Inexistenţa infracţiunii de ucidere din culpă

Art. 192 Cod penal

Instanţa apreciază, la fel cum s-a reţinut în literatura de specialitate, că nu se poate manifesta un exces în aprecierea răspunderii calificate a conducătorului auto, mergându-se până la acceptarea unei răspunderi aproape obiective, ignorându-se factorii cauzali care vin, ca şi în speţă, din atitudinea cu totul imprudentă, absolut imprevizibilă a unor pietoni. A interpreta altfel s-ar ajunge la concluzii inacceptabile, care depăşesc sfera cauzelor şi condiţiilor care pot fundamenta o răspundere penală.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş la data de 30.10.2017 sub nr. xxx PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ODORHEIU SECUIESC şi părţile civile S.F. , S.E. şi S.Z. au declarat apel împotriva sentinţei penale nr. xxxx pronunţată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc.

În motivarea apelului procurorul susţine că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului de sub acuza săvârşirii infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, întrucât din ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii în prim grad, este dovedită săvârşirea faptei de către inculpat cu forma de vinovăţie cerută de lege.

Părţile civile au solicitat condamnarea inculpatului şi admiterea acţiunilor civile, cu obligarea inculpatului la plata despăgubirilor materiale şi morale solicitate.

S-a asigurat asistenţa juridică prin apărători aleşi.

Inculpatul nu a dorit să facă noi declaraţii în faţa instanţei de apel.

A fost reaudiat un martor şi s-a dat citire declaraţiei martorului plecat în străinătate.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa de control reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin sentinţa penală nr. xxx  pronunţată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 396 al. 1,5 raportat la art. 16 al. 1 lit. b Cod procedură penală a fost achitat inculpatul S.A. , fiul lui xxxxxx, conducător auto la SC T-T Internaţional SRL, domiciliat în xxx, fără antecedente penale - sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă  prevăzute de art.192 al. 2 Cod penal.

În baza art. 397 al. 1 Cod procedură penală s-a respins acţiunea civilă formulată de părţile civile S.F. , S.E. şi S.Z. , faţă de inculpat şi partea civilă SC C.A.S.A, în faliment, reprezentată prin CITR Filiala Cluj.

În baza art. 275 al. 4 pct.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

În ziua de 7.09.2015 se desfășura ”Festivalul cărbunarilor din comuna Lupeni. Locul desfășurării festivalului era în afara localității, la locul numit Calonda.

Inculpatul S.A. , în calitate de conducător de autobuz, a desfășurat serviciul de transport al participanților de la locul festivalului în Lupeni. Aceasta a sosit la locul de urcare a pasagerilor cu 20-30 minute înainte de ora 2:00.

Locul de oprire al autobuzului era pe DC54 drum forestier drept, în aliniament, o bandă de circulație pe sens, fără marcaj longitudinal pentru separarea sensurilor, lățimea carosabilului 8,40 m., flancat de șanțuri de 0,8/0,7 m., carosabil cu covor de pământ și piatră, uscat în momentul accidentului.

Carosabilul DC54 este început, inculpatul a condus autobuzul pe partea stângă a drumului pentru a nu bloca accesul autoturismelor participanților la festival în parcarea amenajată.

Inculpatul a oprit autobuzul în partea stângă a drumului, aproape de intersecția cu DN 13A.

Instanţa de fond a arătat că în dreapta carosabilului ușile se deschideau spre șanț.

Aceste aspecte rezultă din raportul de expertiză judiciară auto efectuată de expertul R.I. , procesul verbal de cercetare la fața locului și declarația inculpatului.

Inculpatul s-a dus la festival, a revenit la autobuz și a așteptat ora plecării.

După ce a revenit la autobuz, au mai venit doar trei pasageri, unul consuma din un pahar de bere drept pentru care numitul S.A.  l-a rugat să consume afară.

În intersecție nu era iluminat public și nici loc special amenajat pentru manevrarea autobuzului.

A coborât din autobuz pentru a vorbi cu persoana care consuma berea și a revenit pe locul șoferului când a terminat aceasta berea.

La ora stabilită pentru plecare a pornit spre Lupeni.

În timpul manevrei de plecare de pe loc a surprins și accidentat pe numitul S.Z, cu roțile stânga spate.

