Contestatie tabel preliminar creante

Pe rol fiind solutionarea contestatiilor formulate cu privire la tabelul preliminar al creanţelor înregistrate faţă de averea debitoarei SC M SRL, în cadrul procedurii de insolvenţă administrată de către practicianul E L SPRL, contestatii formulate de către :

A) creditoarea TMK A S.A cu privire la propria creanţă.

B) creditoarea F N G C I M M SA IFN cu privire la propria creanţă

C) debitoarei SC M SRL cu privire la creanţele creditoarelor:

- CN R U M C S.A

- M S.A B

- I S.A B

- E SRL R S

- A S.A O

- SC T S SRL

- C P E SRL B

- F C E SRL B

- Municipiului I- DFPL

- S S.A. B

- N L B.

A) Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 09.03.2015, creditoarea TMK A S.A, cu sediul în S, str. D, nr. 30, jud. O a formulat contestaţie împotriva neînscrierii creanţei sale în tabelul preliminar al creanţelor debitoarei SC M SRL.

A arătat creditoarea că a solicitat a fi înscrisă în tabelul creanţelor debitoarei cu suma de 2 919 445,81 lei, reprezentând debit, dobândă legală şi penalizatoare şi daune contractuale, sumă ce derivă din contractul de prestări servicii nr. 24/18.07.2013 încheiat cu debitoarea, contract ce avea ca obiect cumpărarea, livrarea, montarea şi punerea în funcţiune a Maşinilor de alezat şi roluit interior ţevi pentru cilindri hidraulici. Că potrivit art. 6.2 din contract plata trebuia efectuată după cum urmează: 20% din valoarea contractului (823 541, 8USD) în avans, după semnarea contractului, plata urmând a se face prin transfer bancar în banca vânzătorului, pe baza facturii vânzătorului şi a poliţei de garanţie returnare avans emisă de un asigurător în original şi acceptată de cumpărător.

Susţine că a fost emisă şi acceptată poliţa nr. 0099053/01.08.2013 de către Certasig, astfel că la 06.08.2013 contestatoarea a achitat suma de 3 427 324,03 lei, reprezentând echivalentul sumei de 823 541 ,8 USD.

Că la data de 10.06.2014, în raport de neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către debitoare şi a prevederilor art. 15.2.2 din contract, contestatoarea a denunţat unilateral contractul şi a notificat debitoarea şi Certasig. Urmare a nerestituirii avansului de către debitoare, asigurătorul a restituit creditoarei suma achitată cu titlu avans, însă fără a restitui şi valoarea TVA şi a daunelor cauzate de neîndeplinirea obligaţiilor contractuale.

Referitor la daune, contestatoarea a invocat art. 13.1 din contract şi arartă că prejudiciul său depăşeşte valoarea avansului achitat debitoarei, întrucât s-a aflat în imposibilitate de a dezvolta noua linie de roluit ţevi pentru cilindri hidraulici. Că potrivit acestui proiect, urma să livreze aceste ţevi producătorilor de cilindri hidraulici, urmând să elimine procesatorii intermediari şi să obţină profit mai mare. Susţine că nu a fost în măsură să iniţieze noua linie începând cu iulie 2014 şi că a fost obligată să încheie un contract cu o altă societate pentru achiziţionarea masinilor, acestea fiind puse în funcţiune în primăvara 2015.

În ceea ce priveşte cuantumul daunelor, a arătat că acestea sunt determinate după cum urmează: costurile medii suplimentare de fabricaţie ţevi sunt de 100-118 euro/tonă, valoarea adăugată la preţul de vânzare este situată între 200 şi 400 euro/tonă, astfel că profitul ar fi fost de 100-300 euro/tonă.

Că în perioada iulie – decembrie 2014 creditoarea a avut o producţie medie lunară de ţevi de 700 tone /lună, astfel că profitul minim pe care l-ar fi obţinut ar fi de 700tone X 10 luni X 100 euro = 700 000 euro.

Susţine că potrivit prevederilor contractuale această sumă este diminuată la 15% din valoarea contractului, respectiv la suma de 617 656,35 USD, aceasta fiind suma pe care solicită a fi înscrisă în tabelul definitiv.

În drept a invocat disp. Legii 85/2014.

Debitoarea a depus întâmpinare şi a solicitat respingerea contestaţiei, arătând că nu există temei contractual pentru acordarea daunelor. Că prevederile art. 13.1 din contract invocate de creditoare nu sunt aplicabile deoarece contractul a fost reziliat, astfel că debitoarea nu mai este ţinută la livrarea utilajelor, că pentru rezilierea unilaterală părţile nu au prevăzut posibilitatea acordării de daune ci doar restituirea prestaţiilor şi că însăşi contestatoarea a limitat prejudiciul la valoarea avansului. A mai susţinut în subsidiar că prejudiciul solicitat de creditoare nu are caracter cert în sensul disp. art. 1532 C civ.

Administratorul judiciar a depus întâmpinare şi a solicitat respingerea contestaţiei arătând că suma solicitată nu reprezintă o creanţă certă lichidă şi exigibilă, că nu sunt stipulate clauze contractuale pentru condiţiile de calcul a unor atare daune.

B) Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 05.03.2015, creditoarea F N G C I M M SA IFN a formulat contestaţie împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitoarei SC M SRL.

A solicitat să fie înscrisă în tabelul definitiv al creanţelor cu suma de 1 520 955 lei în categoria creanţelor garantate.

