Contestatie in anulare

Pe rol fiind judecarea cauzei Litigii cu profesioniştii privind pe contestatorul PC şi pe intimata S.C. E S.A., având ca obiect contestaţie în anulare - acţiune în anulare proces-verbal de analiză a abaterilor.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 05.01.2017, sub nr.de dosar /99/2017, contestatorul PC a solicitat anularea deciziei nr.2154, pronunţată la data de 15.12.2016 de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. /245/2015, şi reluarea judecării cauzei, cu consecinţa respingerii apelului formulat de E S.A.

În motivarea depusă la data de 29.03.2017, după comunicarea deciziei contestate, se arată că partea contestatoare nu este vinovată pentru sumele ce i s-au imputat, având în vedere că a plătit facturile la zi, iar contorul a fost trimis la expertiză, buletinul de verificare metrologică emis atestând că acesta se încadrează din punct de vedere funcţional.

În drept, nu au fost invocate dispoziţii legale.

În susţinere au fost ataşate înscrisuri.

Contestaţia în anulare a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.

La data de 22.02.2017, intimata S.C. DG S.A. (fosta S.C. E S.A.) a formulat şi depus întâmpinare, prin care a invocat netimbrarea şi nemotivarea contestaţiei în anulare, susţinând şi faptul că respectiva cale de atac extraordinară nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute de art.503 alin.1 C.proc.civ., întrucât contestatorul a fost legal citat la termenul de judecată din data de 07.12.2016. Nu în ultimul rând, se apreciază asupra inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, întrucât motivul prevăzut de art.503 alin.1 C.proc.civ. putea fi invocat pe calea apelului. 

La termenul de judecată din data de 19.04.2017, instanţa a respins, ca neîntemeiată, excepţia netimbrării contestaţiei în anulare.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii căii de atac extraordinare pentru nemotivare, instanţa reţine că, pentru decizia nr.2154/2016, nu au fost restituite dovezile de comunicare, astfel încât nu rezultă că termenul de motivare a căii de atac, de către contestator, a fost depăşit, această apărare a intimatei neputând fi primită. 

Analizând actele dosarului, tribunalul constată că a fost învestită cu soluţionarea unei contestaţii în anulare formulate împotriva deciziei nr.2154/2016, pronunţată de Tribunalul Iaşi la data de 15.12.2016, în dosarul nr./245/2015, prin care a fost admis apelul formulat de E S.A. împotriva sentinţei civile nr.5725/12.05.2016 a Judecătoriei Iaşi, sentinţă modificată în tot, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a SC E SA în capătul doi de cerere vizând exonerarea reclamantului de la plata sumei stabilite prin Preavizul de plata din 15.01.2015 (factura nr.100355262) şi al respingerii cererii formulate de PC în contradictoriu cu SC E SA în ceea ce priveşte solicitarea de exonerare a reclamantului de la plata sumei stabilite prin Preavizul de plata din 15.01.2015 (factura nr.100355262) ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

De asemenea, prin decizia nr.2154/2016, tribunalul a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca inadmisibilă cererea formulată de PC în contradictoriu cu  S.C. E S.A. având ca obiect anularea Procesului-verbal de analiză a abaterilor seria PVAA nr.1053145/03.11.2014, a Procesului-verbal de reanaliză a abaterilor nr.25/05.02.2015 şi a Procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor seria PVD nr.1053145/03.11.2014.

În prezenta cauză, contestatorul PC a înţeles să reitereze aceleaşi motive invocate şi în cauza nr./245/2015, de această dată prin intermediul unei contestaţii în anulare îndreptate împotriva deciziei pronunţate în soluţionarea apelului formulat împotriva sentinţei nr.5752/12.05.2016 a Judecătoriei Iaşi.

În drept, potrivit art.503 C.proc.civ., „(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;

2.când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale;

3.când instanța de recurs respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

(3) Dispozițiile alin.(2) pct.1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel, care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs”.

Faţă de aceste dispoziţii legale, tribunalul constată că motivele de contestaţie invocate în prezenta cale de atac extraordinară nu se încadrează printre cele care permit promovarea contestaţiei în anulare, contestatorul criticând, în realitate, soluţia defavorabilă pronunţată în calea de atac a apelului şi tinzând, de fapt, la o nouă judecată a apelului, ceea ce contravine principiului securităţii raporturilor juridice, care impune ca nici o parte a unui proces să nu poată obţine redeschiderea unui proces judecat irevocabil numai în scopul de a obţine o rejudecare a  procesului şi o nouă soluţionare a cazului (astfel cum a statuat CEDO în cauzele Macovei şi alţii contra Moldovei şi Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei).

Instanţa mai apreciază că, fiind o cale de retractare, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, nefiind admisibilă repunerea în discuție a unor chestiuni de drept și de fapt ce au fost soluționate de instanța de apel. Dispozițiile art.503 alin.1 şi 2 C.proc.civ. au o aplicabilitate limitată, fiind interpretate în toate cazurile în mod restrictiv pentru a nu deschide în ultimă instanță calea unui alt apel sau recurs. Mai mult, conform jurisprudenţei CEDO, instanţele de control nu trebuie să utilizeze puterea lor de supervizare decât  pentru a corecta erorile de fapt sau de drept si erorile judiciare, şi nu pentru a proceda la o nouă judecată, iar simplul fapt ca pot exista două puncte  de vedere  asupra subiectului nu constituie un motiv suficient pentru a rejudeca o cauza (a se vedea, în acest sens, Cauza Riabykh împotriva Rusiei).

Pe cale de consecinţă, instanţa apreciază că argumentele expuse mai sus susţin inadmisibilitatea contestaţiei în anulare ca urmare a neîncadrării, de către contestator, a motivelor expuse printre cauzele de contestaţie în anulare reglementate de art.503 C.proc.civ.

Pentru toate aceste considerente şi apreciind că motivele susţinute de contestator nu sunt încadrabile printre cele reglementate de legiuitor ca temei al acestei căi extraordinare de atac, iar prezenta contestaţie în anulare dedusă judecăţii a fost exercitată de contestatorul PC pentru alte motive decât cele prevăzute în mod expres şi limitativ de lege, instanţa va respinge, ca inadmisibilă, cererea. 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul PC, , împotriva deciziei nr.2154/2016 din data de 15.12.2016, pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr./245/2015.

Definitivă.

Domenii speta

Spete similare