Cerere de ordonanţă preşedinţială vizând suspendarea Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor de desemnare a administratorului special al debitorului în insolvenţă , până la soţionarea definitivă a acţiunii în anulare formulată împotriva acele

Din interpretarea art. 149 din legea nr. 85/2006, rezultă că dispoziţiile legii insolvenţei se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil.

Întrucât nu există în procedura specială o normă care să reglementeze  instituţia anulării hotărârilor AGA a debitorului, de desemnare a administratorului special în afara celor care se referă la atribuţiile administratorului/lichidatorului judiciar în această privinţă (art. 3 pct. 26, respectiv art. 20 alin.1 lit g din Legea nr. 85/2006) , dispoziţiile NCPC şi ale NCC privind suspendarea hotărârilor actelor emise de organele persoanelor juridice, devin aplicabile.

Art. 217 alin. (1) NCC prevede posibilitatea suspendării actelor contestate emise de organele persoanelor juridice. Reglementarea este identică cu cea a art. 133 din Legea nr. 31/1990. Cererea poate fi introdusă doar dacă există introdusă acţiune prin care se solicită anularea actului respectiv şi este de competenţa instanţei competentă să soluţioneze litigiul privind cauza principală , conform art. 217 alin. (1) şi art. 216 alin. (3) NCC;

Potrivit dispoziţiilor art.133 din Legea 31/1990, modificată şi completată, „odată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii atacate”.

Admisibilitatea acestei cereri este aşadar condiţionată de cele trei condiţii ce trebuie îndeplinite şi pentru cererea de ordonanţă preşedinţială la care se referă dispoziţiile art.996 C.proc.civilă, respectiv: urgenţa, vremelnicia şi neprejudecarea fondului dreptului, la care se adaugă o a patra condiţie, anume reclamantul să fi formulat o acţiune în anularea hotărârii adunării generale.

Sentinţa nr. 110/CC/17.06.2016, pronunţată în dosar  nr. 337/1259/2014/a16.1

Reclamanta S.C. .. SA, a chemat în judecată pe pârâta S.C. A  S.A., societate în insolvenţă, prin administrator judiciar, SCP  ... IPURL, solicitând să se dispună de către instanţă,  pe calea ordonanţei preşedinţiale, suspendarea Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor pârâtei adoptată la data de ...., până la soţionarea definitivă a acţiunii în anulare formulată împotriva  aceleiaşi hotărâri.

În motivarea cererii - întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 996 alin.3 şi art. 998 alin.2 NCPC -  în esenţă, reclamanta a susţinut că , în calitate de acţionar, a participat, la data de 06.... la AGA , convocată de administratorul judiciar al debitorului S.C. A S.A , în vederea desemnării administratorului special,  ocazie cu care s-a întocmit, cu respectarea art. 3 pct. 26 din legea insolvenţei, procesul verbal al şedinţei , depus la dosar.

Reclamanta a susţinut în continuare, că hotărârea AGA din data de 07... a fost adoptată de persoane neautorizate, nulitatea absolută a acesteia rezultând din faptul că a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor :

-art. 118 din Legea nr. 31/1990, care stipulează în mod expres modalitatea de convocare a adunării, atât la prima cât şi la cea de a doua convocare;

-art. 121 din Legea nr. 31/1990, care stipulează în mod expres că în cadrul unei societăţi pe acţiuni adunările generale neconvocate se pot ţine doar în prezenţa a 100% din capitalul social şi numai în condiţiile în care nici unul dintre acţionari nu se opune;

-art. 3 pct. 26 din legea nr. 85/2006.

 Reclamanta a precizat că  s-a dispus deschiderea procedurii  generale de insolvenţă a debitoarei SC A SA, instanţa a dispus administratorilor judiciari desemnaţi provizoriu, îndeplinirea obligaţiilor prev de art. 3 pct. 26 din Legea insolvenţei, astfel că singura persoană care este îndreptăţită să prezideze şedinţa , respectiv să încheie procesul verbal al şedinţei AGA  întrunită pentru desemnarea administratorului special,  este administratorul judiciar.

Potrivit convocatorului, publicat în BPI de administratorul judiciar, şedinţa AGA a fost convocată pentru data de 06..., la prima convocare, iar în condiţiile în care nu se întruneşte cvorumul legal, a doua convocare a fost stabilită pentru data de 08....

În data de 06..., a avut loc şedinţa AGA , la care cvorumul de şedinţă pentru adoptarea  hotărârilor, a fost întrunit,  cu acea ocazie a fost încheiat procesul verbal al şedinţei.

La data de 07... , unii dintre acţionari, în lipsa convocării legale, au adoptat hotărârea contestată, de desemnare a administratorului special, în absenţa administratorului judiciar, fiind astfel încălcate prevederile art. 118 din Legea nr. 31/1990,  art. 121 din Legea nr. 31/1990 şi art. 3 pct. 26 din legea nr. 85/2006

A apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 996 alin.1 din NCPC, urgenţa măsurii fiind dedusă din aspectele prezentate mai sus,  hotărârea astfel adoptată, la data de 07..., fiind depusă la ORC , iar prejudiciul iminent creat reclamantei rezultă din faptul că, urmare a demersurilor acţionarilor care au adoptat respectiva hotărâre , nulă absolut, depusă la ORC , s-a aflat în situaţia de nu putea să îşi exercite  dreptul legal de vot. 