În esenţă a arătat că a încheiat cu U T B SA Conventia cadru- Plafon de Garantare nr. /20.10.2011, având ca obiect garantarea finanţărilor individuale acordate de bancă beneficiarilor de finanţare. susţine că deţine o creanţă sub condiţie suspensivă (aceea a plăţii garanţiei), dar că rangul creanţei este acelaşi cu rangul creanţei creditorului principal U T B, rangul creanţei întemeindu-se pe efectele subrogaţiei în drepturile creditorului principal.

În drept a invocat art 111 din Legea 85/2014.

Administratorul judiciar a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei, arătând că prin convenţia invocată de insăşi creditoare s-a prevăzut că în cazul în care creditorul – finanţator va formula cerere de plată, Fondul este obligat să plătească valoarea garantată, prin plata efectuată fidejusorul – creditor dobândind doar dreptul de regres împotriva debitorului pentru suma plătită.

Susţine că sunt aplicabile creditoarei disp. art 109 al 2 din lege.

C) la data de 09.03.2015 au fost înregistrate în cauză mai multe contestaţii formulate de debitoarea SC M SRL, prin administrator special A L la SCA B & A, după cum urmează:

1) împotriva creanţei creditoarei SC T S SRL, solicitând radierea creanţei în valoare de 42 282,78 lei din tabelul de creanţe.

A arătat că SC T S SRL nu are calitatea de creditoare a sa. Susţine că începând cu data de 03.10.2014 contractul de furnizare nr. /06.01.2014 pe care l-a încheiat cu aceasta a fost cesionat către cesionarul SC T S S SRL, potrivit contractului de cesiune nr. 28/03.10.2014, debitoarea fiind notificată în acest sens de către însăşi T S SRL.

A mai arătat că penalităţile în cuantum de 4 681,37 lei nu sunt datorate, că acestea au fost solicitate potrivit art. 10.1 din contract care însă nu este aplicabil.

În drept a invocat art. 111 din Legea 85/2014.

2) împotriva creanţei creditoarei CN R U M C S.A, solicitând radierea creanţei în valoare de 7 501,2 lei, reprezentând penalităţi din tabelul de creanţe şi înscrierea acestei creditoare doar cu suma de 66 439,2 lei reprezentând contravaloare avans.

Susţine că a încheiat cu creditoarea contractul de furnizare nr. /22.01.2014. că suma de 7 501,2 lei admisă cu titlu penalizări nu reprezintă o creanţă certă lichidă şi exigibilă, întrucât acestea au fost calculate în temeiul art. 9 din contract, care prevede: „ în cazul în care din vina sa exclusivă furnizorul nu reuşeşte să-şi îndeplinească obligaţiile asumate, atunci achizitorul are dreptul de a deduce ca penalităţi o sumă echivalentă cu 0,06% din preţul total al contractului pentru fiecare zi de întârziere până la îndeplinirea efectivă a obligaţiilor.”

Susţine că deşi bunul a fost livrat la 01.09.2014, creditoarea a plătit avansul de 66 439 ,2 lei la 07.01.2014, conform contractului, însă nu a achitat diferenţa de preţ în termen de 3 zile de la data livrării utilajului. Susţine că, în aceste condiţii, creditoarea avea dreptul de a deduce cuantumul penalităţilor calculate din diferenţa rămasă de achitat de 70% şi nu să emită factura de penalităţi nr. 710860/10.09.1014, factură care nefiind acceptată de debitoare nu poate face dovada obligaţiilor asumate de părţi.

 3)împotriva creanţei M SA, în valoare de 40 000 euro, reprezentând penalităţi.

Susţine că aceasta creditoare trebuie înscrisă în tabelul de creanţe doar cu suma de 54 010 euro reprezentând valoare avans achitat conform contractului de furnizare nr. /16.12.2011 şi a actului adiţional nr /28.11.2013. că suma de 40 000 euro a fost solicitată cu titlu penalităţi, dar cintractul nu reprezintă dovada caracterului cert şi exigibil al creanţei, că nu au fost emise facturi pentru această sumă, iar părţile au convenit cu provore la penalităţi că acestea se vor compensa cu diferenţa de preţ pe care creditoarea trebuie să o achite la livrarea bunurilor.

Mai susţine că dreptul creditoarei la plata penalităţilor nu s-a născut atâta timp cât contractul nu a fost reziliat, iar cea mai mare parte a bunurilor au fost deja livrate.

4) Împotriva felului creanţei creditoarei SC I SA – astfel, a solicitat debitoarea ca suma de 59 945,27 lei să fie înscrisă ca o creanţă sub condiţia nelivrării bunului ce face obiectul contractului de furnizare nr. /16.04.2014.

Arată că acest contract se află în derulare, debitoarea obligându-se prin acesta să livreze creditoarei un strung orizontal CNC P, care urmează a fi livrat.

Susţine că avansul în valoare de 10 800 euro (40% din preţul total) a fost achitat la 18.04.2014, iar termenul de livrare era de 4 luni de la încasare avans. Susţine că în condiţiile în care contractul nu este reziliat iar bunul urmează a fi livrat, se impune ca înscrierea creditoarei în tabel cu contravaloarea avansului să fie efectuată sub condiţia nelivrării bunului.

5) împotriva creanţei creditoarei SC N L B - astfel, a solicitat debitoarea ca suma de 23 600 USD lei să fie înscrisă ca o creanţă sub condiţia nelivrării bunului ce face obiectul contractului de furnizare nr. /15.05.2014.

Argumentele de fapt sunt identice cu cele de la pct 4.

