Contestatie hotarare aga

Pe rol fiind solutionarea cererii formulate de către contestatoarea SC C L SRL în contradictoriu cu intimatele A P A A S (FOST A)- PREŞEDINTE COMITET CRED., SC S SA.PRIN LICHID.JUD. F C SPRL, V O SRL, PRIN LICHID.JUD. B I SPRL şi SC T SA, având ca obiect contestaţie hotărâre AGA.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A la 23.03.2007, contestatoarea SC C L SRL a solicitat constatarea nulităţii absolute a Adunării Generale a Acţionarilor SC S SA ce a avut loc la data de 13.03.2007.

În fapt, contestatoarea a arătat că măsura convocării acestei adunări a fost realizată cu încălcarea măsurii de suspendare dispusă de ICCJ în temeiul art. 40 al 2 C pr civ, stabilită prin rezoluţia din 13.02.2007 în dosarul /1/2007, si care viza întregul dosar de insolvenţă.

Susţine că şi în dosarul de fond prin decizia civilă 1551/2006 a Curţii de Apel A I se dispusese limitarea activităţii lichidatorului judiciar doar la punerea în aplicare a deciziei 1958/2005 a Curţii de Apel A I.

Precizează contestatorea că a devenit acţionară a debitoarei, în baza deciziei civile 1958/2005 a Curţii de apel A I, a dispoziţiilor sent civ nr. 411/1999 a Curţii de Apel B, a ofertei reale de plată nr. /11.01.2007, înregistrată la A sub nr. /12.01.2007, urmată de consemnarea, potrivit recipisei nr. /18.01.2007.

Susţine că lichidatorul judiciar nu a convocat acţionarul majoritar şi niic nu a publicat în Monitorul Oficial convocarea.

Susţine că nu au fost respectate dispoziţiile art. 117 şi 119 din Legea 31/1990, astfel că hotărârea AGA este lovită de nulitate absolută.

A mai criticat hotărârea intrucât s-ar fi dispus nelegal amânarea sedinţei din data de 12.03.2007, ora 12 pentru a doua zi, susţinând că în mod incorect s-ar fi constat de către lichidatorul jduiciar lipsa cvorumului, precum şi pentru că nu a fost consemnat în cuprinsul procesului verbal punctul de vedere exprimat de contestatoare prin adresele sale /09.03.2007 şi /13.03.2007.

În drept a invocat art. 132 şi 117 din Legea 31/10090.

La data de 27.03.2007 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului A si cererea formulată de contestatoarea SC T SA prin care se solicita anularea hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor SC S SA ce a avut loc la data de 13.03.2007 – filele 12 – 15 ds /30/2012 al Trb T). Ulterior, această contestatoare a depus cerere de renuntare la judecata contestaţiei sale- fila 24 acelaşi dosar, renuntare de care instanţa va lua act potrivit art 246 V C Pr civ.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta AAAS B (fostă A B) a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei, arătând că petenta nu a dobândit calitatea de acţionar al debitoarei.

Pe fond a arătat că la sedinţa din 13.03.2007 au participat toţi acţionarii debitoarei şi au fost respectat dispoziţiile aer 121 din Legea 30/1990.

Iniţial cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului I, care, prin sent com. 362/S/07.04.2010 a declinat competenţa teritorială în favoarea Tribunalului T, reţinând aplicarea dispoziţiilor art. 132 din Legea 31/1990.

Tribunalului T a înregistrat cauza sub număr de dosar /99/2012 şi aceasta a fost soluţionată prin sent. com. 514/30.04.2013. instanţa a admis cererea şi a dispus anularea hotărârii contestate.

Împotriva sentinţei s-a promovat recurs, iar Curtea de Apel T, prin decizia civilă nr. 1653/R/07.12013 a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare.

În considerentele deciziei instanţei de recurs s-a reţinut că atât Legea 85/206, cât şi Legea 31/1990 stabilesc o competenţă exclusivă, dar că, din modul de redactare a sentinţei respective, nu se poate stabili dacă aceasta a fost soluţionată în baza competenţei atribuite de Legea 85/2006 sau în baza competenţei atribuite de Legea 31/1991. s-a stabilit ca obiectiv pentru instanţa de fond verificarea competenţei funcţionale, prin interpretarea coroborată a dispoziţiilor Legii 31/1990 şi a dispoziţiilor Legii 85/2006.

În rejudecare, Tribunalul T a apreciat, prin sent. civ nr. 54/24.01.2014 că este necompetent teritorial a soluţiona cauza de faţă, întrucât ea trebuie să fie soluţionată de judecătorul sindic, iar dosarul având ca obiect insolvenţa debitoarei SC S SA a fost stămutat la Tribunalul I.

