Existenţa conflictului de interese. Aplicarea dispoziţiilor cu caracter special este prioritară faţă de dispoziţiile cu caracter general

Critica recurentei în sensul că instanţa de fond a soluţionat cauza pe un alt temei juridic decât cel invocat de contestatoare, ceea ce în opinia acesteia face incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 nu poate fi primită.

Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct. 6 vizează numai situaţia în care instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut prin cererea cu care instanţa de fond a fost învestită, fiind expresia obligaţiei instanţei de a se pronunţa asupra tuturor cererilor deduse judecăţii.

Or, în cauză, instanţa s-a pronunţat asupra contestaţiei formulate de recurentă. Contrar susţinerilor recurentei prima instanţă a arătat în considerentele sentinţei motivul pentru care temeiul de drept invocat de recurentă nu poate fi primit, fundamentându-şi soluţia de respingere pe dispoziţiile din Legea 85/2006, care erau incidente situaţiei supuse analizei sale şi care au determinat şi respingerea contestaţiei.

Drept urmare, motivul de recurs prevăzut de art. 304. pct. 6 din Codul de procedură civilă nu îşi găseşte incidenţa în cauză.

Cu privire la criticile care vizează greşita respingere a contestaţiei Curtea constată că, de asemenea, sunt nefondate.

Prin contestaţia formulată, creditoarea-recurentă a contestat Hotărârea Adunării creditorilor debitoarei SC „X.” SRL din data de 13.03.2017, invocând dispoziţiile art.2 din Legea 85/2006, ce cuprind norme generale, de principiu referitoare la scopul procedurii insolvenţei stabilind cadrul de desfăşurare a procedurii, pentru ca ulterior, prin celelalte dispoziţii, să se stabilească reguli de desfăşurare a procedurii pentru fiecare etapă a acestei.

Curtea reaminteşte că atunci când există concurs între norme generale şi cele speciale judecătorul este obligat să aplice normele speciale.

Contestatoarea-recurentă a susţinut, în esenţă, că deşi în aparenţă între creditorii SC „Y.” SRL, TM și TMC , nu există nici o legătură, fiecare fiind înscris distinct la masa credală, cu câte o creanţă, în realitate aceştia au un interes comun care vine în contradicţie cu interesul celorlalţi creditori, astfel că există un conflict de interese de natură a aduce atingere scopului Legii 85/2006.

Aşa cum corect a stabilit judecătorul sindic, prin contestaţia formulată, recurenta contestatoare a invocat, în realitate, existenţa unui conflict de interese, care îşi găseşte reglementarea în dispoziţiile art.17 alineat 5 din Legea 85/2006 , dispoziţii cu caracter special, particular care au prioritate în aplicare faţă de dispoziţiile cu caracter general prevăzute de art.2 din aceeaşi lege. 

Drept urmare, printr-o corectă interpretare a dispoziţiilor evocate mai sus, Tribunalul a stabilit că situaţia de fapt dedusă judecăţii sale nu poate fi analizată decât din perspectiva normelor speciale referitoare la conflictul de interese care sunt cuprinse în art.17 alineat 5 din Legea 85/2006

Or, potrivit acestui text dacă un membru al comitetului creditorilor se află, datorită interesului propriu, în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanţi la procedură, acesta se va abţine de la vot, situaţie premisă care nu se regăseşte în speţă.

Curtea constată că nici dispoziţiile art.100 din  Legea 85/2006 nu îşi găsesc aplicarea în prezenta cauză, deoarece se referă strict la votul planului de reorganizare, ceea ce nu este cazul în speţă, deoarece debitoarea se află în procedura generală a falimentului.

Curtea relevă că abţinerea de la vot în cazul conflictului de interese, astfel cum este reglementată de Legea 85/2006, reprezintă o situaţie de excepţie, fără a se putea extinde şi la situaţia invocată de recurentă.

Drept urmare, în acord cu cele statuate de judecătorul sindic, Curtea constată că, în raport de dispoziţiile art.15 alin. 1 şi art.3 pct.8 din Legea 85/2006, creditorii SC „Y.” SRL, TM şi TMC sunt creditori îndreptăţiţi alături de ceilalţi creditor, inclusiv de recurentă, să participe la adunarea creditorilor şi să voteze fără a putea fi obligaţi să se abţină de la vot, atât timp cât în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile art.17 alin. 5 sau 100 din Legea 85/2006.

Aşa fiind, nici criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 nu pot fi primite, deoarece judecătorul-sindic a interpretat şi aplicat în mod corect dispoziţiile legale incidente în cauză.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acesta nu este aplicabil în cauză, deoarece judecata a avut drept obiect contestarea legalităţii unei adunări a creditorilor, şi nu valabilitatea uni act juridic în sensul de convenţiei a părţilor, materializată printr-un înscris.

Faţă de cele ce preced, Curtea constată că nici una din criticile formulate nu este fondată, motiv pentru care recursul este respins.

Domenii speta

Spete similare