6) împotriva creanţei creditoarei SC S SA - a solicitat debitoarea ca suma de 11 000 usd să fie înscrisă ca o creanţă sub condiţia nelivrării bunului ce face obiectul contractului de furnizare nr. /06.10.2014.

Argumentele de fapt sunt identice cu cele de la pct 4.

7) împotriva creanţei creditoarei E SRL – a solicitat debitoarea ca suma de 2 370 Euro să fie înscrisă ca o creanţă sub condiţia nelivrării bunului ce face obiectul contractului de furnizare nr. /06.10.2014.

Argumentele de fapt sunt identice cu cele de la pct 4.

8) împotriva creanţei creditoarei Municipiul I – DFPL a solicitat debitoarea înlăturarea sumei de 1 114,8 lei reprezentând contravaloare taxă de timbru stabilită în dosarul /176/2014 aflat pe rolul Judecătoriei A I.

Susţine că declaraţia de creanţă s-a întemeiat pe încheierea din 17.11.2014 pron de Judecătoria A I în ds. /176/2014, prin care s-a respins cererea de reducere a taxei de timbru ţi s-a dispus eşalonarea plăţii sumei de 1 114,8 lei în 6 tranşe lunare. Susţine că împotriva acestei încheieri a formulat cerere de reexaminare, care a fost admisă prin încheierea din 15.01.2015 pronunţată de judecătoria A I în ds. /176/2014/a2, scutind debitoarea de la plata taxei de timbru.

9) împotriva creanţei creditoarei SC F C E SRL solicitând înlăturarea creditoarei din tabelul de creanţe.

Susţine că a solicitat creditoarea înscrierea cu o creanţă formată din 1 479,44 lei – facturi neachitate şi 141,36 lei – penalizări de întârziere. Arată că suma de 1 479,44 lei lei cu care a fost înscrisă în tabel a fost deja achitată, iar suma de 141,36 lei nu este certă, lichidă şi exigibilă.

10) împotriva creanţei creditoarei Cargo – Partner Expediţii SRL, a solicitat a fi înscris doar cu suma de 3 825,24 lei si radierea sumei de 1 426,98 lei.

Susţine debitoarea că a achitat suma de 1 426,98 lei.

11) împotriva creanţei creditoarei SC A SA – a solicitat debitoarea ca suma de 31 804 USD, reprezentând contravaloare avans să fie înscrisă sub condiţia nelivrării bunului ce face obiectul contractului de furnizare nr. /31.07.2014, iar creanţa în valoare de 1 955,7 USD reprezentând penalităţi întârziere să fie înlăturată din tabel.

A arătat debitoarea că a încheiat cu creditoarea contractul de furnizare nr. /31.07.2014, că în temeiul acestuia creditoarea a achitat suma de 31 804 USD cu titlu avans la 22.08.2014, termenul de livrare a bunului fiind stabilit la 22.10.2014, termen prelungit cu acordul creditoarei până la 15.03.2015

Arată că se află încă în termenul pentru livrarea bunului, că se impune înscrierea creditoarei în tabel cu contravaloarea avansului sub condiţia nelivrării bunului.

În ceea ce priveşte penalizările de 1 955,7USD, solicitate de creditoare pentru perioada 22.10.2014 – 03.12.2014, arată că nu sunt datorate întrucât părţile au convenit un alt termen de livrare care nu s – a împlinit.

 Administratorul judiciar E L SPRL I a formulat întâmpinări în cauză, cu privire la fiecare contestaţie în parte.

Analizând contestaţiile de faţă, judecătorul sindic reţine următoarele:

Prin încheierea civilă nr. 513/11.12.2014 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei debitorului debitoarea SC M SRL, cu sediul social declarat în I, şos. N, nr. 15, zona A, et. 1 jud. I, nr. înregistrare ORC J, CUI . a fost desemnat în calitate de administrator judiciar practicianul în insolvenţă E L S.P.R.L., cu sediul social declarat în mun. I, str. Z nr. 11, jud. I.

În urma analizării declaraţiilor de creanţă formulate în cauză, administratorul judiciar a întocmit tabelul preliminar al creanţelor, publicat în BPI 3705/25.02.2015.

Din perspectiva termenului de formulare a contestaţiilor cu privire la tabelul preliminar, judecătorul sindic constată că toate contestaţiile au respectat termenul de 7 zile prevăzut de art 111 din Legea 85/2014.

A) contestaţia formulată de creditoarea TMK A S.A

Judecătorul sindic constată că între părţi a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. /18.07.2013, contract ce avea ca obiect cumpărarea, livrarea, montarea şi punerea în funcţiune a Maşinilor de alezat şi roluit interior ţevi pentru cilindri hidraulici de către debitoare în favoarea creditoarei.

Potrivit art. 3.1.2 părţile au convenit ca livrarea bunurilor să se efectueze în termen de 10 luni de la plata primei transe de avans (20% din preţul contractului). Potrivit dovezii de la fila 24 ds rezultă că beneficiarul a făcut plata avansului de 20% la 08.06.2013.

Părţile arată că termenul de livrare nu a fost respectat, iar creditoarea TMK A S.A a denunţat unilateral contractul şi a notificat debitoarea şi Certasig. Urmare a nerestituirii avansului de către debitoare, asigurătorul a restituit creditoarei suma achitată cu titlu avans, însă fără a restitui şi valoarea TVA aferent.

Întemeindu-se pe dispoziţiile art. 13.1 din contract creditoarea a solicitat şi plata daunelor cauzate de neîndeplinirea obligaţiilor contractuale.

Analizând dispoziţiile contractului încheiat între părţi, instanţa constată că art 13 cestui contract reglementează categoria „ Sancţiuni”.

