Acordarea despăgubirilor morale.

Art. 1357 Cod civil

În cazul în care partea civilă suferă şi un prejudiciu de imagine (pe lângă un număr de 22 – 24 zile de îngrijiri medicale), deoarece prin activitatea sa infracţională, inculpatul a ştirbit respectul datorat părţii civile, care îndeplinea o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi se afla în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, şi a subminat autoritatea pe care partea civilă, în calitatea ei de primar al comunei Satu Mare şi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, o are în faţa cetăţenilor, se impune acordarea unor daune morale în cuantum de 10.000 Euro.

1. Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. xxx, partea civilă  K.I. a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. xxx pronunţate de Judecătoria Odorheiu Secuiesc în dosarul nr. xxx.

În motivarea apelului, partea civilă contestă temeinicia hotărârii Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, de condamnare a inculpatului P.J. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi de admitere în parte a acţiunii civile alăturate acţiunii penale. Subliniază că, în raport cu gravitatea ridicată a infracţiunii comise şi cu periculozitatea inculpatului, este prea blând tratamentul sancţionator aplicat în prim grad. În plus, în cauză sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului pentru întreaga sumă cu care persoana vătămată s-a constituit parte civilă, mai exact suma de 300 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 25.000 euro cu titlu de daune morale.

Analizând apelul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. xxx al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, a motivelor invocate, a susţinerilor şi concluziilor părţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi din oficiu, în limitele efectelor devolutiv şi neagravării situaţiei în propria cale de atac, se reţin următoarele:

2. Prezentarea hotărârii atacate. Prin sentinţa penală nr. 489/5 decembrie 2017, Judecătoria Odorheiu Secuiesc:

-în baza art. 386 Cod procedură penală a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de ultraj prev. de art. 257 alin.1 raportat la art. 193 alin.2 Cod penal în infracţiunea de loviri sau alte violenţe prev. de art. 193 alin.2 Cod penal

-a admis cererea inculpatului P.J. de soluţionare a cauzei conform art. 375 Cod procedură penală;

-l-a condamnat pe inculpatul P.J. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prev. de art. 257 alin.1 raportat la art. 193 alin.2 Cod penal, cu aplicarea prev. art.396 al.10 Cod procedură penală  la pedeapsa de  2 ani închisoare.

-în baza art. 66 alin. (1) lit. a şi b şi d Cod penal raportat la art. 68 alin.1 lit. b  Cod penal, a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a alege  pe o perioadă de 2 (doi) ani  de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

-în baza art. 66 alin.(1) lit. h  Cod penal, raportat la art. 68 alin.1 lit.b Cod penal, a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 2 (doi) ani de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii

-în conformitate cu dispoziţiile art. 65 alin. 1 Cod penal,  a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de art. 65 alin. 3 Cod penal, drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b,d şi h Cod penal.

-în baza art. 91 Cod penal a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate pe o durată de 2 (doi) ani, reprezentând termen de supraveghere, calculat potrivit art.92 alin.1 Cod penal.

-în baza prevederilor art. 91 Cod penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor accesorii aplicate inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani conform prevederilor art. 92 Cod penal

-în baza art. 92 alin.2 raportat la art. 93 al. 1 Cod penal l-a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

•să se prezinte la Serviciul de Probaţiune HARGHITA, la datele fixate de acesta;

•să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

•să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

•să comunice schimbarea locului de muncă;

•să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

-în baza art. 93 al.3 Cod penal a impus inculpatului  să presteze munca neremunerată în folosul comunităţii, pe durata a 60 de zile in cadrul Primăriei comunei Satu Mare judeţul Harghita sau în cadrul Spitalului municipal Odorheiu Secuiesc, judeţul Harghita.

-în baza art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală a dedus din durata pedepsei perioada  reţinerii şi al arestului preventiv din 7.04.2017 - 2.06.2017.

-în baza art. 91 al.4 Cod penal a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal.

-a menţinut măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpat prin încheierea din data de 10 octombrie 2017.

-în baza art. 19 Cod procedură penală şi art.1359 şi urm Cod civil  l-a obligat pe inculpat să plătească părţii civile K.I. echivalentul în lei a sumei de 4.000 euro la cursul Băncii Naţionale a României la data plăţii efective, reprezentând daune morale.

-a respins pretenţiile cu titlu de daune materiale.

-în baza art.274, al.1 Cod procedura penală l-a obligat pe inculpat să plătească statului 650 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că localitatea Satu Mare, jud. Harghita este situată într-o zonă de munte şi locuitorii săi se ocupă în mod tradiţional cu creşterea animalelor pe păşuni.

Consiliul Local a dat hotărârea nr. 53 din 9 aprilie 2016 privind procedura de constatare a unor contravenţii şi de ridicare, transportul, îngrijirea – supravegherea şi valorificarea animalelor găsite nesupravegheate pe teritoriul administrativ al Comunei Satu Mare, judeţul Harghita.

Potrivit art. 2 din Regulamentul privind procedura de constatare a unor contravenţii şi de ridicare, transportul, îngrijirea – supravegherea şi valorificarea animalelor găsite nesupravegheate pe teritoriul administrativ al Comunei Satu Mare, judeţul Harghita: „Agentul constatator – desemnat prin dispoziţia primarului – va efectua activitatea de constatare a contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prin întocmirea procesului verbal de constatare a contravenţiilor.”

Inculpatul P.J. deţine mai multe bovine, pe care a lăsat cu mai multe ocazii fără supraveghere.

La data de 6 aprilie 2017 primarul comunei Satu Mare, persoana vătămată K.I. a fost înştiinţat că inculpatul a lăsat fără supraveghere mai multe vaci pe păşunea denumită K., proprietatea comunei.

Persoana vătămată împreună cu P.J., viceprimarul B.S.  şi M.A. s-au deplasat la faţa locului, unde l-au găsit pe inculpatul cu vreo 12 vaci, care păşunea pe terenul proprietatea locuitorilor.

Primarul la întrebat pe inculpat ce caută vacile pe terenurile altora, iar aceasta a răspuns că vrea să meargă acasă cu vacile.

Persoana vătămată a afirmat că cei prezenţi o să-i ajute, dar vacile să deplaseze pe drum nu pe păşuni.

Cei prezenţi la faţa locului au adunat vacile le-au mânat spre sat. În momentul în care au ajuns la str. S., inculpatul s-a împotrivit şi nu a lăsat ca vacile să intre pe drum.

La un moment dat inculpatul s-a enervat , a scos un cuţit şi l-a lovit de aproximativ patru ori pe persoana vătămată K.I. în zona membrelor superioare şi a feţei.

Inculpatul a plecat cu vacile şi persoana vătămată a fost luată de salvare.

Martorii au mai arătat că persoana vătămată nu l-a agresat pe inculpat şi aceasta ştia că are calitatea de primar.

Aceste aspecte rezultă din declaraţia persoanei vătămate, a martorilor P.A.  , M.C. , P.J. , M.A. şi B.S. .

Persoana vătămată a fost internat în Spitalul municipal Odorheiu Secuiesc, Secţia Ortopedie (nr. Foaia internare 10250) în perioada 6 – 11 aprilie 2017, prezentând diagnosticul de externare „ Plăgi tăiate 1/3 Sup-Med Faţa Laterală cot stâng, umăr drept, hemifaţa dreaptă”.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico legală nr. A-147 din 7.04.2017 numitul K.I. prezintă leziuni traumatice care pot data din 6 aprilie 2017 şi s-au putut produce prin loviri active, repetate cu corp înţepător – tăietor (posibil cuţit sau briceag).

Timpul de îngrijiri medicale necesar leziunilor traumatice suferite este de 22 – 24 zile , calculate de la data producerii.

Ca urmare a leziunilor traumatice suferite,” susnumitul prezintă limitarea mişcărilor în articulaţia cotului şi radio-carpiană, necesitând tratamente de recuperare funcţională, timp care se va adăuga zilelor de îngrijiri medicale după efectuarea acestora.

Prin natura şi gravitatea leziunilor traumatice suferite viaţa victimei nu a fost pusă în primejdie.

Asupra apariţiei unei eventuale infirmităţi posttraumatice, ne vom putea pronunţa după o perioadă de circa 6 luni de la data agresiunii şi numai după efectuarea tuturor tratamentelor de recuperare funcţională.”

Inculpatul în faţa instanţei a solicitat aplicarea procedurii simplificate a judecării cauzei, arătând că recunoaşte faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei şi nu solicită administrarea de probe noi.

Instanţa a apreciat că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt suficiente a admis cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate.

Infracţiunea de ultraj implică preexistenţa unei situaţii fără de care această infracţiune nu poate fi concepută. Prin urmare, existenţa infracţiunii de ultraj este condiţionată de preexistenţa unei stări pe care se grefează elementul material al infracţiunii, stare ce constituie situaţia premisă a infracţiunii.

Această situaţie premisă priveşte existenţa unor anumite funcţii în sistemul aparatului nostru de stat, funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

Prin funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat se înţelege aceea funcţie care conferă funcţionarului unele atribuţii care nu ar putea fi îndeplinite fără exercitarea autorităţii de stat, adică fără competenţa de a da dispoziţie şi de a lua măsurile necesare pentru respectarea lor.

Potrivit art. 15 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2013 „Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către persoanele împuternicite de structurile centrale şi locale cu atribuţii în domeniu, aflate în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, de către primar şi persoanele împuternicite de acesta, precum şi de către poliţiştii de frontieră pentru faptele constatate în zona specifică de competenţă.”

Din acest text legal rezultă că şi primarul poate aplica sancţiuni, este utilizat cuvântul şi „primarul şi persoanele împuternicite”.

Astfel persoana vătămată în calitate de primar putea aplica sancţiuni pentru contravenţie prev. de art. 14 din O.U.G. 34/2017, respectiv se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Regulamentul aprobat prin H.C.L. nr. 53/2016  în art. 2 instituie competenţa agentului constatator dar potrivit legislaţiei primare O.U.G. 34/2013 primarul poate exercite nemijlocit atribuţia de a aplica sancţiuni.

Fapta inculpatului din data de 6 aprilie 2017, de a agresa fizic cu un cuţit pe K.I. , aflat în executarea atribuţiilor de serviciu, primarul comunei Satu Mare din judeţul Harghita, care a suferit leziuni traumatice corporale, care au necesitat pentru vindecare un număr de 22-24 zile de îngrijiri medicale, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de ultraj, prev. şi ped. de art.257 al. 1 Cod penal raportat la art. 193 alin. 2 Cod penal.

Latura subiectivă s-a realizat sub forma intenţiei directe. Legătura de cauzalitate rezultă ex re.

Urmarea imediată constă în starea de pericol creată pentru autoritate.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului P.J. , Cod penal,  instanţa a avut în vedere limitele speciale, criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 Cod penal, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, dar şi faptul că iniţial a susţinut că paznicul a încercat să lovească, că ceilalţi au strigat „haideţi să-l bateţi”  şi de constatările raportului de evaluare efectuată de Serviciul de Probaţiune Harghita :„ Inculpatul îşi asumă răspunderea pentru fapta reţinută în sarcina sa, conştientizează că prin comiterea acesteia şi-a creat o multitudine de probleme şi prezintă un nivel optim al motivaţiei pentru schimbarea comportamentului defectuos.

Perioada arestului, ulterior comiterii infracţiunii, a fost o perioadă în care inculpatul a avut ocazia să analizeze consecinţele acţiunilor sale. A putut concluziona că trebuie să fie mai atent atunci când ia o decizie.

Resursele interne pe care le deţine se pot uni cu cele familiale pentru a-l sprijini cu mai multă forţă în demersul său de reintegrare în societate, fără aplicarea unei pedepse privative de libertate”, apreciind că aplicarea pedepsei cu închisoare într-un cuantum mai ridicat cu suspendarea sub supraveghere, va asigura îndreptarea inculpatului.

Inculpatul prin agresarea primarului comunei aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu în faţa mai multor persoane s-a dovedit nedemn de a participa în viaţa comunităţii. Totodată, având în vedere comportamentul agresiv al inculpatului, acesta a devenit nedemn şi de exercitarea dreptului de a purta arme.

În latura civilă a cauzei, judecătoria a constatat că sunt întrunite condiţiile răspunderii delictuale pentru fapta proprie a inculpatului, prev. de art. 1359, şi urm. Cod civil; fapta ilicită – agresarea persoanei vătămate, prejudiciul constă în daunele materiale şi morale suferite de partea civilă, legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul rezultă din cele arătate anterior , iar vinovăţia s-a realizat sub forma intenţiei directe.

Orice suferinţă psihică se repercutează inevitabil în planul afectivităţii şi psihicului persoanei vătămate, care suportă astfel, în mod automat şi o suferinţă psihică. Oricât de dificilă ar fi operaţiunea de estimare a intensităţii acestei suferinţe cu consecinţe directe în stabilirea nivelului dezdăunărilor morale, instanţa a subliniat că nu statuează în mod arbitrar asupra acestei chestiuni, ci are la îndemână drept criterii orientative o serie de aspecte.

Instanţa s-a raportat pe de o parte la suferinţele fizice suportate de către persoana vătămată, leziuni corporale suferite au un caracter grav, au necesitat o intervenţie chirurgicală şi au fost stabilite în mod obiectiv prin acte medico-legale. Pe de altă parte, la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanţa a avut în vedere că acestea trebuie să aibă efecte compensatorii pentru victima şi să nu constituie o amendă excesivă pentru inculpat. Suferinţele psihice ale victimei  nu pot fi înlăturate sau vindecate  prin prestaţii băneşti şi daunele morale  nu pot constitui o îmbogăţire fără just temei a părţii civile.

În speţa dată, partea civilă deşi a suferit o vătămare psihică şi fizică, totuşi leziunile sunt vindecabile în 22- 24 zile de îngrijiri medicale, îngrădirea lui de a participa la viaţa socială fiind una majoră, a fost internat în spital pentru o perioadă de 5 zile şi au fost alterate în mod semnificativ condiţiile de viaţă. În aceste împrejurări, instanţa a apreciat că suma de 3.000 euro cu titlu de daune morale este de natură să compenseze efectul negativ al faptei ilicite imputabile inculpatului

Instanţa a mai constatat că daunele materiale cerute nu au fost dovedite.

3. Considerentele instanţei de apel.

3.1. Cu privire la apelul pendinte, preliminar s-a constatat că este la adăpost de critici hotărârea apelată în ceea ce priveşte expunerea stării de fapt; analiza detaliată a probelor; respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de ultraj; condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzute de 257 alin. 1 raportat la art. 193 alin. 2 C. pen.; natura şi durata pedepsei principale şi a pedepsei complementare aplicate; natura pedepsei accesorii aplicate; suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere; natura măsurilor de supraveghere impuse; deducerea din pedeapsa principală aplicată a duratei reţinerii şi a arestării preventive; atenţionarea inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere; menţinerea măsurii preventive a controlului judiciar; obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză şi cuantumul acestor cheltuieli.

Cu toate acestea, apelul promovat de partea civilă K.I.  împotriva sentinţei penale nr. 489/5 decembrie 2017 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc este fondat, iar argumentele expuse în continuare determină, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen., admiterea căii de atac, cu consecinţele desfiinţării în parte a sentinţei penale atacate şi rejudecării în apel a pricinii, în următoarele limite:

a) În primul rând, notează că Judecătoria Odorheiu Secuiesc a surprins în mod corect criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C. pen. şi le-a dat eficienţa cuvenită reflectată în natura şi durata pedepsei principale stabilite şi aplicate inculpatului, precum şi în modalitatea alternativă de executare a pedepsei. Astfel, pe de o parte, remarcă gravitatea medie a infracţiunii de ultraj comisă, dedusă din împrejurările şi modalitatea concrete de comitere a acesteia –în absenţa oricărei acţiuni provocatoare din parte victimei, inculpatul a exercitat împotriva subiectului pasiv şi în legătură cu atribuţiile de serviciu ale acestuia multiple agresiuni fizice cu un cuţit, cauzându-i plăgi tăiate 1/3 sup-med faţa laterală cot stâng, umăr drept, hemifaţa dreaptă, leziuni care nu au pus în primejdie viaţa victimei, dar au necesitat pentru vindecare un număr de 22-24 zile îngrijiri medicale. Pe de altă parte, nu omite nici persoana inculpatului care din punct de vedere juridic se află la prima confluenţă cu legea penală, însă în 1993 a mai săvârşit un episod de violenţă fizică îndreptat împotriva unui vecin al său, împrejurare care împreună cu conduita avută în 6 aprilie 2017 ridică o suspiciune rezonabilă că, pe fondul unor stimuli externi, el devine impulsiv şi poate avea manifestări violente. În acelaşi timp, după un set de ezitări în cursul urmăririi penale, în faza de judecată inculpatul şi-a asumat răspunderea pentru fapta săvârşită şi consecinţele acesteia şi regretă cele petrecute. Totodată, procedurile penale la care a fost supus şi perioada detenţiei preventive şi a controlului judiciar au fost prilej pentru inculpat să analizeze urmărire actelor sale şi să adopte un nivel optim de motivaţie pentru schimbarea comportamentului defectuos, iar resursele interne pe care le deţine şi cele familiale de care dispune îi sprijină demersul de reintegrare socială, fără să fie necesară executarea pedepsei în regim de detenţie.

În acest sens, în raport cu circumstanţele reale ale faptei şi cele personale ale inculpatului, reţine că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului P.J. este proporţională şi satisface în mod adecvat nevoile reinserţiei sociale şi ale prevenţiei generale, această instanţă neidentificând nici un temei pentru înăsprirea tratamentului sancţionator.

În aceeaşi ordine de idei, la acest moment o trimitere a d-lui P.J. în mediul carceral nu este oportună, aplicarea pedepsei în cazul lui este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai comite alte infracţiunii, însă este necesară supravegherea conduitei acestuia pe perioada unui termen de supraveghere. Pentru formularea acestei concluzii, are în vedere următoarele date care caracterizează persoana inculpatului şi perspectivele sale de reintegrare socială: preocuparea constantă a d-lui P.J. pentru desfăşurarea de activităţi lucrative în vederea obţinerii unui venit financiar, manifestarea în general a unui comportament prosocial în comunitate, faptul că inculpatul conştientizează necesitatea schimbării comportamentului său atunci când se află în prezenţa unor anumiţi stimuli externi , precum şi faptul că balanţa motivaţională a inculpatului înclină în favoarea opţiunii pentru menţinerea unei conduite generale în limitele acceptate social, iar această balanţă motivaţională poate contribui la reducerea riscului de recidivă şi poate fi susţinută şi de intervenţia serviciului de probaţiune în următoarele direcţii de acţiune: îmbunătăţirea capacităţii de autocontrol asupra comportamentului în situaţii de risc infracţional prin dezvoltarea capacităţii de management a emoţiilor negative şi dezvoltarea gândirii de tip alternativ în situaţii de risc infracţional.

Totuşi, în funcţie de particularităţile cauzei şi în special de perspectivele de resocializare a inculpatului, în scopul reuşitei procesului de reintegrare socială a acestuia, un termen de supraveghere de 2 ani, cât a fixat prima instanţă, nu este suficient, fiind necesară majorarea în rejudecare a acestui termen la 3 ani.

b) În al doilea rând, subliniază că odată cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în baza art. 93 C. pen., instanţa trebuie să supună inculpatul unui set de măsuri şi obligaţii de supraveghere apte să faciliteze reinserţia socială a acestuia. Măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. 1 C. pen. se impun cumulativ, prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii este obligatorie între limitele minim şi maxim de ore prevăzut de art. 93 alin. 3 C. pen., imperativă fiind şi stabilirea în sarcina inculpatului a cel puțin a unei obligații de supraveghere dintre cele prevăzute de art. 93 alin. 2 C. pen.

Judecătoria a omis să-l oblige pe inculpat la executarea pe durata termenului de supraveghere a vreuneia din obligaţiile enumerate de textul legal citat. Omisiunea poate fi, la rândul ei, complinită de către instanţa de al doilea grad. Astfel, în rejudecare, la alegerea acestei obligații, instanţa are în vedere interesul asigurării unei cât mai bune reintegrări sociale a inculpatului şi nevoia intervenţiei Serviciului de probaţiune în direcţiile enunţate la lit. a de mai sus, iar în această finalitate oportună este impunerea obligației prescrise de art. 93 alin. 2 lit. b C. pr. pen.: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

c) În al treilea rând, judecătoria a dispus ca inculpatul să efectueze cele 60 de ore de  muncă neremunerată în folosul comunităţii şi a indicat Primăria comunei Satu Mare, jud. Harghita şi Spitalului Municipal Odorheiu Secuiesc, jud. Harghita, cele două entităţi din comunitate unde urmează să se execute această obligaţie. În ceea ce priveşte Primăria comunei Satu Mare, jud. Harghita desemnată, reprezentantul acesteia este tocmai persoana vătămată K.I. , primarul comunei, calitate în care este pus în situaţia să organizeze şi să coordoneze executarea obligaţiei aferente supravegherii, de prestare a muncii neremunerate în folosul comunităţii. Din această perspectivă, persoana vătămată va avea un ascendent asupra lui P.J. pe durata executării obligaţiei decurgând din condamnare, ceea ce ar putea crea disconfort ambelor părţi şi ar putea să fie sursa unor noi conflicte între cei doi. Aceste inconveniente pot şi este indicat să fie evitate, prin stabilirea în locul Primăriei comunei Satu Mare a altei entităţi din comunitate unde să se execute obligaţia de muncă neremunerată în folosul comunităţii, mai exact Primăria municipiului Odorheiu Secuiesc, situată la o distantă de 9 Km. de localitatea de domiciliu a inculpatului.

d) În al patrulea rând, Judecătoria Odorheiu Secuiesc nu a nominalizat Serviciul de probaţiune însărcinat cu supravegherea măsurilor şi a obligaţiilor puse în sarcina inculpatului, omisiune corectabilă în apel, prin desemnarea Serviciului de Probaţiune Harghita, în a cărui circumscripţie teritorială se află locuinţa persoanei supravegheate.

e) În al cincilea rând, în ceea ce priveşte despăgubirile civile cerute de d-l K.I. , reţine că probele administrate în cauză dovedesc întrunirea cumulativă a condițiilor angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului P.J. . În aceeaşi ordine de idei, raportul de expertiză medico-legală, la care se adaugă depoziţiile martorilor B.S. , M.C. , P.J., M.A. şi P.A. , precum şi declaraţiile părţii civile duc la concluzia că, în urma actelor de violenţă exercitate de inculpat, victima sa a suferit un prejudiciu moral estetic şi de agrement, corect surprins de către instanţa de prim grad: pentru vindecarea leziunilor suferite, a fost nevoie de un număr de 22-24 zile de îngrijiri medicale,  iar d-l K.I. a fost nevoit să urmeze medicamentaţia prescrisă şi să suporte dureri şi disfuncţionalităţi fizice, a fost internat în spital şi a trebuit să se supună intervenţiei chirurgicale recomandate. În acest fel, actele inculpatului au produs o schimbare majoră a standardului de viață a părţii civile, căci i-au modificat brusc şi dramatic bunul mers al vieţii acestuia, cauzându-i puternice suferinţe fizice şi traume morale. În plus, partea civilă a suferit şi un prejudiciu de imagine, deoarece prin activitatea sa infracţională, inculpatul a ştirbit respectul datorat părţii civile, care îndeplinea o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi se afla în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, şi a subminat autoritatea pe care partea civilă, în calitatea lui de primar al comunei Satu Mare şi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, o are în faţa cetăţenilor.

În considerarea acestor idei, partea civilă este în drept să i se repare prejudiciul moral încercat. Este adevărat că în legislaţia actuală nu este prevăzut un criteriu matematic, abstract de evaluare a cuantumului despăgubirilor morale, de altfel, datorită specificului prejudiciului moral şi a particularităţilor pe care fiecare cauză le evidenţiază, nici nu este posibil să se prevadă un asemenea criteriu. Operaţiunea de stabilire a daunelor morale este lăsată astfel la aprecierea judecătorului şi este totuşi limitată atât circumstanţele fiecărei speţei şi de suferinţele psihice la care a fost supusă victima (în cauza de faţă  expuse fiind în alineatele anteriore), cât şi de împrejurarea că aceste despăgubiri nu trebuie să reprezinte o îmbogăţire nejustificată a părţii civile şi nici o exploatare neîntemeiată a patrimoniului inculpatului. Raportat la cele două criterii, suma de 25.000 euro cerută este una disproporţionată, dar o câtime de 10.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, în locul celor 4.000 euro acordaţi în primă instanţă, la care se adaugă şi condamnarea penală a inculpatului, reprezintă o reparaţie justă, echitabilă şi adecvată a suferinţelor psihice îndurate de victimă.

Referitor la solicitarea părţii civile de obligare a inculpatului la plata sumei de 300 lei, care acoperă atât cheltuielile ocazionate de deplasarea la Spitalul Municipal Odorheiu Secuiesc şi la unităţile sanitare din Miercurea Ciuc, de achiziţionarea medicamentelor, cât şi diminuarea veniturilor salariale, aşa cum a remarcat judecătoria, d-l K.I. nu a înfăţişat nicio probă pentru dovedirea acestui capăt de cerere. De aceea, în mod corect, această solicitare i-a fost respinsă.

3.2. Măsurile preventive. Prin încheierea penală din 10 octombrie 2017, Judecătoria Odorheiu Secuiesc a înlocuit măsura arestării preventive sub puterea căreia se afla la acea dată inculpatul, cu măsura preventivă a controlului judiciar, măsură care a fost ulterior verificată şi menţinută succesiv de către instanţa de prim grad, apoi de către instanţa de apel, în prezent inculpatul aflându-se sub control judiciar.

La data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, în baza art. 241 alin. 1 lit. c C. pr.pen., controlul judiciar încetează de drept, iar în cauză începe să curgă termenul de supraveghere de 3 ani fixat.

4. Cheltuielile judiciare. Având în vedere soluţia principală adusă apelului părţii civile, potrivit art. 275 alin. 3 C. pr. Pen., au rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de stat pe durata judecării căii de atac.

Domenii speta

Spete similare