. Faliment. Aprobarea de către judecătorul sindic a vânzării unui imobil al debitorului, până la definitivarea tabelului obligaţiilor. Admisibilitate. ( ii )

Sentinţă civilă 2629 COM din 19.10.2001


Faliment. Aprobarea de către judecătorul sindic a vânzării unui imobil al debitorului, până la definitivarea tabelului obligaţiilor. Admisibilitate. ( II )

Încuviinţarea de către judecătorul sindic a vânzării unui bun de o valoare însemnată din averea debitoarei, mai înainte de finalizarea contestaţiilor asupra creanţelor şi de definitivarea tabelului obligaţiilor presupune acordul creditorilor, dat cu o majoritate de două treimi din valoarea creanţelor verificate.

Lichidatorul societăţii comerciale FLORICA’ 95 S.A. – în faliment a învestit judecătorul sindic cu o cerere privind aprobarea vânzării activului Restaurant ,,Aladin’’ aflat în patrimoniul debitoarei, temeiul în drept invocat fiind art. 84 alin. 3 din Legea nr. 64/1995 republicată.

În considerente, titularul acţiunii a arătat că imobilul se află într-o stare avansată de degradare, ce implică mari cheltuieli de conservare şi pază şi care face imposibilă închirierea lui către terţi. Măsura valorificării a fost supusă în prealabil votului adunării creditorilor.

Conform textului articolului menţionat, judecătorul sindic va putea dispune vânzarea de bunuri importante din averea debitoarei – terenuri, fabrici, instalaţii – numai cu acordul valabil al adunării creditorilor, dat cu majoritatea de două treimi din valoarea creanţelor verificate.

În soluţionarea cauzei s-a reţinut că aprobarea valorificării bunurilor din averea debitoarei, pe temeiul în drept invocat - deci mai înainte de momentul procesual al finalizării tabloului definitiv al obligaţiilor - presupune, pe lângă întrunirea cerinţei legate de votul majoritar al creditorilor, dovada cheltuielilor pe care le implică operaţiunile de conservare.

Cu alte cuvinte, lichidatorul poate solicita judecătorului sindic să încuviinţeze vânzarea unui bun de o valoare însemnată din averea debitoarei doar în măsura în care se probează acordul a două treimi dintre creditorii comerciantului, dar şi sumele evaluate pentru pază şi conservare, în corelare cu cele care ar fi obţinute în cursul procedurii, din valorificarea activului patrimonial.

S-a reţinut, totodată, că lichidatorul a organizat şedinţa adunării creditorilor fără a înştiinţa pe creditorul care deţine o ipotecă asupra bunului, aspect de natură a prejudicia interesele acestuia.

În consecinţă, cererea lichidatorului a fost respinsă.

(sentinţa civilă nr. 2629 COM/ 19.10.2001, irevocabilă prin nerecurare)