Alin 1 al acestui articol reglementează cadrul general al răspunderii contractuale a ambelor părţi pentru „ încălcarea oricărei obligaţii din cadrul prezentului contract” şi limitează valoarea acestor răspunderi la maxim 15% din valoarea contractului.

La rândul lor, aliniatele 2-5 ale clauzei contractuale stipulează răspunderea contractuală distinctă şi specială a vânzătorului pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a unor obligaţii concrete: nelivrarea bunurilor (total sau parţial) – alin 2, nerealizarea parametrilor indicati în anexa 1 şi 5 - alin 3 şi 4, iar alin 6 stabileşte răspunderea specială a cumpărătorului pentru întârzierea la plata.

Reţine instanţa totodată că daunele solicitate de către creditoare în cauza de faţă au ca izvor fapta culpabilă a vânzătoarei de a nu livra bunurile care fac obiectul contractului, iar o atare răspundere, izvorâtă din nelivrarea bunurilor a fost expres reglementată prin convenţia părţilor în art. 13 alin 2 din contract.

Însă, creditoarea nu a înţeles să îşi întemeieze pretenţiile pe această dispoziţie contractuală, ci a invocat răspunderea prev de art 13.1 din contract, solicitând aplicarea acestui text de lege pentru acordarea profitului nerealizat ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei contractuale.

Or, o atare răspundere contractuală a vânzătorului nu este prevăzută în convenţia părţilor, aceasta (convenţia) stabilind reguli clare pentru prejudiciul determinat de nelivrarea bunurilor – alin 2 a art 13.

Sintetizând, creditoarea nu poate obţine răspunderea contractuală a debitoarei pentru fapta culpabilă a acesteia de a nu livra bunurile ce fac obiectul contractului pentru a acoperi prejudiciul suferit ca urmare a nerealizării de profit, întrucât la încheierea contractului o atare răspundere nu a fost prevăzută, iar părţile au stabilit o altă sancţiune pecuniară pentru această faptă culpabilă a vânzătoarei.

Ca atare contestaţia acestei creditoare urmează a fi respinsă.

B) contestatia formulată de creditoarea F SA IFN vizează rangul creanţei cu care a fost înscrisă în tabelul preliminar.

Astfel, între debitoare si U T B SA a fost încheiat un contract de credit garantat cu garanţii reale mobiliare, banca fiind înscrisă în tabelul creditorilor cu o creanţă garantată.

Pentru garantarea plăţii de către debitoarea M SRL a acestui credit Creditoarea U T B a încheiat cu F SA IFN convenţia cadru – plafon de garantare nr. /25.10.2011, în temeiul căreia garantul a solicitat a fi înscris la masa credală a debitoarei.

În mod corect administratorul judiciar a dispus înscrierea acestei creditoare cu o creanţă sub condiţia suspensivă a plăţii garanţiei, însă nu a apreciat corect asupra caracterului negarantat al acestei creanţe.

Astfel, susţinând că în cazul plăţii garanţiei către creditorul bancar, F SA IFN dobândeşte doar dreptul de regres împotriva debitorului, administratorul judiciar a interpretat eronat raporturile juridice dintre părţi.

Este real că F SA IFN nu a constituit în nume propriu o garanţie asupra bunurilor debitoarei, însă, având calitatea de fidejusor în raport cu creditorul bancar, în cazul plăţii sumei asigurate, se va subroga în toate drepturile creditorului bancar în limita sumei ce va fi plătită, potrivit art. 20305 NCCiv („ fidejusorul care a plătit datoria este de drept subrogat în toate drepturile pe care creditorul le avea împotriva debitorului”). Ca atare, suntem în prezenta unui caz de subrogare legală în drepturile creditorului bancar, subrogare care îşi produce efectele şi în privinţa garanţiilor constituite de acesta.

În aceste condiţii, contestaţia urmează a fi admisă şi se va dispune înscrierea creditoarei cu o creanţă garantată sub conditia suspensivă a plăţii garanţiei.

C) contestaţiile formulate de debitoarea SC M SRL, cu sediul social declarat în I, şos. N, nr. 15, zona A, et. 1 jud. I, nr. înregistrare ORC J, CUI , prin administrator special A L:

1) împotriva creanţei creditoarei SC T S SRL

O primă apărare a debitoarei se referă la lipsa de calităţii de creditor a SC T S SRL.

Reţine judecătorul sindic că debitoarea a încheiat cu creditoarea SC T S SRL contractul de furnizare nr. /06.01.2014, contract pe care creditoarea şi-a întemeiat cererea de înscriere la masa credală cu suma de 37 601 lei, reprezentând contravaloare avans şi cu suma de 4 681,37 lei reperezentând penalităţi calculate potrivit art 10.1 din acelaşi contract.

La fila 58 vol 1 ds a fost depus contractul de cesiune nr. /03.10.2014 încheiat între SC T S SRL şi SC T S Ss SRL, potrivit căruia „ SC T S SRL cesionează plata aferentă contractului încheiat între SC T S SRL şi SC M SRL către SC T S S SRL”.mai mult, la fila 59 ds se află notificarea de cesiune pe care creditoarea T S a adresat-o debitoarei prin care îi pune în vedere acesteia ca plata sumei de 38 912,12 lei să fie efectuată în contul SC T S S SRL, conform contract de cesiune nr. /03.10.2014.

Calificarea juridică a contractului dintre creditoarea SC T S SRL şi SC T S S SRL este aceea a unei cesiuni de creanţă, reglementată de art. 1566 şi următ N C civ.

Nu poate fi primită susţinerea administratorului judiciar referitoare la calificarea acestui contract ca fiind o preluare de datorie, reglementată de art. 1599 N C civ, întrucât potrivit acestui text de lege (art 1599) „obligatia de a plăti o sumă de bani ori de a executa o altă prestaţie poate fi transmisă de debitor altei persoane…”. Rezultă din textul de lege că transmiterea de datorie poate fi făcută exclusiv de către debitorul obligaţiei de a plăti şi nu de către creditor, cum este în cazul de faţă.

Ca atare regimul juridic este cel al cesiunii de creanţă, aspect ce reiese cu prisosinţă din denumirea contractului coroborată cu conţinutul notificării adresate debitoarei.

În această situaţie, potrivit art 1578 alin 1 lit b N C civ, debitorul este ţinut a plăti cesionarului din momentul în care primeşte o comunicare scrisă a cesiunii. Ca atare, ulterior datei de 03.10.2014, când a fost comunicată de creditoarea iniţială debitoarei cesiunea de creanţă, în cauză putea să solicite plata, deci să formuleze declaraţie de creanţă, doar beneficiarul cesiunii de creanţă.

În aceste condiţii, creditoarea SC T S SRL nu mai avea calitatea de a formula declaraţie de creanţă, astfel că urmare a admiterii contestaţiei, acesta va fi înlăturată din tabelul de creanţe al debitoarei.

A arătat că SC T S SRL nu are calitatea de creditoare a sa. Susţine că începând cu data de 03.10.2014 contractul de furnizare nr. /06.01.2014 pe care l-a încheiat cu aceasta a fost cesionat către cesionarul SC T S S SRL, potrivit contractului de cesiune nr. /03.10.2014, debitoarea fiind notificată în acest sens de către însăşi T S SRL.

2) contestaţia împotriva CN R U M C S.A

Debitoarea contesta parţial creanţa acestei creditoare, respectiv doar suma de 7 501,2 lei, reprezentând penalităţi, recunoscând suma de 66 439,2 lei reprezentând contravaloare avans.

Reţine instanţa că debitoarea a încheiat cu creditoarea contractul de furnizare nr. /22.01. 2014 – fila 65 si următ ds, în temeiul căruia creditoarea a achitat debitoarei suma de 66 439,2 lei cu titlu avans potrivit arzt. 4.4 din contract.

s-a obligat debitoarea să furnizeze şi să instaleze pe platforma SC U M C SA a utilajului masină CNC de înfăşurat arcuri,

potrivit art. 9. 1 din contract, „ în cazul în care furnizorul nu reuşeşte să-şi îndeplinească obligaţiile asumate, atunci achizitorul are dreptul de a deduce, ca penalităţi, o sumă echivalentă cu 0,06% din preţul total al contractului, pentru fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea efectivă a obligaţiilor. Penalităţile se calculează începând cu ziua următoare datei stabilite ca termen maxim de librare, dar valoarea totală a penalităţilor nu va depăşi 5% din valoarea contractului”.

Debitoarea recunoaste că livrarea bunului s-a efectuat cu întârziere, dar se apără susţinând că penalităţile ar fi trebuit deduse din suma pe care creditoarea trebuia să o achite cu titlu diferenţă de preţ şi pe care nu a achitat-o.

Instanţa reţine că răspunderea părţilor este clar reglementată de contract. Astfel, pe de o parte, furnizorul răspunde pentru întârzieri la livrare potrivit art 9.1 din contract, datorând penalizări de întârziere, iar achizitorul răspunde pentru plata cu întârziere a sumelor la care este ţinut, potrivit art. 9.2.2 din contract.

În condiţiile în care creditoarea nu şi-a onorat obligaţia de achitare a diferenţei de preţ, apărarea debitoarei referitoare la deducerea penalizărilor datorate pentru întârzierea la livrare este lipsită de suport, mai ales în condiţiile în care înscrierea creanţei principale în tabelul de creanţe s-a făcut sub condiţia restituirii bunului. La rândul său, debitoarea are posibilitatea de a solicita creditoarei, o dată cu plata diferenţei de preţ şi a penalizărilor, potrivit art. 9.2.2 din contract.

Pe de altă parte, nici apărarea referitoare la împrejurarea că nu a fost acceptată de către debitoare factura emisă de creditoare cu privire la penalizări nu poate fi primită. Dreptul la despăgubiri se naşte din contract, iar neacceptarea facturii nu are nici o relevanţă juridică.

Ca atare, contestaţia urmează a fi respinsă.

3) contestaţia împotriva creanţei creditoarei M SA

Şi în cazul acestei creditoare, debitoarea contestă înscrierea în tabelul de creanţe a penalizărilor în valoare de 40 000euro, recunoscând creanţa principală de 54 010 euro, reprezentând valoare avans.

Părţile au încheiat contractul de furnizare nr. /16.12.2011, prin care debitoarea s-a obligat să livreze creditoarei 3 bunuri, în valoare totală de 320 000 euro. Termenul de livrare este reglementat la art. 3 din contract. Creditoarea şi-a îndeplinit obligaţia de plată a avansului .

După cum reiese din actul aditional nr. (fără dată), părţile au modificat termenele şi modalităţile de plată- art. 2, al actului aditional, dar au si stabilit valoarea penalizărilor de întârziere datorate de debitoare.

