta la acel moment, asupra căreia Curtea nu poate face speculaţii, lipsirea acesteia de posibilitatea efectivă de a opta reprezintă o vătămare ce nu poate fi acoperită decât prin anularea actului dedus judecăţii.

În lipsa acestei informări, pârâtul trebuia să facă aplicarea art. 96 alin. (3) din Legea nr.188/1999, potrivit căruia:

„Pe perioada suspendării raportului de serviciu autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să rezerve postul aferent funcţiei publice. Ocuparea acestuia se face, pe o perioadă determinată, în condiţiile legii. Pe perioada suspendării, raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât din iniţiativa sau cu acordul funcţionarului public în cauză.”

De fapt, art. 2.4.3 din Ordinul nr. 321/2015, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr.397/2015, reprezintă o aplicaţie specială a art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, având ca scop protejarea funcţionarului public ale cărui raporturi de serviciu sunt suspendate.

Deşi intimatul a invocat faptul că MADR a făcut public Anunţul nr. 207861/12.02.2015 privind examinarea personalului cu atribuţii de inspecţie, verificări şi control din cadrul Direcţiilor pentru Agricultură Judeţene şi a municipiului Bucureşti, care cuprindea si Lista centralizatoare cu judeţele şi persoanele cu atribuţii de inspecţie, de verificare şi de control, listă în care recurenta figura în incapacitate de muncă, acest anunţ nu reprezenta îndeplinirea îndatoririi de a aduce la cunoştinţa recurentei sub semnătură prevederile metodologiei de reorganizare.

Cât priveşte existenţa unei conversaţii telefonice cu recurenta, dincolo de faptul că existenţa acestei conversaţii nu a fost dovedită cert, conţinutul nu poate fi probat, intimata având obligaţia de a realiza aducerea la cunoştinţă în unica formă reprezentată de aducere la cunoştinţă sub semnătură, iar nu în altă formă.

Astfel, răspunsul emis de intimată prin adresa nr. 208157/16.03.2015, este dat cu încălcarea normelor de mai sus; MADR i-a răspuns reclamantei că, în conformitate cu prevederile punctului 2.4 - Excepţii din Procedura privind preluarea personalului cu atribuţii de inspecţii, verificare şi control (...) aprobată prin Ordinul nr. 321/06.02.2015 şi modificat şi completat prin Ordinul nr. 397/18.02.2015, nu participă la testare funcţionarii publici ale căror raporturi de serviciu sunt suspendate, în condiţiile legii, concluzionând că, respectând prevederile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, raportul de serviciu nu poate fi modificat. Astfel, o modificare a acestui raport era permisă, cu acordul funcţionarului în cauză, care, pentru a şi-l putea exprima, trebuia să fie informat sub semnătură.

Pe de altă parte, deşi intimatul afirmă faptul că raportul de serviciu al recurentei nu putea fi modificat, a procedat tocmai la o modificare a acestuia, prin aceea că i-au fost luate atribuţiile de inspecţie, ceea ce reprezintă o modificare a conţinutului raportului juridic de serviciu (drepturi şi obligaţii). Chiar în situaţia reorganizării prin preluarea acestor atribuţii de un alt organism, cum a fost cazul de faţă, prevalează dispoziţiile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, intimatul având obligaţia prioritară de a păstra nemodificat raportul de serviciu al funcţionarului public cu raport suspendat; acest funcţionar se putea opune modificării acestui raport; cu atât mai mult, în cazul în care nu i s-a adus la cunoştinţă conform propriei metodologii posibilitatea de a participa la concurs, nu i se putea modifica raportul de serviciu. Neprezentarea acesteia la testare (în condiţiile în care prezentarea sa ar fi dus la desfăşurarea testării, iar neprezentarea a determinat renunţarea la testare) este reproşată de intimat recurentei, deşi lipsa informării acesteia este datorată exclusiv culpei intimatului.

Constatând, în esenţă, faptul că intimatul a procedat la modificarea raportului de serviciu al recurentei, deşi aceasta se afla în incapacitate temporară de muncă şi avea raportul suspendat, fără a i se cere acordul în acest sens, cu încălcarea prev. art. 96 alin. (3) din Statutul funcţionarilor publici şi a punctului 2.4.3 din Ordinul nr. 321/2015, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 397/2015, Curtea constată că este fondat motivul de casare prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ. şi se impune anularea adresei nr. 208157/16.03.2015 emisă de pârâtul MADR.

În temeiul art. 18 şi 19 din Legea nr. 554/ 2004, Cutea va obliga pârâtul la preluarea reclamantei ca titular al postului cu atribuţii de inspecţie, verificare şi control din cadrul Direcţiei pentru Agricultură Bucureşti pe funcţie de execuţie în cadrul Direcţiei monitorizare inspecţii, verificare şi control, înfiinţată conform Legii nr. 139 /2014.

În ceea ce priveşte cererea recurentei-reclamante de reparare a pagubei provocate prin refuzul nejustificat de aplicare conformă a dispoziţiilor Ordinului MADR nr. 321/06.02.2015 şi a Ordinului nr. 397/18.02.2015, pagubă cuantificată de aceasta la suma de 500 000 lei reprezentând daune morale, Curtea reţine că simpla anulare a unui act administrativ nu este suficientă pentru acordarea automată a unei despăgubiri.

O asemenea cerere trebuie evaluată, astfel încât despăgubirea acordată să fie echitabilă, ţinând seama de circumstanţele cauzei. Prin urmare, Curtea trebuie să ia în considerare caracteristicile cauzei cu care este sesizată.

În prezenta cauză, aceasta consideră că o constatare a existenţei prezentei încălcări de către autoritatea administrativă nu constituie în sine o reparaţie echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral pretins şi este necesar să acorde o reparaţie financiară. Astfel, recurenta se afla în concediu medical prelungit ca urmare a unei boli grave, iar destabilizarea situaţiei sale profesionale a fost de natură să agraveze starea sa morală şi psihică.

Curtea reţine că există o legătură de cauzalitate între prejudiciul moral suferit şi încălcarea constatată, iar existenţa încălcării şi a vinovăţiei au fost deja reţinute mai sus. În ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului moral suferit de recurentă, Curtea trebuie să despăgubească reclamanta pentru consecinţele prejudiciabile reale ale încălcării, fără a realiza o pedepsire a intimatului. Despăgubirea acordată de Curte pentru prejudiciul moral este menită să ofere o reparaţie financiară a prejudiciului moral. Prin natura sa, prejudiciul moral nu se pretează unui calcul precis; apreciind că este necesar să acorde o despăgubire financiară, Curtea va proceda la o evaluare pe baze echitabile, considerând că suma de 10 000 lei este o reparaţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de recurentă.

În concluzie, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C.pr.civ., Curtea va admite recursul, va casa în parte sentinţa civilă recurată şi, rejudecând, va admite în parte acţiunea; va anula adresa nr. 208157/16.03.2015 emisă de pârâtul MADR şi va obliga pârâtul la preluarea reclamantei ca titular al postului cu atribuţii de inspecţie, verificare şi control din cadrul Direcţiei pentru Agricultură Bucureşti pe funcţie de execuţie în cadrul Direcţiei monitorizare inspecţii, verificare şi control, înfiinţată conform Legii nr. 139/2014; va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale şi va menţine, în rest, sentinţa civilă recurată, cu privire la soluţiile date excepţiilor procesuale.

În temeiul art. 451 C.pr.civ., faţă de culpa procesuală a intimatului-pârât, acesta va fi obligat la plata către reclamantă a sumei de 2.800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate la fond, reprezentând onorarii de avocat conform chitanţelor seria AVSC nr. 5 din 13.08.2015 şi AVSC nr. 3 din 30.03.2015 (filele 175 şi 177 dosar tribunal). Curtea constată că nu pot fi rambursate decât cheltuielile despre care s-a stabilit că au fost într-adevăr efectuate, că au fost necesare şi că valoarea lor este rezonabilă, cerinţe îndeplinite de cheltuielile menţionate mai sus.

În ceea ce priveşte cererea pârâtului de reducere a cuantumului acestora raportat la munca depusă de apărătorul recurentei, Curtea constată, în temeiul art. 451 alin. (2) C.pr.civ., că acest cuantum nu este nici excesiv şi nici nedatorat raportat la complexitatea cauzei şi durata lungă de soluţionare a acesteia (de aproximativ 3 ani).

Domenii speta

Raporturi de muncă

Contencios administrativ, funcționar public; Legea nr. 188/1999, Legea nr.554/2004, h.g. nr. l 185/2014, Ordinul madr nr.321/06.02.2015, Ordinul madr nr. 397/18.02.2015

Domenii speta

Spete similare

Sentinţă civilă - 21.04.2010

Sentinţă civilă - 15.03.2017

Sentinţă civilă - 13.04.2017

Decizie - 13.01.2009

Sentinţă civilă - 25.01.2018