Faliment - procedura insolvenţei. Insolvenţa prezumată. Plata creanţei creditorului care a formulat cererea introductivă. Consecinţe.

.  Domeniu: Faliment - procedura insolvenţei.  Insolvenţa prezumată. Plata creanţei creditorului care a formulat cererea introductivă. Consecinţe.

A.  Pentru a influenţa soluţionarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, plata creanţei creditorului care a formulat cererea introductivă trebuie să fie realizată până la închiderea dezbaterilor în primă instanţă. Or, în cauza de faţă, plata a fost realizată ulterior acestui moment.

B. Plata creanţei creditorului care a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei nu poate răsturna, prin ea însăşi, această prezumţie, fiind necesar a se corobora cu restul probatoriului administrat în cauză. Astfel, situaţia creanţelor pe care apelanta le deţine împotriva propriilor debitori nu poate fi luată în considerare, întrucât, astfel cum rezultă din textul legal anterior menţionat, trebuie analizate fondurile băneşti disponibile, iar nu sumele neîncasate, iar din înscrisurile depuse la dosar de către apelanta-debitoare reiese că aceasta înregistrează datorii într-un cuantum mai mare decât cel al veniturilor, astfel că nu a fost răsturnată prezumţia de insolvenţă instituită de art.5 pct.29 din Legea nr.85/2014

art.5 pct.72,  art. 38 alin.2 lit. d), art. 72 alin.5 si alin. 6 din Legea nr.85/2014.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 190 A din 01.02.2018)

I. Hotărârea primei instanţe:

Prin sentinţa civilă nr.4872/19.09.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Civilă în dosarul nr.18348/3/2017, instanţa a admis cererea creditoarei A F M şi, în temeiul art.145 alin.1 rap. la art.72 alin.6 din Legea nr.85/2014, a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată a debitoarei SC E SRL, dispunând măsurile prevăzute de lege în acest sens.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că creanţa creditoarei este certă, fiind constatată prin înscrisurile de la dosar, este lichidă, câtimea ei fiind determinată prin însuşi actul de creanţă, şi este exigibilă, deoarece termenul de plată a expirat, iar pentru plata acesteia creditorul poate obţine intervenţia coercitivă a forţei publice, având un cuantum superior valorii prag prevăzute de lege.

S-a reţinut că neplata la scadenţă a creanţei este efectul incapacităţii debitoarei de a plăti datoria cu fondurile băneşti disponibile, cerinţa de încetare a plăţilor de către debitoare fiind îndeplinită, deoarece durează de cel puţin 60 de zile.

Astfel, instanţa a considerat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.72 alin.6 rap. la art. 38 alin.2 lit. d şi art.5 pct.72 din Legea nr.85/2014.

II. Apelul declarat:

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel debitoarea SC E SRL, solicitând închiderea procedurii de insolvenţă ca urmare a achitării integrale a debitului către creditoare iar, în secundar, să fie respinsă cererea creditoarei ca neîntemeiată.

În motivare, apelanta-debitoare a arătat, în esenţă, că societatea are un debit către creditoare de aproximativ 50.000 Euro, iar sumele de încasat în următoarele zile depăşesc 400.000 Euro, astfel că până la termenul de judecată va dovedi, cu document bancar, atât încasarea sumelor, cât şi plata integrală către creditoare.

Susţine că au fost încălcate prevederile art.72 din legea specială, întrucât societatea are patrimoniu suficient, îndestulător pentru a acoperi acest debit, fiind foarte facil ca debitul să fi fost recuperat pe calea executării silite.

Totodată, învederează că prima instanţă nu a respectat dispoziţiile procesual civile cu privire la încuviinţarea şi administrarea probelor. Astfel, în condiţiile în care nu a fost prezentă la termenul de judecată, nu s-au discutat probele în contradictoriu, exista obligaţia ca, după încuviinţare, să fie înştiinţată pentru a administra aceste probe, luând în considerare şi aspectul că nu a solicitat judecarea doar în baza înscrisurilor de la dosar.

Apelul nu a fost motivat în drept.

La apelul formulat au fost anexate înscrisuri.

III. Apărările formulate:

Intimaţii, deşi legal citaţi, nu au depus întâmpinare la dosar.

IV. Aspecte procedurale în apel:

Prin încheierea din 14.12.2017, Curtea a admis cererea de suspendare a executării sentinţei apelate, depusă de apelanta-debitoare la data de 09.10.2017, şi s-a dispus suspendarea executării sentinţei până la soluţionarea cererii de apel.

În apel a fost încuviinţată şi administrată pentru apelanta-debitoare proba cu înscrisuri, luându-se act că intimaţii nu au solicitat probe noi.