Astfel, s-a stabilit că debitoarea datorează suma de 25 000 euro – penalizări, precum şi faptul că valoarea acestora se va compensa cu preţul pe care creditoarea ar fi trebuit să-l achite pentru un utilaj şi un soft – bunuri care însă urmau a fi livrate de debitoare.

Ulterior, a fost încheiat şi actul adiţional nr. /28.11.2013, prin care au reziliat de comun acord actul adiţional 1, au stabilit termene de livrare pentru mai muklte bunuri (inclusiv cele ce au făcut obiectul actului adiţional ), precum şi obligaţia de lată în sarcina cumpărătorului a sumei de 25 789,66 euro, la 4 luni de la livrarea utilajelor.

Punctul 5 al actului aditional nr. reglementează situaţia penalizărilor de întârziere datorate de vânzător cumpărătorului. Părţile au stabilit că valoarea penalizărilor este de 40 000 euro, precum şi că această valoare va fi facturată de cumpărător vânzătorului în două transe: 15 000 euro la livrarea primei categorii de bunuri, iar 25 000 euro la livrarea celei de-a doua categorii de bunuri.

Ca o primă observaţie, trebuie arătat faptul că, deşi debitoarea susţine că atâta vreme cât acest contract îşi produce efectele şi nu a fost reziliat de nici una dintre părţi, dreptul de a solicita penalizări nu s-a născut, clauzele contractuale contrazic aceasta teză. Astfel, art. 5.2 teza finală din contract arată expres că nerespectarea termenului de livrare a utilajului atrage plata de penalităţi de 0,15% pe zi de întârziere, calculate la valoarea ratei achitate de cumpărător. Penalizările curg de drept, fără a fi necesară punerea în întârziere.

Ca atare, dreptul creditoarei de a fi despăgubită pentru întârzierea în livrarea bunurilor nu este condiţionat de reziliere sau de o altă împrejurare. Mai mult, prin ambele acte adiţionale, debitoarea a recunoscut că datorează penalizări de întârziere, iar actul adiţional nr. a stabilit şi valoarea lor, ca fiind de 40 000 euro.

În ceea ce priveşte modalitatea de plată a acestei sume de 40 000 euro, actul aditional nr. stabileşte într-adevăr ca modalitate de plată compensarea sumei de 40 000 euro cu preţul pe care creditoarea mai trebuia să-la chite pentru livrarea bunurilor enumerate.

Sub acest aspect, debitoarea susţine că a livrat creditoarei trei dintre bunuri, depunând la dosar trei procese verbale de predare primire, însă această apărare nu poate fi primită.

Prin raportare la actul adiţional nr. /28.11.2013, în care părţile au stabilit expres ce bunuri mai trebuie livrate în temeiul contractului /16.12.2011, se va observa că doar procesul verbal din 13.01.2014 ar putea face dovada predării unuia dintre bunurile enumerate în acesta, deşi procesul verbal nu face referire la contractul în discuţie.

Celelalte trei procese verbale sunt anterioare încheierii actului adiţional nr. şi nu pot influenta situaţia juridică a penalizărilor.

Se observă însă că debitoarea nu a respectat termenul de livrare nici pentru bunul de la art. 2 pct a) din actul aditional, ea obligându-se a livra acest bun în decembrie 2013, iar procesul verbal atestă livrarea lui la 13.01.-2014. cu privire la celelalte bunuri, nu a făcut dovada livrării lor, deşi termenele au expirat.

În acest context, debitoarea nu a făcut dovada că şi-a îndeplinit întocmai obligaţiile prevăzute în actul aditional nr. pentru a putea beneficia de compensarea invocată, astfel că apărarea sa nu poate fi primită.

Concluzionând că debitoarea datorează suma de 40 000 euro cu titlu penalizări, instanţa va respinge contestaţia.

4) contestaţia împotriva creanţei creditoarei SC I SA

Debitoarea nu contestă valoarea creanţei, ci doar felul acesteia, solicitând ca să fie înscrisă ca o creanţă condiţionată de nelivarea bunului.

Instanţa reţine următoarele:

Părţile au încheiat contractul de furnizare nr. /16.04.2014, prin care debitoarea s-a obligat să livreze creditoarei un anumit bun, valoarea contractului fiind de 27 000 euro, iar termenul de livrare – 4 luni de la încasarea avansului.

Debitoarea recunoaste faptul că a fost achitat avansul de 40% în valoare de 10 800 euro la data de 18.04.2014, în consecinţă termenul la care trebuia livrat bunul era 18.08.2014., termen care nu a fost respectat, bunul nefiind livrat nici în prezent.

În aceste condiţii devin aplicabile dispoziţiile art. 10.2 teza a II-a din contract, care stipulează un pact comisoriu expres: „ rezoluţiunea contractului are loc de plin drept, fără notificare ori fără altă formalitate prealabilă, în condiţiile în care vânzătorul a înregistrat o întârziere mai mare de 30 zile în executarea obligaţiei de livrare; prezentul pact comisoriu nu –si va produce efectele, contractul rămânând în fiinţă, în cazul în care vânzătorul demonstrează cumpărătorului cu documentele aferente faptul că utilajul se află în tranzit maritim, rutier sau în perioada de derulare a formalităţilor vamale.”

Rezultă aşadar că a intervenit rezoluţiunea de drept a contractului, iar cumpărătorul are dreptul la restituirea sumei achitate cu titlu avans, neconditonat, astfel că va fi respinsă contestatia.

5) contestaţia împotriva creanţei creditoarei SC N L B

Solicitarea debitoarei este identică cu cea de la punctul anterior, respectiv solicită a fi înscrisă creanţa sub condiţia nelivrării bunului.

Situaţia juridică a creditoarei SC N L B este reglementată diferit în contractul de furnizare nr. /15.05.2014 încheiat cu debitoarea.

Astfel, şi această creditoare a achitat, aşa cum recunoaşte debitoarea, suma de 23 600 usd cu titlu avans (20%) la data de 15.05.2014, iar la data de 30.10.2014, cu ocazia efectuării prerecepţiei la fabrica producătorului, a achitat şi suma de 82 600 usd, conform art. 3.1.1 din contract. Deşi termenul de livrare nu a fost respectat de debitoare, instanţa va nota că în contractul încheiat de părţi nu este inclusă nici o clauză privind rezoluţiunea de drept a acestuia. Ca atare, atâta vreme cât cumpărătorul nu a făcut dovada că s-a dispus rezoluţiunea contractului, acesta este în fiinţă, iar debitoarea poate să livreze bunul, chiar cu întârziere. Ca atare, dreptul de a i se restitui avansul este condiţionat de neîndeplinirea obligaţiei debitoarei de a livra bunul, şi contestaţia urmează a fi admisă în acest sens.

6) contestaţia împotriva creditoarei SC S SA

Şi în cazul acestei creditoare, debitoarea a solicitat ca înscrierea creanţei în valoare de 11 000 USD, reprezentând contravaloare avans să fie înscrisă sub condiţia nelivrării bunului, dar ulterior şi-a modificat contestaţia şi a solicitat înlăturarea acestei creanţe, ca urmare a livrării bunului ce face obiectul contractului de furnizare nr. /06.10.2014, livrare care s-a făcut în aprilie 2015.

Contractul de furnizare nr. /06.10.2014 încheiat de părţi nu prevede un pact comisoriu de reziliere în cazul întârzierii îndeplinirii obligaţiei de livrarea a bunului de către debitoare, iar creditoarea nu a făcut dovada că a fost reziliat. Mai mult, pe parcursul judecării contestaţiei, debitoarea a făcut dovada că a livrat creditoarei bunul, acesta din urmă semnând şi procesul verbal de predare – primire din 06.04.2015.

Ca atare, debitoarea făcând dovada că şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de a livra bunul, chiar cu întârziere, precum şi a faptului că beneficiarul creditor a primit bunul, s-a stins dreptul acestuia de a i se restitui contravaloarea avansului.

Contestaţia aşa cum a fost precizată urmează a fi admisă, iar creanţa creditoarei SC S SA va fi înlăturată din tabelul de creanţe.

7) contestaţia împotriva creanţei creditoarei E SRL

Debitoarea solicită ca suma de 13283,38 lei cu titlu contravaloare avans să fie înscrisă ca o creanţă sub condiţia nelivrării bunului ce face obiectul contractului de furnizare nr. /06.10.2014.

Analizând contractul încheiat de părţi, respectiv contractul de furnizare nr. /06.10.2014, instanţa reţine că părţile au reglementat la art. 10 răspunderea contractuală. Art. 10. 2 teza a doua din contract stipulează un pact comisoriu expres: „ rezoluţiunea contractului are loc de plin drept, fără notificare ori fără altă formalitate prealabilă, în condiţiile în care vânzătorul a înregistrat o întârziere mai mare de 30 zile în executarea obligaţiei de livrare; prezentul pact comisoriu nu –si va produce efectele, contractul rămânând în fiinţă, în cazul în care vânzătorul demonstrează cumpărătorului cu documentele aferente faptul că utilajul se află în tranzit maritim, rutier sau în perioada de derulare a formalităţilor vamale.”

În condiţiile în care debitoarea recunoaste că plata avansului s-a făcut de către creditoare la data 07.04.2014, iar termenul de livrare a bunului a fost stabilit potrivit art6.1 din contract la 3 luni de la încasarea avansului, rezultă că termenul de livrare s-a împlinit la 07.07. 2014, iar bunul nu a fost livrat nici în prezent.

Ca atare s-a produs rezilierea de plin drept a contractului, potrivit art 10.2 teza a IIa, iar creditoarea este îndreptăţită la restituirea avansului necondiţionat. Contestaţia urmează a fi respinsă.

8)contestaţia împotriva creditoarei Municipiul I – DFPL

Debitoarea a solicitat debitoarea înlăturarea sumei de 1 114,8 lei reprezentând contravaloare taxă de timbru stabilită în dosarul /176/2014 aflat pe rolul Judecătoriei A I.

Instanţa constată că debitoarea a dovedit susţinerile sale, astfel, creditoarea în cauză a formulat declaraţie de creanţă pentru suma de 1 114,8 lei reprezentând contravaloare taxă de timbru, întemeindu-se pe încheierea din 17.11.2014 pronunţată de Judecătoria A I în ds. /176/2014, prin care s-a respins cererea de reducere a taxei de timbru ţi s-a dispus eşalonarea plăţii sumei de 1 114,8 lei în 6 tranşe lunare.

Însă debitoarea a promovat cerere de reexaminare împotriva acestei încheieri, cerere care a fost admisă prin încheierea din 15.01.2015 pronunţată de judecătoria A I în ds. /176/2014/a2, fiind scutită debitoarea de la plata taxei de timbru.

Ca atare fiind desfiinţat titlul executoriu care a stat la baza înscrierii creditoarei în tabelul preliminar, urmează a fi admisă contestaţia debitoarei şi va fi înlăturată această creanţă din tabelul definitiv de creanţe.

9) contestaţia Împotriva creanţei SC F C E SRL

Debitoarea a solicitat înlăturarea creditoarei din tabelul de creanţe, pe de o parte invocând plata debitului principal şi de pe altă parte susţinând că suma reprezentând penalizări nu este o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

Judecătorul sindic reţine că părţile au încheiat contractul de prestări servicii nr. /05.10.2012, în temeiul căruia creditoarea a emis 4 facturi fiscale în valoare de 1 479, 44 lei reprezentând contravaloare servicii prestate debitoarei.

Debitoarea a dovedit că a achitat ulterior deschiderii procedurii şi ulterior formulării declaraţiei de creanţă, respectiv la 02.02.1024 contravaloarea debitului principal, a sumei de 1 479,44 lei.

În ceea ce priveşte suma de 141,36 lei cu care creditoarea a solicitat a fi înscrisă în tabelul de creanţe reprezentând penalizări de întârziere, nu s-a făcut dovada plăţii. Contrar celor susţinute de debitoare, suma este certă, lichidă şi exigibilă, convenţia părţilor cu privire la răspunderea debitoarei pentru întârzierea la plată fiind instrumentul doveditor în acest sens. Lipsa emiterii unor facturi fiscale nu este de natură a înlătura răspunderea debitoarei. Ca atare, contestaţia va fi admisă doar în parte şi va fi înlăturată din tabelul de creanţe doar suma de 1 479,44 lei, pe care debitoarea a achitat-o ulterior, însă creditoarea va fi menţinută în tabelul definitiv cu suma de 141,36 lei reprezentând penalizări de întârziere.

10) contestaţia împotriva creanţei creditoarei Cargo – Partner Expediţii SRL

Debitoarea a invocat plata parţială a creanţei.

Instanţa reţine că prin extrasul de cont ataşat contestaţiei debitoarea a dovedit că ulterior deschiderii procedurii şi ulterior formulării declaraţiei de creanţă, respectiv la 06.02.2014, a plătit în contul acestei creditoare suma de 1426,98 lei.

Ca atare se impune diminuarea creanţei acestei creditoare în tabelul definitiv cu suma de 1426,98 lei şi menţinerea acesteia în tabel cu suma de 3825,24 lei.

11) contestaţia împotriva creanţei creditoarei SC A SA

În esenţă, debitoarea solicită ca suma de 31 804 USD , reprezentând contravaloare avans să fie înscrisă sub condiţia nelivrării bunului ce face obiectul contractului de furnizare nr. /31.07.2014, iar creanţa în valoare de 1 955,7 USD reprezentând penalităţi întârziere să fie înlăturată din tabel.

Judecătorul sindic reţine că părţile au încheiat contractul de furnizare nr. /31.07.2014 – fila 136 ds, debitoarea obligându-se a livra creditoarei un bun în termen de două luni de la încasarea avansului.

Aşa cum şi debitoarea recunoaşte, avansul în valoare de 31 804 USD a fost plătii de creditoare la 22.08.2014. termenul de livrare care se împlinea la 22.10.2014 a fost prelungit de către creditoare până la 15.03.2015 – fila 140 ds, însă bunul nu a fost livrat, iar debitoarea nu a făcut dovada că a făcut vreun demers în acest sens în ciuda termenului de graţie primit.

Ca atare, nu poate fi primită apărarea acesteia referitoare la o eventuală livrare ulterioară a bunului care să afecteze creanţa - avans pe care creditoarea a solicitat-o.

În ceea ce priveşte suma solicitată cu titlu penalizări de întârziere, potrivit adresei de la fila 140 ds rezultă că A O a fost de acord doar cu prelungirea termenului până la care să fie livrat utilajul, însă clauzele contractuale referitoare la curgerea penalizărilor au rămas neschimbate, astfel că nerespectarea primului termen de livrare atrage răspunderea contractuală a debitoarei.

Pe cale de consecinţă contestaţia urmează a fi respinsă.

H O T Ă R Ă Ş T E

A) Respinge contestatia formulată de creditoarea TMK A S.A împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitoarei SC M SRL.

B) Admite contestatia formulată de creditoarea F SA IFN împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitoarei SC M SRL.

Dispune înscrierea creditoarei în tabelul definitiv cu o creanţă garantată sub condiţia suspensivă a plăţii garanţiei.

C) Respinge contestatiile debitoarei SC M SRL, prin administrator special A L, cu domiciliul procedural ales în I, la SCA B & A cu privire la creanţele:

- CN R U M C S.A

- M S.A B

- I S.A B

- E SRL R S

- A S.A O

D) Admite contestatiile debitoarei SC M SRL, prin administrator special A L, cu domiciliul procedural ales în I dupa cum urmează:

1. contestaţia cu privire la creanţa creditoarei SC T S SRL B - dispune înlăturarea acestei creanţe din tabelul definitiv al creanţelor

2. contestaţia cu privire la creanţa creditoarei C P E SRL B dispune inlaturarea din tabelul definitiv a sumei de 1426,98 lei.

3. contestaţia cu privire la creanţa creditoarei F C E SRL B - dispune inlaturarea din tabelul definitiv a sumei de 1479,49 lei.

4. contestaţia cu privire la creanţa creditoarei Municipiului I- DFPL - dispune inlaturarea creditoarei din tabelul definitiv

5. contestaţia cu privire la creanţa creditoarei S S.A. B - dispune inlaturarea creditoarei din tabelul definitiv

6. contestaţia cu privire la creanţa creditoarei N L B - dispune înscrierea creanţei sub condiţia nelivrării bunului.

Executorie, conform art.46 alin.1 din lege .

Domenii speta

Spete similare