Constatând ivit un conflict negativ de competenţă teritorială, cauza a fost înaintată la ÎCCJ, care prin decizia 983/12.03.2014 a stabilit competenţa teritorială în favoarea Tribunalului I, în considerarea strămutării anterioare.

Analizând cauza de faţă, judecătorul sindic va da prioritate soluţionării excepţiei lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei C L SRL, potrivit art 137 din V C pr civ.

În soluţionarea acestei excepţii, judecătorul sindic va avea în vedere că obiectul cererii de faţă îl constituie îl constituie constatarea nulităţii absolute a Adunării Generale a Acţionarilor SC S SA ce a avut loc la data de 13.03.2007, adunare în cadrul căreia a fost desemnat administratorul special al acţionarilor.

Temeiurile de drept avute în vedere de către contestatoare le reprezintă dispoziţiile corespunzătoare din Legea 31/1990, referitoare la adunarea generală a acţionarilor.

Relevante sub acest aspect sunt dispoziţiile art 132 din Legea 31/1991, potrivit cărora:

„1) Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.

(2) Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei.

(3) Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată şi de orice persoană interesată.”

Rezultă aşadar că , singura condiție impusă de art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 pentru invocarea motivelor de nulitate absolută (”când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată şi de orice persoană interesată”), este aceea a justificării unui interes.

Astfel, chiar acceptând că în cauză este vorba despre motive de nulitate absolută, petenta, pentru a putea formula o atare cerere trebuie să justifice un interes legitim, prin raportare la hotărârea contestată.

Am arătat că obiectul hotărârii adoptate il reprezenta desemnarea unui administrator special de către acţionarii debitoarei, care să îndeplinească atribuţiile specifice în procedura falimentului.

În acest context, pentru justificarea interesului, petenta era nevoită să dovedească că ar fi putut propune/ vota un anumit administrator special, respectiv să facă dovada calităţii sale de acţionar al debitoarei.

Sub acest aspect, petenta invocă că deţine calitatea de acţionar , pornind de la sentinţa nr. 411/08.04.199, pronuntată în dosarul 1290/1998 al Curţii de Apel B.

Analizând această sentinţă, se constată că prin aceasta Curtea de Apel B a admis cererea formulată de C L SRL şi în temeiul prevederilor Legii 29/1990 (a contenciosului administrativ) a constata refuzul nejustificat al FPS de soluţiona cererea C L SRL cu privire la achiziţionarea acţiunilor deţinute de FPS la SC S SA, potrivit art. 4 din HG 55/1998.

O altă hotărâre invocată de către contestatoare în acest sens o reprezintă decizia 2020/05.10.2005 a Curţii de Apel A I, prin care instanţa a dispus ca judecătorul sindic să dispună lichidatorului judiciar să pună în executare sentinţa civilă nr. 411/08.04.1999.

Rezultă aşadar că, procedura reglementată de HG 55/1998, avută în vedere la pronuntarea sent civ 411/08.04.1999 nu a fost finalizată şi, aşa cum rezultă şi din istoricul emis de Registrul Comerţului, contestatoarea nu a devenit acţionar al debitoarei.

Nu poate fi omisă, în acest context, decizia 1021/29.10.2007 pronuntată de Curtea de Apel I, prin care, urmare a cererii formulate de C L SRL a unei cereri de validare a ofertei reale de plată urmată de consemnarea sumei la dispoziţia A cu privire la pachetul de acţiuni aflat în discuţie (cerere în cadrul căreia a invocat si decizia 2020/05.10.2005 invocată şi in cadrul prezentei cereri), s-a stabilit în mod irevocabil că petenta nu are calitatea de acţionar al debitoarei.

Petenta nu a dovedit că ulterior pronuntării acestei decizii ar fi întreprins alte demersuri care să îi confere calitatea de actionar al debitoarei, mai mult, prin decizia 1385/03.11.2009 a Curţii de Apel T (dosar /59/2009) şi această instanţă a dispus „respingerea cererii C L SRl cu privire la înscrierea la Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul T a menţiunilor cu privire la aport asociaţi, respectiv cu privire la înregistrarea petentei ca şi acţionar al SC S SA in locul A B”.

În consecinţă, fiind un terţ faţă de S SA, petenta nu poate justifica un interes legitim de natură a-i conferi dreptul de a solicita nulitatea absolută a hotărârii AGA prin care s-a desemnat un administrator special, astfel că urmează a admite excepţia lipsei calităţii procesuale active.

HOTĂRĂŞTE:

Ia act de renuntarea la judecata contestatiei formulate de către S.C. T S.A cu privire la constatarea nulităţii absolute a Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor SC S SA din 13.03.2007.

Respinge pentru lipsa calitatii procesuale active contestatia formulată de S.C. C L SRL cu privire la constatarea nulităţii absolute a Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor SC S SA din 13.03.2007.

Definitivă.

Domenii speta

Spete similare