Examinând  probele administrate, instanţa constată şi reţine următoarele:

Din interpretarea art. 149 din legea nr. 85/2006, rezultă că dispoziţiile legii insolvenţei se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil.

Întrucât nu există în procedura specială o normă care să reglementeze  instituţia anulării hotărârilor AGA a debitorului, de desemnare a administratorului special în afara celor care se referă la atribuţiile administratorului/lichidatorului judiciar în această privinţă (art. 3 pct. 26, respectiv art. 20 alin.1 lit g din Legea nr. 85/2006) , dispoziţiile NCPC şi ale NCC privind suspendarea hotărârilor actelor emise de organele persoanelor juridice, devin aplicabile.

Art. 217 alin. (1) NCC prevede posibilitatea suspendării actelor contestate emise de organele persoanelor juridice. Reglementarea este identică cu cea a art. 133 din Legea nr. 31/1990. Cererea poate fi introdusă doar dacă există introdusă acţiune prin care se solicită anularea actului respectiv şi este de competenţa instanţei competentă să soluţioneze litigiul privind cauza principală [art. 217 alin. (1) şi art. 216 alin. (3) NCC];

Potrivit dispoziţiilor art.133 din Legea 31/1990, modificată şi completată, „odată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii atacate”.

Admisibilitatea acestei cereri este aşadar condiţionată de cele trei condiţii ce trebuie îndeplinite şi pentru cererea de ordonanţă preşedinţială la care se referă dispoziţiile art.996 C.proc.civilă, respectiv: urgenţa, vremelnicia şi neprejudecarea fondului dreptului, la care se adaugă o a patra condiţie, anume reclamantul să fi formulat o acţiune în anularea hotărârii adunării generale.

Între categoriile speciale de situaţii caracterizate prin urgenţă, art.996 NCPC enumeră şi pe cele referitoare la păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere şi prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.

Judecătorul sindic reţine că a fost înregistrată pe rolul instanţei o acţiune având ca obiect anularea Hotărârilor AGOA din data de 07..., sub nr. de dosar ....

Constată astfel îndeplinită cerinţa normei legale a art.217 alin.1 NCPC, anume dovedirea faptului că reclamanta care a formulat cererea de suspendare a executării Hotărârii AGOA a intentat împotriva societăţii A SA şi acţiune în anulare.

Cu privire la condiţia ca măsura ordonanţei preşedinţiale să nu prejudece fondul dreptului (ce decurge din caracterul vremelnic al măsurii), aceasta presupune ca instanţa, când rezolvă o astfel de cerere, nu are de cercetat fondul însuşi al dreptului, ci doar aparenţa acestuia.

În speţă, situaţia de fapt expusă , este suficientă şi lămuritoare pentru a se putea aprecia, fără a analiza fondul cauzei, că se impune suspendarea executării hotărârii până la soluţionarea în mod definitiv a dosarului având ca obiect acţiunile în anularea lor.

Urgenţa adoptării acestei măsuri este dată de împrejurarea că administratorul special, desemnat în procedura insolvenţei, are de îndeplinit obligaţiile impuse de art. 18 din lege, în interesul tuturor acţionarilor, iar în cererea de faţă se invocă faptul că acesta nu are votul majorităţii acţionarilor.

Se reţine că , potrivit art.131 alin.4 din Legea 31/1990 R „Pentru a fi opozabile terţilor, hotărârile adunării generale vor fi depuse în termen de 15 zile la oficiul registrului comerţului, spre a fi menţionate în registru şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.”

Importanţa desemnării administratorului special, în procedura insolvenţei, rezidă în faptul că mandatul administratorilor statutari ai debitorului încetează la data desemnării administratorului special , în conformitate cu prevederile art. 3 pct. 30 din legea nr. 85/2006 (respectiv art. 54 din legea nr. 85/2014) ; o dată ce a fost desemnat administratorul special, se predă acestua, gestiunea, pe bază de proces verbal, iar hotărârea AGA este menţionată în registru şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pentru opozabilitate faţă de terţi evitându-se astfel confuzie în ceea ce priveşte persoana care reprezintă interesele acţionarilor.

Potrivit concluziilor , în dosarul înregistrat sub nr. ...., la ORC A , s-a formulat cererea de depunere/menţionare a hotărârii AGOA adoptată la data de 07....

Instanţa reţine că se impune suspendarea executării acestei hotărâri până ce instanţa de fond va hotărî, în mod definitiv, asupra legalităţii adoptării ei, având în vedere că desemnarea administratorului special nu poate deveni operaţională decât în măsura în care votul Adunării Generale a Acţionarilor a fost exprimat cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează modalitatea de adoptare a unor astfel de hotărâri, aspecte asupra cărora instanţa învestită cu soluţionarea fondului urmează a se pronunţa.

Suspendarea executării va fi aşadar vremelnică, anume până la soluţionarea în mod definitiv a dosarului  având ca obiect acţiunea în anulare .

Potrivit dispoziţiilor art.217 alin. 2 NCC ( 133 alin.2 din Legea 31/1990 R), instanţa, încuviinţând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauţiune.

Instanţa urmează să facă aplicaţia dispoziţiilor acestui text şi, încuviinţând cererea de suspendare a executării hotărârii, să dispună obligarea reclamantei la plata unei cauţiuni de 10.000 lei, în condiţiile art.1057 NCPC, fixând ca termen de plată a cauţiunii, sub sancţiunea desfiinţării de drept a măsurii dispusă prin prezenta hotărâre.

Domenii speta

Spete similare