Nici conducătorul auto nici pasagerii nu au sesizat producerea accidentului autobuzul continuându-și deplasarea.

Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 271/98/A3/03 din 9.09.2015 efectuat de Serviciul Județean de Medicină Legală rezultă că: moartea numitului S.Z a fost violentă; cauza medicală a morții: moartea s-a datorat dilacerării – contuziei cerebrale în cadrul unui accident rutier victima fiind pieton; leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce comprimare între două planuri dure (trecerea roții autovehiculului peste cutia craniană cu fractura cominutivă de calotă craniană și endobază craniană, fractura cominutivă a masivului facial (fractura piramidei nazale, maxilar superior și inferior), absența globului ocular drept, eviscerarea substanței cerebrale, contuzie-dilacerare cerebrală și cerebel, fractura coloanei cervicale C1; valoarea inhibiției alcoolice în momentul decesului a fost de 2,25% în sânge și 2,80% în urină; între leziunile traumatice tanatogeneratoare și decesul victimei există legătură directă de cauzalitate; moartea poate data din 07.09.2015.

Din concluziile raportului de expertiză genetică judiciară efectuată de Institutul Național de Medicină Legală ”Mina Minovici” rezultă că Analiza genetică a fragmentelor de țesut nervos ridicate de pe autobuzul condus de numitul S.A.  și ambalate în coletele 1, 2, 3 și 4 a pus în evidență unul și același profil genetic unic, masculin, perfect corespondent cu profilul genetic de referință al victimei S.Z.

Mecanismul producerii accidentului a fost reconstituit de către expertul judiciar auto.

În lipsa unei stații amenajate pentru urcarea pasagerilor din partea organizatorilor, oprirea/staționarea autobuzului pe partea stg. devine o necesitate, poziția autobuzului staționat nu exclude căderea/culcarea victimei în gabaritul roții stg. spate și producerea accidentului.

Inculpatul nu avea nici o posibilitate pentru evitarea accidentului, datorită lipsei totale de vizibilitate asupra victimei, care intrase/se afla în gabaritul roții stg. Spate și se situa în zona spotului negru (gaura neagră) al oglinzii retrovizoare stg. (v.pct.III.6)

Latura subiectivă a infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal constituie culpa, care poate îmbrăca două forme: culpa cu prevedere și culpa din neglijență.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru culpa fără prevedere, apreciind că inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei și deși putea și trebuia să îl prevadă.

Pentru existența vinovăției forma culpă, modalitatea de culpă simplă (greșeală) trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții: făptuitorul nu a prevăzut rezultatul faptei sale. Cu alte cuvinte, cel care a efectuat acțiunea sau inacțiunea datorită căreia s-a produs rezultatul nu a avut loc reprezentarea acelui rezultat, nu și-a închipuit că el s-ar putea produce.

Așadar, la culpa simplă făptuitorul nu numai că nu a urmărit rezultatul produs, dar nici nu și-a dat seama că acțiunea sau inacțiunea pe care o efectuează ar putea produce un astfel de rezultat.

Făptuitorul trebuia și putea să prevadă rezultatul care s-a produs. Neprevederea rezultatului apare, deci, ca o greșeală, ca o nejustificată lipsă de previziune. Rezultatul era previzibil ; orice om normal și atent ar fi trebuit să-l prevadă, așa încât făptuitorul, dacă ar fi lucrat cu atenția cuvenită, cu grija necesară, dacă ar fi făcut tot ceea ce trebuia pentru a cunoaște exact urmările posibile ale acțiunii sau inacțiunii sale, în circumstanțele în care o efectua, atunci ar fi putut prevedea că acel rezultat se va produce.

Posibilitatea de prevedere se verifică în raport cu felul activității în cadrul cărei s-a săvârșit fapta din culpă și în raport cu persoana celui care a comis-o.

Într-un sector de activitate în care experiența comună este suficientă pentru asigurarea posibilității de prevedere, orice nesocotire a datelor acestei experiențe va putea constitui o culpă. Dimpotrivă, în sfera activităților care reclamă numeroase și serioase cunoștințe tehnice, posibilitatea de a prevedea devine mult mai restrânsă și deci se va ține seamă de posibilitățile reale existente în fiecare caz concret.

Din declarațiile martorilor K.G. și P.A. rezultă că porțiunea de drum, unde era staționat autobuzul era slab iluminat.

Concluziile raportului de expertiză tehnică auto, confirmă această stare de fapt.

Din concluziile raportului de expertiză medică-legal rezultă că victima avea o îmbibație alcoolică în sânge de 2,25% în momentul morții și de 2,80 în urină.

Martorul L.G. arată că împreună cu victima au consumat bere și votcă.

Înainte de a porni autobuzul, inculpatul a coborât din autobuz și a pus în funcțiune motorul, cum a declarat martorul K.G. .

Expertul tehnic auto a arătat că inculpatul S.A.  nu putea observa în oglinda retrovizoare victima, care intrase/se afla în gabaritul roții stg. Spate (1,5m<<6,0m,foto 6), victima se situa în spotul negru (”gaura neagră”) al oglinzii retrovizoare st.,având în vedere că partea lateral stg. a autobuzului nu este iluminată nici de faruri, nici de luminile de poziție spate ale autobuzului, victima S.Z putea observa prezența autobuzului staționat fără lumini, datorită gabaritului și culorilor acestuia (roșu-verde), respectiv datorită strălucirii/reflexiilor geamurilor, mișcarea pasagerilor etc., dacă nu se afla în stare avansată de ebrietate.

Inculpatul nu avea nici o posibilitate pentru evitarea accidentului, datorită lipsei totale de vizibilitate asupra victimei, care intrase/se afla în gabaritul roții stg. Spate și se situa în zona spotului negru (gaura neagră) al oglinzii retrovizoare stg. (v.pct.III.6).

Victima a încălcat prevederile art. 166 din H.G. 1391/2006 ” pe timp de noapte, pietonul sau persoana asimilată acestuia care circulă pe partea carosabilă a drumului, care nu este prevăzut cu trotuar sau acostamente, trebuie să aibă aplicate pe îmbrăcăminte accesorii fluorescent-reflectorizante sau să poarte o sursă de lumină, vizibilă din ambele sensuri”, respectiv nu a purtat accesorii fluorescent-reflectorizante.

În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 141 alin. 5 din H.G. 1391/2006 ”În afara localităţilor oprirea sau staţionarea voluntară a vehiculelor se face în afara părţii carosabile, iar atunci când nu este posibil, cât mai aproape de marginea din dreapta a drumului, paralel cu axa acestuia.”de către inculpat se rețin următoarele:

Mărturiile lui K.G. și P.A. , că pe partea dreaptă a drumului erau parcate foarte multe mașini și expertul judiciar auto a arătat că în lipsa unei stații amenajate pentru urcarea pasagerilor din partea organizatorilor, oprirea/staționarea autobuzului pe partea stg. devine o necesitate, poziția autobuzului staționat nu exclude căderea/culcarea victimei în gabaritul roții stg. spate și producerea accidentului.

Astfel, autobuzul trebuia oprit pe partea stângă a drumului, deoarece pe partea dreaptă erau parcate mașini și ca pasagerii să poată urca, în partea dreaptă a carosabilului era în șanț.

În concluzie, inculpatul nu putea prevedea rezultatul faptei sale căderea unei persoane în stare avansată de ebrietate sub roțile autobuzului pe un drum de câmp, în întuneric și în unghiul mort ”gaura neagră” a oglinzii retrovizoare.

De menționat că nici un martor călător în autobuz, nu au observat nimic.

Examinând apelurile promovate, din prisma dispoziţiilor art. 417 şi urm. C. pr. pen, instanţa de control judiciar le găseşte nefondate, pentru următoarele considerente.

Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reţinută – pornind de la conţinutul materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal  – hotărârea instanţei de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluţia la care s-a oprit prima instanţă, respectiv la achitarea inculpatului şi la respingerea acţiunilor civile.

Pentru a face o asemenea apreciere, instanţa de control judiciar, consideră că din conţinutul materialului probator administrat atât în cursul urmăririi penale şi al judecăţii în prim grad, cât şi în apel, nu există probe certe, decisive şi complete prin care să fie dovedită vinovăţia inculpatului. Dimpotrivă, în sarcina acestuia nu i se poate reţine nici cea mai uşoară formă a culpei.

Curtea și-a însuşit întru totul motivarea primei instanţe şi constată că inculpatul nu a săvârşit fapta prevăzută de legea penală cu forma de vinovăţie cerută de lege. Dimpotrivă, victima este cea care nu a avut pe îmbrăcăminte accesorii fluorescente-reflectorizante şi nici nu a purtat o sursă de lumină, faptă prin care a încălcat prevederile art. 166 din HG nr. 1391/2006. Dealtfel, datorită stării avansate de ebrietate (2,50 gr/%o, în pragul comei), victima s-a dezechilibrat şi a ajuns sub roţile autobuzului  în timp ce acesta era în staţionare, împrejurare care a determinat producerea accidentului.

Răspunzând criticilor aduse prin motivele de apel, reţinem că se face trimitere la încălcarea de către inculpat a disp. art. 141 alin. 5 din HG nr. 1391/2006, în sensul că a parcat autobuzul pe partea dreaptă a drumului, că inculpatul avea posibilitatea să se asigure că poate să efectueze manevra fără a pune în primejdie viaţa unui om, că drumul era suficient de luminat, astfel încât inculpatul să observe poziţia victimei.

 Este adevărat că inculpatul a parcat autobuzul pe partea dreaptă a drumului, însă la dosar nu există probe din care să rezulte vreo culpă a inculpatului în producerea accidentului.

Pentru existenţa vinovăţiei sub forma culpei fără prevedere trebuie să fie îndeplinită următoarele condiţii: 1) făptuitorul nu a prevăzut rezultatul faptei sale; 2) făptuitorul trebuia şi putea să prevadă rezultatul care s-a produs.

Posibilitatea de prevedere a inculpatului se verifică în raport cu felul activităţii în cadrul căreia s-a săvârşit fapta din culpă şi în raport cu persoana celui care a comis-o.

Dacă inculpatul nu a putut prevedea rezultatul, vinovăţia sub forma culpei nu poate fi reţinută datorită imposibilităţii subiective a inculpatului de a-1 prevedea .

In analizarea acestor condiţii avem în vedere că din declaraţiile martorilor dar şi din raportul de expertiză rezultă că locul unde era staţionat autobuzul era slab iluminat. Totodată, prin raportul medico legal de necropsie nr. 271/98/A3/OS/09.09.2015 s-a constatat că, valoarea îmbibaţiei alcoolice în momentul decesului a fost 2,25 % în sânge şi 2,80 % în urină. Conform raportului de expertiză tehnică mecanismul producerii accidentului consta în căderea/târârea victimei sub autobuzul staţionat, în gabaritul roţii stângă spate şi încălcarea/ strivirea acesteia, după pornire. Totodată prin acest raport de expertiză expertul a stabilit şi premiza evenimentelor constând în faptul că, probabil victima având intenţia de a ajunge la autobuz, datorită dezorientării şi a terenului accident s-a împiedicat/dezechilibrat, căzând în şanţul de la marginea stg. a drumului DC 54 (lângă autobuzul staţionat). Totodată expertul a constatat că inculpatul nu avea nici o posibilitate pentru evitarea accidentului, datorită lipsei totale de vizibilitate asupra victimei, care intrase/ se afla în gabaritul roţii stg. spate şi se situat în zona spotului negru (gaura neagră) al oglinzii de retrovizoare stg., având în vedere că partea lateral stg. a autobuzului nu este iluminat nici de faruri, nici de luminile de poziţie spate ale autobuzului, victima S.Z putea observa prezenţa autobuzului staţionat fără lumini, datorită gabaritului şi culorilor acestuia ( roşu - verde ), respectiv datorită strălucirii/reflexiilor geamurilor, mişcarea pasagerilor etc., dacă nu se afla în stare avansată de ebrietate. Totodată, potrivit concluziilor raportului de expertiză victima avea posibilităţi de evitare a accidentului prin evitarea consumului excesiv de alcool, care i-a generat o stare avansată de ebrietate în pragul comei (de peste 2,5 %). evitarea deplasării pe teren accidentat, mlăştinos din imediată apropiere a autobuzului, solicitare de ajutor prin strigare.

Având în vedere aceste aspecte, prima instanţă în mod legal şi întemeiat a reţinut că inculpatul nu putea prevedea rezultatul faptei sale constând în căderea unei persoane în stare avansată de ebrietate sub roţile autobuzului pe un drum de câmp, în întuneric şi în unchiul mort "gaura neagră " a oglinzii retrovizoare.

De asemenea, lipsa culpei inculpatului rezultă şi din împrejurările de fapt concrete, dovedite prin materialul probator, respectiv lipsa unei staţii amenajate lipsa unei staţii amenajate pentru urcarea pasagerilor din partea organizatorilor; DC54 este drum forestier, o bandă de circulaţie pe sens, fără marcaj longitudinal pentru separarea sensurilor, lăţimea carosabilului 8,40 m flancat de şanţuri, carosabilul cu covor de pământ şi piatră uscată în momentul accidentului - (proces verbal de cercetare la faţa locului, expertiza tehnică) ; pe partea dreaptă a drumului erau parcate mai multe maşini (declaraţiile de martori); în partea dreaptă a drumului era şanţ ceea ce ar fi împiedicat pasagerii să se urce în autobuz, creând un pericol pentru producerea unui accident.

Luând în considerare împrejurările de fapt concrete, prima instanţă în mod legal şi întemeiat a reţinut în baza probatoriului complex administrat că, în lipsa unei staţii amenajate pentru urcarea pasagerilor din partea organizatorilor oprirea/staţionare autobuzului pe partea stânga devine o necesitate, poziţia autobuzului staţionat nu exclude căderea/culcarea victimei în gabaritul stg. spate şi producerea accidentului.

Curtea a constatat că starea de pericol a fost generată de către victimă, prin starea avansată de ebrietate, în pragul comei alcoolice, fapt ce a cauzat căderea/ târârea acesteia sub autobuzul staţionat, în gabaritul roţii stânga spate. Dispoziţiile legale referitor la circulaţie impun obligaţii în sarcina tuturor participanţilor, deci inclusiv în sarcina pietonilor, însă în prezenta cauză valoarea ridicată de alcoolemie a victimei a presupus un grad de intoxicaţie cu alcool încât s-a produs o paralizie aproape completă a energiei fizice şi a facultăţilor psihice ale acesteia, încât a acţionat involuntar şi fără a-şi lua cele mai elementare norme de prevedere.

In aceste condiţii, este cu totul neîntemeiată susţinerea Parchetului în sensul că, "dacă inculpatul nu ar fi parcat într-un loc nepermis şi ar fi respectat regulile de circulaţie decesul victimei nu s-ar fi produs"

Aşa cum s-a reţinut în literatura de specialitate nu se poate manifesta un exces în aprecierea răspunderii calificate a conducătorului auto, mergându-se până la acceptarea unei răspunderi aproape obiective, ignorându-se factorii cauzali care vin, ca şi în speţă, din atitudinea cu totul imprudentă, absolut imprevizibilă a unor pietoni. A interpreta altfel s-ar ajunge la concluzii inacceptabile, care depăşesc sfera cauzelor şi condiţiilor care pot fundamenta o răspundere penală.

Probele administrate în faţa instanţei de apel nu sunt de natură să conducă la reţinerea unei alte stări de fapt faţă de cea avută în vedere de judecătorul fondului.

În urma analizării întregului probatoriu administrat, Curtea a constatat că nu există probe certe, decisive şi complete pentru a fi răsturnată prezumţia de nevinovăţie a inculpatului. Din contră, martorul reaudiat în apel confirmă culpa victimei în producerea accidentului, arătând că aceasta a consumat băuturi alcoolice în seara respectivă.

Având în vedere soluţia de achitare, în mod temeinic au fost respinse şi acţiunile civile formulate în cază.

Faţă de cele reţinute, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen, au fost respinse ca nefondate  apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ODORHEIU SECUIESC şi părţile civile S.F. , S.E. şi S.Z. împotriva sentinţei penale nr. xxx pronunţată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc.

În temeiul art. 421 pct. 1 teza finală C. pr. pen., vom menţine hotărârea atacată.

În baza art. 275 alin. 2, 4 C. pr. pen. au fost obligate părţile civile la câte 50 lei cheltuieli judiciare parţiale în apel.

În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen. restul cheltuielilor judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare