Domeniu. Drept administrativ Obligare emitere act administrativ

Domeniu. Drept administrativ

Obligare emitere act administrativ

- Legea nr. 42/1990, art. 2

Termenul în care se poate solicita recunoaşterea calităţii de luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 reglementat de art. 2 din Legea nr. 42/1990 este un termen de drept substanţial, nu un termen procedural.

Din acest motiv, nu sunt aplicabile prevederile art. 186 din Codul de procedură civilă privind repunerea în termen întrucât acestea se referă expres la termenele procedurale.

(Secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal – decizia civilă nr. 3302 din data de 11.09.2017)

Prin sentinţa civilă nr. 734/21.03.2016, pronunţată de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă, în dosarul nr. 1340/93/2015 a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta X în contradictoriu cu pârâtul pârât X, având ca obiect recunoaşterea calităţii reclamantei de luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta X solicitând casarea sentinţei recurate, rejudecarea cauzei şi admiterea cererii de repunere în termen a solicitării drepturilor legitime ce i se cuvin în baza Legilor nr. 42/1990 şi 341/2004 şi dispunerea eliberării certificatului de participant la Revoluţia Română din Decembrie 1989.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă invocă următoarele:

În fapt, considerându-se îndreptățită sa dobândească calitatea de participant la Revoluţia din Decembrie 1989, a iniţiat demersuri, succesiv, la Guvernul României, Secretariatul de Stat cu atribuţii in acest domeniu si, colateral. Răspunsul primit s-a mărginit la tardivitate.

Conştientizând ca repunerea in termen este apanajul exclusiv al instanţelor de judecata, s-a adresat instanţei competente - Tribunalului Ilfov, cu cererea de chemare in judecata a X, solicitând recunoaşterea calităţii de participant la Revoluţie, pe fond. In aceasta acţiune, a invocat si excepţia de repunere prealabila in termen.

Prin întâmpinarea depusă de intimatul-pârât X s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cuprinsul întâmpinării intimatul-pârât arată  că acordarea titlului de revoluţionar nu se face din oficiu. Acordarea din oficiu a calităţii de revoluţionar in baza legii nr. 42/1990 potrivit legii era incidentă doar martirilor adică persoanelor care au luptat si decedat in timpul revoluţiei din decembrie 1989.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-reclamantă arată că a solicitat repunerea în termen reglementată de Noul Cod de procedură civilă, că titlul de luptător se poate acorda  celor care s-au remarcat prin fapte deosebite în lupta pentru Victoria Revoluţiei, că instanţa de fond a acceptat repunerea în termen, respingând excepţia inadmisibilităţii, că verificările ulterioare efectuate de Statul Român nu exclud posibilitatea recunoaşterii retroactive a meritelor participanţilor la evenimentul revoluţionar, că nesolicitarea certificatului imediat după apariţia Legii nr. 42/1990 s-a datorat unor cauzei obiective.

Prin decizia civilă nr. 3302 din data de 11.09.2017, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal a respins recursul ca nefondat.

Motivele pentru care instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei sunt reprezentate de faptul că aceasta nu a formulat cererea privind recunoaşterea calităţii de luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 în termenul de 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii prev. de art. 2 din Legea nr. 42/1990 şi că nu se impune repunerea în termen a reclamantei în condiţiile în care aceasta, în cunoştinţă de cauză, a ales la acel moment să nu-şi valorifice propriile drepturi.

În ceea ce priveşte nerespectarea termenului prev. de art. 2 din Legea 42/1990 pentru depunerea cererii privind recunoaşterea calităţii de luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, Curtea a constatat că recurenta-reclamantă susţine că se impunea admiterea cererii sale de repunere în termen formulată prin cererea de chemare în judecată întrucât a invocat motive temeinice pentru care nu a depus cererea în termen.

Susţinerile reclamantei sunt neîntemeiate întrucât, pe de o parte, nu erau aplicabile prevederile Codului de procedură civilă privind repunerea în termen, iar pe de altă, instanţa de fond, reţine corect că motivele invocate de reclamantă nu justifică repunerea în termen.

Astfel, Curtea a reţinut că termenul în care reclamanta trebuia să solicite recunoaşterea calităţii de luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 reglementat de art. 2 din Legea nr. 42/1990 este un termen de drept substanţial, ci nu un termen procedural.

 Din acest motiv, nu sunt aplicabile prevederile art. 186 din Codul de procedură civilă privind repunerea în termen întrucât acestea se referă expres la termenele procedurale.

Astfel, potrivit art. 186 alin. 1 din Codul de proc. civilă „partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate”.

 Prin urmare, repunerea în termen este aplicabilă doar în cazul nerespectării unor termene referitoare la procedura de judecată derulată de instanţele judecătoreşti, ci nu la termenele în care trebuie solicitată recunoaşterea unor drepturi de către alte autorităţi publice, acestea din urmă fiind termene substanţiale, ci nu procedurale.

Mai mult, afirmaţiile reclamantei făcute pentru a justifica cererea de repunere în termen nu reprezintă motive temeinice care să justifice nedepunerea în termenul legal  a cererii privind recunoaşterea calităţii de luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.

Astfel, aspectele invocate de reclamantă sunt doar elemente subiective care au determinat-o să ia decizia de a nu depune în termen cererea de recunoaştere a calităţii de luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, ci nu elemente obiective care să o fi împiedicat, mai presus de voinţa sa, să formuleze această cerere în termen.

A mai susţinut recurenta că dreptul său la recunoaşterea calităţii de luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 nu s-ar prescrie, însă această susţinere nu este întemeiată pe vreo dispoziţie legală, ci din contră, astfel cum s-a arătat mai sus, art. 2 din Legea  nr. 42/1990 prevedea un termen pentru formularea unei astfel de solicitări.

Mai mult, Curtea a apreciat ca fiind întemeiate şi apărările intimatului-pârât potrivit căruia după abrogarea Legii nr. 42/1990 nu mai este posibilă recunoaşterea acestei calităţi, întrucât noua lege, şi anume Legea nr. 341/2004, nu mai prevede posibilitatea acordării unor noi titluri de luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, ci doar posibilitatea preschimbării titlurilor anterioare emise în temeiul Legii nr. 42/1990.

În acest sens, Curtea a reţinut că intimata-pârâtă nu mai avea posibilitatea recunoaşterii în anul 2015, în favoarea recurentei-reclamante a calităţii de luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, întrucât Legea nr. 42/1990 era deja abrogată.

În ceea ce priveşte celelalte aspecte invocate de recurenta-reclamantă, Curtea a constatat că se referă la fondul pretenţiilor sale, or, instanţa de fond în mod corect nu a mai analizat aceste aspecte, dat fiind că solicitarea reclamantei a fost constatată ca nefiind formulată în termenul legal prevăzut de Legea nr. 42/1990.

Domenii speta

Spete similare