V. Soluţia instanţei de apel:

Cercetând sentinţa civilă atacată prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea constată că aceasta este temeinică şi legală, apelul fiind nefondat.

O critică de ordin procedural adusă de către apelanta-debitoare hotărârii primei instanţe se referă la faptul că nu a fost înştiinţată în vederea administrării probatoriului, după încuviinţarea acestuia. Critica este nefondată, întrucât nicio prevedere legală nu impune instanţei obligaţia ca, după încuviinţarea probatoriului, să citeze o parte cu menţiunea de a depune înscrisurile pe care doreşte să le administreze. Dimpotrivă, potrivit art.10 alin.1 Cpc, cu care se completează Legea nr.85/2014, părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia. De altfel, Curtea remarcă faptul că apelanta-debitoare nu a indicat vreun text de lege pretins nesocotit de către prima instanţă.

În ceea ce priveşte creanţa avută în vedere la deschiderea procedurii insolvenţei, aparţinând creditoarei A F M, Curtea constată că, în apel, debitoarea a depus o dovadă de plată, respectiv ordinul de plată nr.1/17.01.2018, emis pentru suma de 254.000 lei. Curtea reţine însă că această dovadă de plată nu poate fi valorificată potrivit art.72 alin.5 din Legea nr.85/2014, conform căruia în cazul achitării, până la închiderea dezbaterilor, a creanţei creditorului care a solicitat deschiderea procedurii, judecătorul-sindic va respinge cererea ca rămasă fără obiect. Din aceste prevederi legale reiese că, pentru a influenţa soluţionarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, plata creanţei creditorului care a formulat cererea introductivă trebuie să fie realizată până la închiderea dezbaterilor în primă instanţă. Or, în cauza de faţă, plata a fost realizată ulterior acestui moment, respectiv la 17.01.2018.

Nu în ultimul rând, Curtea apreciază nefondate şi criticile referitoare la inexistenţa stării de insolvenţă.

Potrivit art.5 pct.29 din Legea nr.85/2014, insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata creanţelor certe, lichide şi exigibile: a) insolvenţa debitorului se prezumă atunci când aceasta, după 60 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor; prezumţia este relativă.

În cauza de faţă, Curtea constată că apelanta-debitoare nu a răsturnat prezumţia relativă de insolvenţă instituită de acest text legal. Plata creanţei creditorului care a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei nu poate răsturna, prin ea însăşi, această prezumţie, fiind necesar a se corobora cu restul probatoriului administrat în cauză. Or, celelalte înscrisuri depuse la dosar de către apelanta-debitoare nu dovedesc existenţa unor disponibilităţi băneşti suficiente pentru plata datoriilor exigibile. Astfel, situaţia creanţelor pe care apelanta le deţine împotriva propriilor debitori nu poate fi luată în considerare, întrucât, astfel cum rezultă din textul legal anterior menţionat, trebuie analizate fondurile băneşti disponibile, iar nu sumele neîncasate.

Pe de altă parte, din situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi din contul de profit şi pierdere din 30.06.2017, rezultă că societatea debitoare a înregistrat o pierdere de 4.429.636 lei. Deopotrivă, din aceleaşi înscrisuri mai reiese că debitoarea a deţinut în casă şi în conturi la bănci sume în cuantum total de 1.066.847 lei, că valoarea totală a activelor circulante este de 19.947.256 lei, în vreme ce valoarea datoriilor care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an este de 24.585.163 lei. Totodată, nici balanţele de verificare nu dovedesc existenţa unor disponibilităţi băneşti suficiente pentru plata datoriilor exigibile ale societăţii.

Prin urmare, din înscrisurile depuse la dosar de către apelanta-debitoare reiese că aceasta înregistrează datorii într-un cuantum mai mare decât cel al veniturilor, astfel că nu a fost răsturnată prezumţia de insolvenţă instituită de art.5 pct.29 din Legea nr.85/2014. Consecutiv, motivul de apel formulat de către apelantă din această perspectivă nu poate fi socotit întemeiat.

În ceea ce priveşte critica referitoare la posibilitatea creditoarei de a iniţia executarea silită a creanţei avute în vedere prin cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, Curtea o găseşte, de asemenea, nefondată, întrucât niciun text de lege nu impune unui creditor obligaţia de a parcurge, în prealabil, procedura executării silite, şi abia apoi să apeleze la Legea nr.85/2014, ambele căi procedurale fiind, deopotrivă, deschise acestuia.

Pentru toate aceste considerente, constatând că soluţia primei instanţe de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei este legală şi temeinică, în temeiul art.480 alin.1 Cpc, Curtea a respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare